Istorisiri

Fabule: o istorie

Când vorbim de fabule, este bine să ne adâncim puțin și în istoria acestei opere plină de învățătură pentru mici și mari. Se pare că mesopotamienii dădeau naștere poveștilor folosindu-se de animale personificate, cărora le subliniau comportamentul; se satirizau astfel năravuri, greșeli, mentalități sau deprinderi.

Esop, ,,sclavul din Frigia” sau ,,înțeleptul Lydiei” prin multă înțelepciune, dă fabulei amploarea pe care o știm și azi. ,,Părintele fabulei” se presupune că a trăit în secolul al VI-lea în Grecia Antică și a devenit fabulist renumit în ciuda condiției sale umile.

La Roma, fabulele erau folosite ca material de învățare în special pentru tinerii din școala elementară.
Creatorul fabulei ca specie a literaturii latine a fost Fedru. Termenul latin de ,,fabula”, ca și echivalentul lui grecesc ,,apologos”, desemnau mai ales o narațiune pigmentată cu dialoguri între personaje. Sensul inițial al acestui cuvânt latinesc este acela de „discuție, conversație”, fapt care explică de ce fabula este atât de des ,,pusă pe scenă”. La Roma, o fabulă încorpora în medie cincisprezece-douăzeci de versuri, care cuprindeau o scurtă narațiune, aproape de dimensiunile epigramei și o „morală”, o concluzie explicită. Această concluzie conferea speciei literare respective un caracter pedagogic, de învățătură.
Succesul ieșit din comun al fabulelor lui Jean De La Fontaine (1621-1695) va inspira multă lume în scrierea acestora: nobili, clerici, magistrați, vânzători, toți își încearcă norocul în a crea fabule. Însuși Napoleon Bonaparte va creiona una, iar scrierea va fi bine primită.

La Fontaine subliniază componența fabulei: prima parte redă întâmplări folosindu-se în special de animale, elemente ale naturii și, mai rar, de oameni.

A doua parte, morala, exprimă învățătura, este situată la finalul fabulei și este o bucățică din profunzimea populară, închegată sub forma unui proverb. Morala cuprinde reguli de conduită pe care trebuie să le respectăm pentru a trăi în armonie, sfaturi pentru cei aflați la început de drum, fixarea unor lucruri dezamăgitoare din societate, comportamente umane nedrepte sau nejustificate.

Racul, broasca și o știucă (de Alexandru Donici)

Racul, broasca și o știucă

Într-o zi s-au apucat

De pe mal în iaz s-aducă

Un sac cu grâu încărcat.

Și la el toți se înhamă:

Trag, întind, dar iau de samă

Că sacul stă neclintit,

Căci se trăgea neunit.

Racul înapoi se da,

Broasca tot în sus sălta,

Știuca foarte se izbea

Și nimic nu isprăvea.

Nu știu cine-i vinovat;

Însă, pe cât am aflat,

Sacul în iaz nu s-au tras,

Ci tot pe loc au rămas.

Așa-i și la omenire,

Când în obște nu-i unire:

Nici o treabă nu se face

Cu izbândă și cu pace.

Musca la arat (de Alexandru Donici)

De la arat un plug

Venea încet spre casă

Și, la un bou pe jug,

O muscă se-așezase.

Iar ei, spre-ntâmpinare,

O altă muscă-n zbor

Îi face întrebare:

– De unde, dragă sor’?

– Și mai întrebi de unde!

Ei musca îi răspunde

C-un aer supărat.

Au nu pricepi ce facem?

Nu vezi că noi ne-ntoarcem

Din câmp, de la arat!

Spre laudă deșartă

Mulți zic: noi am lucrat,

Când ei lucrează-n faptă,

Ca musca la arat.

Să ne bucurăm de ceea ce fabulele dăruiesc, să ne bucurăm de ele dăruindu-le copiilor noștri și redăruindu-le copiilor din noi.

Pentru a afla mai multe despre istoria fabulei, putem cerceta articolul ,,Fabula, istoria fabulei”, sursa www.qdidactic.com. Site-ul GoKid oferă acces la peste 200 fabule, ordonate atât alfabetic, cât și după numele autorului.

Istorisiri, fabule, povești cu tâlc

Istorisiri, fabule, povești cu tâlc – partea II

Să dăruim copiilor povești, povestiri, istorioare. Să nu uităm cum acestea le captează atenția și îi ajută să-și dezvolte imaginația și limbajul și îi ajută să înțeleagă.

Fabulele pentru copii au o semnificație anume, deoarece, cu ajutorul emoțiilor ivite se exercită o puternică influență asupra copilului, asupra principiilor morale sănătoase. De la simplu la complex, de la cea mai ușoară la cea mai dificilă, de la cea cunoscută la necunoscută, fabula și învățătura ei va conduce copilul spre viață, spre realitate. Fabula ajută micuțul să își dezvolte capacitatea profundă de a interioriza o lectură, capacitatea de a analiza, generaliza, aplica, precum și capacitatea de a conduce morala fabulei spre viața de zi cu zi.

Poveste alegorică, în versuri sau în proză, fabula aduce în prim plan animale, plante, fenomene ale naturii și lucruri personificate care satirizează anumite defecte ale oamenilor, cu scopul de a le îndrepta, desigur; este mereu interesantă povestioara în sine însă și morala din final.

Să ne reamintim câteva fabule ce îi vor încânta pe cei mici și mari, deopotrivă!

Măgarul, vulpea și leul

Se spune că o dată, măgarul și vulpea și-au unit forțele și au ieșit la vânătoare. Peste un timp, însă, au dat în calea lor de un leu. Vulpea s-a temut, a simțit pericolul imediat, și s-a apropiat de leu promițându-i că îi va aduce măgarul pe tavă dacă îi va da cuvântul că ei nu o să îi facă niciun rău. Leul i-a promis, iar vulpea a păcălit măgarul spunându-i că îl duce la adăpost, rugându-l să se refugieze într-o groapă adâncă. Leul, văzând că măgarul era deja de acum o pradă sigură, a nimicit imediat vulpea, apoi măgarul i-a devenit pradă.

Această fabulă ne învață că niciodată nu trebuie să ne trădăm prietenii de frica dușmanilor, să ne respectăm cuvântul dat și ne arată că de vom trăda, vom fi trădați la rândul nostru!

Iepurele și broasca țestoasă

Într-o zi, un iepure mândru și rapid a văzut cum o broască țestoasă se plimba pe drum și se apropia de el. Iepurele a început să-și bată joc de încetineala țestoasei și de lungimea picioarelor sale. Cu toate acestea, broasca țestoasă a răspuns că este sigură că, în ciuda vitezei mari a iepurelui, este capabilă să o câștige într-o cursă cu acesta.

Iepurele, sigur de victoria sa și considerând provocarea imposibil de pierdut, a acceptat. Ambii i-au cerut vulpii să îi jurizeze, iar corbul a devenit judecător.

Când a sosit ziua competiției, la începutul cursei, iepurele și broasca țestoasă au pășit la linia de plecare în același timp. Broasca țestoasă a pornit și a înaintat fără oprire, dar încet.

Iepurele zbughit-o foarte rapid și, văzând că are un mare avantaj față de broasca țestoasă, a decis să se oprească și să se odihnească din când în când. La un moment dat, iepurele a și adormit. Broasca țestoasa,  tenace, a continuat sa avanseze.

Când iepurele s-a trezit, a descoperit că broasca țestoasă era pe punctul de a trece linia de sosire. Chiar dacă a fugit cu toată viteza, era prea târziu și în cele din urmă broasca țestoasă a câștigat cursa.

Fabula aceasta ne învață că munca grea, perseverența, tenacitatea și efortul ne vor conduce către obiectivele noastre, chiar dacă ritmul este încet. Important este să nu renunțăm!. De asemenea, ne permite să vedem cum aroganța, lipsa de perseverență, ne pot face să pierdem oportunități și să nu ne atingem obiectivele.

Pornim în luna august să dăruim povești cu tâlc, fabule pline de învățăminte; să îi citim pe Esop, La Fontaine, Grigore Alexandrescu, Anton Pann, Alecu Donici și alții pentru copiii noștri și pentru copiii din noi!

Istorisiri, fabule, povești cu tâlc

Istorisiri, fabule, povești cu tâlc – partea III