Prin intermediul imaginației, al jocului, al creativității, când suntem mici intrăm în mai multe roluri ca să ajungem, la vârsta maturității, să îmbrățișăm unul dintre ele. De 50 de ani, învățătoarea Liliana Aurica Mursa străbate același drum pe care îl știe cu ochii închiși, dar încă nu s-a săturat de el. Este dascăl de  aproape patru decenii și trăiește bucuria și împlinirea de a merge la școală în fiecare zi.

De multe ori s-a reinventat pe parcursul carierei sale. A răsturnat didactica și a întors pe toate părțile metodele și procedeele de predare până le-a găsit pe cele care au pus în centru copilul. Liliana Aurica Mursa este, din 2016, profesor Merito, fiind recompensată pentru întreaga activitate depusă la catedră. Proiectul aduce în atenția românilor profesorii exemplari, aceia care ridică educația la rang de artă.

Aproape patru decenii de când guvernați în jurul copiilor, iar ei, de asemenea, se învârt în jurul dumneavoastră. Ce vă dă frumos pentru suflet meseria aceasta?

Prima vizualizare a răspunsului la această întrebare a fost că eu sunt soarele și în jurul meu se învârt copiii, care au nevoie de lumina, căldura și ,,cunoașterea” mea. Ceea ce mă ține legată de copii este firul creat de la sufletul meu spre al lor și de la mintea mea spre viitorul lor.

Ce ați învățat despre dumneavoastră în toți acești ani?

În toți acești ani am învățat despre mine că pot, că am curaj, determinare, responsabilitate și perseverență în tot ceea ce fac. Am învățat să mă reinventez de multe ori, datorită situațiilor apărute la clasă, am învățat că lucrurile trebuie făcute bine de la bun început, că trebuie să lupt dacă vreau cu adevărat ceva, că trebuie să dau mai departe din ceea ce sunt, ca să îmi duc la bun sfârșit misiunea pe pământ.

Care sunt lucrurile la care vă gândiți în fiecare dimineață?

E o întrebare provocatoare. Cred că sunt lucruri la care mă gândesc în fiecare seară, iar dimineața le regândesc, simțind apoi care e varianta potrivită. Cred că predăm zeci de ani același conținut științific de bază și, de fapt, contează cum îl punem în valoare pentru copii. Am vrut întotdeauna  să le stârnesc mintea, să le arăt de ce învață ceea ce învață și să îi învăț cum să învețe.  Am luptat să îi fac să se simtă bine la școală, în clasă, între colegi, să le dau încredere în ei. În fiecare dimineață, de 39 de ani, mă trezesc cu bucuria de a merge la școală! Ce e foarte interesant, străbat același drum pe jos de 50 de ani și, în fiecare dimineață și amiază, calc urma pașilor mei, de când aveam 6 ani.

Un drum liniar sau sinuos ați avut în sistem dacă ar fi să faceți acum un exercițiu de introspecție?

Rezultatul exercițiului e simplu, un drum sinuos. Mereu am avut câte o luptă de dus și nu neapărat cu sistemul. Eu zic că sistemul suntem noi. Schimbarea noi o facem. Eu sunt un om al schimbării, am profitat de toate oportunitățile din viața mea și am încercat să sfințesc locul, acolo unde am ajuns.

În clasa dumneavoastră, totul este diferit. Băncile sunt rotunde în clasă, iar catedra lipsește cu desăvârșire. Așa ar trebui să stea lucrurile în toate clasele? Care este accepțiunea dumneavoastră?

După părerea mea, așa ar trebui să stea lucrurile în clase. Eu am doar argumente pro pentru această ergonomie a  spațiului clasei . Ideile mi-au venit pe rând, văzând la alții beneficiile și  dorind altceva pentru elevii mei. Mereu am ținut la starea lor de bine și la „a fi împreună” în acești frumoși ani. Cred că sunt foarte importante amintirile din primii ani de școală, fiindcă ei te proiectează într-o anumită lume.

Aparțineți comunității Merito, respectiv InfinitEdu. Cât de valoros este pentru un individ, în orice sistem, să simtă că este aparținătorul unui grup de oameni care sunt conduși de aceleași valori?

Cred că după o formare inițială foarte bună, cu o bază științifică și metodică valoroasă, apartenența la o comunitate de învățare este ceea ce pune în valoare munca ta și te pune pe tine, ca om,  în locul în care împarți valori comune, idealuri, gânduri, te dezvolți, primești sprijin, apreciere, ai o siguranță psihologică. Eu sunt norocoasă că aparțin unor comunități de acest fel și am văzut la colegii mei, pe care îi întâlnesc cu diverse ocazii,  o reală nevoie de apartenență la o comunitate. De aceea, cele două comunități sunt deschise pentru oricine împărtășește aceleași valori, fiindcă transformarea meseriei de profesor nu se poate realiza decât într-o comunitate puternică și extinsă. Este spațiu pentru toți, dar depinde de fiecare ce alege pentru el.

Și totuși, schimbarea dumneavoastră de a preda „altfel”, de a avea în mână diverse și diferite strategii didactice, altele decât cele învățate în liceul pedagogic când a venit? Care a fost motivația supremă de a vă apleca asupra elevilor într-un „stil propriu”? Nevoia de schimbare se cerea?

Este o poveste tare frumoasă în spate care mă duce cu gândul la prima generație de elevi, de  la Școala Primară Gura Roșiei. În acel moment am avut senzația că nimic din ceea ce învățasem în liceul pedagogic nu se mai potrivea. Eu am o expresie pe care o folosesc pentru situația aceasta, ,, mi s-a răsturnat didactica”. Da, pentru unii elevi nu funcționa aproape deloc, pentru alții era nevoie de ceva mai mult. Abia mai târziu mi-am dat seama că adaptarea la situațiile concrete din clasă  m-a făcut să reconfigurez lucrurile învățate, pentru a le oferi copiilor rețeta potrivită fiecăruia. Am avut foarte mulți elevi care mi-au provocat mintea și datorită cărora am căutat, am citit, am experimentat. Un  moment  important a fost schimbarea mobilierul tradițional( băncile prinse în cuie pe podea), cu mobilierul modular ( cu mese individuale). Atunci am spus, ,, Ah, în sfârșit îi pot așeza să lucreze așa cum îmi doresc, în grupuri mici, pe echipe, să realizeze proiecte comune!” Al doilea moment a fost anul 2005, când, prin Proiectul pentru Învățământul Rural, am intrat la UBB Cluj Napoca, specializarea pedagogia învățământului primar și preșcolar și am avut șansa unei super specializări.  Al treilea, dar nu ultimul, a fost anul 2006. Aici începe altă poveste, cea a validării,  a voluntariatului, a comunităților de învățare și a oamenilor pe care i-am strâns în jurul meu. Nevoia de schimbare se cerea de mult timp. În clasa mea și totodată în școală, schimbarea a venit ca rezultat al tuturor frământărilor mele, nemulțumirilor, luptelor, creșterii profesionale și dorinței mele de a fi. Am știut că pentru unii copii, eu sunt singura lor legătură stabilă și că sunt cea care le poate arăta că există o lume mai bună pentru ei.

Dacă nu lucrați în medii vulnerabile, mai defilați, oare, în fața copiilor cu atât de multă empatie și înțelegere că fiecare are ritmul său de dezvoltare?

Niciodată nu am defilat singură, am defilat alături de copii și colegi. Da, cu siguranță aș fi fost la fel, fiindcă psihologia învățată mi-a arătat cum și de ce să  mă aplec asupra fiecăruia, lucru care  ține  și de caracterul meu, de educația primită, ține de căldura sufletului, de profunzimea lucrurilor la care  vreau să ajung.

Sunteți profesionistul care a avut și o primă generație, dar care predă și ultimelor generații înainte de a-și încheia cariera. Cum au fost primele generații față de cele din prezent? Erau copiii diferiți?

Fiecare generație a avut ceva special pentru mine. Nu merg lucrurile luate cu copy paste de la o generație la alta. Cu plusuri și minusuri, cu interesant și provocator, eu sunt cea care păstrez balanța echilibrată. Există particularități la fiecare generație, contează abilitatea mea de a le pune în valoare și de a șlefui caracterele. Sunt așa mândră de toți, indiferent în ce colț al lumii au ajuns. Știu că am pus în ei o părticică importantă care nu va dispărea niciodată!

Cu ce valori doriți să plece în viață copiii? Care sunt considerentele de care ar trebui să țină cont?

Mi-aș dori să plece în viață cu valorile pe care am încercat să le dezvolt în ei, în fiecare moment petrecut împreună. Adevărul, bunătatea, prietenia, responsabilitatea, iubirea, familia, credința, empatia sunt doar o parte dintre ele. Nu am reușit singură niciodată, în familiile lor e nevoie ca să regăsească aceleași valori, pentru a avea rezultate frumoase. Mereu le-am spus să nu uite ce i- am învățat și, mai presus de toate, să fie OAMENI!

Cadru de sprijin pentru profesori, coerenţa dintre principii şi aplicabilitate, reconsiderarea numărului de discipline şi evaluare sistemică, printre direcţiile de analiză şi construcţie, propuse de comunitatea MERITO privind proiectele planurilor-cadru pentru învăţământul liceal

Un cadru de sprijin pentru profesori, amplificarea coerenței între principiile declarate și aplicabilitatea lor reală, reconsiderarea numărului de discipline în vederea învățarii profunde şi evaluarea realistă a resurselor disponibile și a capacității de implementare a unei reforme ambițioase sunt printre cele mai importante puncte din documentul extensiv de analiză, observaţii şi propuneri ale comunităţii MERITO de îmbunătăţire a proiectelor de planuri-cadru pentru învăţământul liceal. Documentul a fost prezentat astăzi, miercuri, 5 martie, în întâlnirea dintre reprezentanţii comunităţii de profesori şi Daniel David, Ministrul Educaţiei, şi poate fi consultat pe site-ul proiectului MERITO.

Comunitatea MERITO totalizează în prezent peste 120 de profesori laureaţi şi parteneri MERITO, iar unul dintre obiectivele proiectului este de a facilita punţi de comunicare şi consultare între aceştia şi factorii decidenţi în domeniul Educaţiei. Astfel, în contextul dezbaterii publice privind Proiectele planurilor-cadru pentru învățământul liceal – Frecvență zi, profesorii din comunitate au analizat şi centralizat o serie de observaţii şi propuneri de îmbunătăţire, în vederea creşterii calităţii Educaţiei pentru fiecare copil. Propunerile sunt fundamentate şi argumentate pornind de la experienţa acestora de practicieni, pe studii şi analize cercetate în pregătirea propunerilor şi pe consultări ale colegilor din şcoli.

Printre punctele forte identificate în propunerea de planuri-cadru, pe care îl consideră un demers necesar şi binevenit, detaliate în documentul extensiv disponibil mai jos:

Ţintesc principii de echitate, flexibilitate, specializare progresivă şi descentralizare curriculară;

Pun accent pe interdisciplinaritate și aplicabilitate, prin integrarea tehnologiilor moderne și dezvoltarea unor competențe necesare în societatea contemporană pentru modificări pozitive la nivel de sistem;

Curriculumul la decizia elevului (CDEOȘ) este gândit pentru a sprijini:

Remedierea și consolidarea cunoștințelor pentru elevii care întâmpină dificultăți;

Dezvoltarea performanței pentru elevii care doresc să exceleze într-un domeniu specific;

Pregătirea pentru bacalaureat și admiterea la facultate.

Flexibilizează activitatea în școală și implicarea în procesele de învățare a specialiștilor din mediul socio-economic (sub coordonarea profesorilor din școală).

Preocupări majore privind elemente fundamentale ale propunerii, pentru o construcţie și implementare viabilă şi realistă a planurilor-cadru, detaliate în documentul extensiv disponibil mai jos:

1. Principiile propunerii de planuri-cadru nu reușesc să răspundă nevoilor elevilor în mod echilibrat.
2. Propunerile de planuri-cadru creează contexte pentru fragmentarea / atomizarea învățării.
3. Nivelul de pregătire şi motivare a profesorilor pentru a elabora propunerile de curriculum din oferta școlii necesită o îmbunătăţire semnificativă şi investiţie consistentă de resurse.

“Considerăm că echipa de autori care a elaborat această propunere a făcut tot ce a fost posibil în limitele date, însă opinăm că problema nu se află la nivelul soluțiilor propuse, ci la fundația pe care acestea au fost construite. Fundația actuală – influențată de Legea Educației, constrângerile bugetare, sistemul de tranziție gimnaziu-liceu și mecanismele de angajare și motivare a profesorilor, nivelul de pregătire al acestora (în dezvoltarea de programe analitice și materiale suport), deficitul de personal calificat în foarte multe domenii – creează limite care afectează viabilitatea reformelor dorite.

În acest context, credem că este necesar un dialog deschis de lucru pentru a ajusta aceste principii astfel încât să reflecte realitatea implementării lor și să conducă la un sistem educațional mai echitabil, eficient și sustenabil.

Sugerează câteva direcții posibile de analiză și construcție:

1. Un cadru de sprijin pentru profesori, astfel încât schimbările propuse să poată fi implementate în mod real, eficient și științific.
2. O mai mare coerență între principiile declarate și aplicabilitatea lor reală pentru toate filierele și profilurile;
3. O reconsiderare a numărului de discipline pentru a favoriza învățarea profundă;
4. O evaluare realistă a resurselor disponibile și a capacității de implementare a unei reforme ambițioase.

De asemenea, au identificat câteva posibile provocări, cât şi întrebări privind implementarea noilor planuri-cadru, structurate pe 3 categorii şi detaliate în documentul disponibil mai jos:

1. Implementarea planurilor-cadru din punct de vedere al reformei curriculare;
2. Implementarea planurilor-cadru din punct de vedere logistic, organizaţional şi al managementului şcolar;
3. Implementarea planurilor-cadru din punct de vedere al resurselor umane (formare, program de lucru, încadrare, remunerare etc.).

“Având în vedere că invitația venită din partea Ministerului, pentru întreaga societate și pentru profesori în mod special, a fost aceea de a dezbate pornind de la documentul dat, am acționat unitar și, în acest sens, punem la dispoziția specialiștilor observații punctuale pe documentul de propunere, în egală măsură în care ne afirmăm intenţia și disponibilitatea de a începe un dialog de lucru, ce aprofundează cadrul unei dezbateri.”

Sinteză a propunerilor de îmbunătăţire ale comunităţii MERITO, ce sunt detaliate, fundamentate şi argumentate în documentul extensiv disponibil mai jos:

Partea I: Analiză şi observații privind justificarea propunerii – aferentă Secțiunii 2 – Notă Generală – Proiecte ale planurilor-cadru pentru învățământul liceal cu frecvență de zi, a documentului pus în consultare publică de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în ordine corelată cu structura acestuia:

Crearea unui sistem național de raportare anuală privind impactul curriculumului;

Introducerea profilurilor de formare complete ale absolvenților pentru fiecare filieră și profil în Secțiunea 2.2 a documentului de planuri-cadru;

Explicitarea Curriculumului de Specialitate, care să conțină disciplinele / domeniile de studiu / modulele de pregătire obligatorii;

Includerea disciplinelor “Istoria evreilor. Holocaustului” şi “Istoria comunismului din România” ca „unități de învățare predefinite” în disciplina Istorie, respectiv reducerea numărului de ore de Religie la 0,5 h în TC pe toți cei 4 ani;

Alocarea a cel puțin 3 ore de Limba şi literatura română în trunchiul comun în fiecare an de studiu;

CDEOȘ să devină o extindere a CS cu 2-5 ore (pentru bilingv sau intensiv), respectiv cu 5-8 ore pentru teoretic uman, ne-bilingv sau real ne-intensiv, cu posibilitatea exprimării de către elevi a opțiunilor lor pentru studierea disciplinelor din CS;

Dezvoltarea programelor școlare pentru fiecare disciplină din TC pe baza unui model curricular al disciplinei, ca document de politică educaţională cu rol de declaraţie de principii și de cadru conceptual şi normativ;

Introducerea unei discipline integratoare “Ştiinţe integrate”, cu alocare 1 oră/săptămână;

Propuneri de abordare strategică a CDEOŞ pentru a facilita implementarea;

Integrarea disciplinei “Educație muzicală” în tabelul de arii curriculare şi discipline obligatorii (TC și/sau CS), pentru cultivarea gândirii critice;

Formularea unei metodologii pentru studiul intensiv al unei discipline şi precizări concrete necesare privind sursa orelor alocate studiului intensiv al acestor discipline;

Stabilirea unui număr maxim de ore pe zi şi introducerea unor modele de organizare a orarului.

Partea a II-a: Analiză şi observaţii legate de structura planurilor-cadru pe filiere – aferentă Secțiunii 3 – Proiecte ale planurilor-cadru pentru învățământul liceal cu frecvență zi, a documentului pus în consultare publică de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în ordine corelată cu structura acestuia:

Filieră teoretică, profil REAL, specializarea MATEMATICĂ-INFORMATICĂ:

Precizarea unei diferențieri la proba A1 sau alocarea unui număr egal de ore;

Reordonarea disciplinelor socio-umane corelată cu nivelul de dezvoltare cognitivă și emoțională a elevilor;

Creşterea ponderii CS la clasele a IX-a și a X-a;

Introducerea unor discipline din sfera ariei curriculare Arte şi a ariei curriculare Limbă şi comunicare;

Filieră teoretică, profil UMANIST, specializarea FILOLOGIE:

Reordonarea disciplinelor socio-umane corelată cu nivelul de dezvoltare cognitivă și emoțională a elevilor;

Alocarea unei ore pentru aria curriculară Arte;

Regândirea TC sau CS şi introducerea unor sugestii / exemple de discipline module de tip opțional care pot fi incluse în oferta națională;

Filieră Tehnologică – profil TEHNIC, toate specializările:

Alocarea a 1h suplimentară pentru robotică aplicată pe specialitate în CS, în clasele IX-XII;

Alocarea a 6h pregătire teoretică, 4h laborator (aplicații), 6h instruire practică la Aria Tehnologii;

Filieră vocațională, profilul artistic, specializarea MUZICĂ:

Suplimentarea alocării orare pentru Istoria muzicii, separarea disciplinei “Instrument secundar”, înlocuirea disciplnei “Pian complementar” cu instrument la alegere şi înlocuirea orei de “Contrapunct” cu a doua oră de “Istoria muzicii”, la clasele XI-XII;

Filieră vocațională, profilul artistic, specializarea ARTE PLASTICE, ARTE DECORATIVE ȘI DESIGN:

Creșterea alocării orare pentru “Procesarea computerizată a imaginii” (CDEOȘ), compensată de scăderea alocării “Laboratorul artistic complementar” (CDEOȘ);

Filieră vocațională, profil pedagogic, specializarea PEDAGOGIA EDUCAȚIEI TIMPURII:

Scăderea alocării orare pentru “Psihopedagogia jocului și elemente de educație în aer liber” și pentru “Practică pedagogică” (CS), respectiv comasarea unor discipline în “Educație incluzivă și drepturile copilului”, pentru a compensa introducerea disciplinelor “Matematică”, “Matematică și elemente de aritmetică” și “Educație muzicală și educație plastică” (CS);

Introducerea disciplinelor “Elemente de practică gramaticală a limbii române” și “Elemente de istoria și geografia României” şi reprogramarea disciplinei “Proiecte și parteneriate în educația timpurie” (CDEOȘ);

Filieră vocațională, profil pedagogic, specializarea PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR:

Scăderea alocării orare pentru disciplinele “Practică pedagogică” și “Didactici inovative și alternative educaționale” (CS), pentru a compensa introducerea disciplinelor “Matematică” și “Educație muzicală și educație plastică” și (CS), introducerea / reformularea disciplinelor “Istorie și didactica specialității istorie” și “Geografie și didactica specialității geografie” şi realocarea orară a disciplinelor “ȘTIAM” (CS) și a “Educație prin artă” (CDEOȘ);

Introducerea disciplinelor “Elemente de practică gramaticală a limbii române” și “Elemente de istoria și geografia României”.

Documentul centralizator cu analiza, observaţiile şi propunerile comunităţii MERITO şi fundamentarea acestora, pentru îmbunătăţirea proiectelor de planuri-cadru pentru învăţământul liceal este disponibil aici.

Meseria de cadru didactic cere multe activități în fișa postului și competențe pe care multe meserii nu le au. Pe lângă faptul că un dascăl trebuie citească programa școlară, să întocmească strategii didactice optime, să întocmească raporturi de evaluare și multe altele, e imperios necesar să poarte în mintea și inima sa multă iubire și afecțiune pentru copii și să se aplece asupra nevoilor individuale ale acestora.

Simona Moacă, învățătoare la Școala Gimnazială „Principesa Elena Bibescu“ din Bârlad, județul Vaslui, a reușit să iasă în evidență prin metodele atipice prin care predă și rezultatele obținute cu elevii la clasă. Se lasă ghidată în procesul de predare-învățare de emoțiilor elevilor săi. Să o cunoaștem!

Doamna învățătoare, sunteți în mijlocul copiilor și le aduceți bucurie. Nu știu concret de câți ani, dar știu cert că vi se întorc bucuriile. Ce sentimente vă încearcă pe interior?

Meseria mi-a fost aleasă de Dumnezeu. După multe rătăciri și lupte duse cu viață, Dumnezeu a avut grijă să mă reîntoarcă pe calea mea și să îmi arate care este rostul meu. Să fiu învățătoare mă face fericită. Simt că pot lasă ceva în urmă mea, că pot aduce o schimbare în viața unui copil, că, asemeni unui grădinar, pot planta semințele cunoașterii și ale omeniei în grădina mea de omuleți în creștere.

Care sunt valorile pe care le insuflați copiilor de acasă, dar și celor de la școală? Cred cu tărie că doriți să plece în viață cu convingeri bine închegate, nu doar cu cunoștințe acumulate la nivel cognitiv.

Întotdeauna am considerat că faptul că sunt mamă mă ajută să fiu un învățător și mai bun. De multe ori mă raportez la copiii mei pentru a-i înțelege  pe micuții mei elevi. Cel mai mult îmi doresc pentru copiii mei de acasă, dar și pentru copiii mei de la școală să fie OAMENI. Oamenii aceia buni și rari care primesc și oferă cu inima caldă, care își doresc să fie ajutați și să ajute în egală măsură. Îmi doresc să înțeleagă că pot face ca lumea să fie un loc mai bun, că ei sunt actorii principali în propria lor poveste și că o pot scrie așa cum le place, dar cu responsabilitate și asumare. Dincolo de cunoștințele acumulate la nivel cognitiv, care sunt deosebit de importante, trebuie să acordăm importantă și competențelor socio-emoționale.

În funcție de emoțiile elevilor, îmbrățișați un stil de predare. După cât timp v-ați convins că nevoile emoționale primează?

Cred că încă din primul an de învățământ, că necalificat, am acordat atenție emoțiilor elevilor mei. Poate și faptul că am predat în comunități defavorizate m-a ajutat să îmi dau seama că este necesar să îmi adaptez strategiile didactice la specificul clasei. Pe parcurs am dezvoltat o rutină din a ne exprima emoțiile în prima parte a zilei, la „întâlnirea de dimineață”, atunci când ne conectăm unii cu alții, ne exprimăm trăirile, temerile, bucuriile. E important ca fiecare elev să se simtă „văzut”, să știe că nu este judecat ci înțeles și valorizat. Nu le minimizez supărările, iar atunci când există conflicte îi provoc pe ei să găsească soluția potrivită și să se pună în locul celuilalt coleg.

Cât le vorbiți despre empatie, prietenie și iubire înaintea descifrării împreună a tainelor citirii și numerelor?

Mult! Pentru că dincolo de planul pe care îl am pe termen lung pentru elevii mei, anul acesta, având clasa pregătitoare, am considerat că este important să realizez și unitatea colectivului, astfel că prietenia, ajutorul, bună înțelegere, echipa, colegialitatea au fost  noțiuni de căpătai în clasa noastră. Avem și o regulă (pe care ei au ales-o) : “Toți pentru unul și unul pentru toți!” și cred că au înțeles ce înseamnă această regulă. Regulile clasei noastre sunt concepute împreună, în prima săptămâna de școală, sunt votate de ei și chiar dacă e greu de crezut, regulamentul nostru este și semnat (și-au pus amprentele pe el, promițând că îl vor respectă) asumându-și astfel că îl vor respecta.

Cum sunt elevii de azi față de elevii de odinioară?

Elevii noștri, că și noi, adulții, de altfel, trăiesc într-o lume care îi supune unui continuu proces de adaptare. Pentru că ei să se poată adapta cu succes la lumea în care trăiesc este necesar să realizăm o învățare conectată la realitate. Ei au nevoie să știe la ce le folosește acea informație pe care le-o predai, unde o pot folosi, unde o vor mai întâlni, cât de important este să o știe.

Doamna învățătoare, ați avut drumul lin spre învățământ sau care e povestea frumoasei dumneavoastră escapadă?

Drumul meu către învățământ nu a fost lin, a fost că un roller-coaster plin  de evenimente ce au făcut că drumul să fie mai lung. Poate că a trebuit să învăț din fiecare experiență trăită pentru a putea aprecia și mai mult locul în care mă aflu astăzi. Nu a fost ușor, dar m-am reîntors pe calea mea!

Ați abandona vreodată meseria aceasta?

Niciodată! Simt că aici mi-e locul!

De unde motivația aceasta de a crește nivelul clasei? Vă trebuie atât de multe resurse. De unde le luați?

În fiecare zi a vieții noastre trebuie să fim cea mai bună variantă a noastră de până atunci și asta presupune o învățare continuă, pe tot parcursul vieții. Vreau că elevii mei să aibă dorința de a se îmbunătăți continuu, să aspire mereu la a fi mai buni.

Care este profilul clasei dumneavoastră? Cum ați defini în câteva idei clasa pe care o conduceți în prezent?

Clasa mea se numește “Floricelele curioase”, titulatura pe care și-au asumat-o cu mândrie. Am considerat că, dacă vor fi curioși, vor descoperi cu ușurință tainele învățării. Viziunea noastră este:

Suntem micii curioși, Buni, isteți și curajoși, Când un mister întâlnim, e loc vrem să-l deslușim. Folosim mereu “de ce?” ca să aflăm ce trebuie. Nimic nu ne va opri, curioși mereu vom fi!

Și îi reprezintă în totalitate această viziune!

Ce gânduri transmiteți fiecărei generații?

Mi-aș dori că fiecare copil, din fiecare generație să știe că este important și că contează efortul pe care îl depune în fiecare zi, să înțeleagă că este o picătură dintr-un ocean de bunătate, că este scriitorul propriului român și aș mai adaugă și faptul că, eu, învățătoarea din viață lor, vreau să citesc doar române cu final fericit!

Azi vorbim despre un om deosebit care nu a ajuns întâmplător să fie bucată din sistemul educațional românesc. Acest om a adus educația muzicală la stadiul normal, acolo unde este privită ca disciplină care poate schimba destine și deschide minți.

Antoaneta Luchian a primit titlul de profesor Merito, dar asta nu înseamnă că nu muncește în continuare pentru a ridica muzica la nivel de rang de artă în rândul elevilor. Continuu învață lucruri noi ca să se adapteze generației și să le transmită sub cele mai inovative metode și procedee.

Alături de sora sa, o altă profesoară la fel de valoroasă din sistemul nostru de învățământ, a creat o platformă în pandemie de educație muzicală cu diverse materiale folositoare la clase. Acel profesor care crede că elevii, datorită muzicii, sunt ajutați să se exprime, este și arbitru în interiorul unor competiții online internaționale (Croația, Franța, Korea, Malaezia). Între timp, la colegiul unde predă din Iași, a înființat clubul de dezbateri „Speak Out. Debate”, la solicitarea unor eleve de la cor.

Despre cât de frumoasă este meseria pe care o îmbrățișează dascălul, dar și despre cât de frumoasă este lumea muzicii când ai un profesor blând și sufletist, aflăm în rândurile de mai jos.

Doamna profesoară, sunteți în mijlocul copiilor și le aduceți bucurie. Ce sentimente vă încearcă odată cu începerea fiecărui an școlar?

Chiar dacă a trecut ceva timp de când am pășit pentru prima oară în fața copiilor, la începutul fiecărui an școlar mă încercă aceleași emoții. E o stare asemănătoare cu momentul din copilărie când mă pregăteam să plec în excursie cu colegii de clasă sau în vacanță cu părinții, un amestec de neliniște, curiozitate, entuziasm, bucurie. Pentru mine prima întâlnire cu elevii mei este cea mai importantă pentru că poate deveni momentul definitoriu pentru relația noastră ulterioară. De aceea îmi pregătesc atent primele ore și primele întâlniri cu viitorii mei parteneri de învățare.

Cred cu tărie că doriți ca elevii dumneavoastră să plece în viață cu convingeri bine închegate, nu doar cu cunoștințe acumulate la nivel cognitiv. Care sunt valorile pe care le insuflați?

E o întrebare la care răspund cu mare drag pentru că aduce în atenția noastră relația dintre valori și școala românească. Din punctul meu de vedere, educația fără valori nu este educație. Dacă la nivel primar sau gimnazial discut despre valori prin puterea exemplului, a jocului de rol, la liceu prima lecție de educație muzicală este despre valori personale și universale, despre valoare și non-valoare în artă și implicit în viața noastră cotidiană. Valorile pe care încerc să le insuflu elevilor sunt: angajament, autodisciplină, autodepășire, respect pentru tine și pentru cei de lângă tine, colaborare, adevăr

În funcție de nevoile elevilor, îmbrățișați un stil de predare. După cât timp v-ați convins că e necesar să le captați atenția în funcție de interesele lor și nu ale dumneavoastră?

Nu pot să indic exact ora și data când am realizat că ceva trebuie în modul în care predau. Sunt în fața copiilor din 2007. La început predam așa cum mi s-a predat mie. Am avut parte de o pregătire temeinică pe tot parcursul școlarității și am avut totodată norocul să am parte de profesori extraordinari care mi-au devenit repere la care mă raportez în momentele mele de „criză”.

Au existat, însă, trei puncte de cotitură în formarea mea profesională. Primul a fost un curs dedicat profesorilor de educație muzicală din UE desfășurat în UK în 2010. Acolo am văzut concret ce înseamnă educația muzicală centrată pe elev și pe nevoile lui, cum se realizează corect conceptul de project-based learning sau cum poți aduce elementele de tehnică instrumentală în sala de clasă.

Al doilea moment a fost colaborarea cu dirijoarea Connie Fortunato inițiatoarea taberelor Music Camp. Prima mea mea experiență Musica Camp a avut loc la în 2015, la Iași. Timp de 5 zile copii din școlile de masă din Iași participau la două ore de instrument respectiv 3-4 ore de ansamblu coral. La finalul taberei copiii prezentau repertoriul vocal și instrumental învățat în cadrul unui concert vocal-simfonic. Până atunci nu mi-am putut închipui că un copil fără cunoștințe muzicale avansate poate învăța în 5 zile și cânta pe scenă alături de Orchestra Filarmonicii Moldova Iași creații muzicale complexe din literatura universală. Atunci am înțeles ce înseamnă măiestria didactică a profesorului de muzică și tot ce presupune munca profesorului: planificare, livrare, execuție.

Al treilea moment a fost cooptarea în anul 2017 a ansamblului coral pe care îl conduceam în Programul Național Cantus Mundi.

Cantus Mundi este un proiect al Corului Național de Cameră ”Madrigal – Marin Constatin” care susține dirijorii și formațiile corale din România. Asocierea și colaborarea cu artiștii și specialiștii programului mi-a dat curaj și încredere în a lucra mai mult și mai bine cu formațiile corale pe care le coordonez și le-am coordonat în cele trei școli în care activez: Colegiul Național Iași, Colegiul Național ”Costache Negruzzi” Iași și Liceul Universității ”Al.I. Cuza” Iași.

Cât le vorbiți despre empatie, prietenie și iubire înaintea descifrării împreună a tainei educației muzicale?

O să vă dezamăgesc: nu prea le vorbesc explicit copiilor despre empatie, prietenie și iubire înaintea descifrării tainei educației muzicale. Dar vorbesc mult despre aceste aspecte atunci când analizăm sau cântăm o lucrare muzicală.

Dincolo de elementele curriculare ale disciplinei cred că rolul educației muzicale este de a  te ajuta să înțelegi omul și umanitatea în diferite contexte sociale sau istorice. Vreau să cred că elevii mei înțeleg muzica ca o oglindă a societății, o imagine a unor timpuri trecute sau prezente care înglobează toate stările și frământările umanității. În ora de educație muzicală nu facem decât să ne aruncăm privirea în timp și prin timp fără prejudecăți, cu sufletul deschis către frumos, bine și adevăr.

Cum sunt elevii de azi față de elevii de odinioară?

Elevii mei de acum și de odinioară sunt cei mai faini elevi. Evident fiecare generație vine în fața profesorului cu noi provocări, dar dacă ar fi să analizez elevii de azi și de ieri aș puncta faptul că în fiecare an descopăr copii din ce în ce mai muzicali și mai preocupați de dezvoltarea lor artistică. E o bucurie să ai elevi talentați și curioși dar implică mai multe ore de pregătire a lecțiilor pentru că elevul de astăzi nu poate fi păcălit: e informat și atent la lucrurile care îi plac. Muzica e o artă în permanentă schimbare și dezvoltare. Munca profesorului de educație muzicală este mai dificilă decât cea a profesorului de matematică, de exemplu. Teorema lui Pitagora e aceeași de câteva sute de ani dar muzica și-a schimbat cel puțin o dată configurația de când am început acest interviu. Profesorul de educație muzicală trebuie să fie atent la aceste schimbări și evoluții pentru că drumul către ”marea muzică” se face de la ce știe și cunoaște copilul iar rolul profesorului este de al ghida pe copil către creațiile muzicale valoroase din toate genurile și timpurile.

Ați știut dintotdeauna că drumul dumneavoastră va fi către învățământ sau care e povestea frumoasei escapade?

Nu. Ba chiar în anii de liceu mi se părea că nu sunt potrivită pentru așa ceva și spuneam că eu niciodată nu voi fi profesoară. Am urmat drumul muzicii din dorința de a deveni solist instrumentist, însă, după prima experiență de lucru cu copiii, mi-am dat seama că destinul meu e de a fi profesor. E ceva în meseria asta care mă fascinează: un amestec de responsabilitate pentru destinele pe care le poți influența, de adaptarea permanentă la nou și situații neprevăzute, de perpetuă dorință de a te perfecționa, de a fi mai bun, mai prezent, mai activ.

În ce condiții ați abandona meseria aceasta?

Nu cred că am un răspuns la această întrebare. Am fost întrebată ce aș face dacă aș câștiga o sumă foarte mare de bani și am realizat că nu aș renunța la meseria mea.

De unde vă luați zilnic resursele?

Din muzică și de la elevii mei care sunt o sursă inepuizabilă de energie și creativitate.

Care este profilul elevilor dumneavoastră? Cum ați defini în câteva idei generația de azi de elevi?

Elevul zilelor noastre e susrprinzător și divers. Un elev aparent apatic te poate surprinde cu autodeterminarea pe care o manifestă atunci când este pasionat de ceva. Majoritatea sunt foarte pragmatici și atenți la tot ce este valoros pentru dezvoltarea lor personală și profesională. Ce apreciez eu la această generație este versatilitatea minții lor, puterea lor de a se adapta la mediu și la schimbare: într-o conversație pot trece foarte ușor de la analiza unui text literat complex la cele mai noi trenduri de pe TikTok realizând conexiuni surprinzătoare.

Ce gânduri transmiteți fiecărei generații?

Să își identifice și să își urmeze pasiunile. În vâltoarea lumii contemporane momentele de liniște, de „real you” sunt foarte rare și totodată prețioase. Elevilor mei le spun că atunci când faci ceva care îți place, cum ar fi să cânți la un instrument muzical sunt singurele momente cu adevărat ale tale, în care ești tu cu tine și nimic altceva numai contează.

Cu ce gânduri ați finalizat acest an școlar?

Cu „gânduri amestecate”. Am terminat anul școlar „pe repede înainte” după o grevă generală justificată. În ultimele zile de școală am avut senzația de lucru neterminat”, o stare neconfortabilă de obiect cârpit. Aș fi avut nevoie de încă o săptămână să mă văd pe îndelete cu toți elevii mei să evaluăm împreună experiențiele noastre de învățare și să sărbătorim împreună victoriile acestui an. Vom încerca să recuperăm aceste momente în anul școlar care vine, însă regretul și sentimentul de neîmplinire rămâne.

Cât de mult vă onorează titlul primit recent? Sau vă responsabilizează?

Nu am crezut niciodată că voi primi titlul de profesor Merito. Timp de doi ani am colaborat cu membrii comunității Merito ca profesor partener în proiectul legat de standarde și am admirat competența profesională și personală a profesorilor Merito. A fi profesor Merito este clar o onoare, dar vine la pachet cu responsabilitatea de a te ridica la nivelul colegilor tăi, de a te autodepăși, de a fi un reper pentru alți profesori. Nu pot decât să mă bucur că fac parte din comunitatea profesorilor Merito și sper să nu îi dezamăgesc.