Monica Davidescu

„Sistemul Perfect”, o adaptare teatrală după piesa Sistemul Ribadier, a avut premiera în luna noiembrie a anului trecut.

Piesa de teatru “Sistemul Perfect“, o poveste remarcabilă cu o distribuție de excepție, a cucerit inimile publicului încă de la prima punere în scenă. Publicul spectator este invitat într-o călătorie emoționantă, amuzantă, învăluită în mister și plină de umor.

Monica Davidescu, Aurelian Temișan, Silviu Biriș, Ovidiu Cuncea,  Kira Hagi și Cosmin Vîjeu/Vasile Revnic transformă scena teatrului într-un univers fascinant și aduc la viață personaje complexe, fiecare contribuind la crearea unei povești captivante și plină de învățăminte.

Publicul a fost captivat de prestația excepțională a distribuției și de povestea provocatoare a “Sistemului Perfect”. Aclamată pentru regie și interpretare, piesa a stârnit un val de emoții și a fost clasificată de cei mai critici dintre spectatori, o comedie de nota 10.

„Sistemul Perfect” este  o adaptare teatrală după piesa Sistemul Ribadier. Comedia savuroasă în trei acte de Georges Feydeau și Maurice Hennequin, a fost interpretată pentru prima dată în noiembrie 1892. Tema principală o reprezintă stratagema unui soț de a scăpa din casa conjugală, hipnotizându-și soția.

Regretatul artist și regizor Ion Caramitru și-a dorit să regizeze această piesă și ca o coincidență, un alt regizor cu rădăcini aromâne, Toma Enache a pus în scenă piesa autorului, Georges Feydeau. Toma Enache este actor, poet, jurnalist și un regizor extrem de apreciat în România. De-a lungul carierei sale a regizat numeroase piese de teatru și trei filme printre care și „Nu sunt faimos dar sunt aromân”, primul film artistic din istorie vorbit în aromână.

Georges Feydeau (1862 – 1921) a fost un dramaturg francez din perioada numită La Belle Époque, cunoscut pentru farsele și vodevilurile sale. După moartea sa în 1921, piesele sale au suferit de ani de uitare, până când interesul pentru ele a reînviat în anii 1940. Le Système Ribadier a fost repus în scenă în 1963 într-o producție regizată de Jacques François . Revista online „Les Archives du Spectacle” a consemnat că până acum la Paris și alte orașe ale Franței, s-au jucat 15 producții diferite ale piesei, inclusiv o producție din 2007 la Théâtre Montparnasse, care a fost filmată pentru televiziune și alte zeci de adaptări în toată lumea.

Cu un amalgam de emoții, o distribuție de excepție și o regie de geniu, piesa “Sistemul Perfect” rămâne una dintre cele mai remarcabile piese de teatru ale momentului, aducând laolaltă talent, umor și provocări filosofice într-un mod captivant și memorabil.

Piesa de teatru „Sistemul Perfect” se va juca pe data de 11 martie la Galați ( Casa de Cultură a Sindicatelor); 26 martie la Călărași (Centrul Județean de Cultură Călărași ) și vineri, 29 martie, începând cu ora 19:30 în București la Palatul National al Copiilor. Bilete pe: iabilet.ro, bilet.ro, ticketnet.ro, ticketstore.ro și la casele de bilete.

Pentru unii, campania electorală nu a început încă. Pentru alţii mai lucizi, cum e şi Radu F. Alexandru, dramaturgul care semnează “Luminiţa, de la capătul tunelului”, pusă în scenă în premieră în stagiunea 2016-2017 a TNB, la Sala Atelier (“pepiniera” unde Teatrul cel Mare testează textele noi, cu asistenţă şi devize mici), campania electorală nu s-a încheiat niciodată. Şi asta fiindcă, de la Aristotel citire, omul e un animal politic.

Ca toate animalele, nu neapărat politice, se comportă şi cele mai multe dintre cele patru personaje ale piesei, interpretate (în seara în care Matricea Românească a asistat la premiera pentru presă) de către Constantin Cotimanis, Iuliana Moise (distribuită alternativ cu Monica Davidescu), Alexandra Poiană şi Dragoş Stemate.

“Luminiţa…” ne înfăţişează, ajutată de o scenografie de excepţie pe care i-o datorăm lui Puiu Antemir, un patrulater amoros format din politicianul (versat, cum altfel) Virgil “Gil” Neacşu, soţia lui (infidelă sentimental, dar fidelă maşinaţiunilor sale politice) Delia, “traducătorul” Doru Maxim, un dandi emasculat şi, ei bine, Luminiţa cea – până la un punct – inefabilă.

Constantin Cotimanis, magistral în rolul unui politician veros Foto: TNB

Ceea ce face din “Luminiţa, de la capătul tunelului” o staţie teatrală imposibil de ratat este – dincolo de aroma locală la care mulţi vor reacţiona instantaneu (în realitate, universală) – ritmul furibund, adrenalinic al textului. La fel ca şi politica noastră de toate zilele, “Luminiţa” (piesa, nu personajul) e o goană ambiţioasă după realizarea de avantaje necinstite – dar şi după aplauzele publicului şi după adevăr -, într-un ecosistem mai corupt decât suma componenţilor lui.

Doru (către Gil): – Investiţii? Aşa numești gesturile de afecțiune ale îndrăgostiților?

Delia: – Are un limbaj mai tehnocrat…

Când un politician, şi încă ministru, riscă falimentul în carieră din cauza denunţului unei soţii înşelate, dezastrul se profilează. Timp de 90 de minute, între patru pereţi (de sticlă, căci universul lor e precar) şi ascultaţi – nu de către servicii, ci de către avizii spectatori – protagoniştii vor încerca să se sustragă cu maximum de beneficii, fie ele financiare sau amoroase.

O comedie cu iz electoral, în care schimburile ilariante abundă, şi care ne învaţă că de moarte şi de politică nu scapă nimeni, dar mai ales că nu poţi păcăli femeile, chiar de-ai fi un şarlatan de talia unui Victor Lustig.

Ajutat de către trei actori care se ridică la înălţime, Constantin Cotimanis face un rol magistral, iar faptul că în sală am identificat (cel puţin) un parlamentar este dovada irefutabilă că arta făcută bine vrăjeşte până şi lighioanele. Că tot e omul un animal politic…

Nota Matricea Românească: [usr 4]

Luminiţa, de la capătul tunelului (Teatrul Naţional Bucureşti)

Regia: Mircea Cornișteanu

Durata: 90 minute

Distribuţia:

Virgil Neacșu: Constantin Cotimanis

Delia Neacșu: Monica Davidescu / Iuliana Moise

Doru Maxim: Dragoş Stemate

Luminița Maxim: Alexandra Poiană