Mihaela Cristea

Bucharest Music Film Festival, cel mai popular eveniment de profil din capitală, revine în Piața George Enescu cu o ediție specială, după o pauză de opt ani. Iubitorii de muzică și film sunt invitați să participe la festival în perioada 14 – 22 septembrie, în cadrul căruia se pot bucura de momente artistice ce vizează îmbinarea artei cinematografice cu muzica live. Cea de-a XII-a ediția a festivalului are loc sub egida Zilele Bucureștiului și marchează 565 ani de la prima atestare documentară a orașului.

Festivalul este relansat sub un nou concept și va cuprinde concerte organizate în centrul orașului,  de la muzică clasică la jazz, de la muzică cinematică la pop fusion, susținute de sute de artiști și orchestre de renume.

Timp de nouă zile, Piața George Enescu va fi punctul central al festivităților dedicate orașului. La eveniment vor participa artiști naționali și internaționali, orchestre simfonice cunoscute și apreciate la nivel global și, totodată, vor fi organizate concerte interactive și ateliere muzicale pentru copii și părinți, precum și proiecții de filme.

Concertele vor avea loc în fiecare zi începând cu ora 20:00, cu excepția momentelor dedicate copiilor, în zilele de weekend, care încep la ora 10:00. Accesul la toate activitățile festivalului este gratuit.

Valentina Nifornița, una dintre cele mai apreciate soprane ale generației sale, mult-apreciatul violonist Alexandru Tomescu, Orchestra Națională Radio, Camerata Regală, Corul Filarmonicii George Enescu vor încânta participanții cu capodopere ale muzicii clasice. Pe lângă aceștia, nume celebre vor urca pe scenă, printre care Mircea Baniciu și Ovidiu Lipan Țăndărică, Big Band Radio România, Mădălina Pavăl Orchestra, Dreams and Drums by Mihai Ciprian Rogojan, Luiza Zan, George Miron & Grupul Vocal Acapella, Leyah, Valentin Șerban, soprana Veronica Anușca.

“O ediție specială, cu un program divers și spectaculos, care sperăm să cucerească inimile tuturor iubitorilor de muzică și film” – astfel descrie Mihaela Păun, directorul ARCUB, ediția Bucharest Music Film Festival din acest an.

Sute de instrumentiști și soliști de elită pe scena din Piața George Enescu

Festivalul va începe sâmbătă, 14 septembrie, cu un concert extraordinar susținut de Camerata Regală și Corul Filarmonicii George Enescu. Peste o sută de instrumentiști și soliști de elită vor fi prezenți pe scena din Piața George Enescu, pentru a oferi publicului un spectacol grandios, cu un repertoriu clasic ce cuprinde uverturi și coruri celebre.

Ziua următoare, în 15 septembrie, festivalul face tranziția la world music, printr-o îmbinare unică dintre clasic și alternativ. Dreams and Drums by Mihai Ciprian Rogojan va explora noi dimensiuni ale percuției la congruența dintre clasic și electronic, în timp ce Mădălina Pavăl Orchestra va aduce în centrul Bucureștiului texturi din lumea clasică reinterpretate în stil alternativ, dintr-o multitudine de locuri: bucovinean, moldovean, sud-dunărean și balcanic.

În 19 septembrie, violonistul Alexandru Tomescu va urca pe scena festivalului, alături de chitaristul Drogoș Ilie, urmând să prezinte cel mai nou proiect, Paganini Music, ce evidențiază, prin armoniile delicate ale viorii Stradivarius Elder-Voicu și chitarei clasice, o serie de sonate pentru vioară și muzică clasică semnate de celebrul violonist Niccolò Paganini.

Sâmbătă, 21 septembrie, Ziua Mondială a Păcii va fi marcată de artiștii Orchestrei New Hope, începând cu ora 19:00. Aceștia vor urca pe scenă alături de violonistul Valentin Șerban și soprana Veronica Anușca, în cadrul concertului Romania for Peace, ce își propune să transmită un mesaj de armonie și solidaritate prin muzică.

Festivalul se va încheia pe 22 septembrie cu Orchestra Națională Radio. Soprana Valentina Nifornița va îmbogăți un repertoriu ce cuprinde lucrări semnate de Giacomo Puccini.

Activități pentru părinți și copii

În cadrul festivalului sunt organizate și activități dedicate copiilor și părinților, coordonate de Cătălin Milea, gândite astfel încât să dezvolte creativitatea și să stimuleze curiozitatea. Pe 15 septembrie, cei mici sunt invitați să descopere muzica prin jocuri de cuvinte, povești și ritmuri antrenante, în cadrul concertului și atelierului muzical “Caruselul Vesel”, prezentat de Gabriela Costa (voce), Cătălin Milea (voce) și Alex Man (chitară).

În ultima zi de festival, pe 22 septembrie, cei mici vor putea să experimenteze sunetele și ritmurile diverse, descoperind instrumente precum tobele, maracas și tambourine, în cadrul atelierului “Remi și Aventura Sunetelor: Tobele și ritmul, instrumente mici de percuție”. La finalul atelierului, cei mici vor avea ocazia să urce pe scenă și să susțină un minirecital, în aplauzele celor dragi.

565 ani de București

Anul acesta sunt sărbătoriți 565 ani de la prima atestare documentară a Bucureștiului, care datează din 20 septembrie 1459, când domnitorul Țării Românești, Vlad Țepeș, a menționat într-un hrisov (un act domnesc) existența unei cetăți numite București.

Documentul este un act emis de Vlad Țepeș prin care oferea scutiri de dări unor locuitori ai cetății București, acesta fiind cel mai vechi document în care apare numele orașului.

Bucureștiul a devenit în timp un centru important al Țării Românești datorită poziției sale geografice strategice, situat între principalele rute comerciale și aproape de granița cu Imperiul Otoman, care avea o influență semnificativă asupra regiunii.

De-a lungul secolelor, Bucureștiul s-a dezvoltat și a devenit capitala Țării Românești, iar mai târziu a fost desemnat capitala României, statut pe care îl ocupă și în prezent.

Sursă foto: www.arcub.ro, Facebook Alexandru Tomescu, www.jurnaluldearges.ro

Cea mai nouă ediție Art Safari sărbătorește femeile cu o contribuție impresionantă în arta și cultura românească, aducând în atenția publicului o serie de expoziții dedicate Reginei Maria a României, Ceciliei Cuțescu – Storck, prima femeie profesor de artă din Europa, dar și lui Sibylle Bergemann, una dintre cele mai apreciate fotografe contemporane din Europa. Ediția Art Safari dedicată exclusiv femeilor a fost deschisă la Palatul Dacia – România vineri, 6 septembrie.

Maria a României – Regină și artistă

Expoziție deschisă în perioada 6 septembrie – 15 decembrie

Figură emblematică a monarhiei românești, Maria a României, spirit artistic înăscut, susținătoare a artiștilor români pe care i-a promovat și colecționat toată viața, a rămas în istorie nu doar prin faptele eroice din timpul Marelui Război, dar și prin latura sa artistică.

Încă din tinerețe, principesa Maria a arătat interes pentru pictură și desen, pasiuni care o preocupau foarte mult și care deveniseră materii aproape obligatorii în educația tinerilor din familiile regale.

Tânăra principesă a luat primele lecții foarte bune, timp de șase săptămâni, cu profesoara Ruth Mercier, „renumită pentru pictarea florilor”, a cărei „tehnică în acuarelă era fără pereche”.

Având decența de a nu se considera o mare artistă în domeniu, regina era, totuși, conștientă de talentul său, ale cărui mărturii se păstrează și astăzi în muzeele din țară sau în colecții private. „Niciodată n-am lucrat destul ca să ajung o adevărată artistă, dar ce ieșea din mâna mea avea o oarecare originalitate și vigoare, pe cât se pare; desenul era bun și aveam netăgăduit darul culorii”. Deși viața nu i-a oferit șansa de a face studii serioase în domeniul artei, Maria și-a dezvoltat talentul „într-o anumită direcție, cu aplecare spre partea decorativă”, conform declarațiilor Art Safari.

Pasionată întreaga viață de grădini și de flori – „de la mama am moștenit, cu toatele, nemărginita noastră iubire pentru flori” –, tânăra principesă va picta exclusiv flori, într-o manieră specifică stilului Art Nouveau, în care naturalul se împletește armonios cu decorativul. Pictează împreună cu sora sa, Victoria Melita, atât de des invitată la Castelul Pelișor din Sinaia, unde locuiește într-un apartament de la etajul al doilea, situat chiar vizavi de atelierul de pictură.

Din ultima perioadă artistică a principesei Maria, Muzeul Național Peleș păstrează o piesă de valoare excepțională: manuscrisul dedicat soțului său, principele Ferdinand, realizat în anul 1906 la Castelul Pelișor, compus din 50 de file de pergamoid, pe care au fost pictate flori, însoțite de versuri de dragoste.

În colecțiile Muzeului Național Peleș regăsim mai multe acuarele semnate de principesa Maria, al căror subiect sunt crinii sau macii pe care i-a iubit atât de mult, nuferii și irișii, alături de lalelele pictate în 1902 la Cotroceni. De asemenea, s-au păstrat în același patrimoniu de la Peleș și albumele cu fotografii ale reginei Maria, cele dedicate copiilor având coperțile pictate de ea însăși.

Florile au fost decorul în care regina Maria a trăit o viață întreagă, la Cotroceni, la Sinaia, la Bran și la Balcic, la Scroviștea ori la Copăceni. Primăvara sau la începutul verii, suverana le admira în grădina de la Cotroceni, unde „florile se ivesc una câte una, după anotimp: ghiocei, brebenei, narcise, zarnacadele, lalele, stânjenei, liliac, bujori, trandafiri, crini, iar copiii aleargă de colo-colo fericiți, fără griji, plini de viață cotropitoare. Mireasma salcâmilor și, mai târziu, a teilor umple aerul cald, peste tot sunt albine și fluturi de toate culorile”. Toate „casele de vis” ale reginei au avut grădini atent îngrijite și permanent îmbogățite cu flori de toate felurile.

S-a implicat activ în viața artistică din România, fiind președinta de onoare a societății Tinerimea Aristică. Toată viața a colecționat artă, fiind mereu pasionată de muzică, teatru și film. Regina a avut o legătură specială cu George Enescu.

Capitolul „Maria a României, regină și artistă” din cadrul Art Safari este realizat în parteneriat cu Muzeul Național Peleș, Muzeul Național Brukenthal, Muzeul Municipal Regina Maria Iași și Muzeul Național Cotroceni.

Cecilia Cuțescu-Storck – Prima femeie profesor de artă din Europa

Expoziție deschisă în perioada 6 septembrie – 15 decembrie

Puternică, ambițioasă, mamă, soră și soție, muncitoare și dornică să arate că locul femeilor este alături de bărbați – acestea sunt cuvintele care o descriu cel mai bine pe Cecilia Cuțescu-Storck (1879-1969), artistă cu o puternică influență în viața culturală din perioada interbelică, prima femeie profesor de artă din Europa.

Sibylle Bergemann – Modă, artă, cultură prin lentila unei femei

Expoziție deschisă în perioada 6 septembrie – 15 decembrie

Această expoziție oferă vizitatorilor o imagine de ansamblu asupra întregii opere a uneia dintre cele mai importante fotografe contemporane din Germania. Fotografiile realizate de Sibylle Bergemann (1941-2010), născută la Berlin, sunt impresionante. Inițial, aceasta s-a remarcat ca fotograf de modă, în scurt timp devenind cunoscută pentru eseurile sale fotografice și datorită observațiilor precise asupra unor detalii ascunse. Fotografiile sale au apărut în publicații internaționale: Der Spiegel, Stern, The New York Times.

Expoziția este organizată în parteneriat cu ifa, Ambasada Republicii Federale Germane în România și Goethe Institut.

Sursă foto: www.artsafari.ro

Carte poștală Principesa Maria a României în balconul Palatului Pelișor. Datare cca 1905-1907, atelier fotografic Alfred Brand Sinaia

Carte poștală, Regina Maria încoronată, 1922. Datare cca 15 octombrie 1922, atelier fotografic Guggenberger-Mairovits, Sibiu.

În 21 și 22 septembrie va avea loc, în Piața Constituției din București, cea de-a noua ediția a iMapp Bucharest – Winners League, concursul internațional de 3D video mapping. Organizat de Primăria Capitalei, evenimentul are scopul de a reuni bucureștenii și turiștii pentru a sărbători împreună 565 ani de la prima atestare documentară a orașului, intrarea fiind liberă.

În cadrul evenimentului, participanții se vor bucura de DJ sets și concerte live, momente artistice susținute de artiști stradali sau se pot implica în activitățile organizate pentru familii. În plus, vor exista zone de street food și lounge.

Sâmbătă, 21 septembrie, 16:00 – 23:00

În prima zi de eveniment, orașul va fi transformat într-o capitală mondială a luminii, spectacolul fascinant al artelor vizuale și al tehnologiei fiind adus pe cei 23.000 de metri pătrați ai fațadei Palatului Parlamentului. Începând cu ora 16:00, activități pentru toate vârstele vor fi organizate. Bucharest Street Food Festival – special edition by iMapp, cel mai mare eveniment de street food din Europa, va fi organizat în Piața Constituției, aducând participanților cele mai renumite preparate, din peste 10 bucătării internaționale. De animarea atmosferei se vor ocupa artiști stradali, îmbărcați în costume tematice, ce vor transforma fiecare colț al evenimentului într-o mini-petrecere.

DJ locali vor fi, de asemenea, prezenți la eveniment. Pe seara, un DJ de renume internațional va bucura publicul cu fiecare hit, mix și beat. Punctul culminant al serii va fi mult-așteptatul concurs internațional de 3D video mapping iMapp Bucharest.

Ajuns la cea de-a 9-a ediție, iMapp Bucharest – Winners League este un eveniment de referință pentru specialiștii din domeniul audiovizual la nivel internațional și un fenomen al artelor vizuale. Organizat în parteneriat cu cinci dintre cele mai importante festivaluri internaționale de jocuri de lumini din lume, concursul face cunoscuți publicului cei mai buni și apreciați artiști din domeniu: MP – Studio (echipa câștigătoare a marelui concurs Chongqing International Art Festival din China), Dirk Rauscher (câștigătorul Premiului Publicului Video Mapping Festival din Franța, Lille), LUCID collective (echipa câștigătoare Genius Loci Weimar Festival din Germania) și Ivó Kovács (câștigătorul Marelui Premiu Zsolnay Light Festival din Ungaria). Aceștia vor transforma fațada spectaculoasă a Palatului Parlamentului cu spectacole vizuale uimitoare.

Tema din acest an a concursului este LEGACY, prin intermediul căreia este onorată bogăția culturilor globale, folclorul și tradițiile unice ale fiecărei țări, dar și valorile și emoțiile universale.

PIXEL va fi MC-ul evenimentului, fiind un prezentator virtual, generat cu AI, care le va vorbi spectatorilor direct de pe suprafața de proiecție și va prezenta echipele participante, asigurând astfel o experiență dinamică și interactivă.

Premiile concursului

La finalul serii, juriul format din experți ai artelor vizuale internaționale va desemna Marele Câștigător al ediției 2024, prin Premiul Juriului. În plus, publicul își poate susține echipa preferată, trimițând un SMS un tarif normal la un număr disponibil în seara evenimentului. La final, pe baza voturilor oferite prin SMS, va fi acordat Premiul Publicului.

Duminică, 22 septembrie, 11:00 – 22:00

Petrecerea continuă și a doua zi, începând cu ora 11:00, în Piața Constituției. Muzică live și peste 50 de food trucks îi așteaptă pe participanți. DJ iubiți vor mixa hituri mult iubite, urmând ca mai târziu, trupe cunoscute să urce pe scenă pentru a susține concerte live, în închiderea evenimentului.

Sursă foto: www.creart.ro

Nicu Covaci, figură emblematică a muzicii rock din România, s-a stins din viață la vârsta de 77 de ani la începutul lunii august. Muzician, compozitor și pictor român, Nicu Covaci a fost fondator și lider al trupei Phoenix, una dintre cele mai mari trupe rock din România. S-a remarcat de-a lungul vieții prin combinarea muzicii tradiționale românești cu rockul occidental, luând astfel naștere un stil unic, recunoscut și iubit pe plan local și internațional.

Începuturi

S-a născut la data de 19 aprilie 1947 în Timișoara, fiind de mic copil pasionat de artă. A învățat să cânte la pian, acordeon, iar după ce a învățat singur să cânte la muzicuța, a luat lecții și de chitară. În paralel a studiat limbile străine, printre care franceza, germana și engleza.

La începutul anilor ’60, când încă era un adolescent, alături de Kamocsa Camo Bela, Nicu Covaci a fondat trupa „Sfinții”, fiind inspirați de ce se întâmpla peste hotare. Ulterior, trupa a devenit Phoenix, pentru ca, potrivit Rador Radio România, activiștii culturali comuniști să îi permită accesul la festivalurile organizate de Uniunea Tinerilor Comuniști, întrucât „Sfinții” era un nume care avea legătură cu religia, fapt respins de regimul comunist.

Nu a durat mult până când Phoenix a devenit una dintre cele mai inovatoare trupe din România, la începutul anilor ’70, ieșind în evidență prin modul în care îmbinau muzica rock cu folclorul românesc. Se bucurau de un succes imens, însă, trupa ajunsese să fie un fenomen underground, fiindu-i interzise, pe rând, accesul la concerte, televiziune și radio, din cauza cenzurii comuniste.

Albumele din acea perioadă, precum Cei ce ne-au dat nume (1972) și Mugur de fluier (1974) sunt și în prezent repere esențiale în muzica românească, piesele de pe acestea fiind considerate  de fani adevărate imnuri ale rockului românesc.

Evadarea din România

Cum libertatea artistică era sever restricționată în timpul regimului comunist din România, trupa Phoenix s-a confruntat cu cenzură. Astfel, în 1977, Nicu Covaci a reușit să fugă din țară, revenind ulterior să își ia și colegii de trupă, ascunzându-se în boxele echipamentelor muzicale dintr-un camion. Evadarea le-a permis să-și continue cariera în străinătate. S-au stabilit mai întâi în Olanda, apoi în Germania și, în cele din urmă, în Spania. Deși au continuat să creeze muzică în străinătate, trupa nu a avut niciodată succesul pe care l-a avut pe plan local. În ceea ce privește fanii români, trupa a păstrat legătura cu aceștia, revenind periodic în țară pentru concerte și turnee.

Revenirea în România

Odată cu căderea comunismului, în 1989 Nicu Covaci a revenit în țară, reluând astfel activitatea trupei Phoenix. Moștenirea lăsată este una deosebită, nu doar prin prisma contribuțiilor sale muzicale, dar și prin influența pe care artistul a avut-o asupra multor generații de artiști și fani.

Pe lângă pasiunea pentru muzică, Nicu Covaci a fost pasionat și de pictură, având expoziții atât în România, cât și în străinătate. Picturile sale reflectă o îmbinare a tradiției și modernității, a vechiului și a noului, exact ca și muzica sa.

Probleme de sănătate

La începutul acestui an, în luna martie, Nicu Covaci a început să simtă că îi amorțește fața, iar ulterior au urmat probleme cu vederea. Rezultatul unui RMN a indicat prezența unei tumori pe creier. În urma unei intervenții care a durat șase ore, tumora de pe creier a fost extirpată chirurgical. La finalul lunii iulie, colegii din trupa Phoenix au anunțat publicul că tratamentul postoperatoriu nu s-a putut finaliza, din cauza unor complicații apărute.

În seara de 2 august 2024, Nicu Covaci s-a stins din viață la vârsta de 77 de ani, lăsând în urmă o moștenire semnificativă pentru peisajul muzical rock românesc.

Surse foto: Adrian Coleașă, Facebook Phoenix Transsylvania

Ce ați spune despre o sâmbătă plină de istorie? În data de 24 august, cele mai noi rezultate ale săpăturilor arheologice din cetatea dacică Sarmizegetusa Regia din Munții Orăștie, precum și celelalte obiective istorice de pe cuprinsul sitului UNESCO vor putea fi admirate în cadrul Zilei Porților Deschise. Intrarea este gratuită.

Evenimentul va avea loc între orele 10:00 – 18:00, timp în care publicul este invitat să participe la tururi ghidate ale cetății dacice, în cadrul cărora vor fi oferite explicații despre importanța istorică a sitului, dar și despre proiectele de conservare și punere în valoare a acesteia.

Conform unei declarații oferite Agerpres de către Radu Barb, directorul general al Direcției Generale de Administrare Monumente și Promovate Turistică (DGAMPT) Hunedoara: „Activitatea are ca scop promovarea sitului arheologic Grădiștea de Munte – Sarmizegetusa Regia, precum și prezentarea rezultatelor cercetării arheologice din acest an, prin intermediul unor tururi ghidate. Săpăturile arheologice au continuat pe terasa a IX-a, din componența sanctuarului capitalei dacice, unde au fost descoperite noi structuri care relevă o arhitectură monumentală, specifică sitului”.  

În 2024 se împlinesc 100 de ani de cercetare arheologică sistematică în situl arheologic Grădiștea de Munte – Sarmizegetusa Regia.

Cetatea dacică din Munții Orăștie

Sarmizegetusa Regia este una dintre cele mai importante și impunătoare cetăți dacice, având un rol important în istoria Daciei. Fortificația a servit drept capitala regatului dac în perioada de maximă înflorire, reflectând abilitățile arhitecturale și tehnice ale dacilor.

A fost nucleul militar, politic și religios al regatului dac sub conducerea regelui Decebal. Dezvoltată în secolele I î. Hr. – I d. Hr., cetatea era centrul unui sistem defensiv complex care includea mai multe cetăți amplasate strategic în Munții Orăștie, menite să protejeze teritoriul dac de invadatori.

În timpul războaielor daco-romane, Sarmizegetusa Regia a jucat un rol crucial. Fortificația a fost ultima redută a rezistenței dacice împotriva invaziilor romane. În anul 106 d. Hr., după o serie de lupte grele, cetatea a fost cucerită și distrusă de armata împăratului Traian, astfel fiind marcat sfârșitul independenței Daciei și începutul transformării acesteia în provincie romană.

Organizarea cetății

Arhitectura cetății este complexă și avansată. Fortificația era compusă din mai multe zone: cea sacră, cea rezidențială și cea militară. Zidurile se evidențiau, fiind construite din blocuri masive de piatră, tehnică cunoscută sub numele de murus dacicus, fiind caracteristică construcțiilor dacice.

Zona militară avea rolul de a asigura apărarea cetății și includea provizii, arme și cazărmi pentru soldați. Cetatea este protejată de mai multe turnuri de observație și forturi auxiliare, integrate într-un sistem defensiv extins care acoperea întregul masiv muntos.

În zona rezidențială se regăseau locuințele conducătorilor și ale preoților, fiind plasate în apropierea sanctuarelor. Zona era foarte bine protejată de zidurile cetății și de poziția sa naturală strategică, pe un platou înalt.

Zona sacră era un element central al cetății și cuprindea mai multe sanctuare, folosite drept locuri de cult și ceremonii religioase. Aliniamentele precise ale acestor sanctuare indică o cunoaștere avansată a astronomiei, sugerând că dacii foloseau aceste structuri și în scopuri calendaristice.

Descoperiri arheologice la Sarmizegetusa Regia

În urma săpăturilor arheologice realizate au fost descoperite artefacte impresionante, care atestă nivelul avansat de civilizație al dacilor. Au fost descoperite, printre altele, vase de ceramică, unelte de fier, monede și bijuterii din aur și argint.

În prezent, Sarmizegetusa Regia este inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, alături de alte cetăți dacice din Munții Orăștie. Acest statut subliniază importanța globală a sitului și nevoia de conservare a acestuia.

Anul trecut, 67.000 de vizitatori au plătit bilete pentru a vizita cetatea.

Sursă foto: Facebook Administratia Sarmizegetusa Regia

17 volume de carte, dintre care cel mai vechi a fost tipărit în anul 1548, au fost recent adăugate colecției de patrimoniu a Bibliotecii Județene “Vasile Voiculescu” (BJVV) din Buzău, informează Agerpres. Aceste scrieri, atât românești, cât și străine, au un regim special și pot fi consultate de public în condiții stricte, inclusiv purtarea mănușilor pentru a preveni deteriorarea lor.

Ziua Mondială a Cărților Vechi, celebrată pe 27 iulie, subliniază importanța cărților vechi ca instrument esențial în studiul istoriei. Reprezentanții Bibliotecii din Buzău subliniază rolul deosebit de important al patrimoniului bibliotecar în conservarea identității spirituale a unei națiuni, constituind o punte între trecut, prezent și viitor.

Colecția de carte veche românească include 15 exemplare din perioada 1743-1825. Printre acestea se remarcă “Legiuirea Caragea” (1818), primul cod de legi al Țării Românești, clasată în categoria tezaur, și “Apostol” (1743), o carte de cult religios tipărită la Episcopia Buzău, clasată în categoria fond. Patrimoniul de carte veche străină include două post-incunabule tipărite la Veneția: “Elucidarius Poeticus” (1548) și “Facetie Motti & Burle” (1581), ambele clasate în categoria tezaur.

Directorul BJVV, Sorin Burlacu, a declarat pentru Agerpres: “Cărțile au fost autorizate de Ministerul Culturii și au fost încadrate în categoria cărților de patrimoniu. Ne bucurăm că le-am adăugat în colecția noastră, acestea având un regim special și fiind evaluate la valori diferite față de restul cărților. Am implementat măsuri speciale pentru conservarea lor, dat fiind că hârtia poate fi ușor deteriorată după o perioadă de cel puțin 100 de ani, astfel că se folosesc mănuși atunci când sunt consultate. Cea mai veche carte din colecție are aproximativ 500 de ani și provine din Italia, dar avem și cărți românești bisericești, inclusiv Biblia de la Buzău. De asemenea, ne bucurăm de cărți cu autograf de la scriitori precum Sadoveanu și Tudor Arghezi.”

Cea mai veche carte din colecția BJVV, “Elucidarius Poeticus”, a fost tipărită în 1548 și publicată la Veneția de editorul Giovanni Andrea Valvassori. Exemplarul este complet și bine conservat, fiind tipărit pe hârtie, în limba latină, și păstrând legătura originală. Pagina de titlu conține două alegorii și marca editorială, crucea de Lorena, înălțată peste o inimă împărțită în trei segmente. Pe copertă se află semnătura olografă a colecționarului Stelian Cucu, de la care Biblioteca Județeană Buzău a achiziționat cartea.

În colecția BJVV se află și “Apostol cu mila lui Dumnezeu Sfântul”, cea mai veche carte românească păstrată în Secția specială a Bibliotecii, tipărită de Tipografia Episcopiei din Buzău în anul 1743. Exemplarul este complet, cu legătura și starea de conservare relativ bune.

Sorin Burlacu a subliniat, de asemenea, tot pentru Agerpres, și importanța cărților: “Cartea adăpostește istoria lumii; dacă nu citim ce a fost înainte, nu avem cum să știm ce se va întâmpla după. Cartea este cea care ne formează, poezia, proza, romanele stau la baza culturii lumii și a umanității.”

Colecția celor 17 volume de patrimoniu cuprinde:

„Elucidarius Poeticus” (1548)

„Facetie Motti & Burle” (1581)

„Legiuirea lui Caragea” (1818)

„Apostol” (1743 – Biblia Noul Testament-Tipografia Episcopiei din Buzău)

„Apostol” (1743 – Biblia Noul Testament-Tipografia Mitropoliei Ungrovlahiei)

„Evanghelia” (1750 – Biblia Noul testament)

„Psaltire” (1767 – Biblie Vechiul Testament)

„Ceaslov” (1777)

„Apostol” (1784 – Biblie Noul Testament)

„Pravoslavnica Învățătură” (1794)

„Evhologhion” (1808)

„Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morți” (1809)

„Didhanii” (1809)

„Adunare în scurt din cărțile împărăteștilor pravile” (1814)

„Jucăria norocului” (1816)

„Rânduiala cum se cuvine a cânta cei doisprezece psalmi deosebi” (1820)

„Din cuvintele lui Ioan Filosiful” (1825)

Sursă foto: Florin Zafiu – AGERPRES

Primăria Oradea și Asociația pentru Promovarea Turismului din Oradea și Regiune (Visit Oradea) au anunțat, de curând, organizarea unui eveniment cultural de excepție: celebrul Andrea Bocelli va susține un concert extraordinar la Oradea Arena pe 17 noiembrie 2024.

Cu o carieră impresionantă de peste 30 de ani, Bocelli este recunoscut la nivel global pentru vocea sa excepțională și interpretările emoționante. Repertoriul său combină armonios muzica clasică și pop, incluzând arii de operă renumite, hituri atemporale și piese de pe cel mai recent album al său, “Duets – 30th Anniversary”.

Concertul de la Oradea face parte din turneul aniversar care sărbătorește 30 de ani de carieră muzicală a lui Andrea Bocelli, oferind publicului o selecție impresionantă de piese ce evidențiază extraordinara gamă vocală și profunzimea emoțională a artistului.

Alexandra Chira, directorul general al Visit Oradea, a declarat: “Faptul că am reușit să convingem un artist de talie mondială, precum Andrea Bocelli, să concerteze în Oradea, va contribui semnificativ la creșterea notorietății orașului ca destinație de evenimente și de city break cultural, impulsionând astfel și turismul local.”

Biletele pentru concertul din Oradea sunt disponibile online pe www.iabilet.ro începând din 31 iulie. Sunt puse în vânzare 5.000 de bilete, organizate în cinci categorii, inclusiv o zonă VIP. Cei dornici să ia parte la eveniment cu încurajați să își achiziționeze bilete din timp.

Andrea Bocelli – nume emblematic al muzicii clasice

Andrea Bocelli este un tenor italian de renume mondial, născut pe 22 septembrie 1958 în Lajatico, Toscana, Italia. Și-a descoperit pasiunea pentru muzică la o vârstă fragedă, începând să cânte la pian la vârsta de șase ani. De-a lungul timpului, a învățat să cânte la flaut, saxofon, trompetă, trombon, chitară și tobe.

Când încă era un adolescent, Bocelli a fost diagnosticat cu glaucom congenital și a devenit complet orb la vârsta de 12 ani după un accident la fotbal. Acest incident nefericit nu l-a împiedicat să-și urmeze pasiunea pentru muzică.

În 1992, Bocelli a fost descoperit de Pavarotti după ce a înregistrat un demo cu “Miserere”. În 1994 a câștigat secțiunea “Nuevo Proposte” la Festivalul de Muzică de la Sanremo cu piesa “Il mare calmo della sera”. Această victorie a marcat începutul carierei sale impresionante în muzica clasică și pop.

În prezent, Andrea Bocelli este o emblemă a muzicii clasice și pop, având peste 90 de milioane de albume vândute și mai mult de 16 miliarde de streamuri. Evenimentul său “Music for Hope” din 2020 a stabilit recorduri, devenind una dintre cele mai vizionate reprezentanții live din toate timpurile. Bocelli a primit multiple distincții, inclusiv șase nominalizări la Premiile Grammy, șase nominalizări la Premiile Latin Grammy, un Glob de Aur, șapte Classical BRIT Awards, șapte World Music Awards și o stea pe Hollywood Walk of Fame.

A cântat pentru patru președinți americani, trei Papi, Familia Regală Britanică și numeroși lideri mondiali. De asemenea, a fost invitat la ceremonii de mare profil, precum Jocurile Olimpice, Cupa Mondială, Ceremonia de deschidere UEFA Euro 2020 și multe altele.

Bocelli a colaborat cu artiști de renume, precum Luciano Pavarotti, Sarah Brightman, Celine Dion, Ed Sheeran, Jennifer Lopez, Christina Aguilera, Dua Lipa, Bono, Ariana Grande, Stevie Wonder și Tony Bennett. Filmul său autobiografic din 2017, “The Music of Silence”, a avut un succes răsunător, iar anul 2024 va aduce lansarea documentarului “Andrea Bocelli: Because I Believe”.

Pe lângă cariera sa muzicală, Bocelli este implicat activ și în acțiuni caritabile. În 2011, a fondat Andrea Bocelli Foundation (ABF), o organizație care are ca scop ajutarea persoanelor aflate în dificultate din întreaga lume, prin proiecte de dezvoltare și educație.

A primit numeroase premii și onoruri pentru contribuțiile sale la muzică și caritate, inclusiv titlul de Cavaliere di Gran Croce, unul dintre cele mai înalte distincții civile ale Italiei.

Cu o carieră impresionantă și o viață dedicată artei, Andrea Bocelli continuă să inspire milioane de oameni din întreaga lume cu vocea sa inconfundabilă, iar anul acesta, românii vor avea ocazia să trăiască live magia pe care artistul o creează și o împărtășește cu publicul său.

Sursă foto: Facebook Visit Oradea, Facebook Andrea Bocelli

Comitetul Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a încheiat pe 27 iulie înscrierea de noi situri pe Lista Patrimoniului Mondial, după ce în ultimele zile au fost adăugate 26 de situri, printre care, din România, „Frontierele Imperiului Roman – Dacia” și o serie de sculpturi în aer liber ale maestrului modernist român Constantin Brâncuși, marcând locul acestora drept unele dintre cele mai notabile exemple de artă publică ale secolului al XX-lea.

Creată de Brâncuși în Târgu Jiu în perioada 1937-1938, colecția în aer liber, ansamblul monumental “Calea Eroilor”, care include “Coloana fără Sfârșit”, “Poarta Sărutului”, “Masa Tăcerii” și “Aleea Scaunelor”, reprezintă un omagiu adus soldaților căzuți în Primul Război Mondial. Aliniate pe o axă de 1,5 km lungime de-a lungul Bulevardului Eroilor din Târgu Jiu, lucrările care compun „Calea Eroilor” sunt unele dintre puținele lucrări ale lui Brâncuși aflate în România.

“Recunoașterea acordată ne obligă să protejăm ansamblul monumental, să-l păstrăm intact pentru generațiile viitoare și pentru memoria culturală a umanității”, a declarat ministrul Culturii, Raluca Turcan.

Brâncuși s-a născut în micul sat Hobița de lângă Munții Carpați, dar a trăit la Paris cea mai mare parte a vieții. A ajuns la Paris în 1904, după o călătorie de un an și jumătate și, în cele din urmă, a lucrat sub conducerea lui Auguste Rodin. A părăsit atelierul lui Rodin în 1907 spunând că “nimic nu crește sub copaci mari” și a devenit unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX. Și-a lăsat moștenire atelierul și o parte din arta sa statului francez după moartea sa, în 1957. Aceasta pentru că, deși a dorit să-și lase lucrările României, guvernul comunist de atunci a refuzat oferta.

În 2023, orașul Timișoara din vestul României a organizat prima expoziție retrospectivă a lucrărilor artistului care a avut loc în țara sa natală în mai bine de 50 de ani. O expoziție completă separată Brancuși s-a încheiat în luna iulie la Centrul Pompidou din Paris.

De asemenea, “Frontierele Imperiului Roman – Dacia” este cea mai complexă nominalizare făcută de România până acum, dosarul conținând 277 de componente distribuite de-a lungul a peste 1.000 de kilometri.

Noile înscrieri completează prezența României pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, ce include Delta Dunării (1991), Satele cu biserici fortificate din Transilvania (1993), Bisericile din Moldova (1993, 2010), Mânăstirea Hurezi (1993), Cetățile dacice din Munții Orăștiei (1999), Centrul Istoric Sighișoara (1999), Bisericile de lemn din Maramureș (1999), Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei (2017) și Peisajul cultural minier Roșia Montană (2021).

Între cele 26 de noi situri adăugate se mai numără Axa Centrală a Beijingului, deși cu o atenționare din cauza „presiunilor de dezvoltare” cu care se confruntă unele secțiuni ale acesteia, sistemul de peșteri din Parcul Național Niah, din Malaezia, complexul rezidențial Schwering, din Germania și situl arheologic Al-Faw din Arabia Saudită.

Japonia, Thailanda, Rusia, Kenya și Iran au primit, de asemenea, confirmarea includerii unor noi situri recunoscute pe Lista UNESCO.

Mănăstirea Sfântul Ilarion din Fâșia Gaza, în pericol din cauza războiului dintre Israel și organizația teroristă Hamas, sau Parcul Național Lencois Maranhenses Brazilia sunt alte situri care au primit aprobarea UNESCO.

China a fost țara cu cele mai multe situri înscrise în acest an, după ce comitetul a aprobat includerea rezervațiilor de păsări migratoare din Marea Galbenă și coasta Golfului Bohai, precum și a deșertului Badain Jaran, al treilea ca mărime din țară. Astfel, China a devenit țara cu al doilea cel mai mare număr de situri înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial, cu 59, cu unul mai puțin comparativ cu Italia.

UNESCO a decis, de asemenea, retragerea celui mai mare parc natural din Senegal, Niokolo-Koba, de pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol, în urma „eforturilor încurajatoare” ale autorităților de a conserva această rezervație mondială a biosferei, care se confrunta cu o serie de amenințări.

Până în prezent, Comitetul Patrimoniului Mondial a înscris 1.222 de situri din 168 de țări pe Lista Patrimoniului Mondial, printre care Taj Mahal din India, monumentele din Piazza del Duomo din Pisa, Italia, sau grupul de proprietăți eclectice construite de arhitectul Antoni Gaudi în Barcelona, Spania.

Sursă foto: www.centrulbrancusi.ro

Produs alimentar tradițional, sardeluța marinată din România a câștigat recunoaștere și protecția Uniunii Europene datorită valorii sale culturale și tradiționale, fiind inclus miercuri, 17 iulie, în Registrul specialităților tradiționale garantate al Uniunii Europene.

Ce este sardeluța marinată?

Șprotul este un pește mic, argintiu, care se găsește din abundență în Marea Neagră. Are o textură delicată și un gust specific, care devine și mai pronunțat după marinare. Tradiția marinării acestui pește datează de secole, fiind o metodă de conservare utilizată de pescari de-a lungul coastei românești. Procesul de marinare a fost dezvoltat ca răspuns la necesitatea de a păstra peștele proaspăt pe perioade lungi de timp, când refrigerarea modernă nu era disponibilă.

Sardeluța marinată este un preparat iubit în bucătăria Românească, în special în Dobrogea. În această zonă, în cadrul târgurilor locale și festivalurilor pescărești, sardeluța marinată joacă un rol important, fiind unul dintre cele mai apreciate preparate atât de localnici, cât și de turiști.

Rețeta tradițională românească

Pentru a prepara sardeluța marinată conform metodei tradiționale românești, sunt necesare câteva ingrediente: șprot proaspăt, sare grunjoasă, oțet de vin, apă, ulei de floarea soarelui sau de măsline, condimente – boabe de piper, foi de dafin, boabe de ienupăr și, eventual, zahăr și alte condimente, precum coriandu sau semințe de muștar, după gust.

Se începe cu pregătirea sardeluțelor – acestea sunt mai întâi curățate de solzi și eviscerate. După curățare, sunt spălate bine în apă rece. Peste peștele curat se presară sare grunjoasă, urmând ca acesta să fie lăsat să stea timp de 24-48 ore. Acest pas ajută la deshidratarea parțială a peștelui și la conservarea lui. Sardeluțele sunt așezate în straturi, fiecare strat fiind acoperit de sare.

După sărare, sardeluțele sunt clătite pentru a îndepărta excesul de sare. Apoi, sunt așezate în borcane sau vase de ceramică, intercalând straturile de pește cu condimente (boabe de piper, foi de dafin, boabe de ienupăr). Amestecul de marinadă, format din oțet din vin și apă (în proporții egale), este turnat peste sardeluțe până ce acestea sunt complet acoperite. Uneori, pentru a echilibra aciditatea, se adaugă și zahăr. Borcanele sunt sigilate și lăsate la maturat timp de 1-2 săptămâni într-un loc răcoros. În acest timp, peștele absoarbe aromele condimentelor și se marinează complet.

După maturare, sardeluțele marinate pot fi păstrate la rece timp de mai multe luni. Uneori, se adaugă un strat de ulei deasupra, pentru a sigila marinada și a preveni oxidarea.

Produse românești protejate în Uniunea Europeană

Prin obținerea statutului Specialitate Tradițională Garantată (STG) din partea Uniunii Europene, este asigurat faptul că numai sardeluțele marinate conform metodelor tradiționale și provenind din regiunea specifică pot purta această denumire. Acest lucru ajută la păstrarea calității și autenticității produsului.

România are îl total 14 produse recunoscute și protejate la nivel european, printre care:

• Produse cu Indicații Geografice Protejate (IGP): Magiun de Topoloveni, Salam de Sibiu, Novac afumat din Țara Bârsei, Scumbie afumată de Dunăre, Salată de icre de știucă din Tulcea, Pită de Pecica, Telemea de Sibiu, Cârnați de Pleșcoi, Cașcaval de Săveni și Salinate de Turda.
• Produs cu Denumire de Origine Protejată (DOP): Telemea de Ibănești
• Produse cu Specialitate Tradițională Garantată (STG): Salata tradițională de icre de crap și Sardeluță marinată fabricată conform rețetei Românești.

Sursă foto: Facebook Deltaica

Cu o istorie îndelungată, braga, o băutură originară din regiunile balcanice, a căpătat de-a lungul timpului o popularitate deosebită în România, devenind parte integrantă a culturii culinare românești. Răcoritoare și cu un conținut scăzut de alcool, braga a fost adaptată de-a lungul timpului, fiind foarte apreciată chiar și în prezent.

Braga își are originile în Antichitate, fiind cunoscută și consumată în diverse forme în regiunile balcanice și Orientul Mijlociu. Inițial, era preparată din cereale fermentate precum orz, mei sau porumb și avea un conținut scăzut de alcool, similar cu cel al berii de casă. În timpul Imperiului Otoman, braga s-a răspândit și a căpătat popularitate în toate teritoriile aflate sub influența acestuia, inclusiv în principatele românești.

În România, braga a fost introdusă în principal de către turcii otomani, care au adus această băutură în timpul stăpânirii lor asupra regiunilor românești. Se spune că braga a fost adusă pentru prima dată în Dobrogea, zonă aflată sub stăpânire otomană pentru o perioadă lungă de timp. De aici, băutura s-a răspândit treptat în toate provinciile românești.

În secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, braga era o băutură foarte populară în orașele românești. Era vândută de bragagii, comercianți ambulanți care ofereau băutura pe străzile orașelor și în piețele publice. Bragagii erau adesea de origine turcă sau tătară și preparau băutura după rețete tradiționale transmise din generație în generație.

Metode tradiționale de preparare

Prepararea brăgii implică fermentarea cerealelor, în special a orzului, meiului și porumbului. Procesul începe cu măcinarea cerealelor, care sunt ulterior amestecate cu apă și lăsate să fermenteze. În timpul fermentării, zaharurile din cereale se transformă în alcool și dioxid de carbon, rezultând o băutură ușor efervescentă și răcoritoare. În funcție de durata fermentării, braga poate avea un conținut variabil de alcool, de la zero până la câteva procente.

În România, fiecare regiune avea propriile sale variante de bragă, adaptate după ingredientele locale și preferințele locuitorilor.

Gustul răcoritor care te invită să socializezi

Braga a jucat un rol important în viața socială și culturală a comunităților românești. Aceasta era consumată în special pe timpul verii, datorită proprietăților sale răcoritoare, și era adesea asociată cu diverse sărbători și festivități. De asemenea, braga era considerată o băutură sănătoasă, fiind bogată în vitamine și minerale, fiind recomandată pentru întărirea sistemului imunitar și îmbunătățirea digestiei.

În trecut, braga era servită în special în cafenele și taverne, unde oamenii se întâlneau pentru a socializa. În plus, bragagii ambulanți promovau băutura pe străzi, strigând pentru a-și atrage clienții. În unele orașe, braga era atât de populară încât existau adevărate competiții între bragagii, fiecare încercând să convingă clienții că are cea mai gustoasă și răcoritoare băutură.

Din Antichitate la târgurile tradiționale moderne

În perioada comunistă, popularitatea brăgii a început să scadă, pe măsură ce băuturile răcoritoare și sucurile carbogazoase au devenit mai accesibile. De asemenea, schimbările în stilul de viață au contribuit la declinul tradițiilor asociate cu consumul de bragă. Cu toate acestea, în ultimele decenii, braga a cunoscut o renaștere, pe fondul unui interes crescut pentru produsele tradiționale și naturale.

Astăzi, braga este din nou apreciată pentru gustul său unic și pentru beneficiile sale pentru sănătate. În multe orașe din România există mici producători care prepară braga după rețete tradiționale și o vând în piețe locale și prin intermediul magazinelor specializate. În plus, braga a devenit un populară în cadrul festivalurilor și târgurilor de produse tradiționale, unde vizitatorii au ocazia să descopere și să aprecieze această băutură.

Sursă foto: Facebook Clubul Țăranului, Facebook Bogdania

Ruta Triunghiului Bisericilor Rupestre din România este o călătorie fascinantă prin istoria și spiritualitatea a trei dintre cele mai remarcabile biserici săpate în stâncă din România. Aceste edificii unice oferă o privire reală asupra unei tradiții monahale vechi și a unei arhitecturi deosebite, fiind totodată o destinație populară pentru turiștii interesați de patrimoniul cultural și religios al României.

Mănăstirea Nămăiești, situată în satul Nămăiești, județul Argeș 

Mănăstirea Nămăiești este un lăcaș de cult ortodox situat în inima județului Argeș, într-o zonă foarte pitorească. Construită într-o stâncă de calcar, se crede despre mănăstire că datează din perioada dacică, fiind ulterior transformată într-un loc de rugăciune creștin. Legenda spune că Mănăstirea Nămăiești a fost descoperită de trei păstori care au avut o viziune divină, găsind o icoană a Maicii Domnului într-o grotă, locul devenind astfel sfânt.

Simplitatea interiorului este cuceritoare, cu o icoană făcătoare de minuni care atrage mii de pelerini anual. Frescele și icoanele de pe pereți reflectă o istorie bogată și o un grad ridicat de spiritualitate, oferind vizitatorilor liniște și împăcare.

Schitul Cetățuia Negru Vodă (Meteora României) din satul Cetățeni, județul Argeș 

Schitul Cetățuia Negru Vodă, cunoscut și sub numele de Meteora României, este situat pe un vârf stâncos din județul Argeș, oferind priveliști spectaculoase asupra împrejurimilor. A fost înființat în secolul al XIV-lea de către voievodul Negru Vodă și este săpat într-o stâncă înaltă, similar mănăstirilor Meteora din Grecia. Accesul la schit se face pe un traseu abrupt și stâncos, ceea ce adaugă o notă de aventura și spiritualitate călătoriei. Odată ajunși la schit, vizitatorii sunt întâmpinați de o atmosferă de liniște profundă, accentuală de sunetele naturii și de frumusețea peisajului montan. Interiorul schitului este simplu și emană o puternică energie spirituală, fiind un loc de refugiu și meditație pentru locuitorii din apropiere.

Mănăstirea Corbii de Piatră din satul Corbi, județul Argeș

Una dintre cele mai mari biserici săpate în stâncă din România, Biserica Rupestră de la Corbii de Piatră datează din secolul al XIV-lea. A fost sculptată într-un perete abrupt din piatră, oferind astfel o priveliște spectaculoasă și o experiență spirituală profundă. Arhitectura sa complexă și frescele bine conservate care acoperă pereții interiori o fac unică. Picturile murale sunt de o valoare inestimabilă, reprezentând scene biblice și sfinți, fiind un exemplu remarcabil de artă religioasă medievală. Biserica este încă activă, iar cei interesați pot participa la slujbe religioase sau diverse evenimente comunitate.

De ce să parcurgi Ruta Triunghiului Bisericilor Rupestre?

Pe lângă valoarea lor istorică și arhitecturală, bisericile rupestre sunt și locuri care oferă o liniște profundă, ideală pentru rugăciune și meditație. Atmosfera de calm care învăluie aceste lăcașuri de cult le transformă în refugii spirituale, unde vizitatorii pot scăpa de tumultul vieții cotidiene. Fiecare biserică oferă o ocazie unică de introspecție, invitând astfel doritorii să participe la un pelerinaj al sufetului.

În plus, Ruta Triunghiului Bisericilor Rupestre este mai mult decât o călătorie prin locuri sacre – este și o incursiune în istoria și cultura României. Cele trei biserici reprezintă mărturii ale credinței și perseverenței oamenilor care le-au construit și folosit de-a lungul secolelor. În același timp, cele trei sunt și exemple remarcabile de adaptare arhitecturală și inginerie, reprezentând o dovadă a capacității comunităților vechi de a construi spații de rugăciune și refugiu în mijlocul naturii. Eforturile comunităților locale și ale organizațiilor culturale au dus la restaurarea și întreținerea acestor monumente, asigurându-se că ele vor putea și admirate și de generațiile viitoare. Vizitarea acestor biserici nu doar că sprijină turismul local, dar și încurajează respectul pentru aceste capodopere de piatră.

Vizitarea celor trei biserici este o experiență de neuitat pentru oricine își dorește să exploreze patrimoniul spiritual și cultural al României. Cu peisaje impresionante, istorie bogată și o atmosferă sacră, cele trei biserici rupestre reprezintă destinații ideale pentru cei care își doresc o călătorie introspectivă, plină de semnificație, ce le poate oferi ocazia să se conecteze cu trecutul spiritual.

Sursă foto: www.cjarges.ro

Palatul Brukenthal din Avrig, situat în inima Transilvaniei la 26 de km de Sibiu, este cunoscut pentru grădinile sale baroce impresionante, care includ și o bijuterie naturală rară: Arborele Lalea.

Arborele Lalea, cunoscut și sub denumirea de Tulipan sau Liriodendron tulipifera, este originar din estul Americii de Nord. Este un arbore foios, care poate atinge înălțimi impresionante de până la 30-50 de metri și poate trăi sute de ani. Frunzele sale distincte, asemănătoare unei lalele, au o culoare verde intensă, care se transformă într-un galben strălucitor toamna. Florile arborelui sunt mari, în formă de cupă, de culoare galben-verzuie cu o bandă portocalie la baza petalelor.

Premieră în Europa

Plasarea Arborelui Lalea în grădinile Palatului Brukenthal Avrig reflectă o tradiție de secole de amenajare peisagistică și un gust rafinat al proprietarilor săi de-a lungul vremii. Samuel von Brukenthal, guvernator al Transilvaniei și fondatorul palatului, era cunoscut pentru pasiunea sa pentru botanică și colecționarea speciilor exotice de plante.

Se crede că Arborele Lalea a fost plantat în grădinile palatului în secolul al XVIII-lea, fiind unul dintre primele exemplare aduse în Europa. Adaptarea acestuia la climatul din Sibiu a fost un succes, rezistând până în prezent, fiind un punct de atracție pentru vizitatori și un subiect de studiu pentru pasionații de botanică și nu numai.

Conservarea arborelui este o prioritatea atât pentru administrația Palatului Brukenthal Avrig, cât și pentru autoritățile locale. Întreținerea acestuia implică monitorizarea constantă a stării de sănătate, aplicarea tratamentelor fitosanitare adecvate și protejarea rădăcinilor sale. Programe educaționale pentru a sensibiliza publicul cu privire la importanța conservării acestui arbore unic au fost inițiate.

Bucurați-vă de spectacolul înfloririi

Arborele Lalea poate fi admirat în grădinile Palatului Brukenthal din Avrig pe tot parcursul anului, însă perioada de vizitare ideală este primăvară, în special în lunile mai și iunie, când arborele înflorește. În această perioadă, florile sale mari, deosebite, în formă de cupă, bucură privirile vizitatorilor.

Palatul Brukenthal Avrig și grădinile sale sunt deschise publicului de marți până duminică, între orele 10:00 – 18:00.

Pe lângă Arborele Lalea, vizitatorii Palatului Brukenthal Avrig se pot bucura și de:

• Grădinile Baroce, organizate în stilul grădinilor franceze, cu alei simetrice, fântâni și aranjamente florale spectaculoase.
• Oranjeria, un spațiu elegant în cadrul căruia sunt adăpostite diverse specii de plante exotice și citrice.
• Sera de palmieri, unde poate fi admirată o colecție impresionantă de palmieri alături de alte plante tropicale.
• Arhitectura Palatului, care oferă o incursiune în stilul de viață aristocrat al secolelor trecute.

Sursă foto: www.oradesibiu.ro, www.evenimentsibiu.ro

Săpături arheologice realizate în spatele cetății Miko din Miercurea-Ciuc, clădire emblematică a municipiului și care găzduiește Muzeul Secuiesc al Ciucului, au scos la iveală mai multe artefacte din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Potrivit arheologului Darvas Lóránd, de la Muzeul Secuiesc al Ciiucului, au fost descoperite mai multe cahle de sobă, realizate cel mai probabil în atelierele din zonă, precum și obiecte ceramice, un mic tun de semnalizare, gloanțe sau obiecte care au aparținut soldaților care au stat în clădirea cetății Mikó, care a fost cazarmă militară, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea.

“În urma cercetărilor, am descoperit mai multe materiale mai mult din secolul al XVIII-lea, mai ales din a doua jumătate a secolului XVIII, constând din plăci de cahle de sobă, fragmente ceramice, pipe care mai mult sunt legate de soldați, gloanțe din plumb care au fost folosite și s-au deformat când s-au lovit de stânci. Cartușe au fost descoperite mai multe exemplare de la sfârșitul secolului XIX și până în Al Doilea Război Mondial. Aceasta este o emblemă pe care o purtau soldații, pe care era numele și numele regimentului.(…) Această placă de cahlă este până acum neidentificată, cu simbolul numelui Isus Hristos. Acest simbol mai târziu a fost preluat și a devenit simbolul iezuiților, iezuiții fiind un ordin monahal care era strâns legat de Imperiul Habsburgic. (…) Totodată, (…) împreună cu alte artefacte a fost dezvelit un tunuleț mic care era, de fapt, un tun se semnalizare, nu era un tun de luptă. (…) Artefactele găsite legate de prezența unor militari arată faptul că aici a fost o cazarmă militară. Din secolul XVIII vorbim de o cazarmă militară, de aceea a fost întărită cu acest sistem de apărare”, a explicat arheologul.

Potrivit lui Darvas Lóránd, artefactele găsite sunt foarte importante, unele dintre acestea fiind legate de viață socială și economică din zonă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Acesta a mai spus că în urma cercetărilor s-au deschis mai multe secțiuni arheologice, atât în latura vestică a castelului cât și în latura nordică, „pentru a delimita mărimea și lățimea șanțului interior de apărare, cât și dimensiunile probabile ale valului exterior de apărare și dimensiunile bastioanelor sud-vestic și nord vestic”.

Săpăturile arheologice fac parte dintr-un proiect mai amplu ce vizează restaurarea și reconstruirea sistemul de fortificații al cetății Mikó, iar rezultatele acestora au fost prezentate, vineri, în cadrul unei conferințe de presă. După finalizarea lucrărilor, spațiul urmează să fie folosit atât pentru muzeu cât și pentru comunitate, pentru organizarea unor evenimente culturale și recreative.

Sursă foto: www.news.ro

Muzeul Chihlimbarului de la Colţi propune vizitatorilor săi o colecţie de flori de mină provenite din diverse zone ale ţării, cu o valoare ridicată din punct de vedere geologic şi estetic, pietre semipreţioase cu depozite aurifere şi de cuarţ care oferă un impact vizual deosebit. Exponatele sunt multiple, o parte fiind în colecţia expusă, altele regăsindu-se în depozitele muzeului. Sunt importante din mai multe puncte de vedere, informează Muzeul Chihlimbarului – sunt valorificabile muzeal şi pot servi ca suport vizual de curs pentru cadre didactice care la geografie, geologie se axează pe studiul florilor de mină, iar, pe de altă parte, sunt foarte frumoase. Este singura expoziţie de acest gen de pe teritoriul judeţului, a declarat, pentru Agerpres, directorul Muzeului Judeţean Buzău, Daniel Costache. Zeci de zăcăminte cu minerale, în special chihlimbar, alături de alte roci care pot fi valorificate din punct de vedere muzeal au fost identificate la nivelul judeţului.

“Florile de mină reprezintă eşantioane formate din unul sau mai multe minerale recoltate din subteran. Sunt strâns legate de activitatea vulcanică şi se evidenţiază prin culori, forme şi dimensiuni cu valoare estetică. Se cunosc peste 30 de specii de astfel de minerale, unice, găsite pe teritoriul ţării noastre: Rodocrozitul, descoperit iniţial într-o mină din Cavnic, în bazinul minier Baia Mare; Semseyitul, de culoare cenuşie cu irizări metalice, descris prima dată în mina de la Baia Sprie; Ludwigitul, de la Ocna de Fier; Silvanitul, descoperit iniţial la Baia de Arieş; Nagyagitul şi altele. În bazinul râului Buzău există circa 70 de aflorimente cu minerale geme, din care majoritatea revin chihlimbarului sau ambrei, alături de care apar lemne silicifiate, gagatul, menilitele, ‘diamantele de Maramureş’, lidienele, septariile”, informează Muzeul Chihlimbarului.

O vizită la acest muzeu înseamnă şi o întâlnire de suflet cu chihlimbarul sau ambra galbenă – “o răşină translucidă, formată din mai multe specii fosilizate de pini, colorată mai ales în nuanţe de galben şi care s-a format acum 50-60 milioane de ani. În interiorul pietrelor se găsesc deseori fosile animale sau vegetale, furnici, păianjeni, frunze, etc.”

Colecţia muzeală Colţi a fost inaugurată la 14 iunie 1980, iniţiativa constituirii acesteia datând, însă, din 1973, când a început şi construcţia unei clădiri în stilul arhitectonic specific zonei, s-a întocmit un studiu referitor la exploatarea şi prelucrarea chihlimbarului şi s-a demarat acţiunea de colecţionare a unor pepite, instrumente şi unelte folosite de localnici, dar şi documente referitoare la istoria zonei şi a satului Colţi.

Predomină documente, fotografii, unelte (strung din lemn, ciocane, lămpaşe, târnăcop), pepite de chihlimbar de diferite dimensiuni, bijuterii (inele, cercei, medalioane, broşe, şiraguri de mărgele, ţigarete) care ilustrează activitatea de prospectare, exploatare şi prelucrare a ambrei.

Un comunicat i-tour precizează că “În patru încăperi şi în pridvorul de la etajul clădirii sunt expuse obiecte de etnografie şi artă populară ce reconstituie modul de viaţă şi ocupaţiile tradiţionale ale căutătorilor şi prelucrătorilor de ambră – creşterea animalelor, agricultura, pomicultura, munca la pădure. Sunt expuse piese decorative (macat, foaie de perete, batiste, ştergare), de port şi mobilier, de ţesut (piepţini pentru lână şi cânepă), uz casnic şi păstorit (opinci, glugi, trăişti de merinde, dăsagi din păr de capră), cât şi unelte agricole (plug din lemn, coase, sape, seceri, săpăligi).”

Pentru cei ce doresc să viziteze acest muzeu, accesul nu este deloc complicat – pe DN10 Buzău – Braşov, până înlocalitatea Pătârlagele, după care se parcurg 13 km pe drumul judeţean Valea Sibiciu-Colti.

Expoziţia poate fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 9:00 – 17:00.

Sursă foto: www.muzeedelasat.ro

„La începutul anilor 90, Muzeul Național Cotroceni aducea în peisajul artistic românesc un proiect ce își propunea susținerea și promovarea artei decorative sub toate formele sale, înscriindu-l în seria de evenimente culturale de tradiție cu succes la public, cunoscut  până astăzi sub numele de Salonul Național de Artă Decorativă.” – Liviu Sebastian Jicman, cuvânt introductiv, catalog Salonul Artelor Decorative, 2018.

În acest an, ajuns la a XXII-a ediție, Salonul Artelor Decorative este vernisat joi, 25 aprilie, în Spațiile Medievale, iar în cadrul secțiunilor deja consacrate, curatorii Cosmin Năsui și Georgiana Cozma propun două focusuri expoziționale speciale: un prim plan tematic dedicat familiilor din artele decorative din România și o primă elogiere expozițională retrospectivă dedicată artistului recent dispărut Vladimir Șerban Cioroiu (n.1951 – d. 2023).

„Focusul Continuități creative: familii în artele decorative din România aduce în atenția publicului preocupări și filiații artistice transmise între generații de părinți și copii care, într-o privire de durată asupra istoriei artelor, aduce argumente în plus asupra continuităților preocupărilor în artele decorative din România”, precizează un comunicat al muzeului Cotroceni.

Astfel, în cadrul secțiunii Famous, sunt prezentate pentru prima oară selecții din opera maestrului Dan Băncilă (n. 1943), alături de lucrări recente din creațiile celor doi copii ai săi, Alina și Mihai Băncilă. De asemenea, în cadrul aceleiași secțiuni, sunt prezentate, într-o manieră inedită, direcțiile și preocupările artistice ale lui David Leonid Olteanu (n. 1968), ale soției sale Maria Olteanu Cioată (n. 1969) și ale fiicei lor Sarah Olteanu (n. 1998).

Secțiunea Portfolio Room prezintă interviuri cu Dan Băncilă, David Leonid Olteanu și Maria Olteanu Cioată, realizate în cadrul seriei Documentarele Artelor Focului, produse de Modernism.ro. Interviurile îi înfățișează individual pe cei trei artiști în contextul atelierelor sau al expozițiilor și contribuie la cercetarea, documentarea și popularizarea preocupărilor artistice ale acestora, precizează organizatorii.

În secțiunea History este elogiată, în mod retrospectiv, activitatea artistului Vladimir Șerban Cioroiu, pentru a marca reperele necesare contextului de muzeificare a operei acestuia, iar secțiunea New Blood, continuând colaborarea fructuoasă dintre Salonul Artelor Decorative și Universitatea Națională de Arte București, cuprinde o selecție a celor mai merituoși tineri artiști, care sunt fie în an de studiu de licență, fie masteranzi sau doctoranzi de la UNArte, Facultatea de Arte Decorative și Design, Departamentele Arte Textile – Design Textil , Ceramică, Sticlă, Metal.

Secțiunea Focus MNC, introdusă pentru prima dată în 2023, revine și în ediția din 2024 a Salonului Artelor Decorative, aducând în atenția publicului o selecție de lucrări de artă decorativă aflate în patrimoniul Muzeului Național Cotroceni, fiind redate circuitului expozițional temporar creațiile unor artiști precum: Dan Băncilă (n. 1943), Oscar Han (1891-1975), Spiridon Georgescu (1887-1974).

Salonul Artelor Decorative, ediția 2024, poate fi vizitat, în perioada 26 aprilie – 23 iunie 2024, în cadrul turului complet al muzeului sau în cadrul turului expozițional, de marți până duminică, în intervalul orar 9.00-17.00, doar în baza unei programări prealabile, la adresa de e-mail vizitare@muzeulcotroceni.ro sau la numerele de telefon 021.317.31.07 / 0725.518.381.

Sursă foto: www.muzeulcontroceni.ro

Și-a dorit cu ardoare o carieră didactică, ceea ce a determinat-o să urmeze și să absolve Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București. Maria Barbu a visat, a muncit, a sperat. Uitându-se în urmă, își da seama cât de important este ca la începutul carierei cineva să creadă în tine. În cazul său, persoana care a crezut în ea și a sprijinit-o a fost doamna Monica Șerbănescu, care a invitat-o cu căldură să se alăture corpului didactic de la Liceul Pedagogic „Anastasia Popescu”, în urmă cu 9 ani.

Cum ați ales cariera de pedagog, ce v-a inspirat?

Am fost mereu călăuzită de dorința de a contribui la formarea și dezvoltarea viitoarelor generații. Am avut modele remarcabile de profesori care nu doar că m-au educat academic, ci mi-au modelat și valorile. Această pasiune împletită cu recunoașterea impactului profund pe care un educator îl poate avea asupra vieții unui elev m-a determinat să îmi aleg cariera și să fiu constant într-un neîntrerupt proces de formare.

Din punctul dvs. de vedere, care este rolul unui cadru didactic, cât de mult modelează un profesor viitorul unui copil?

Rolul unui cadru didactic transcende transmiterea de cunoștințe academice, implicând și modelarea caracterului, încurajarea curiozității și dezvoltarea gândirii critice. Prin exemplul personal, feedback constructiv și un mediu de învățare stimulativ, un profesor poate avea un impact semnificativ asupra direcției de dezvoltare a unui copil.

Care sunt valorile pe care vă propuneți să le înrădăcinați în elevii dvs.?

Mă străduiesc să cultiv în elevii mei un set solid de valori, printre care se află  integritatea, respectul față de sine și față de ceilalți, empatia și responsabilitatea socială. Un accent deosebit îl pun pe educația moral-religioasă, prin care îi încurajez pe copii să dezvolte o conștiință a binelui și răului, să își cultive discernământul.

Ce ați simțit în prima zi în calitate de cadru didactic?

De cum am pășit în clasă, am fost copleșită de un buchet de emoții: entuziasm, pentru începutul unei călătorii însemnate, dar și o ușoară anxietate, legată de dorința de a face o impresie bună și de a construi o relație solidă cu elevii mei. A fost un moment de reflecție asupra responsabilității imense pe care o aveam pentru faptul că mâinile, mintea și sufletul meu urma să modeleze drumuri în viață – cele ale elevilor mei.

Ce ați observat că îi motivează și le trezește interesul elevilor de astăzi?

Elevii sunt motivați și interesați de lecții care au aplicabilitate directă în viața reală, care îi provoacă la gândire critică și care implică utilizarea tehnologiei. De asemenea, apreciază o abordare interactivă și colaborativă a învățării, unde opiniile lor sunt valorizate și unde pot vedea impactul direct al cunoștințelor acumulate.

Care este cartea dvs. preferată și de ce?

Cartea mea preferată este „Acolo unde cântă racii” de Delia Owens. Mi-a plăcut mult acest roman deoarece aduce în prim-plan puterea omului de a se adapta și de a se dezvolta în mijlocul dificultăților și subliniază importanța autodeterminării și a dreptului fiecărei persoane de a-și urma propriul drum.

Ce v-au învățat elevii de-a lungul anilor?

De la elevii mei am învățat valoarea adaptabilității, importanța de a asculta și de a înțelege perspective diverse. Mi-au reamintit să privesc lumea cu uimire și entuziasm, și că învățarea este un proces continuu, care nu se oprește niciodată.

Din punctul dvs. de vedere, pe ce ar trebui să se bazeze relația dintre elev și profesor? Ce stă la baza unei relații puternice și productive?

La baza relației dintre elev și profesor ar trebui să se afle respectul reciproc, încrederea și comunicarea deschisă. Este esențial să creăm un mediu sigur, în care elevii se simt valorizați și încurajați să își exprime ideile și emoțiile, iar profesorii sunt văzuți ca mentori, nu doar ca transmițători de cunoștințe.

Care vă este cea mai dragă amintire din postura de profesor?

Îmi amintesc cu drag de momentul în care am primit de la o fetiță (elevă în clasa a II-a) un tablou mic pictat de ea. Acel tablou înfățișa o floare și un fluture. Fetița mi-a explicat că eu sunt floarea, în timp ce ea este fluturele. Era atâta iubire ,,așezată” într-un tablou mic. Era lumea ei frumoasă, în care am încăput și eu.

Ce sfat aveți pentru tinerii care își doresc să urmeze o carieră în învățământ?

Să urmărească această carieră cu pasiune și dedicare, să fie mereu deschiși la învățare și adaptare, și să nu uite că fiecare copil este unic. Pentru un dascăl, are o mare importanță să își dezvolte abilitățile de comunicare și empatia și să păstreze entuziasmul pentru educație, indiferent de provocările întâmpinate.

Cum încurajăm elevii și cum îi motivăm să își atingă potențialul maxim?

Consider că a-i încuraja pe elevi este o primă datorie a unui dascăl, iar această atitudine se construiește prin stabilirea unor așteptări înalte, dar realizabile, prin recunoașterea și celebrarea realizărilor copiilor, indiferent de mărimea acestora, și prin oferirea unui sprijin constant pentru fiecare. Este important să le deschidem  accesul la resurse, să îi implicăm în activități care le stârnesc curiozitatea și pasiunile și să creăm un mediu de învățare care să le permită să exploreze și să „își asume riscuri” în siguranță. Așa cum spunea profesoara Anastasia Popescu în cartea sa, „dascălul este un prieten la nevoie”, un însoțitor al copilului pe drumul cunoașterii.