Cea mai „vie” bibliotecă din România respiră la Galați. Directorul Ilie Zanfir: „Gălățenii vin aici într-un număr foarte mare: 1800–2000 pe zi. Nimeni nu poate să spună că are atâția vizitatori”

Un vechi proverb al țărilor nordice spune că orb este cel ce n-a citit în viața lui o carte. Reflectând la aceste cuvinte, ne-am dat seama că există în Galați o instituție care se asigură, vreme de peste 120 de ani, că localnicii nu vor afla nicicând întunericul necunoașterii. Biblioteca Județeană „Vasile Alexandrescu Urechia” poartă numele unui român care a știut cât de importantă este cartea pentru educarea unei națiuni și a donat un număr impresionant de cărți – chiar și pentru zilele noastre – Galațiului. Lui Urechia (1834 – 1901) îi sunt recunoscători gălățenii de toate vârstele, întrucât datorită generozității sale, s-au pus bazele unui bastion cultural local. Poposind pentru câteva zile în Galați, nu am putut să nu vizităm din nou Biblioteca „V. A. Urechia”, prilej cu care am discutat cu cel care se află de câțiva ani buni la cârma instituției, prof. dr. Ilie Zanfir.

Matricea Românească: Ce înseamnă Biblioteca „V. A. Urechia” pentru cultura Galațiului? Dar pentru cea națională?

Ilie Zanfir: Biblioteca Județeană „V. A. Urechia” este cea mai veche, mai valoroasă și mai prestigioasă instituție de cultură de pe raza municipiului Galați și nu numai. De ce spun acest lucru? Fiindcă ea a luat ființă în 7 decembrie 1889, printr-un decret regal, semnat de însuși Regele Carol I, la propunerea lui V. A. Urechia, care era ministrul Culturii și Instrucțiunilor Publice, așa cum era atunci titulatura. Ceea ce este important de știut pentru oricine din România: Biblioteca este găzduită de sediul primei instituții internaționale din România, fosta Comisie Europeană a Dunării. Aici, totul mustește de istorie. Biblioteca a fost inaugurată la 11 noiembrie 1890, un an mai târziu, în sediul unei unități de învățământ fanion – nu numai pentru Galați, ci și pentru România, fiindcă are cei mai mulți olimpici. Este vorba despre Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, unde și cel cu care stai de vorbă a absolvit, și fiul meu la fel, și sper și nepotul meu să devină absolvent.

Prof. dr. Ilie Zanfir, cel care se asigură că cititorii gălățeni găsesc la Biblioteca Județeană tot ceea ce au nevoie

Prof. dr. Ilie Zanfir, cel care se asigură că cititorii gălățeni găsesc la Biblioteca Județeană tot ceea ce au nevoie Foto: arhiva BVAU

Biblioteca a fost atât de bine ancorată în viața societății și a comunității locale, încât gălățenii vin zilnic aici într-un număr foarte mare: 1800–2000 pe zi. Este cea mai „vie” bibliotecă din România. O spun cu toată răspunderea. Nimeni nu poate să spună că are atâția vizitatori. Cred că nici Biblioteca Națională nu are, deci vorbim despre București. Cei care vin aici împrumută cărți, participă la activitățile noastre, vin pentru informația generației în care trăim, cea de pe internet. Nu ne deranjează lucrul acesta. Misiunea Bibliotecii este aceea de a atrage cât mai mulți oameni spre lectură și de a diversifica activitățile, manifestările, acțiunile pe care le organizăm. Venim cu noutăți pentru publicul gălățean – unul, de altfel, foarte exigent.

Vasile Alexandrescu Urechia a fost un istoric, un academician, un român care face cinste acestei națiuni. El a dat dovadă de un românism cum rar întâlnești

Biblioteca „V. A. Urechia” a creat un brand cultural, „Axis Libri” – axa cărții” -, care are mai multe componente, între care amintesc revista ce apare trimestrial, salonul literar, care are loc în fiecare joi la orele 17:00 în sala „Mihai Eminescu” – aici, sunt prioritare lansările de carte, dezbaterile și minirecitalurile de muzică sau de poezie. De asemenea, avem o minilibrărie „Axis Libri”, avem o editură „Axis Libri” și ceva unicat: Festivalul de Carte „Axis Libri”, care are loc în fiecare an, fie la final de mai, fie la început de iunie, fiindcă ne orientăm în funcție de „Bookfest”, astfel încât să nu fie ambele evenimente în același timp. Spuneam că acest festival este unicat, pentru că are loc pe aleea pietonală dintre blocurile „P”, care este o esplanadă ce duce spre Dunăre. Acolo, amplasăm 40-50 de căsuțe din lemn, adevărate mini-librării, de unde se cumpără cărți la preț de stand și unde vine un public numeros. Festivalul se desfășoară pe perioada a 5-6 zile și avem cam 40-50.000 de vizitatori. Acolo, se cumpără carte în valoare totală de peste 150-200.000 euro. Or, lucrul acesta spune foarte mult.

Matricea Românească: Cum ați descrie cititorul gălățean?

Ilie Zanfir: Cititorul gălățean este unul exigent. De ce spun acest lucru? Fiindcă, la căsuța de sugestii, el ne recomandă literatura de care are nevoie – fie de specialitate, fie beletristică, fie tipărituri care țin de activitatea de cercetare. La colecțiile speciale din cadrul Bibliotecii există și un adevărat tezaur al instituției. Marele nostru ctitor, Vasile Alexandrescu Urechia, care nu a fost altceva decât un om care s-a născut în 15 februarie 1934 la Piatra Neamț, dar pe care noi ni l-am însușit și a devenit cetățean de onoare al orașului, prin faptul că mai bine de 40 de ani a fost parlamentar de Galați. De fapt, de județul Covurlui, cum era pe atunci. El a iubit atât de mult gălățenii, încât le-a dat întreaga sa avere. Ce putea să fie altceva decât cărțile sale? El a donat 6000 de cărți în anul 1889-1890, la inaugurare.

Unul dintre incunabulele cu care Biblioteca de la Galați se mândrește

Unul dintre incunabulele cu care Biblioteca de la Galați se mândrește

Și acum, sunt multe volume pentru un intelectual, dar atunci? Și aceste cărți, între ele, se aflau tipărituri din anul 1500, acele incunabule cu care ne mândrim foarte mult. Sunt 12 la număr, între care șapte sunt evaluate și clasate la Ministerul Culturii și au intrat în patrimoniul național. Iată despre ce vorbim! Ne mai mândrim cu ceva de la generosul nostru ctitor, pentru că el a fost și un rafinat colecționar. A adus de la Paris, de unde a cumpărat pe bani grei în anii 1883-1890, o colecție unicat, 85 de stampe ale lui Rembrandt, pe care noi le-am valorificat, le-am pus în valoare într-un album care a făcut furori în rândul specialiștilor. Prefața albumului nu este scrisă de nimeni altcineva decât de către academicianul Răzvan Teodorescu. Și lista poate continua.

Vasile Alexandrescu Urechia a fost un istoric, un academician, un român care face cinste acestei națiuni. El a dat dovadă de un românism cum rar întâlnești. Este cel care a înființat primul ziar al diasporei, aceasta se întâmpla în anul 1857, la Paris – ziarul „Opiniunea”, care a pregătit, de fapt, Unirea din ianuarie 1859. Urechia a și făcut parte din guvernul condus de către Kogălniceanu. Urechia este și cel care s-a împrietenit cu episcopul Melchisedec Ștefănescu și au înființat împreună Episcopia Dunării de Jos la Ismail. Granițele, după cum știți, sunt altele astăzi și s-a adus această episcopie la Galați – astăzi, Arhiepiscopie -, condusă de un pastor cu har, Înaltpreasfinția sa, dr. Casian Crăciun.

Matricea Românească: De ce are nevoie contemporaneitatea de încă un Urechia?

Ilie Zanfir: Mai rar asemenea lucruri. Eu nu spun că românii nu sunt generoși, că nu sunt buni. Dar nu mai au condițiile de altădată și sentimentul acela de patriotism nu mai are extensia pe care o întâlneai la unul ca Vasile Alexandrescu Urechia. Pe el nu îl lega nimic altceva de Galați decât faptul că a fost parlamentar și a văzut oameni de aici. În plus, ne-a lasat aceste cărți și, printr-o dorință testamentară, a vrut să le conservăm și să le înmulțim. Iată că noi le-am înmulțit. Ne aflăm, de la 6000, la aproape 900.000 de cărți și target-ul nostru este să ajungem la un milion în doi-trei ani. Cam acestea sunt obiectivele noastre, dar și acela să creștem numărul cititorilor, al utilizatorilor care ne calcă pragul.

Coborârea de pe cruce (1633), una dintre gravurile lui Rembrandt din colecția instituției gălățene

Coborârea de pe cruce (1633), una dintre gravurile lui Rembrandt din colecția instituției gălățene

Matricea Românească: Cartea electronică reprezintă un pericol pentru cea fizică?

Ilie Zanfir: Nu reprezintă un pericol. Este adevărat că este mai ușor să accesezi internetul și să cauți și să descoperi, decât să împrumuți o carte sau să o cumperi. Cu cea cumpărată este o problemă, pentru că știm foarte bine cum stăm cu veniturile, cum stăm cu nivelul de trai în România. De aceea, împrumutul este la mare preț. Noi ducem o politică și o strategie, grație înțelegerii și sprijinului pe care-l primim din partea autorităților locale. Noi, Biblioteca, suntem subvenționați de către Consiliul Județului Galați și sprijiniți mult de către Consiliul Local. Festivalul de Carte este organizat cu sprijinul nemijlocit al Primăriei Municipiului Galați, iar pentru celelalte activități, precum pentru și achiziția de carte, ni se acordă undeva la aproape 10 miliarde de lei vechi pe an.

Ne-am întors recent de la târgul Gaudeamus, de unde am achiziționat multe cărți la un preț mic și le-am adus cititorului obișnuit, dar și exigentului  profesor universitar. Așa îi atragem. Să nu mai spun că avem o colaborare cu toate instituțiile gălățene, inclusiv cu Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor, chiar dacă veți spun că este o instituție mică. Cei de acolo au venit cu o propunere: „Domnule Zanfir, nu ne puteți ajuta, pentru că noi suntem o generație veche și nu am știut ce-i informația modernă? Nu puteți să ne inițiați și pe noi în tainele calculatorului?”. „Da.” Și organizăm cursuri cu serii de câte zece pensionari, și sunt foarte mândri.

A fi român înseamnă să-ți iubești țara, să-ți iubești colegii, prietenii, comunitatea, locul de muncă, dar și pe tine

Matricea Românească: Cum se prezintă viața culturală în Galați?

Ilie Zanfir: Eu am mai spus-o: Galațiul este un oraș privilegiat. Autoritățile de care aminteam sunt cele care ne sprijină. Avem teatre, avem biblioteci, avem muzee. Să dau un exemplu: nicăieri în țară nu mai există teatru muzical. La noi există Teatrul Muzical „Nae Leonard”. A dispărut cel de la Constanța, „Fantasio”, și nu mai spun de București. La noi este, Teatrul e renovat, și are de fiecare dată sala arhiplină. Teatrul Dramatic „Fani Tardini”, de asemenea. Suntem la confluență. Avem euroregiunea Dunărea de Jos și, împreună cu Republica Moldova și cu Ucraina, realizăm niște lucruri minunate. Iar beneficiarii nu sunt alții decât membrii comunității locale.

Matricea Românească: Ce mai înseamnă astăzi a fi român?

Ilie Zanfir: Înseamnă să-ți iubești țara, să-ți iubești colegii, prietenii, comunitatea, locul de muncă, dar și pe tine. Spiritul acesta de demnitate, de responsabilitate, de civism și de patriotism o să-l vedem peste doi ani – sunt convins – când vom sărbători centenarul de la Marea Unire, de la 1 Decembrie 1918.

Ţi-a plăcut ce ai citit? Aşteptăm mai jos comentariile tale!

CITEȘTE ȘI:

stareţa Mănăstirii Humor maica Parascheva Sorohan Bucovina foto slider
Credinţa, ultimul bastion al românilor. Stareţa Mănăstirii Humor, maica Parascheva Sorohan: „Mi-a plăcut afirmaţia unui părinte grec, anume că Moldova, și în special Bucovina, este altarul României”
Theodor Aman, primul pictor român modern foto slider
Portret – Theodor Aman, ilustrul necunoscut. Scurtă recuperare a fondatorului şcolii româneşti moderne de pictură
Dezbatere Independența României Matricea Românească Râşnov primul lungmetraj românesc film istorie
Lecţie de istorie şi film – „Independența României”, primul lungmetraj românesc, comentat de către Matricea Românească la Râşnov
recenzie carte Copilăria lui Kaspar Hauser Bogdan-Alexandru Stănescu slider
„Copilăria lui Kaspar Hauser”, un colaj al amintirilor din copilărie și tinerețe