Ohhhh!
Ce zi!
Ce zi grea!
Silvia nu a fost aleasă azi din prima la ,,țară-țară vrem ostași”. E sigură că la dictare a scris ,,n” înainte de ,,b și p”. Și la mate, la muncă independentă, a zis că 4 ori 9 este 49.
Totul a fost cumva pe dos. E mâhnită tare.
Dimitrie, tatăl ei, o vede și o simte.
Și nu știe ce să facă.
- ar lua toată greutatea de pe umeri și din suflet și i-ar zice răspicat că nimic din toate astea nu contează, că uite ce frumos e afară, că ce bine ar fi să se îmbrace să îi cumpere ce vrea ea de la magazinul de jucării. Iar mai zice și că nimănui nu îi pasă și că mâine îi promite că va fi bine.
Știe însă la fel de bine că nimic din ceea ce a gândit deja nu ar repara ceea ce simte fiica lui. Știe că fiecare emoție contează și că cel mai important lucru e ca Silvia singură să treacă cu bine prin tot.
Ce cuvinte ajută?
Ce cuvinte ajută?-se tot gândește tatăl.
Uite: ziua de azi nu va dura pentru totdeauna. Și emoțiile de acum se vor disipa. Și temerile se vor risipi.
Nu uita, ziua de azi, cu toată greutatea ei, nu va dura veșnic!
Sunt aici. Atât spune tatăl: sunt aici.
Și prezența lui care nu judecă, nu întrebă, nu trage la răspundere-risipește negura. Fiica lui capătă încet încet siguranță, se deschide, povestește, își spune frământările.
E în regulă să nu te simți în regulă mereu.
Chiar așa. Nu putem fi mereu fericiți, zburdalnici, cu toate împlinite și aliniate. Uneori lucrurile nu ies perfect. Asta face parte din viață.
Dacă ești într-un loc întunecat, uita-te după stele!
Întotdeauna este important să căutăm și fărâme de fericire în cele mai întunecate locuri.
Ce am învățat azi? Cine a fost lângă mine azi? Ce am de făcut de acum?
Și ce ar mai fi de spus?
Hei, mi s-a întâmplat o dată să fiu în papucii tăi.
Ce bine e să știi că și altora le-a fost greu, și-uite!- au trecut peste evenimentul neplăcut, au supraviețuit, totul i-a făcut mai buni și mai puternici!
Uite, hai să ne concentră pe acest moment.
Nu pe trecut, nu pe viitor. Pe acum.
Acum. Un cuvânt care aduce calm, care se așază peste țipătul lăuntric și îl liniștesc.
Acum. Acest moment.
Cel mai bine ar fi să vedem ce am învățat din asta!
Fiecare lucru poate fi privit ca o lecție.
Care e lecția zilei? Ce vom ști de acum încolo?
Și ce ar mai fi de făcut?
Uneori ajută să avem pe cineva lângă noi. Cineva care să fie acolo. În tăcere. Cu o mână întinsă.
Să spună răspicat, fără niciun cuvânt: eu sunt aici, când tu vrei. E de mare folos, uneori.
Silvia începe să cânte un cântecel, fericită.
Inima tatălui ei vine la loc.
Nu știe ce a făcut sau ce nu a făcut. Ce a rostit sau ce nu a rostit.
Însă știe că fiica lui a găsit puterea de a fi bine cu ea. Și asta e totul!
Scarlett Onica
,,Pentru mine, copilul, la orice vârsta, stă în centrul Universului. În sesiuni de consiliere susțin părinții să își descopere potențialul pedagogic, să învețe să folosească puterea cuvântului ce ridică, să reușească să își vadă copiii prin ceea ce sunt și nu prin ceea ce sunt mai puțin. Ascult plenar, cu empatie, mă bucur de desțeleniri și reușite și prețuiesc legăturile trainice, nevăzute, ce leagă generațiile."
Ultimele postari ale lui Scarlett Onica (vezi toate)
- Importanța învățării sociale în viața adolescenților - 21-11-2023
- Să aprindem luminițele conectării - 14-11-2023
- Să fim prieteni! - 07-11-2023
