În perioada interbelică, România cunoștea o efervescență culturală și socială deosebită, iar acest lucru se reflecta și în obiceiurile culinare și în preferințele în materie de băuturi. Una dintre băuturile care s-a bucurat de o popularitate aparte în acea vremea a fost șvarțul, un tip de cafea neagră tare, inspirată din tradițiile germane și austriece.
Șvarțul era servit în cafenelele de lux din marile orașe, precum București, Iași, Cluj sau Timișoara, unde intelectualii, politicienii și artiștii vremii își dădeau întâlnire pentru a discuta idei și a savura o ceașcă de cafea intensă.
Dar ce este șvarțul?
Șvarțul este o cafea neagră preparată prin fierberea îndelungată a cafelei măcinate fin, rezultând o băutură extrem de concentrată și foarte aromată. Spre deosebire de alte tipuri de cafea, aceasta era consumată fără zahăr sau lapte, păstrându-și astfel tăria și gustul autentic.
Un elemente definitoriu al șvarțului era modul în care era servit – în cești mici, de porțelan, adesea însoțit de un pahar cu apă rece, pentru a potența savoarea cafelei. Se spunea că un șvarț bine făcut trebuia să fie atât de tare încât lingurița să stea vertical în ceașcă.
Cafenelele din perioada interbelică erau adevărate centre culturale, unde scriitori celebri, jurnaliști, actori și oameni politici dezbăteau teme ale epocii. Printre cele mai renumite locuri unde se servea șvarțul se numărau Capșa, Corso și Oteteleșteanu în București, locuri frecventate de personalități precum Mihail Sebastian, Mircea Eliade sau Tudor Arghezi.
Băutura simboliza rafinamentul și era considerată o alegere potrivită pentru cei care doreau să își mențină concentrarea ore în șir. În funcție de gusturi, băutura se consuma adesea alături de un pahar de coniac sau de lichior fin.
După Al Doilea Război Mondial, odată cu schimbările politice și economice din România, tradiția cafenelelor boeme a început să se piardă. Cafeaua de tip șvarț a fost treptat înlocuită de alternative mai accesibile, precum cafeaua turcească sau nechezolul, un surogat de cafea popular în perioada comunistă. Cu toate acestea, în anumite cercuri, mai ales în Transilvania, șvarțul continuă să fie apreciat de cunoscători.
În ultimii ani, datorită interesului crescut pentru istoria gastronomiei românești, șvarțul a început să revină în atenția pasionaților de cafea. Unele cafenele artizanale din București și Cluj au reintrodus această rețetă pe meniurile lor, încercând să recreeze atmosfera rafinată a epocii interbelice.
Pe lista mâncărurilor și băuturilor care au fost extrem de populare în trecut, dar care astăzi sunt aproape uitate sau foarte rar consumate, se mai găsesc:
Hidromelul
O băutură fermentată obținută din miere și apă, hidromelul a fost una dintre cele mai populare băuturi alcoolice din Europa medievală. În România, era consumat în special în zonele rurale, fiind considerat un elixir al sănătății. Odată cu răspândirea vinului și a berii, hidromelul a dispărut aproape complet din obiceiurile de consum.
Mămăliga fiartă în lapte
Astăzi, mămăliga este asociată cu brânză și smântână, însă în trecut, mai ales în perioada interbelică și în anii imediat următori, era frecvent fiartă direct în lapte și servită ca un fel de terci dulce și sărat, mai ales la micul dejun.
Icre negre de sturion
Până în prima jumătatea a secolului XX, România era una dintre cei mai mari producători de icre negre din Europa, datorită capturilor de sturioni din Dunăre. Erau considerate un produs de lux și servite în restaurante de elită. Supra pescuitul și interdicțiile privind capturarea sturionilor au făcut ca acest produs să devină extrem de rar.
Supa de migdale
În Evul Mediu și până în perioada interbelică, supa de migdale era o delicatesă servită în casele artistocrației românești. Aceasta era preparată din migdale măcinate, lapte și condimente, având o textură cremoasă și un gust delicat.
Berea de secară
Înainte ca berile de grâu și orz să domine piața, berea de secară era o băutură frecvent consumată în regiunile din nordul României, în special în Bucovina și Moldova. Avea un gust ușor acrișor și un conținut mai ridicat de nutrienți.
Cvasul
Această băutură fermentată obținută din pâine neagră era foarte populară în trecut, mai ales în Moldova și Basarabia. Avea un conținut redus de alcool și un gust ușor acrișor, fiind considerată revigorantă și sănătoasă. Astăzi, cvasul este mai rar întâlnit în România, dar încă este consumat în țări precum Rusia și Ucraina.
Deși nu mai sunt populare astăzi, toate aceste preparate și băuturi fac parte din patrimoniul culinar al României, reflectând obiceiurile și gusturile din vremurile de altă dată.
Sursă foto: www.capsa.ro, www.viabucuresti.ro, www.mesagerulneamt.ro