Comitetul Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a încheiat pe 27 iulie înscrierea de noi situri pe Lista Patrimoniului Mondial, după ce în ultimele zile au fost adăugate 26 de situri, printre care, din România, „Frontierele Imperiului Roman – Dacia” și o serie de sculpturi în aer liber ale maestrului modernist român Constantin Brâncuși, marcând locul acestora drept unele dintre cele mai notabile exemple de artă publică ale secolului al XX-lea.

Creată de Brâncuși în Târgu Jiu în perioada 1937-1938, colecția în aer liber, ansamblul monumental “Calea Eroilor”, care include „Coloana fără Sfârșit”, „Poarta Sărutului”, “Masa Tăcerii” și “Aleea Scaunelor”, reprezintă un omagiu adus soldaților căzuți în Primul Război Mondial. Aliniate pe o axă de 1,5 km lungime de-a lungul Bulevardului Eroilor din Târgu Jiu, lucrările care compun „Calea Eroilor” sunt unele dintre puținele lucrări ale lui Brâncuși aflate în România.

„Recunoașterea acordată ne obligă să protejăm ansamblul monumental, să-l păstrăm intact pentru generațiile viitoare și pentru memoria culturală a umanității”, a declarat ministrul Culturii, Raluca Turcan.

Brâncuși s-a născut în micul sat Hobița de lângă Munții Carpați, dar a trăit la Paris cea mai mare parte a vieții. A ajuns la Paris în 1904, după o călătorie de un an și jumătate și, în cele din urmă, a lucrat sub conducerea lui Auguste Rodin. A părăsit atelierul lui Rodin în 1907 spunând că „nimic nu crește sub copaci mari” și a devenit unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX. Și-a lăsat moștenire atelierul și o parte din arta sa statului francez după moartea sa, în 1957. Aceasta pentru că, deși a dorit să-și lase lucrările României, guvernul comunist de atunci a refuzat oferta.

În 2023, orașul Timișoara din vestul României a organizat prima expoziție retrospectivă a lucrărilor artistului care a avut loc în țara sa natală în mai bine de 50 de ani. O expoziție completă separată Brancuși s-a încheiat în luna iulie la Centrul Pompidou din Paris.

De asemenea, “Frontierele Imperiului Roman – Dacia” este cea mai complexă nominalizare făcută de România până acum, dosarul conținând 277 de componente distribuite de-a lungul a peste 1.000 de kilometri.

Noile înscrieri completează prezența României pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, ce include Delta Dunării (1991), Satele cu biserici fortificate din Transilvania (1993), Bisericile din Moldova (1993, 2010), Mânăstirea Hurezi (1993), Cetățile dacice din Munții Orăștiei (1999), Centrul Istoric Sighișoara (1999), Bisericile de lemn din Maramureș (1999), Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei (2017) și Peisajul cultural minier Roșia Montană (2021).

Între cele 26 de noi situri adăugate se mai numără Axa Centrală a Beijingului, deși cu o atenționare din cauza „presiunilor de dezvoltare” cu care se confruntă unele secțiuni ale acesteia, sistemul de peșteri din Parcul Național Niah, din Malaezia, complexul rezidențial Schwering, din Germania și situl arheologic Al-Faw din Arabia Saudită.

Japonia, Thailanda, Rusia, Kenya și Iran au primit, de asemenea, confirmarea includerii unor noi situri recunoscute pe Lista UNESCO.

Mănăstirea Sfântul Ilarion din Fâșia Gaza, în pericol din cauza războiului dintre Israel și organizația teroristă Hamas, sau Parcul Național Lencois Maranhenses Brazilia sunt alte situri care au primit aprobarea UNESCO.

China a fost țara cu cele mai multe situri înscrise în acest an, după ce comitetul a aprobat includerea rezervațiilor de păsări migratoare din Marea Galbenă și coasta Golfului Bohai, precum și a deșertului Badain Jaran, al treilea ca mărime din țară. Astfel, China a devenit țara cu al doilea cel mai mare număr de situri înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial, cu 59, cu unul mai puțin comparativ cu Italia.

UNESCO a decis, de asemenea, retragerea celui mai mare parc natural din Senegal, Niokolo-Koba, de pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol, în urma „eforturilor încurajatoare” ale autorităților de a conserva această rezervație mondială a biosferei, care se confrunta cu o serie de amenințări.

Până în prezent, Comitetul Patrimoniului Mondial a înscris 1.222 de situri din 168 de țări pe Lista Patrimoniului Mondial, printre care Taj Mahal din India, monumentele din Piazza del Duomo din Pisa, Italia, sau grupul de proprietăți eclectice construite de arhitectul Antoni Gaudi în Barcelona, Spania.

Sursă foto: www.centrulbrancusi.ro

Expoziția inspirată de Brâncuși, dedicată frumuseții persoanelor cu dizabilități

1 – 14 august 2024, Sala Acvariu

Muzeul Național al Țăranului Român

Vanner Collective anunță proiectul artistic multidisciplinar Să cunoști lumea, reunind sub umbrela empatiei și inclusivității o serie de activități menite să apropie persoanele cu dizabilități de propria lor expresivitate, de la ateliere creative și de dezvoltare personală, la terapie prin artă, educație vizuală și psiho-relațională, culminând cu sesiuni de fotografie menite să surprindă frumusețea și capacitatea de a inspira a participanților. Fotografiile rezultate vor fi expuse apoi în cadrul unei mari instalații artistice participative și sculpturale, inspirată de Masa Tăcerii. Echipa își propune de asemenea realizarea unui film making of, cât și a unei serii de discuții deschise cu actori importanți din sfera artelor vizuale și a eforturilor de integrare socială și culturală a persoanelor cu dizabilități.

Un aspect mai puțin cunoscut al activității lui Constantin Brâncuși este consecvența extraordinară de care sculptorul a dat dovadă în documentarea fotografică a proceselor sale creative. Brâncuși era foarte atent la încadrare, la efectele și jocurile de lumină, la texturile și proporțiile fotografiilor sale, care devin, la o privire mai atentă, un adevărat ecou al sculpturilor și al atmosferei din atelierul său. Proiectul Să cunoști lumea a fost inspirat în parte de această latură a activității marelui sculptor, însă dezideratul principal este explorarea potențialului creativ al persoanelor cu dizabilități și integrarea lor într-o narațiune mai largă a artei contemporane, asigurându-le astfel o platformă de expresie și de auto-descoperire, atât prin arta fotografică, cât și prin intersecții cu alte limbaje artistice, de la sculptură la teatru.

Atelierele propuse în cadrul proiectului sunt adresate unui număr de aproximativ 80 de persoane cu dizabilități, iar temele sunt pe cât de variate pe atât de interconectate: creșterea creativității prin tehnici teatrale cu Ana Covalciuc (actriță și facilitator acreditat de ateliere creative), terapie prin artă cu Sabina Brândușe (specialist în psihoterapie-psihodramă clasică și NLP), educație vizuală cu Eduard Enache (specialist în istoria artei) și psiho-educație relațională cu Silvia Ciubotaru (specialist în psihoterapie experiențială). Fiecare dintre ele creează spații sigure pentru participanți și sunt concentrate pe dezvoltarea încrederii în sine și în potențialul individual, cât și pe dezvoltarea unui instrumentar relațional eliberat de stigmă și orientat înspre o mai bună integrare în societate.

Artista Alina Rotaru a lucrat cu zece participanți la ateliere, selecționați în funcție de nevoile artistice ale proiectului și de disponibilitatea personală a fiecărui participant, realizând o serie de 12 fotografii inspirate de lucrări ale lui Brâncuși, imprimate pe hârtie din bumbac, ce au devenit parte a instalației Ecou și tăcere, realizată de scenografa și artista vizuală Cristina Milea. Instalația este o lucrare sculpturală, semitransparentă, inspirată de inelele de creștere ale copacilor și de undele sonore, simbolizând viața, curățenia și reînnoirea, într-un dialog de idei cu Masa Tăcerii.

„Să cunoști lumea propune ca arta vizuală să întărească legătura dintre tradiție și accesul la cultură. Intenționăm să inițiem un proces de destigmatizare, de schimbare a prejudecății dintre oamenii „normali” și oamenii „cu probleme”. Suntem făcuți din același material și avem dreptul să ne bucurăm de cultură în egală măsură, ba mai mult, dorim ca oamenii cu dizabilități să devină parte integrantă și să dobândească o voce prin intermediul acestui proiect”, spune Alina Rotaru.

„Prin Ecou și Tăcere ne propunem să lăsăm o amprentă durabilă asupra vizitatorilor, provocându-i să gândească și să acționeze în moduri care promovează înțelegerea și acceptarea în societate. Proiectul invită la reflecție asupra rolului artei în abordarea temelor sociale și culturale urgențe, cum ar fi acceptarea diversității și combaterea stigmatizării, devenind un manifest pentru o societate mai incluzivă și empatică”, mai adaugă și Cristina Milea.

Expoziția Să cunoști lumea va avea vernisajul pe data de 1 august 2024, ora 19.00, la Sala Acvariu din cadrul Muzeului Național al Țăranului Român, unde va rămâne deschisă până în data de 14 august. Dar publicul va avea încă trei ocazii de a interacționa cu aceste lucrări în toamna lui 2024, în alte trei expoziții amplasate în spații din București.

În cadrul fiecărei iterații a expoziției vor avea loc și discuții publice cu persoane din echipa artistică sau cu actori importanți din sferele artelor vizuale și a eforturilor de integrare culturală și socială a persoanelor cu dizabilități. Astfel, sunt programate discuții cu Alina Rotaru, echipa artistică a proiectului și persoanele cu dizabilități participante, cu Sorin Trâncă, critic de fotografie și autorul cărții „Drumul lui Constantin – Evadarea lui Brâncuși din România, o reconstituire”, publicată la Humanitas în 2023, cu Ioana Gonțea, managerul operațional al Fundației Art Encounters în 2023 și co-organizator al expoziției „Brâncuși: Surse Românești și Perspective Universale” – expoziție eveniment în cadrul Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii și, nu în ultimul rând, cu Daniela Tontsch, reprezentată a Federației Consiliului Național al Dizabilității din România.

Proiectul Să cunoști lumea invită la reflecție asupra rolului artei în abordarea temelor sociale și culturale urgente, cum ar fi acceptarea diversității și combaterea stigmatizării, devenind un manifest pentru o societate mai incluzivă și empatică, recunoscând totodată modul în care rădăcinile culturale cele mai profunde pot constitui o bază minunată pentru un discurs adaptat obiectivelor și priorităților contemporane.

Să cunoști lumea este un proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).

Proiectul este inițiat de Vanner Collective.

Parteneri: Muzeul Național al Țăranului Român, Arcub, Galateca, The Institute.

În 19 februarie se împlinesc 147 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, figură-simbol a României. Constantin Brâncuși a schimbat, prin viziunea sa, sculptura contemporană, fiind considerat unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului XX. Brâncuși a arătat lumii întregi, prin opera sa, modul în care țăranul român vede lumea, tradițiile și miturile românești, acestea fiind și motivele des întâlnite în operele sale.

Pentru a marca momentul, ARCUB organizează duminică, 19 februarie, la Sala Mare, spectacolul de teatru „Brâncuși, dragostea mea”, un one woman show creat și interpretat de Claudia Motea, în regia lui Beatrice Rancea și produs de International Artiscan.

Inspirat de cartea cu același nume a scriitoarei și actriței Claudiei Motea, tradusă și publicată deja în zece limbi, spectacolul aduce în prim plan marile iubiri ale lui Brâncuși, cu femei celebre care i-au fost muze: Margit Pogany, Maria Tănase, Eileen Lane, Peggy Gugenheim, Madame Leonie Ricou, Maria Bonaparte, Cella Delavrancea, Baroneasa Renee Irana Frachon și Milița Petrașcu.

Toate cele nouă personaje feminine sunt interpretate de actrița Claudia Motea, iar prezența lui Brâncuși este construită prin cuvinte din scrisorile artistului rostite de vocea actorului Marius Bodochi, pe muzica live interpretată la vioară de Geanina Meragiu și la pian de Natalia Usenko.

„Actrița Claudia Motea inventează și se reinventează în fiecare personaj, străbătând toată paleta artistică de sentimente: bucurie, tristețe, disperare, extaz pe parcursul unui singur spectacol la fel de rotund și amețitor ca «Sărutul» lui Brâncuși. Extraordinar!” Prof. Dr. Carmen Bobocescu, Uniunea Ziariștilor Profesionişti din România

Spectacolul a fost lansat în februarie 2022, la împlinirea a 146 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși.

Biletele au fost puse în vânzare la prețuri variabile în funcție de categoria de loc și pot fi achiziționate online de pe acub.ro, bilet.ro și de la casa de bilete ARCUB. Un bilet cat. I costă 50 lei, iar unul cat. II 35 lei.

DUMINICĂ 19 FEBRUARIE 2023, ORA 19:00

Brâncuşi, dragostea mea!

De şi cu: Claudia Motea

Regia & light design: Beatrice Rancea

Voce Constantin Brâncuşi: Marius Bodochi

Pian: Natalia Usenko

Vioară: Geanina Meragiu

Durata: 1h 10’

Producător: International Artiscan

84 de ani s-au împlinit zilele acestea de la inaugurarea, la Târgu Jiu, a Coloanei Infinitului, concepută de marele Constantin Brâncuși. Împreună cu „Masa Tăcerii” și „Poarta Sărutului”, „Coloana fără sfârșit”, cum mai este denumită lucrarea, formează un ansamblu monumental ridicat în cinstea ostașilor români căzuți în bătălia de la Jiu, în Primul Război Mondial.

La acea vreme, la sugestia artistei Milița Petrașcu, ucenică a marelui sculptor, acesta este invitat să ridice un monument eroilor gorjeni de Liga Națională a Femeilor Gorjene, a cărei președintă era Aretia Tătărescu, soția prim-ministrului liberal Gh. Tătărescu. Brâncuși a avut deplină libertate de acțiune și a fost sprijinit de Aretia Tătărescu, o mare iubitoare de artă, să obțină sprijinul financiar necesar. Brâncuși a venit în România în iunie 1937 cu intenția de a realiza o singură lucrare, potrivit relatărilor Aretiei Tătărescu. „Am hotărât la Paris ca monumentul să fie o coloană fără sfârșit. Iat-o!”, a anunțat Constantin Brâncuși într-o ședință a Comitetului Ligii, prezentând o fotografie a ceea ce urma să devină celebra operă. Ulterior, în același an, a gândit și realizarea unui Portal de piatră, care să fie legat de coloană printr-o stradă care să poarte numele “Calea Sufletelor Eroilor”.

Sculptorul se pare că ar fi vrut ințial să-și numească lucrarea “Scară spre cer”, apoi a prezentat-o drept „Coloana recunoștinței fără sfârșit”, pentru ca în cele din urmă să rămână în eternitate drept Coloana Infinitului, Coloana Nesfârșită sau Coloana fără Sfârșit.

,,Când alegea să spună numele operei în franceză, Brâncuși nu spunea la Colonne sans fin, ci La colonne infinite, deși în monografiile în limbi străine apărute după moartea artistului este uzuală titulatura Colonne sans fin”

Scrie în lucrarea “Amintiri despre Brâncuși”, Ștefan Goergescu-Gorjan – inginerul care, la cererea sculptorului s-a ocupat de aspectele tehnice ale realizării monumentului. Trei luni a durat construirea Coloanei, între 15 august și 15 noiembrie 1937, iar inaugurarea a avut loc un an mai târziu. Lucrarea este inspirată din natură, mărturisea Brâncuși.

 ,,Natura zămislește plante care cresc din pământ drepte și vânjoase. Iată coloana mea (…), formele ei sunt aceleași de jos și până sus, nu are nevoie de piedestal sau soclu ca s-o suțină, vântul nu o distruge, ea se menține prin propria-i putere”

Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Are o înălțime de 29,35 metri și este compusă din 15 module octaedrice suprapuse, la care se adaugă două jumătăți de modul situate la extremitățile superioară și inferioară. Fiecare modul are înălțimea de 180 de centimetru. Nucleul metalic al Coloanei este realizat din țeavă pătrată, iar fundația lucrării este din beton cu adâncimea de 5 metri. În total, Coloana cântărește 29.173 kg. Monumentul a fost turnat în fontă la Atelierele Centrale Petroșani, în septembrie 1937, iar alămirea Coloanei s-a făcut la fața locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Tehnologia a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România, fiind adusă special din Elveția.

Coloana Infinitului a fost inaugurată la 27 octombrie 1938 și se află în parcul ce-i poartă numele, aflat la capătul Căii Eroilor, pe drumul către Râmnicu Vâlcea. În anii ’50, însă, opera a fost în pericol de a fi demolată. Sub  influența sovieticilor, guvernul român de la acea vreme a plănuit în câteva rânduri să dărâme coloana, considerând că este o sculptură burgheză. Planurile comuniștilor au eșuat, însă, colosul de metal de aproape 30 de tone rezistând tentativelor de a fi pus la pământ inclusiv cu tractorul.

În perioada 1998-2000, Coloana Infinitului a fost supusă unui amplu proces de restaurare, prin colaborarea Guvernului României cu Fondul Mondial al Monumentelor și cu Banca Mondială.

Sursa foto: Agerpres, parjoaia.ro