-Mama, vreau să îți spun ce am pățit!
-Doar o secundă, mă uit la ceva acum!
-Tata, m-am certat cu Cosmin!
-Acum vorbesc la telefon…
-Mama, nu știu ce decizie să iau…
-Mă uit la fim acum, mai târziu…
-Tata, sunt furios!
-Tu mereu ai un motiv să fii supărat… acum pregătesc niște materiale, nu vezi?
Uneori suntem acolo, în aceeași încăpere cu fiul sau fiica noastră. Lângă ei și totuși departe. Se mai întâmplă.
Copiii nu au nevoie de perfecțiune.
Nu.
Copiii au nevoie de tine, părintele lor, conectat cu ei.
Ce este important?
Este foarte important ca atunci când vorbim cu copiii noștri să avem contact vizual cu ei. A vorbi spre ei, a vorbi cu ei oricum nu înseamnă o conectare completă. Zâmbim cu ochii, încurajăm cu ochii, aprobăm cu ochii, ne minunăm cu ochii. Cu ochii noștri în ochii lor.
Conectați-vă cu mintea și inima, deopotrivă, în discuțiile cu micuții voștri.
Copiii simt când suntem deconectați, când mintea ne zboară în altă parte, când scriem un mesaj în timp ce răspundem, când ne preocupă următorul eveniment atunci când dăm un sfat.
Fiți lângă ei, la nivelul lor, dacă e necesar, arătați-vă cât vă pas cu o atingere pe umăr sau pe mână.
E important să le arătăm că suntem acolo, abordabili când au nevoie de noi, arătându-le că sunt importanți, mai importanți decât știrile, filmulețul de vizionat sau un ecran.
Absența unui părinte prezent
Absența unui părinte prezent creează în copil furie, temeri, îndoieli despre propria persoană, sentiment de singurătate, anxietate. Și de aici până la pierderea autenticității pentru a fi cumva acceptat, este doar un pas.
,,Nu sunt suficient.”
,,Poate nu sunt destul de bun.”
,,Poate că nu merit.”
Se poate instala astfel frica de a fi vertical pentru sine, frica permanentă de a nu dezamăgi, de a nu greși, de a fi singur.
Un copil frustrat și speriat poate oricând alege să își așeze pe chip masca de încrezut, arogant, agresiv, tocmai pentru a masca vulnerabilitatea creată de lipsa conectării sănătoase.
Încurajează empatia în copilul tău, explicându-i cum se simt alți oameni și cum acțiunile lor îi pot afecta pe ceilalți. Arată empatie față de sentimentele și nevoile lui.
Răbdarea este cheia în construirea unei conexiuni puternice cu copilul tău. Înțelege că dezvoltarea lor este un proces și că vor exista momente de provocare și greutate. Răbdare!
În viața lor, copiii noștri vor avea parte de modele securizate și modele nesecurizate.
Prezența noastră constantă îi poate ajuta ca modelele securizate să le fie mereu în raza de vedere.
Să fim acolo când se îndoiesc, când se confesează, să fim acolo când spun lucruri bune și mai puțin bune despre ei și despre alții, să fim acolo când se lovesc, când caută soluții, când au nevoie de un sfat sau nu au nevoie decât să își audă gândurile, să fim acolo când se revoltă și când se bucură, când spun cuvintele potrivite și mai ales pe cele nepotrivite.
Să îi privim, să ne conectă, să ascultăm, să atingem, să oglindim.
Să fim acolo!
Scarlett Onica
,,Pentru mine, copilul, la orice vârsta, stă în centrul Universului. În sesiuni de consiliere susțin părinții să își descopere potențialul pedagogic, să învețe să folosească puterea cuvântului ce ridică, să reușească să își vadă copiii prin ceea ce sunt și nu prin ceea ce sunt mai puțin. Ascult plenar, cu empatie, mă bucur de desțeleniri și reușite și prețuiesc legăturile trainice, nevăzute, ce leagă generațiile."
Ultimele postari ale lui Scarlett Onica (vezi toate)
- 1 Decembrie La mulți ani, România! - 02-12-2024
- Lecția despre prietenie - 28-11-2024
- Ce POT face copiii? - 25-11-2024