I-am cunoscut în cadrul unui eveniment caritabil, la care erau prezenți pentru a dărui poezia lor.
Atenți și manierați, curioși și emoționați, febrili și sensibili.
Așa i-am perceput noi pe adolescenții minunați ce au făcut o sală întreagă să vibreze, în timp ce le asculta versurile!
Și ne-am dorit să știm ce este cu ei… Cum de scriu versuri și cum de recită atât de frumos și cum de au puterea de a își pune sufletul pe tavă!
,,De multe ori mă simt ca într-un labirint cu idei,
Cu multe gânduri și sentimente în care mă pierd”. (Ilinca Goga)
,,Dar ce-mi place mie la oameni?
Îmi place onestitatea,
Faptul că pot avea încredere în ei…” (Ștefan Antonie)
,,Pragul te oprește, te doboară,
Dar pe tine nu trebuie să te doară.
Să te ridici, să îl învingi
Ăsta-i scopul pe care trebuie să îl atingi…” (David Bratu)
În clasa a X-a, în pedagogia Waldorf, își face apariția Epoca de Poetică.
Adolescenții sunt îndrumați spre cărările lăuntrice, acolo unde sălășluiește împărăția versurilor. Își cheamă emoțiile, le întâlnesc, se împrietenesc cu ele. Le iau apoi de mână și le împletesc în cuvânt.
Tinerii pe care i-am cunoscut sunt liceeni Waldorf. Cei mai mulți dintre ei sunt împreună în această școală mică și liniștită, Liceul Teoretic Waldorf București, încă de pe vremea clasei pregătitoare.
Au crescut împreună, s-au înălțat împreună și se susțin zi de zi.
,,Eu sunt lumina unei dimineți de iarnă,
Apusul într-o seară de vară,
Bătaia vântului de toamnă,
Mugurii primăverii”. (Gabriel-Cristian Roșu)
,,Dar între sesiuni cu munți de teorie,
O să te uiți în trecut cu bucurie
La zilele în care cel mai mare stres era să scrii o poezie…” (Tudor Pavelescu)
,,Ce caut în mine?
Ce caut în tine?
Caut răbdare,
Caut înțelegere,
Caut iubire”. (Catinca Popa)
,,Oamenii care îmi plac se țin de cuvânt
Și nu se dau bătuți
Și te ajută fără să aștepte ceva.
Și nu-și plâng de milă
Și- mai ales- nu judecă!
Aș merge cu ei pân’ la capătul lumii!” (David Onică)
Epoca de Poetică durează trei săptămâni. În zilele acestea, în care poezia e lipită de inimă, adolescenții își lasă imaginația să zboare, cunosc creațiile poeților din toate timpurile, se ascultă unii pe ceilalți, caută surse de inspirație și permit radiografie pe suflet de câteva ori pe săptămână.
,,Îmi plac oamenii care se aventurează,
Oamenii care adoră adierea vântului de primăvară,
Oamenii care privesc cerul și se întreabă:
Ce e dincolo de tot?” (Rosemarie Benciu)
,,Lumina mea este ca soarele de dimineață,
Strălucind puternic, aducând speranță.
Întunericul meu este ca noaptea fără stele,
Un loc de adăpost pentru tristețe”. (Ilinca Ioniță)
,,Îmi doresc să primesc mereu lumina ca pe un dar
Și să îmi încarce întreg corpul cu veselie și căldură”. (Mihai Banoti)
,,Deși am citit de atâtea ori creațiile lor, de fiecare dată mă emoționează versurile autentice și profunde. Mă bucur mult că am împărtășit bucuria noastră cu oamenii speciali ai evenimentului” ne spune profesorul lor de limba și literatura română, Roxana Duțan.
,,Sunt o combinație de sentimente,
Așa cum e amestecul de afine, zmeură, mure… (Anastasia Aron)
,,Îmi plac oamenii care se opresc și te așteaptă când rămâi în spate.
Oamenii care nu simt mereu nevoia să spună ceva.
Oamenii în compania cărora poți sta în liniște cu orele fără să te simți stingherit.
Oamenii pe care îi poți numi <<acasă>>”. (Eva Hanganu)
,,Sper să îmbătrânim împreună
Și chiar să avem o familie,
Dar până atunci voi reveni în lumea mea
Și la visurile mele…” (Radu Cozmincă)
,,Este foarte greu să descrii tot ce simți când emoțiile sunt copleșitoare!
Bucurie, duioșie, mândrie, uimire… Pe toate le simți lângă acești tineri!
Stau și mă întreb, iar și iar, de unde vine această profunzime în copiii aceștia minunați, profunzime pe care eu o descopăr zi de zi…” (profesorul-diriginte Cătălin Ion Voinea)
,,Îmi caut scopul, menirea în această lume.
Îmi caut visul care nu mă lasă să dorm.
Caut răspunsul la întrebările ce nu mi le-am pus încă”. (Antonio Marinache)
,,În ceilalți caut o sursă de inspirație,
Perspective diferite, idei ce mă provoacă…” (Andrei Rotaru)
,,Ce caut în mine însămi?
Îmi caut inima ce arde.
Caut povestea demult deșirată.
Caut vocea firavă, tremurată…” (Yasmin Saban)
,,Colindele se aud în colțuri de stradă,
În timp ce oamenii se adună și cântă cu bucurie și dragoste neîncetată”. (Daria Popescu)
,,Îmi plac oamenii direcți,
Pentru că ei nu fac risipă de cuvinte…
Îmi plac oamenii care plâng des,
Pentru că aceia vor deveni cei mai puternici…” (Bianca Rusu)
,,Crezul meu e unul singur,
Trei litere îl formează.
Însuși Domnul îl comandă,
Lumea-ntreagă îl urmează” (Felician Pintilie)
Adolescenta este o perioadă cu mult tumult, plină de descoperiri și schimbări; actul de a scrie poezie devine o cale expresivă esențială în acest drum al autocunoașterii. Prin versuri, adolescenții explorează și își articulează emoțiile complexe, transformând trăirea interioară într-o formă de artă. Scriind poezie, ei devin arhitecții propriilor lor gânduri și sentimente, folosindu-și vocea într-un mod creativ. Acest proces al creației nu numai că îi ajută să se elibereze de povara emoțională, ci îi și motivează să-și dezvolte gândirea critică. Poezia devine un refugiu în care adolescenții se pot exprima liber și autentic, construindu-și identitatea și înțelegând mai profund lumea din jurul lor.
,,Ce este iubirea?
Ce enigmă ea ascunde?
Dar ce mare e uimirea!
Și ce bine ea se vinde…” (Hande Koramaz)
,,Am uitat de amor,
Am uitat de dor,
Devin folclor,
Odată-n popor
Și parcă mor” (Daniela Crăciun)
,,Stau oarecum pitit
De lume, vorbe și bârfit,
Mă simt singur, luat de soartă și trântit
Și sper ca mâine să fie o nouă zi.
O zi.
O zi?
Nu, că ar fi la fel de trist.” (Caterina Dumitrescu)
,,Noaptea pare secretoasă, întunecată și misterioasă,
Dar de îndată ce apar stelele, întunericul se destramă alene…” (Adriana Hobjilă)
,,Piatra mea, dacă eram, lumea altfel o vedeam…
Lumea-i uneori afonă, afonă și monotonă” (Octavian Onu)
În zile ca acestea, în care întâlnești astfel de tineri, te întărești și simți că viitorul este unul luminos, plin de speranță.
Și dacă stai să te întrebi: dar oare se mai simte poezie, se mai citește poezie, se mai recită poezie?- răspunsul este: în București, pe strada Soldat Savu Marin numărul 29, da!