Redirecționează 3,5% din impozitul pe venit

E mare bucurie în sufletele copiilor când începe vacanța de iarnă! În aer plutește magia sărbătorilor, iar cei mici sunt încântați de basmele pline de farmec, poeziile dedicate Crăiesei Iarna și jocurile pline de voie bună. Este vremea râsului, a familiei și a clipelor de neuitat petrecute împreună.

Să fim alături de ei, să le dăruim momente de care să-și amintească cu drag! În această vacanță minunată, bucuria prinde viață în fiecare colț de casă, iar încântarea sărbătorilor ne cheamă pe toți să fim mai buni, mai fericiți, mai uniți.

Rubrica Desenele lui David aduce miracolul aproape, chemând binecuvântările Crăciunului în inimile noastre. Să ne bucurăm împreună de această perioadă de poveste, sărbătorind cu dragoste și lumină! Vacanță minunată!

Cunoscută și sub numele de Salina Slănic Prahova, Salina Slănic este una dintre cele mai mari saline din Europa, o atracție turistică apreciată, ce se remarcă prin dimensiunile impresionante și beneficiile terapeutice. Situată în orașul Slănic din județul Prahova, salina are o istorie bogată și un statut special ca destinație turistică, spațiu terapeutic și locație pentru evenimente.

Exploarea sării în regiunea Slănia a început cu mult timp în urmă, în 1685, când Mihai Cantacuzino a cumpărat terenul și a inițiat primele lucrări. La început, sarea era extrasă manual, metoda de lucru modernizându-se treptat, culminând cu deschiderea minei Mihai în 1912. Câțiva ani mai târziu, în 1943, a fost deschisă și mina Unirea. Activitatea de exploatare a sării a încetat în mina Unirea în 1970, aceasta fiind transformată într-o destinație turistică și medicală.

Salina Slănic are o suprafață totală de 78.000 metri pătrați și este situată la aproximativ 208 metri sub nivelul solului. Temperatura este constantă pe tot parcursul anului, între 12-13°C, iar umiditatea este relativ scăzută, în jur de 50%, ceea ce contribuie la confortul vizitatorilor. Camerele salinei au o înălțime de 54 metri și o suprafață medie de 500 de metri pătrați fiecare.

 

 

Beneficii

Aerul din Salina Slănic este extrem de pur, datorită absenței polenului, prafului sau altor impurități. Acesta este saturat cu aerosoli salini, care au efecte benefice asupra sănătății, în special asupra sistemului respirator. Microclimatul Salinei Slănic are un efect antiinflamator și antiseptic asupra căilor respiratorii, oferă o stare de relaxare generală datorită ionizării negative a aerului și oferă beneficii pentru piele, fiind recomandat în tratarea unor afecțiuni dermatologice.

Salina Slănic este renumită pentru tratamentele de salinoterapie, utilizate în tratarea unor afecțiuni precum astm bronșic, sinuzite și rinite cronice, alergii respiratorii sau probleme de imunitate scăzută. Pacienții care vizitează salina petrec timp în interiorul acesteia, respirând aerul bogat în aerosoli salini. Astfel de sesiuni realizate regulat pot reduce semnificativ simptomele afecțiunilor respiratorii și pot îmbunătăți calitatea vieții.

 

Ce găsim la Salina Slănic?

Salina este împărțită în mai multe mine și spații dedicate diverselor activități. În primul rând, Mina Unirea, principalul punct de atracție turistică, unde vizitatorii găsesc sculpturi din sare, precum busturile lui Mihai Eminescu, Decebal și Traian, și alte opere artistice. Tot aici există și un spațiu dedicat terapiei prin salinoterapie.

În Salina există, de asemenea, și locuri pentru evenimente și activități, unde se organizează concerte, competiții sportive (meciuri de fotbal și curse de alergare), expoziții și conferințe. În zona dedicată copiilor vizitatorii pot regăsi locuri de joacă sigure și atractive, unde se organizează activități educative și recreative. În plus, Salina găzduiește una dintre cele mai mari săli de sport subterane, ideală pentru pasionații de sport.

 

 

La mică distanță de salină se află un alt fascinant obiectiv turistic: Muntele de sare, un monument al naturii, un masiv de sare dezgolit, în interiorul căruia se află o veche ocnă umplută cu apă, căreia localnicii îi spun Grota Miresei. Tot în zonă, turiștii pot vizita mănăstirile Ghighiu, Zamfira, Crasna, Cheia, Suzana, cariera de tuf vulcania Piatra Verde sau se pot relaxa la ștrandurile Baia Baciului, Baia Roșie, Baile Verzi sau în stațiunea apropiată Cheia.

Salina Slănic este deschisă pe tot parcursul anului, iar accesul se face prin lifturi speciale. Vizitatorii sunt sfătuiți să se îmbrace adecvat pentru temperaturile scăzute din interior. Salina este închisă lunea, însă este deschisă de marți până duminică în intervalul 09:00 – 16:00, ultimul acces fiind cu o oră înainte de închidere. Biletul de intrare pentru o persoană pentru o zi costă 45 lei pentru adulți, 35 lei pentru seniori de peste 65 de ani, 35 de lei pentru studenții în vârstă de cel mult 26 de ani, 30 de lei pentru copii și elevi cu vârsta între 3 și 18 ani, în timp ce copiii de până la 3 ani beneficiază de acces gratuit.

Salina Slănic este una dintre cele mai mari saline din lume, comparabilă cu Salina Wieliczka din Polonia – de exemplu, Mina Unirea este atât de mare încât ar putea găzdui și o clădire de dimensiunea unui zgârie-nori. Așadar, Salina Slănic este mai mult decât o simplă atracție turistică. Este o experiență multisenzorială care combină sănătatea, cultura și aventura într-un cadru unic. Fie că vă decideți să o vizitați pentru relaxare, tratament sau explorare, Salina Slănic este o destinație de neratat în România. Tu ai vizitat-o deja?

Sursă foto: salron.ro/salina-slanic-prahova

 

 

Suntem toată ziua în rolul de părinți așa că suntem într-o călătorie plină de provocări, presărată cu momente în care ne întrebăm dacă luăm deciziile corecte pentru copiii noștri. Oare e bine așa? Oare am făcut bine? 

În ultimul deceniu, tot mai mulți părinți au îmbrățișat ideea de educație cu blândețe, un stil bazat pe empatie, conectare și respect reciproc. Bun. Foarte bine. Întrebarea este: unde se termină blândețea și unde începe permisivitatea? Cum putem să le oferim copiilor libertate, fără să renunțăm la limitele necesare pentru dezvoltarea lor sănătoasă?

 

 

Blândețe

A fi un părinte blând înseamnă să construiești zi de zi o relație în care copilul se simte înțeles și respectat și să impui limite clare, într-un mod empatic și ferm.

Spre exemplu, atunci când copilul refuză să se culce, un părinte blând ar putea spune: „Știu că ți-ai dori să mai stai treaz, însă este timpul să mergem la culcare. Știu că este greu să te oprești din ce faci, dar mâine dimineață te vei simți mult mai bine odihnit. Uite, te ajut să închizi activitatea.” Copilul învață că regulile există pentru a-l proteja și, totodată, că emoțiile lui contează.

 

Permisivitatea

Pe de altă parte, permisivitatea apare atunci când părintele renunță la limite, din dorința de a evita conflictele sau de teama de a părea prea autoritar. Un părinte permisiv, confruntat cu aceeași situație, ar putea ceda insistențelor copilului și i-ar spune copilului care se revoltă, ridică tonul, începe să plângă, se îmbufnează: „Bine, mai stai cât vrei.”

Poate părea un gest de iubire și înțelegere (oare?), dar în realitate lipsa limitelor creează confuzie și nesiguranță. Cum ar putea copilul să se simtă în siguranță dacă totul depinde de dorințele sale, iar părintele pare lipsit de hotărâre (pentru că așa suntem percepuți)?

Este o diferență esențială între blândețe și permisivitate: cum gestionează adultul regulile? Părintele blând stabilește limite, dar o face cu respect și empatie. ca un adevărat lider. În schimb, părintele permisiv cedează în fața copilului, renunțând la rolul său de ghid. A fi blând nu înseamnă să spui „da” la orice, ci să oferi un echilibru între libertatea copilului de a-și exprima emoțiile și nevoia lui de a învăța să respecte limitele.

 

 

Putem să fim blânzi fără să devenim permisivi?

Da, desigur. Totul începe cu stabilirea unor limite clare, comunicate într-un mod cald și respectuos. De exemplu, atunci când copilul insistă să mănânce turta dulce înainte de cină, îi putem spune: „Nu putem mânca acum, însă păstrăm turta dulce pentru desert, să știi!” În același timp, este esențial să validăm emoțiile copilului: „Știu că ești dezamăgit că nu mai putem rămâne în parc. Este greu să te oprești din ce-ți place, nu-i așa?” Valorizarea sentimentelor copilului îl ajută să înțeleagă că dorințele sale sunt importante, dar și că există un context mai larg în care acestea trebuie să se încadreze.

Poate cel mai important lucru este să respectăm regulile pe care le stabilim. Nu putem avea ,,zile și zile”, nu putem avea ,,dublă măsură”. Dacă ora de culcare este la 8 PM, părintele blând menține această regulă, cu fermitate. Consistența este cheia, pentru că îi oferă copilului un sentiment de siguranță.

A fi un părinte blând înseamnă, așadar, să echilibrezi fermitatea cu empatia. Este un proces care cere răbdare (RĂBDARE!) și încrederea că limitele nu sunt o piedică pentru iubire, ci o expresie a acesteia. Permisivitatea, deși poate părea mai ușoară pe moment (și este o alegere ușoară), îl lasă pe copil fără ghidajul de care are nevoie.

Care dintre aceste stiluri îl va pregăti mai bine pe copil pentru viață? Răspunsul este clar: blândețea fermă, care construiește o relație sănătoasă între libertate și responsabilitate.

 

Daniela Olaru este o „altfel” povestitoare de cărți. Nu scrie, nu dă viață unei întâmplări prin cuvinte așezate pe foaie, ci prin desene frumos ilustrate, migălos creionate. Poartă multă dragoste față de artă, iar prin pasiunea pe care o  valorizează după ce a început inițial să studieze pianul redă emoție odată cu creațiile sale.

Este tânără, visătoare, se lasă purtată de imagini frumoase. După ce  a studiat o vreme un instrument muzical, s-a îndreptat către grafică, iar perfecționarea s-a întâmplat și dincolo de granițele țării noastre. Acolo a descoperit un sistem educațional complet diferit față de cel din România unde profesorii îi învăța pe studenți chiar cum să își facă o carieră pe această specializare. Mai mult chiar de la Daniela Olaru în rândurile de mai jos!

 

 

Ce este un ilustrator de cărți și ce face el?

Un ilustrator de cărți este, în esență, un povestitor vizual. Prin desenele sale, acesta aduce la viață cuvintele unui autor, transformându-le în imagini care îmbogățesc experiența cititorului. Rolul lui nu este doar să completeze textul, ci să adauge un strat de emoție și interpretare care să capteze atenția și să rămână în memoria cititorilor.

 

Cu ce se deosebește Daniela Olaru față de ceilalți ilustratori?

Cred că ceea ce mă face diferită este felul în care abordez fiecare poveste în stilul care îmi este specific. Îmi place să creez ilustrații care sunt mai mult decât simple imagini frumoase – vreau ca privitorul să simtă că face parte din poveste, să fie atras să exploreze detaliile și să contribuie la dezvoltarea narativului. Pun un accent mare pe culoare și compoziție, care pentru mine sunt ingrediente esențiale într-o ilustrație, dar nu sunt niciodată scopul în sine.

Fiecare proiect pentru mine este o oportunitate de a găsi un echilibru între mesajul pe care vreau să-l transmit și modul în care aleg să-l exprim vizual. Stilul meu se mai schimbă pe măsură ce învăț mereu și experimentez.

 

Cum sună frumoasa poveste a escapadei dvs. academice?

Povestea mea a început la Liceul de Artă „Ștefan Luchian”, unde am început cu pianul, dar am realizat repede că îmi doresc mai mult să lucrez în domeniul artei vizuale. Așa că m-am orientat către grafică și am continuat la Universitatea de Arte Vizuale și Design „George Enescu”, unde am făcut licența și masterul în grafică publicitară.

Un moment important a fost programul Erasmus, care m-a dus la Manchester unde am studiat un semestru Illustration with Animation. Acolo am descoperit un sistem educațional complet diferit față de cel din România. Am rămas impresionată de faptul că ilustrația este considerată un job în sine, un domeniu luat foarte în serios, iar discuțiile cu profesorii nu se axau doar pe tehnici, ci și pe cum să îți construiești o carieră ca ilustrator. A fost o experiență care m-a ajutat să înțeleg că ilustrația nu este doar un hobby, ci o muncă foarte serioasă ce necesită timp, dedicare și profesionalism. Am învățat că trebuie să fie tratată ca atare și remunerată corespunzător. La întoarcere în România, am realizat că încă mai avem mult de lucru pentru a înțelege și aprecia acest aspect, însă cred că suntem pe drumul cel bun față de acum câțiva ani.

 

Dacă nu ar fi fost ilustrator Daniela, ce ar fi făcut în viață?

Dacă nu aș fi fost ilustrator, probabil că aș fi continuat pe drumul muzicii și aș fi urmat mai departe studiile de pian. Muzica a fost o pasiune constantă, dar, în același timp, și scrisul mi-a fost mereu aproape – am câteva drafturi de povești ascunse prin sertare care așteaptă să fie scoase la lumină. Pe de altă parte, am fost mereu preocupată de protecția mediului, iar dacă nu aș fi ajuns ilustrator, nu m-ar fi mirat să fiu implicată în activismul ecologic sau să urmez o carieră în domeniul veterinar, pentru a contribui cumva la bunăstarea animalelor. Mi-a plăcut întotdeauna să fiu aproape de natură și să înțeleg cum pot ajuta.

 

De la cine ați moștenit talentul?

Nu am crezut niciodată în ideea de „talent” ca fiind un factor decisiv. Mai degrabă cred că există o înclinație naturală spre anumite domenii, dar dacă nu investești timp și muncă, acea înclinație nu se poate transforma într-o abilitate reală. Totuși, am avut un unchi de-al mamei care a fost pictor și aceasta a fost profesia lui pe tot parcursul vieții. Nu știu dacă „gena artistică” se transmite, dar cu siguranță mi-a lăsat o apreciere profundă pentru artă.

 

 

Îmi imaginez că dragostea dvs. pentru ilustrație trebuie să aibă rădăcini în propria copilărie. Totuși când și cum anume desenul a devenit mai mult decât un simplu joc, mai mult decât o pasiune, respectiv o profesie?

Da, am desenat pe toate caietele și prin colțurile cărților. În special, îmi amintesc că în cartea cu povești de Frații Grimm, unde erau ilustrații alb-negru, îmi plăcea să desenez peste acele imagini sau să le completez cu propria mea viziune, imaginându-mi ce ar mai fi trebuit să facă personajele sau ce ar fi trebuit să fie în plus. Ilustrația a devenit profesie pentru mine în timpul masterului, când am început să caut mici joburi freelance, chiar dacă erau destul de slab plătite. După terminarea studiilor, am început să trimit portofoliul meu la edituri și, atunci, am obținut primul meu proiect de carte, la Editura Humanitas.

 

A fost o alunecare pe negândite spre profesie sau…?

Nu a fost pe negândite, ci a fost o alegere conștientă. Am vrut să fac asta, mai ales că vedeam deja pe piață ilustratori români care reușeau să își construiască o carieră în acest domeniu. Acest lucru m-a încurajat să îmi doresc și eu să fac același lucru și să mă implic activ în ilustrarea de cărți.

 

Ce anume presupune documentarea pentru un proiect de carte în vederea ilustrării? Este o documentare făcută doar cu ajutorul „Domnului Google” sau, uneori, implică deplasare pe teren, vizite în arhive, discuții îndelungi cu autorul ori editorul?

Fiind o profesie de acest tip, lucrul se desfășoară adesea în regim „in-house”, acolo unde se realizează ilustrațiile. Deși procesul s-a digitalizat semnificativ, acest lucru ajută mult la eficiență, iar referințele pot fi găsite online, inclusiv prin Google. Da, caut adesea imagini pe internet, iar fotografiile pe care le fac eu însămi sunt o sursă importantă de inspirație și documentare. În plus, am o bibliotecă de cărți ilustrate de alți ilustratori pe care le consult des și cărți de specialitate, care îmi oferă o bază solidă de informare. Deși nu am avut încă nevoie să merg pe teren pentru proiectele mele, cred că ar fi interesant să dezvolt și astfel de proiecte, în care documentarea să implice deplasări. Desigur, procesul de documentare presupune și discuții extinse cu autorii și editorii, iar în funcție de proiect, aceste întâlniri pot fi față în față, atunci când simți că este necesară o mai multă conexiune umană.

 

Mi se pare că mulți au impresia că a fi ilustrator este o ocupație boemă, deosebit de plăcută. Povestiți-ne un pic despre părțile mai puțin plăcute și mai puțin știute ale ocupației dvs., despre dificultățile implicate de ilustrarea unei cărți.

În realitate, profesia de ilustrator nu este deloc boemă, deși poate părea astfel din exterior. Ilustrația trebuie să îndeplinească scopuri clare – un brief, cerințe precise și să ajungă la publicul dorit. Sunt multe aspecte administrative de care trebuie să te ocupi – negocierea și semnarea contractelor, facturi, discuții cu clienții, stabilirea unei remunerații corecte pentru munca depusă și, desigur, respectarea deadline-urilor.

Pe lângă acestea, sunt și cerințele multiple care vin din partea diferitelor părți implicate în proiect. Uneori, creativitatea se poate termina și atunci ai nevoie de o pauză, o gură de aer, de o mică deconectare, poate chiar de alte activități care nu țin de desen. E foarte important să îți acorzi acest timp pentru a-ți recăpăta energia creativă. Și, bineînțeles, există și partea de promovare: ca ilustrator, ești și antreprenor, iar rețelele de socializare te ajută să ajungi la oameni, să fii prezent și să îți faci cunoscută munca, să atragi noi proiecte. Așadar, în spatele ilustrațiilor se află multă muncă și organizare.

 

 

Tehnologia schimbă multe în jurul nostru. Bibliotecile se digitalizează. Telefoanele mobile mai au puțin până vor ajunge să ne îndeplinească orice dorință… În ce fel a schimbat această evoluție rapidă a tehnologiei și domeniul dvs., respectiv ocupația de ilustrator, asociată încă, în mintea unora, cu pensula, cu șevaletul, cu Van Gogh?

De mult timp nu se mai lucrează doar în stil tradițional, cu pensula pe hârtie. Tehnologia a schimbat mult felul în care abordăm ilustrația, iar acum avem la dispoziție tablete grafice și software-uri care ne ajută să lucrăm în format digital. Eu personal lucrez și în stil tradițional, dar și digital, și îmi place să îmbin cele două metode. Tehnologia, în special, ne economisește timp, iar un instrument simplu precum butonul de „undo” îți permite să revii asupra unui pas făcut, lucru imposibil în ilustrarea tradițională, unde totul depinde de precizie și de deciziile luate pe loc.

În ceea ce privește AI-ul, cred că este un instrument interesant, un tool care poate fi folosit pentru a sprijini procesul creativ. Nu-mi dau seama cum va evolua în timp și cum va schimba pe termen lung domeniul ilustrației, dar este clar că are un potențial enorm în diversele sale aplicații. Totuși, nu ar trebui să ne fie frică de el. AI-ul este doar un instrument, iar un artist adevărat poate să-și păstreze autenticitatea și originalitatea chiar și în fața unor tehnologii avansate. Desenul uman are o valoare aparte, o semnificație personală pe care tehnologia nu o poate reproduce. În ciuda rapidității și eficienței AI-ului, procesul de creație, de introspecție și de alegere a detaliilor care dau viață unui desen, rămâne exclusiv uman și reprezintă ceea ce face arta cu adevărat specială.

 

Pentru dvs., ca ilustrator de carte, ce primează: gusturile publicului, propria viziune asupra proiectului, așteptările editorului?

Pentru mine, viziunea asupra proiectului este esențială, dar aceasta se construiește și în colaborare cu editorul, ținând cont de așteptările și cerințele lor. În ceea ce privește gusturile publicului, cred că o editură trebuie să diversifice planul editorial pentru a forma o educație estetică. Este important să avem apariții mai îndrăznețe, mai originale, atât din punct de vedere al formei, cât și al designului. De exemplu, cartea ca obiect – cu o copertă inovativă, hârtie special aleasă și un stil grafic distinct – poate crea o experiență mai profundă pentru cititor. Un stil grafic autentic și neconvențional adaugă valoare și impact, iar acest tip de diversitate poate ajuta publicul să aprecieze și să înțeleagă diferitele fațete ale ilustrației. La final, îmi doresc ca ilustrația să provoace privitorul, să-l invite să completeze povestea și să o perceapă într-un mod unic, contribuind astfel la dezvoltarea unei conexiuni mai adânci între el și carte.

 

Produsul finit care iese din pensulele sau creioanele unui ilustrator este inspirație și cât anume este transpirație?

Este un mix între inspirație și muncă, iar pe măsură ce înveți și te acomodezi cu procesul, ajungi să îți simplifici anumite etape. Inițial, poate părea complicat, însă pe măsură ce îți înțelegi mai bine stilul și abordările, lucrurile se fluidizează. Munca devine internalizată, iar procesul de creație capătă o oarecare ușurință. Este ca un drum pe care îl parcurgi și înveți să îți eficientizezi pașii – nu mai sunt atâtea incertitudini, iar dezvoltarea ideii devine mai naturală. Totuși, chiar și atunci când ajungi la un nivel de confort, trebuie să ții mereu cont de provocările proiectului și să rămâi atent la detalii pentru a menține acel echilibru între inspirație și execuție.

 

 

Situat în munții Harghitei, în masivul Ciomatu, Lacul Sfânta Ana este singurul lac vulcanic din România. Se află la o altitudine de 946 metri și impresionează turiștii prin frumusețea naturală și valoarea sa ecologică.

Lacul Sfânta Ana s-a format într-un crater vulcanic al unui vulcan stins, Ciomatu Mare, acum aproximativ 9.800-10.000 ani. Procesul geologic prin care acesta s-a format este unul spectaculos: în urma erupțiilor vulcanice, craterul s-a umplut, treptat, cu apă provenită exclusiv din precipitații. Astfel, lacul nu are izvoare subterane, ceea ce face ca apa din acesta să fie extrem de pură.

 

 

Cu o formă aproape circulară, lacul are o suprafață de aproximativ 19,3 hectare și o adâncime maximă de 7 metri. Datorită lipsei afluxurilor externe, apa lacului are un pH ușor acid, iar flora și fauna sunt specifice acestui mediu.

De jur împrejurul lacului regăsim o pădure densă de conifere și foioase, ce creează un spațiu de poveste. În apropiere se găsește Tinovul Mohoș, o rezervație naturală de turbă care adăpostește plante rare, precum roua cerului, o plantă carnivoră. Combinația între lacul vulcanic și mlaștina din apropiere oferă o experiență aparte vizitatorilor.

Desigur, există și legende în ceea ce privește Lacul Sfânta Ana, care, de-a lungul timpului, au contribuit la sporirea atractivității acestuia. Cea mai cunoscută poveste spune că o tânără pe nume Ana a fost forțată să se căsătorească împotriva voinței sale și, într-un act de disperare, a fugit și s-a aruncat în lac, care ulterior a fost numit în memoria sa.

Lacul Sfânta Ana este un loc cu o energie specială, fiind apreciat de cei care cred în puterea regeneratoare a naturii. De asemenea, acesta este o destinație populară pentru turiștii care caută liniște și peisaje spectaculoase. Cei interesați să viziteze, trebuie să țină cont că accesul în zona lacului este reglementat pentru a proteja mediul fragil. Înotul este permit doar în anumite condiții și perioade, pentru a nu afecta ecosistemul sensibil al lacului.

Fiind o arie naturală protejată, Lacul Sfânta Ana face parte din Parcul Natural Putna-Vrancea. Autoritățile și organizațiile de mediu lucrează constant pentru a menține echilibrul ecologic al zonei și pentru a preveni poluarea. Vizitatorii sunt rugați să respecte regulile de conservare, să evite lăsarea deșeurilor și să nu deranjeze flora și fauna.

 

 

În apropiere, turiștii pot vizita și Capela Sfânta Ana, un mic lăcaș de cult care completează experiența spirituală a locului.

Capela a fost construită în onoarea Sfinei Ana, considerată protectoarea familiei și a copiilor. Deși data exactă a construirii inițiale nu se știe, capela a devenit un simbol al regiunii. De-a lungul timpului, capela a beneficiat de mai multe reparații și renovări pentru a-și păstra farmecul și funcționalitatea.

Capela este o construcție simplă, de dimensiuni reduse, realizată din lemn și piatră. Decorul acesteia este modest, cu icoane dedicate Sfintei Ana și elemente tradiționale.

În tradiția creștină, Sfânta Ana este considerată mama Fecioarei Maria și protectoarea mamelor și a familiei. Capela atrage pelerini care vin să se roage pentru sănătatea copiilor, fericirea familiei sau pur și simplu pentru a căuta liniștea sufletească.

De-a lungul anului, capela este vizitată de numeroși pelerini, dar cea mai importantă sărbătoare are loc pe 26 iulie, de Sfânta Ana. În această zi, sunt organizate slujbe speciale și procesiuni religioase, atrângând oameni din toată țara.

Capela este ușor accesibilă pentru turiști, fiind situată într-o zonă cu trasee bine marcate. Turiștii care ajung aici se pot bucura nu doar de spiritualitatea locului, ci și de peisajul natural deosebit oferit de pădurile din jur și de Lacul Sfânta Ana.

Sursă foto: tusnad.ro, romania-turistica.ro, mohos.ro

Un grup de 16 meșteri și artiști populari au primit, în noiembrie 2024, titlul onorific de “Tezaur uman viu”, acordat de către Ministerul Culturii în semn de recunoaștere pentru contribuția lor esențială la păstrarea și promovarea patrimoniului cultural imaterial al României. Aceștia sunt:

 

 

Amorțitu Elena, din Botoșani

Domeniu: prelucrarea fibrelor și firelor textile – in, cânepă, bumbac, lână, păr

Corlățean Jucan Elena, din Suceava

Domeniu: port – realizare piese (confecționat, cusut mașini tradiționale)

Cosmi Floarea, din Bistrița Năsăud

Domeniu: prelucrarea pielor și blănurilor – opincărit

Erhan Aristotel, din Suceava

Domeniu: prelucrare lemn – construcții buciume de lemn

Pop Mihail, din Cluj

Domeniu: spiritualitate – dansator

Tantan Mărioara, din Gorj

Domeniu: țesere covoare oltenești

Țaran Liviu Răduțu, din Suceava

Domeniu: spiritualitate – interpret de muzică instrumentală

Lepădatu Iordan, din Vâlcea

Domeniu: prelucrare lemn – rudărit

Negură Margareta, din Suceava

Domeniu: cojocărit

Căldărar Traian, din Sibiu

Domeniu: prelucrarea metalelor

Manoli Constantin, din Vâlcea

Domeniu: prelucrarea lemnului – realizarea mobilierului gospodăresc

Filep Elisabeta, din Cluj

Domeniu: portul tradițional din Sic (Câmpia Transilvaniei)

Lițu Florin, din Suceava

Domeniu: spritualitate – semnale și cântat ritual din bucium

Marin Vasile, din jud. Argeș

Domeniu: prelucrarea materialelor – fierărit

Sava Nicolae, din Bistrița Năsăud

Domeniu: prelucrarea lemnului – confecționarea instrumentelor muzicale din lemn

Ilinca Alexandru, din Vâlcea

 

 

Domeniu: prelucrare piei și blănuri – opincărit

Titlul onorific “Tezaur Uman Viu” este o recunoaștere oferită de Ministerul Culturii din România persoanelor care excelează în păstrarea, transmiterea și promovarea patrimoniului cultural imaterial al țării. Acest program face parte dintr-o inițiativă globală a UNESCO care urmărește să conserve patrimoniul viu al umanității, punând în valoare oameni ce dețin cunoștințe, tehnici și practici unice.

Obiectivele districției “Tezaur Uman Viu” sunt:

  • Păstrarea patrimoniului cultural, prin promovarea tradițiilor și meșteșugurilor vechi care riscă să fie uitate.
  • Transmiterea cunoștințelor, prin sprijinirea artiștilor și meșteșugarilor care instruiesc noi generații, asigurând continuitatea tradițiilor.
  • Recunoașterea publică, prin aprecierea contribuției la identiatea culturală a comunităților și a României.

Pentru a primi distrincția de “Tezaur Uman Viu”, persoanele trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

  • Să cunoască în detaliu un meșteșug, un obicei sau o formă de expresie culturală specifică.
  • Să exceleze în păstrarea autenticității tradiției.
  • Să contribuie la transmiterea cunoștințelor către generațiile următoare.

Prin acordarea acestui titlu, România, prin Ministerul Culturii, contribuie la conservarea diversității culturale. Laureații devin ambsadori ai patrimoniului cultural românesc, participând la expoziții, târguri și evenimente internaționale. Pe lângă recunoașterea publică, deținătorii titlului primesc sprijin pentru promovarea activității lor, facilități pentru organizarea de ateliere și ocazia de a participa la evenimente culturale de anvergură.

Inițiativa a fost lansată în 2010, perioadă în care a avut impact semnificativ asupra păstrării tradițiilor românești. Anual, noi persoane primesc această distracție, consolidând identitatea culturală a României.

Sursă foto: cultura.ro, svnews.ro, basilica.ro

 

  • Ashoka este o organizație globală pentru susținerea antreprenoriatului social și schimbărilor sistemice, fiind aleasă constant în top 10 cele mai inovative organizații din lume.
  • Programul Ashoka Fellowship este o recunoaștere pe viață și acces la o comunitate globală de susținere. Statistic, poate fi aleasă o persoană din 10 milioane de oameni pe an.  
  • Ashoka România este prezentă în țară din 2017 și a identificat și susținut până în prezent 10 Ashoka Fellows, Diana Filimon fiind a 11-a.

27 noiembrie 2024. Diana Filimon, fondatoarea Forum Apulum și co-fondatoarea publicațiilor pentru tineri Gen, revistă, Gen, știri, Gen, sport și Gen Zette a devenit ieri a unsprezecea Ashoka Fellow din România în cadrul evenimentului de lansare organizat în București, alături de comunitatea de creatori de schimbare construită în România de peste 7 ani. Ea se alătură rețelei globale Ashoka, care include peste 3.900 de antreprenori sociali din mai bine de 98 de țări, pe care Ashoka îi susține pe viață. 

Prin programul de fellowship, organizația le oferă Ashoka Fellows o identitate, o comunitate și rețeaua de încredere și cunoaștere pentru a avea un impact social accelerat. Ashoka Fellows sunt antreprenori sociali vizionari, recunoscuți pentru capacitatea lor de a dezvolta și implementa soluții inovatoare pentru probleme sociale complexe și profund înrădăcinate. Potrivit studiilor interne, doar unul din 10 milioane de oameni pe an poate deveni Ashoka Fellow. Aceștia răspund unor nevoi pe termen lung, devin catalizatori ai schimbării, remodelează sisteme și creează noi structuri pentru a aduce transformări sustenabile și de impact în societate.

 

 

Cine este noua Ashoka Fellow

Diana se definește ca fiind filolog de formație, om de comunicare prin experiență și activist prin alegere. Este CEO și fondatoare a Asociației Forum Apulum și co-fondatoare a Gen, știri și Gen, revistă, unele dintre cele mai cunoscute proiecte media orientate către tinerii din România. Diana abordează problema evitării știrilor de către majoritatea tinerilor români, care se simt deconectați de la viața civică. Inițiativele sale Gen, știri și Gen, revistă folosesc rețelele de socializare Instagram și TikTok pentru ca tinerii să documenteze și publice știri. Relevante și accesibile, aceste știri contribuie la promovarea educației media digitale pentru tineri și le cultivă simțul responsabilității și-al implicării civice.

Ideea inovatoare a Dianei are scopul de a elimina decalajul dintre experiența personală și educația civică a tinerilor, în special în cazul celor care trăiesc în afara sferei de influență a  Capitalei. Proiectele ei nu înseamnă doar furnizarea de știri în mod accesibil și relevant pentru tineri, ci sunt în primul rând despre a-i încuraja pe tineri să acționeze cu responsabilitate civică și încredere în propria capacitate de a produce schimbare. Activitatea ei a adus transformări în comunitățile de tineri aspiranți la meseria de jurnalist, cărora le dă o voce și încrederea că pot crea societatea incluzivă, responsabilă și implicată pe care și-o doresc.

De aproape 8 ani lucrăm direct cu tinerii din medii diverse, în special cu cei care au acces mai redus la oportunități și tot ce facem este să încercăm să îi înțelegem cât mai bine și să creăm proiecte care să îi ajute să fie cetățeni mai implicați în comunitate. Apropierea de ei ne-a permis să depistăm niște semne în timp util despre încotro se duc tinerii ca opinii politice, idei despre lume și obiceiuri de consum al informației și să ne dăm seama cum putem să îi ajutăm să fie mai conectați la lumea din jur și cu mai multe ocazii de a se face auziți. Mă bucur tare mult că mă pot alătura unei rețele de oameni care fac mici minuni prin munca lor și cu ajutorul cărora să pot crește ideile de la care am pornit Forum Apulum și proiectele noastre.”, spune Diana Filimon, Ashoka Fellow.

 

 

93% din Ashoka Fellows influențează politici publice și în 90% din cazuri, ideile lor sunt replicate de alte organizații.

„Este o bucurie să o avem pe Diana Filimon alături în efortul de a accelera implicarea civică a tinerilor și de a crea spații care să le permită să se exprime și să contribuie în societate. Sondajele noastre arată că 1 din 2 tineri spun că au nevoie de mentori de la care să învețe despre antreprenoriat social, iar Diana este un exemplu inspirațional de rol asumat în acest sens, cu multă empatie și delicatețe față de problemele lor reale. Prin viziunea și reziliența sa, Diana nu doar că abordează una dintre cele mai mari provocări ale societății noastre, dezinformarea în rândul tinerilor, dar reușește să creeze un ecosistem de educație și implicare civică care are potențialul de a schimba profund mentalități și comportamente. Ne dorim să ducem mai departe împreună valorile comunității – în care ne susținem reciproc, învățăm împreună și unii de la alții, împărtășim atât realizările, cât și vulnerabilitățile, într-un mediu sigur”, spune Mihaela Vasiloi, Ashoka Fellows Scouter, Ashoka România.

 

Despre Ashoka Fellowship

Procesul de selecție este o experiență transformatoare, care generează discuții puternice, perfecționează ideile inovatoare și lasă loc pentru o călătorie de auto-descoperire și creștere pentru fiecare candidat la Fellowship-ul Ashoka. Selecția, care a fost preluată drept model de multe alte organizații din lume, urmărește 5 criterii: noutatea ideii, impactul social, abilitățile antreprenoriale, creativitatea și fibra etică. Procesul a implicat numeroase echipe locale și globale de experți, parteneri și voluntari. 

 

 

Diana va primi, precum ceilalți Ashoka Fellows înaintea ei, resurse esențiale pentru a se concentra pe dezvoltarea viziunii ei inovatoare, inclusiv o bursă personalizată, timp de trei ani. La aceasta se adaugă mentorat și acces pe viață la rețeaua globală de resurse de cunoaștere, de experți și de practicieni

Ashoka dezvoltă un ecosistem care sprijină colaborarea și schimbul de cunoștințe între Fellows, facilitând parteneriate strategice și colaborări care amplifică impactul inițiativelor lor. Rețeaua Ashoka evoluează pentru și împreună cu Ashoka Fellows astfel încât aceștia să poată accesa resurse și expertiză pentru a-și dezvolta și scala soluțiile la potențialul maxim. Mișcarea Ashoka promovează o cultură globală a schimbării în care fiecare privește cu asumare viitorul și contribuie la modelarea acestuia. 

De la înființarea Ashoka România, alți 10 antreprenori sociali români au devenit Ashoka Fellows: Paul Radu, Dorica Dan, Florin Stoican, Elena Calistru, Ioana Bauer, Carmen Gheorghe, Iarina Taban, Eugen Vaida, Vera Marin și Monica Boța-Moisin – implicați în domenii foarte diverse: jurnalism de investigație, activism împotriva discriminării femeilor rome, prevenirea traficului de persoane, redefinirea sistemului de sănătate pentru pacienții cu boli rare, noi sisteme de protejare a biodiversității și a patrimoniului cultural. Schimbările produse de ei sunt remarcabile – mai multe detalii despre activitatea lor pot fi consultate aici.  În medie un Ashoka Fellow are impact asupra a peste 200.000 de persoane.

 

Despre Ashoka România

Fondată pe principiul că „Toți suntem creatori de schimbare” (Everyone a changemaker), Ashoka a fost clasată de thedotgood. pe locul 7 în topul ONG-urilor de impact în acest an, fiind constant in top 10 încă din 2015. Ashoka este prezentă începând din 2017 și în România, unde își propune să contribuie la crearea unei societăți în care fiecare cetățean este un creator de schimbare, capabil să acționeze în mod creativ pentru a rezolva probleme sociale. Ashoka România este susținută de Romanian-American Foundation, partener de lansare. Mai multe informații sunt disponibile pe site-ul Ashoka.

 

Mihai, un băiețel de cinci ani cu ochii care sclipesc de încântare și genunchii prăfuiți, se dădea pe tobogan cu o energie nesfârșită. Așa este la 5 ani, energia ta e nesfârșită! De fiecare dată când ajungea jos, chicotea încântat și urca grăbit scările pentru o nouă tură. Vâjjjjjjjjj! În jurul lui, alți copii alergau, râdeau și își chemau părinții să privească. ,,Uite, mami, uite!” Mama lui Mihai, Ana, urmărea zâmbind cum băiatul ei se bucura de fiecare moment.

„Mihai, mai avem zece minute, apoi trebuie să plecăm acasă!”, îl anunțase ea cu blândețe cu ceva timp în urmă. El o privise fugitiv, cu o expresie aceea: ,,am înțeles”, dar minutele trecuseră, și acum, când i-a spus din nou că e timpul să plece, Mihai nici măcar nu s-a mai opri să o privească. „Încă o dată, mami! Doar încă o dată!”, strigă el, fără să încetinească.

Ana oftă ușor. Îi era greu să-l întrerupă, văzând cât de fericit era. Dar era târziu, iar cina trebuia pregătită. În plus, se apropiau orele de culcare, iar Mihai avea nevoie de rutină….. Se apropie de el, încercând să-i atragă atenția. „Mihai, mami, știu că îți place mult aici, dar e timpul să mergem acasă.”

„Nu vreau!” răspunse băiatul, făcând o grimasă.

Ana se aplecă și încercă să îi explice cu răbdare, dar Mihai deja își îndreptase atenția spre o băltoacă de lângă țâșnitoare, în care își dorea să sară. Mama își simți răbdarea încercată, dar mai mult decât atât, începu să se frământe. „Cum să-l abordez, cum să-l fac să înțeleagă fără să plângă sau să se supere? De ce e atât de greu pentru el să plece din parc?”, își spunea Ana în sinea ei, încercând să găsească o soluție.

 

Trecerea de la o activitate la alta

Iată un moment delicat pentru copii! Oprirea jocului pentru a merge la masă, plecarea din parc sau încheierea unei activități preferate pentru a începe alta poate să îi frustreze, să îi facă să devină rezistenți sau chiar să izbucnească în plâns. Această dificultate nu vine dintr-o simplă dorință de a se opune, ci dintr-un amestec de emoții intense, lipsa unui simț al timpului bine dezvoltat și implicarea profundă pe care o au în prezent. Pentru un copil, a renunța la ceva care îi aduce bucurie înseamnă a se separa, fie și temporar, de o sursă de confort și siguranță. Ei nu înțeleg încă ideea că „mai târziu” este o promisiune concretă. Tot ce știu este că ceea ce îi face fericiți acum trebuie să se oprească, iar asta poate părea definitiv și copleșitor. E tare greu să te desparți de ceea ce îți place!

 

 

Momentul prezent

Copiii trăiesc cu intensitate momentul prezent, iar asta îi face să fie complet absorbiți de ceea ce fac. Când cineva le cere să schimbe direcția, pare o întrerupere brutală a ceea ce trăiesc acum. Mai mult decât atât, creierul lor încă învață să proceseze emoții complicate și să le gestioneze, așa că nu este surprinzător că aceste tranziții pot declanșa reacții puternice. Și noi, ca adulți, simțim uneori un disconfort atunci când trebuie să lăsăm ceva familiar sau plăcut, dar avem capacitatea de a raționa și de a vedea imaginea de ansamblu. Pentru copii, această abilitate se construiește treptat, cu sprijin și înțelegere.

Pentru a-i ajuta să facă față mai bine acestor momente, este esențial să le validăm emoțiile. Când li se cere să se oprească, să le spunem „…știu că îți este greu să pleci acum. Îți place foarte mult să te joci aici, nu-i așa?” îi poate face să se simtă înțeleși și mai puțin singuri în această provocare. E important să rămânem calmi și fermi atunci când le spunem ce urmează. Tonul nostru trebuie să transmită siguranță și hotărâre, nu autoritate sau iritare. De exemplu, putem spune simplu: „…e timpul să mergem acasă acum. Știu că este greu să te oprești, dar mâine te vei putea juca din nou.”

Copiii au nevoie de timp pentru a procesa schimbările. Oferindu-le un avertisment – „Mai avem cinci minute de joacă, iar apoi mergem să mâncăm” – îi ajutăm să se pregătească mental pentru ce urmează. Dacă adăugăm un reper concret, cum ar fi „Mai ai două ture cu bicicleta, apoi plecăm”, tranziția devine mai ușor de înțeles. Este la fel de important să le explicăm că separarea nu este definitivă. Uneori, doar să le spunem „te vei putea juca din nou cu jucăria mâine” sau „parcul va fi aici și data viitoare” le oferă o ancoră emoțională, un fel de promisiune liniștitoare.

 

 

Ce urmează?

În loc să ne concentrăm pe ceea ce trebuie să se termine, putem îndrepta atenția copilului spre ceea ce urmează. Putem spune: „după ce ajungem acasă, citim povestea ta preferată” sau „când terminăm cina, te poți juca cu puzzle-ul tău.” Această redirecționare ajută copilul să accepte mai ușor schimbarea, deoarece se simte atras spre ceva ce îi face plăcere.

Un exemplu simplu poate ilustra cât de mult contează răbdarea și empatia. Dacă un copil nu vrea să plece din parc, îi poți spune: „Știu că îți este greu să pleci. Te distrezi foarte bine aici, nu-i așa? Mai ai timp pentru două ture de cățărare, iar apoi mergem. Panoul de cocoțat va fi aici și data viitoare.” În loc să se simtă grăbit sau forțat, copilul simte că îi sunt respectate sentimentele și că i se oferă spațiu pentru a se pregăti de plecare.

Tranzițiile sunt dificile, dar cu răbdare, empatie și o abordare calmă, le putem face mai ușor de gestionat. Înțelegerea emoțiilor copiilor, oferirea de explicații clare și crearea unui sentiment de predictibilitate îi ajută să navigheze prin aceste momente cu mai multă încredere. Și, mai presus de toate, îi ajutăm să învețe că separarea de o activitate plăcută nu este o pierdere, ci doar o pauză temporară care poate face loc unor alte momente frumoase.

Ana și Mihai pășesc spre casă discutând planurile serii. Și ce zi grozavă de joacă va fi mâine!

 

Muzeul Etnografic „Zestrea Satului” din Covăsânț-Arad reprezintă rezultatul pasiunii și determinării unui tânăr profesor, Alexandru Chiș, de a păstra vie istoria și tradițiile satului său natal. Fondat în 4 decembrie 2016, muzeul găzduiește astăzi o colecție impresionantă de peste 1.000 de exponate, toate adunate cu dragoste și grijă în casa părintească.

 

Cine este Alexandru Chiș?

Alexandru Chiș, acum în vârstă de 30 de ani, este absolvent al Școlii Gimnaziale „Corneliu Micloși” din Covăsânț. După finalizarea studiilor liceale, a urmat programele de licență și masterat la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad. Actualmente, predă la Colegiul „Mihai Viteazul” din Ineu și își continuă studiile doctorale la Universitatea din Oradea.

 

Muzeul „Zestrea Satului” din Covăsinț nu este doar o atracție turistică, ci o dovadă a dragostei pentru istorie și a dorinței de a păstra vii tradițiile. Eforturile lui Alexandru Chiș continuă să inspire tinerii și să arate cât de important este să îți cunoști și să îți protejezi rădăcinile.

 

Urmărește video-ul de mai jos pentru a descoperi mai multe despre povestea acestui muzeu extraordinar.

 

 

Pe 21 noiembrie 2024, în incinta Colegiului Economic „Nicolae Kretzulescu” din București, a avut loc a cincea ediție a proiectului „Matricea Românească în Școli – Dezbateri pentru Viitor”. Elevii de clasa a XI-a au fost invitați să participe la o sesiune specială de dezbateri, menită să le stimuleze gândirea critică și să le dezvolte abilitățile de comunicare.

 

 

Evenimentul a fost construit în jurul dezbaterilor socratice, o metodă care promovează dialogul deschis și reflecția profundă. Acest format le-a permis elevilor să își exprime opiniile, să argumenteze idei și să înțeleagă perspective diverse asupra temelor discutate. Participarea activă și schimbul de idei au creat un cadru educativ dinamic și captivant.

 

 

Coordonarea dezbaterilor a fost asigurată de Luca Onica și Ispas Andrei Gabriel, reprezentanți ai Asociației Culturale Matricea Românească. Sub îndrumarea lor, elevii au fost încurajați să își exploreze potențialul intelectual, să își dezvolte gândirea analitică și să colaboreze într-un mod constructiv. Atmosfera deschisă și prietenoasă a făcut posibilă o implicare autentică a tuturor participanților.

 

 

Mulțumim Colegiului Economic „Nicolae Kretzulescu” pentru sprijinul oferit în organizarea acestui eveniment. Astfel de inițiative reprezintă piloni importanți în dezvoltarea tinerilor, oferindu-le oportunități de a învăța și de a se conecta cu realitățile lumii contemporane.

Joi, 5 decembrie, începând cu ora 18,  profesorii MERITO sunt invitați online să ia parte la „Cafeneaua” MERITO Maramureș, o întâlnire online unde se vor împărtăși idei despre cum se poate dezvolta o comunitate de învățare pentru profesori. Se asigură faptul că va fi un schimb de idei interactiv, de la profesori pentru profesori, studenți și elevi de profil pedagogic.

 

Continuăm „sezonul 7” (calendar anexat) de intervenții online de învățare colaborativă pentru profesori, inițiate din Maramureș, despre metode eficiente și strategii corecte de învățare. Intervențiile dedicate profesorilor, din această serie, conțin sesiuni de prezentare și exemplificare de abordări validate, instrumente pentru lucrul cu elevii, lecții și adaptări din ultima perioadă, cât și împărtășiri din comunitate, de la profesori la profesori, privind problematici pe domeniu ce influențează practicile la clasă.

În prima „cafenea” din acest „sezon”, profesoarele contributoare împărtășesc metode, practici validate și abordări pentru dezvoltarea comunităților de practică și învățare pentru profesori, într-un format tip dezbatere-panel:

Ioana Hochia, profesoară MERITO 2024 pentru învățământul primar, la Liceul de Arte Baia Mare, și inspector școlar de specialitate, în cadrul IȘJ Maramureș: introducere, context și considerații generale pe subiect: ce este o comunitate, ce ne reunește, tipuri de comunități și de ce avem nevoie;

Tatiana Cauni, profesoară MERITO 2019 de Limba și literatura română la Liceul Teoretic „Emil Racoviță”, din Baia Mare: despre comunitatea MERITO;

Ancuța Dîrle, profesoară pentru învățământul primar la Liceul Internațional Baia Mare: cum coordonezi o comunitate de profesori, chiar dacă ești debutant?;

Ioana Crișan, profesoară pentru învățământul preșcolar la Grădinița cu Program Prelungit Step by Step, din Baia Mare: cum reunește comunitatea profesori eterogeni?;

Maria Kovacs, profesoară de Limba engleză și geografie, specialistă în literație și gândire critică și co-fondatoare a Asociației „Toți Copii Citesc”: despre comunități de învățare;

Andrada Mazilu, profesoară MERITO 2019 pentru învățământul primar, la Liceul Teoretic „Nikolaus Lenau” din Timișoara, și co-fondatoare a Asociației „Inițiativă în Educație”: despre comunitate InEdu;

Diana Bucuță, profesoară pentru învățământul primar și inspector școlar de specialitate, în cadrul IȘJ Sibiu: cum aduc inspectorii împreună oamenii cu aceleași obiective? (în curs de confirmare)

 

 

 Întâlnirea de joi, 5.12, începând cu ora 18, este disponibilă gratuit profesorilor, directorilor, studenților și elevilor de profil pedagogic din toată țara, cu participare directă pe Zoom, în limita celor 500 de locuri disponibile („primul venit, primul servit”), exclusiv prin acest formular de înscriere online, cât și transmisă în direct pe evenimentul dedicat de FB și pe https://www.facebook.com/proiectulmerito

Pentru a beneficia de materialele întâlnirii și a ne conecta direct, vă recomandăm să participați prin Zoom, prin completarea formularului de înscriere. De asemenea, vom oferi câteva cadouri către profesori participanți prin Zoom, cu sprijinul partenerilor de inspirație, motiv pentru care vă încurajăm să participați astfel.

Detaliile complete și link-ul de participare vor fi trimise în ziua evenimentului, după procesarea înscrierilor.

 

Întâlnirea continuă „sezonul 7” de intervenții online de învățare colaborativă inițiate din Maramureș, este organizată de către Ioana Hochia, cu sprijinul Tatianei Cauni și Marișcăi Morari, profesoare MERITO în Baia Mare și facilitatoarele comunității locale, sub umbrela proiectului omonim, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Maramureș; Casa Corpului Didactic Maramureș.

După întâlnire putem emite un certificat de contribuție profesorilor care preiau, adaptează, aplică dintre metodele discutate și ne transmit documentarea acestora (text, foto, video) pe merito@rbls.ro – nu emitem adeverințe doar pentru participare. 

Proiectul MERITO este o cauză de transformare a meseriei de profesor, în sensul de a o recredibiliza, prin recunoașterea dascălilor valoroși, și a o profesionaliza, prin propagarea expertizei și bunelor practici în breasla de cadre didactice (www.merito.ro) – un proiect al Fundației Romanian Business Leaders (www.rbls.ro).

 

Suntem aici pentru detalii suplimentare și sperăm să ne (re)vedem curând, într-un nou context de învățare cu sens cu și pentru profesori valoroși!

 

Toți copiii din clasa a IV-a B din Școala Gimnazială Numărul 56 sunt tare fericiți!

Și-au pus hainele de sărbătoare, iile și funda tricoloră, și-au luat sub braț foile albe și culorile și s-au hotărât să își așeze imaginația și gândul bun spre țara lor într-o lucrare aparte: ,,Desenul meu pentru Ziua României, 1 Decembrie!”

 

Profesorul lor, dascălul Elena Bajdechi, le-a vorbit despre rubrica ,,Desenele lui David” din ,,Matricea Românească”.

 

DAAAAAAA! (au spus ei în cor) Și noi vrem să desenăm și să colorăm așa cum ne dorim!

Ce idee bună! (și veți vedea ce inspirat au făcut-o!)

 

Și-au suflecat mânecile cu nerăbdare.

Ce a ieșit? Lucru cu bucurie!

Ce s-a așternut? Gând bun, din inimă, pentru ROMÂNIA!

 

,, La mulți ani, dragi români de pretutindeni!”,,Hai să dăm mână cu mână, toți cu inima română! 1 Decembrie să unească, toată suflarea românească!” (Alessia)

,, La mulți ani, România!” (Rareș)

,, Mândru că sunt român! La mulți ani, dragă Românie!” (Tudor)

,,Dragă România, îmi doresc ca fiecare om din această țară să aibă dorințele împlinite!” (Ștefan)

,, România, te iubesc!” (Ștefan G.)

,,Tot ce-i românesc nu piere!” (David Ioan)

,, Dragă Românie, te iubesc foarte mult!”,, Români, ajutați-vă unii pe alții!” (Georgiana)

,, România vă împlinește visele! Aveți încredere în România!” (Maia Dorotheea)

,, România, ești o țară foarte frumoasă, să ne ții pe toți uniți!” (David E.)

,, La mulți ani, România!” (Alex)

,, Pentru mine nu doar 1 Decembrie e Ziua României, în fiecare zi e ziua țării mele!” (Iulia)

,, La mulți ani, țara mea!” (Robert)

,, A fi român înseamnă om curajos și puternic!” (Tudor I.)

,, Doresc românilor să se înalțe, să zboare în văzduh, mereu fericiți, niciodată neajutorați sau triști!” (Emilia)

,, La mulți ani, România, te iubesc!” (Raluca)

,, România, La mulți ani!” (Laura)

,, Dragă România, La mulți ani, buni!” (Ariana Maria)

,, România, La mulți ani!” (Mara)

,, La mulți ani, țara mea!” (Zoe)

,, România mea iubită!!!” (Maya)

,, România este locul cel mai frumos din lume! Românii să petreacă în bună înțelegere!” (Diana Maria)

 

Tot ceea ce copiii au creat și au rostit pe noi ne-a impresionat foarte mult! Am dorit ca și cititorii Matricei Românești să simtă bătăile puternice de inimă pe care noi le-am simțit!

 

 

Versurile lui Iosif o să ne emoționeze mereu:

 

,,Dragă țara mea iubită,

Vreau să te fac fericită!

Pentru când voi crește mare,

Îmi doresc să fie Soare,

Oameni calzi, senini și buni,

Numai tu să poți s-aduni.

Să fim bine pregătiți,

Noi mereu să fim uniți!”

 

La mulți ani, ROMÂNIA!

 

București, 2 decembrie 2024 – Începând cu a doua zi a lunii decembrie, showroom-ul Învie Tradiția de pe strada Mihai Eminescu, nr. 142, Sector 2, București, se transformă într-un spațiu magic dedicat Sărbătorilor de iarnă. Până pe 20 decembrie, iubitorii tradițiilor autentice sunt invitați să descopere frumusețea artei populare românești în cadrul Târgului de Crăciun Învie Tradiția.

La fel ca și anul trecut, târgul este și online, pentru a veni în sprijinul celor mai ocupați dintre noi. Astfel, cei de acasă vor putea accesa în cadrul târgului următoarele categorii: Bunătăți Tradiționale Românești, Obiecte din atelierele meșterilor populari, Coșuri cadou de Crăciun, Cadouri corporate, Colțul artizanilor tineri, Cadouri pentru bugete mici și Vestimentație inspirată de tradiție. Pe lângă produsele principale din cadrul târgului, participanții au acces și la restul produselor adunate din toate colțurile țării, de la meșteri, artizani și producători locali.

Târgul de Crăciun Învie Tradiția promite o experiență de neuitat, oferind vizitatorilor o gamă variată de cadouri traditionale romanesti, create cu migală și pasiune de meșteri populari din cele mai renumite regiuni etnografice ale țării. Peste 2000 de obiecte unice, de la decorațiuni de Crăciun și articole vestimentare inspirate de portul popular, până la bunătăți culinare specifice sărbătorilor, vor fi disponibile pentru cei care doresc să aducă spiritul autentic al României în casele lor.

Pe lângă obiectele destinate publicului larg, târgul oferă și o zonă specială pentru cadourile corporate, ideale pentru companiile care doresc să îmbine tradiția cu eleganța în darurile oferite partenerilor de afaceri și angajaților. Cu o varietate de coșuri cadou și pachete personalizabile, Învie Tradiția oferă soluții adaptate pentru fiecare buget și preferință.

Participanții la târg vor avea ocazia să se bucure de o atmosferă caldă și primitoare, încărcată cu povestea și meșteșugul înrădăcinat în istoria și cultura satului românesc.

 

Despre Învie Tradiția

Învie Tradiția este un proiect național care susține meșterii populari și producătorii locali, contribuind la promovarea și perpetuarea meșteșugurilor tradiționale românești. Cu fiecare ediție a târgului, Învie Tradiția aduce în prim-plan frumusețea artei populare și creează o punte între trecut și prezent, oferind o nouă piață de desfacere pentru produsele autentice.

Pentru mai multe informații despre târgul de Crăciun și oferta de produse, vă invităm să ne vizitați pe www.invietraditia.ro.

 

Contact

Strada Mihai Eminescu, nr. 142, Sector 2, București
Email: office@invietraditia.ro
Telefon: +4 0740 821 317

 

Oare cum ,,funcționează” pisicuța Pufin, eroina noastră dragă?

Acum, că-i știți toate aventurile, hai să ne uitam cu atenție: cum de este ea atât de pricepută, atât ca mamă, cât și ca… supereroină!?

Children’s Museum of the Arts (CMA)- New York/ ,,Muzeul de Artă creată de copii” din New York

Fondat în 1988, ,,CMA” este un muzeu unic care se concentrează pe promovarea creativității în rândul copiilor și pe prezentarea artei create de copii din întreaga lume.

Colecția sa permanentă cuprinde peste 2.000 de lucrări de artă realizate de copii, unele datând de la începutul secolului al XX-lea.

Acestea provin din peste 50 de țări, ilustrând diversitatea culturală și istorică.

Pe lângă colecția sa, muzeul organizează ateliere interactive, expoziții și evenimente care încurajează copiii să creeze artă proprie.

 

 

Arta copiilor- inspirație

Arta copiilor a fost o sursă profundă de inspirație pentru unii dintre cei mai mari artiști ai lumii, captivați de puritatea, spontaneitatea și sinceritatea acesteia. Paul Klee, de exemplu, a văzut în creațiile copiilor o formă de exprimare nealterată, lipsită de constrângerile rațiunii adulte. Fascinat de modul natural în care copiii își exprimă lumea interioară, el spunea că „un copil are mai multă originalitate decât cel mai experimentat artist”. Această credință l-a condus spre un stil în care liniile simple și culorile vibrante evocă bucuria și curiozitatea copilăriei.

În același spirit, Joan Miró s-a străduit să redea în operele sale acea libertate creativă neatinsă de convențiile sociale. El a privit arta copiilor ca pe o fereastră către o stare primordială a sufletului, iar picturile și desenele sale abstracte poartă amprenta unei simplități care amintește de jocul inocent al copiilor.

Într-un mod similar, Pablo Picasso a admirat curajul artistic al celor mici, declarând că „am petrecut patru ani să învăț să desenez ca Raphael, dar o viață întreagă să învăț să desenez ca un copil”. Această dorință de a se elibera de convențional l-a ghidat în căutările sale cubiste, în care perspectivele neobișnuite și formele simplificate reflectă mirarea copilăriei.

Jean Dubuffet, fondatorul mișcării Art Brut, a găsit în arta copiilor o autenticitate brută, neîntinată de influențele culturale și academice. Pentru el, desenele copilărești erau o dovadă vie a unei creativități pure, libere, iar lucrările sale, marcate de o estetică primitivă și intensă, oglindesc acest respect profund pentru copilărie. Grupul avangardist CoBrA, format din artiști precum Asger Jorn și Karel Appel, a fost la rândul său cucerit de energia neîmblânzită a desenelor copilărești. Ei au văzut în ele o chemare către o lume mai sinceră, mai instinctivă, și au încercat să redea această libertate în picturile lor.

Wassily Kandinsky, pionier al artei abstracte, a înțeles puterea formelor și culorilor simple din desenele copiilor, pe care le-a integrat în căutările sale artistice pentru a exprima emoții spirituale. De asemenea, Henri Matisse, în ultimele sale lucrări, a adoptat o simplitate copilărească în decupajele sale de hârtie colorată, utilizând culoarea nu pentru a reproduce realitatea, ci pentru a evoca emoție pură.

 

 

Arta copiilor- sursă de adevăr

Fiecare dintre acești artiști a găsit în arta copiilor o sursă de adevăr, un spațiu în care creativitatea se manifestă în forma sa cea mai sinceră și directă. Pentru ei, desenele și picturile copiilor au fost mai mult decât expresii naive; au fost lecții despre cum să privești lumea cu ochi proaspeți, neumbriți de judecăți sau convenții. Arta copiilor i-a ajutat să se reconecteze cu o inocență pierdută, deschizându-le calea spre creații care rămân, și astăzi, incredibil de vii și emoționante.

 

Pentru a afla mai multe despre acest subiect, putem consulta site-ul ,,https://www.cmany.org/”

 

Părinți, vă întrebați unde vă mai distrați copiii pe timp de iarnă? Vă gândiți la ce activități distractive și interactive să îi mai duceți într-o zi de weekend? Ce-ar fi să  vă pregătiți copiii pentru un show magic și ludic de o zi? Vă dăm de veste că în Iași va fi o distracție de neuitat care se întinde pe multe ore, despre care vor povesti zile întregi cu prietenii! Magic&Ludic Festival revine la Iași și continuă să aducă bucurie familiilor, dar mai ales celor mai mici, care se vor bucura de experiențe de neuitat.

 

 

La a patra ediție, cea de pe 16 februarie 2025, artiștii  Yoki Doki vin de peste granițele acesteia pentru a crea o atmosferă magică pentru copiii mici și mari, ce susțin programe unice. Mascotele Unicorn, Elefănțica, Vulpița, Iepurașul, Ursul Roz, Brioșa vor întâmpina invitații, totodată îi vor distra la 2 zone: Gift Box și Dartz. Vor urma programe distractive precum Bule de săpun, Chimic Show, Show de Magie alături de personajele Lollipops, clovnii Yoki și Doki și personajele Among Us. La final, copiii vor încheia într-un mod extravagant fiind poftiți să guste dintr-o porție mare de distracție și muzică modernă la Discoteca de hârtie colorată.

„Magic&Ludic Festival este un cadou pe care îl primesc copiii din partea părinților. Este un spațiu unde copiii își creează amintiri și își aduc aminte de ele când vor fi mari, amintirile acelea unde au fost cu mami și cu tati și s-au distrat împreună. Sau, poate, cu bunicii lor”, spune Andrei Enea, unul dintre organizatori.

Nu uita să îți treci data și ora în calendar, de distracție și voie bună ne ocupăm noi!

 

Unde are loc evenimentul?

La Agora, Centru Provindența

 

 

Când se va petrece show-ul?

16 februarie 2025

 

De la cât începe cea mai extravagantă petrecere?

De la 10.00

 

Până la cât va ține?

Până la 19.00

Magic&Ludic Festival a prins amploare în Iași în anul 2023 și continuă și în 2025. Este un festival dedicat în întregime familiilor. „Magic&Ludic Festival s-a creionat nu întâmplător de Ziua Internațională a Copiilor. Și noi, adulții, sărbătorim copilăria odată cu ei”, adaugă Andrei Jipa.

 

 

De la o distracție de o zi s-a ajuns la o sărbătoare întinsă pe două zile cu proiecție de film în aer liber, ateliere creative, spectacole de teatru și muzicale, chiar și zone sportive unde copiii au putut practica zumba sau escalada un perete cățărător.

„Prin Magic&Ludic Festival contribuim la consolidarea unei valori fundamentale – FAMILIA – și subliniem frumusețea creării unei legături solide. Iar pentru asta, oferim un context dedicat pentru întreaga familie. Un cadru sigur, prietenos și colorat pregătim pentru o zi – exact ca-n povești. Tind să mă repet, dar este timpul să le ofer în dar și eu ceva după ani de zile în care copiii mi-au oferit mie iubire necondiționată”, spune Ema Tănase, profesor educator.

 

Desenele lui David #28

18 decembrie 2024 |
E mare bucurie în sufletele copiilor când începe vacanța de iarnă! În aer plutește magia sărbătorilor, iar cei mici sunt încântați de basmele pline de farmec, poeziile dedicate Crăiesei Iarna și jocurile pline de voie bună. Este vremea râsului, a...

Cea mai mare oaza subterană de aer curat și relaxare din România

17 decembrie 2024 |
Cunoscută și sub numele de Salina Slănic Prahova, Salina Slănic este una dintre cele mai mari saline din Europa, o atracție turistică apreciată, ce se remarcă prin dimensiunile impresionante și beneficiile terapeutice. Situată în orașul Slănic din județul...

Secretul din echilibru

16 decembrie 2024 |
Suntem toată ziua în rolul de părinți așa că suntem într-o călătorie plină de provocări, presărată cu momente în care ne întrebăm dacă luăm deciziile corecte pentru copiii noștri. Oare e bine așa? Oare am făcut bine?  În ultimul deceniu, tot...

Lacul Sfânta Ana și Capela Sfânta Ana

12 decembrie 2024 |
Situat în munții Harghitei, în masivul Ciomatu, Lacul Sfânta Ana este singurul lac vulcanic din România. Se află la o altitudine de 946 metri și impresionează turiștii prin frumusețea naturală și valoarea sa ecologică. Lacul Sfânta Ana s-a format...

Noi meșteri și artiști români au fost desemnați “Tezaur uman viu”

11 decembrie 2024 |
Un grup de 16 meșteri și artiști populari au primit, în noiembrie 2024, titlul onorific de “Tezaur uman viu”, acordat de către Ministerul Culturii în semn de recunoaștere pentru contribuția lor esențială la păstrarea și promovarea patrimoniului cultural...

Nu vreau să renunț la ce-mi place!

9 decembrie 2024 |
Mihai, un băiețel de cinci ani cu ochii care sclipesc de încântare și genunchii prăfuiți, se dădea pe tobogan cu o energie nesfârșită. Așa este la 5 ani, energia ta e nesfârșită! De fiecare dată când ajungea jos, chicotea încântat și urca grăbit...

Matricea Românească în Școli #5

4 decembrie 2024 |
Pe 21 noiembrie 2024, în incinta Colegiului Economic „Nicolae Kretzulescu” din București, a avut loc a cincea ediție a proiectului „Matricea Românească în Școli – Dezbateri pentru Viitor”. Elevii de clasa a XI-a au fost invitați să participe la o...

1 Decembrie La mulți ani, România!

2 decembrie 2024 |
Toți copiii din clasa a IV-a B din Școala Gimnazială Numărul 56 sunt tare fericiți! Și-au pus hainele de sărbătoare, iile și funda tricoloră, și-au luat sub braț foile albe și culorile și s-au hotărât să își așeze imaginația și gândul bun spre...

Târgul de Crăciun - Învie Tradiția

29 noiembrie 2024 |
București, 2 decembrie 2024 – Începând cu a doua zi a lunii decembrie, showroom-ul Învie Tradiția de pe strada Mihai Eminescu, nr. 142, Sector 2, București, se transformă într-un spațiu magic dedicat Sărbătorilor de iarnă. Până pe 20 decembrie,...

Desenele lui David #27

29 noiembrie 2024 |
Oare cum ,,funcționează" pisicuța Pufin, eroina noastră dragă? Acum, că-i știți toate aventurile, hai să ne uitam cu atenție: cum de este ea atât de pricepută, atât ca mamă, cât și ca......

Arta creată de copii

29 noiembrie 2024 |
Children's Museum of the Arts (CMA)- New York/ ,,Muzeul de Artă creată de copii" din New York Fondat în 1988, ,,CMA" este un muzeu unic care se concentrează pe promovarea creativității în rândul copiilor și pe prezentarea artei create de copii din întreaga...
 
×

Redirecționează 3,5% din impozitul pe venit

Durează mai puțin de 5 minute și nu costă nimic dar ne ajuți să ne ducem misiunea mai departe.

Redirecționează