Redirecționează 3,5% din impozitul pe venit
Tag

muzeu

”Vasul cu îndrăgostiți” este un obiect de artă ce datează din Eneolitic – Cultura Gumelnița, unic în lume. Poate fi văzut la Muzeul Județean Giurgiu, o vizită aici fiind un bun prilej pentru a descoperi preocupările spirituale ale oamenilor preistorici printr-o călătorie în timp, în urmă cu peste șase mii de ani.

“Pe cât de mici sunt orașul și Muzeul Județean Giurgiu pe harta culturală a lumii, pe atât de mare este anvergura Vasului cu îndrăgostiți – o adevărată comoară care ne poartă în istorie, în cele mai vechi timpuri”, spun cei de la muzeu.

Vasul este din lut, de dimensiunile unei străchini medii, de aproximativ 20 de centimetri în diametru. Prezentarea postată pe site-ul muzeului, descrie vasul ca fiind decorat cu motive geometrice, reprezentate prin șiruri de romburi și triunghiuri, pictate în culoare albă pe fond roșu-cărămiziu. În centrul vasului, la interior este aplicată o pereche de statuete antropomorfe, așezată pe un fel de băncuță. În timp ce brațul drept al bărbatului este așezat pe pântec, cel stâng, mai lung, este poziționat după gâtul statuetei feminine. Cu dimensiunea puțin mai mare decât statueta feminină, cea masculină este modelată simplu și acoperită în culoarea albă, având ca decor o bandă roșie în zona abdominală. La rândul ei, statueta feminină are caractere faciale simple: nasul reliefat, nările figurate prin două împunsături, iar gura este reprezentată printr-o incizie. Pe corp și brațe sunt trasate linii roșii și albe, iar pe picioare se observă o spirală pictată cu aceleași culori. Gestul protector al bărbatului de a-și petrece brațul stâng pe după gâtul statuetei feminine ar putea fi expresia stărilor sale sufletești și a valorilor universului său interior.

”Trebuie să amintim (…) că pe aceste terase ale Dunării locuirea e atestată încă din mileniul X Î.Hr., deci avem 12 mii de ani pe acest segment și avem dovezi extraordinare ale faptului că cei care locuiau, fie că era temporar sau permanent, în aceste zone aveau preocupări spirituale”, a declarat pentru Agerpres, directorul Muzeului Județean Giurgiu, Gabriel Dumitru.

Vasul cu îndrăgostiți a fost descoperit în anul 1975 pe șantierul arheologic Sultana Malu Roșu și e datat în anii 4.300 – 4.100 Î. Hr. „Acesta reprezintă, din punctul meu de vedere, ca și concept istoric, o creație similară ‘Gânditorului de la Hamangia’. Vorbim de un vas ritualic, tronconic, cu două statuete antropomorfe, practic sunt un bărbat și o femeie în mijlocul acestuia. Este foarte probabil ca vasul să fi fost folosit la ritualul de căsătorie. Bărbatul este în poziția șezut, exact cum spuneam, corespondența cu ‘Hamangia’ ”, explică Gabriel Dumitru. ”Privind acest vas ajungem să ne punem întrebarea: cât de preistorici erau oamenii preistorici, pentru că, dincolo de acel braț al bărbatului care îmbrățișează femeia oferind protecție, pentru spirala desenată în interiorul acestuia, am putea să facem o comparație cu modul în care se învârt astrele”, a arătat Gabriel Dumitru.

Potrivit site-ului Muzeului Județean, combinația plastică impresionează prin ineditul ei, în sensul că nu-și găsește analogii în nicio altă cultură din neolitic. Perechea antropomorfă plasată în mijlocul vasului alături de motivul spiralei și de colorit pot fi privite ca substitute ale Pomului vieții și ale axului lumii (axis mundi), sugerând ideea de viață și reînnoire periodică, se mai apreciază pe site-ul Muzeului giurgiuvean.

”Culoarea roșie s-a păstrat după atâția ani, e ceva foarte interesant, gândiți-vă că la momentul cu pricina nici nu se punea problema să existe roata olarului sau să știm că aveau pigmenți pentru colorare. Acea culoare roșie ne duce cu gândul la un amestec din oxid de fier. Motivele geometrice seamănă cumva cu o frunză de salcie sau de dafin, dar cel mai probabil de salcie pentru că, fiind descoperit pe malul Dunării, este cel mai propice mediu pentru acest tip de arbore, iar reprezentarea cu pricina, din punctul meu de vedere, o spun aici ca istoric, nu ca director al Muzeului, face exact referire la acea uniune pe care noi o trăim cumva, acum, în familia tradițională. Adică, eu, bărbatul, te protejez pe tine, de aceea brațul meu stâng cumva e mai mare, vine să înconjoare, să protejeze femeia tocmai pentru că spirala aceea va naște ceea ce ne va duce mai departe moștenirea, și anume copiii noștri. Nu s-a mai găsit așa ceva în zona bazinului Dunării, iar asemenea vase ritualice ar mai fi pe undeva prin America de Sud, însă acolo deja vorbim despre civilizații care transcend perioada preistorică și sunt situate cumva prin Evul Mediu”, a explicat directorul Muzeului Județean Giurgiu.

”Vasul cu îndrăgostiți”, descoperit aproape întreg – în reconstituire se vede că doar câteva bucăți au fost sparte, restul vasului fiind aproape în întregime original – a fost în expoziții în întreaga lume, inclusiv la Londra, la Tokio și în SUA.

Sursă foto: muzeulgiurgiu.ro // Muzeul Teohari Antonescu Giurgiu

 

 

la Muzeul Național al Țăranului Român

13 mai 2023, între orele 18.00 – 21.30

 

 

La Muzeul Național al Țăranului Român, de Noaptea Europeană a Muzeelor, sâmbătă, 13 mai 2023, vă așteptăm să vizitați șase expoziții temporare și târgul 100 de Tradiții Românești.

 

Program de vizitare de Noaptea Muzeelor: între orele 18.00 – 21.30 (ora de intrare a ultimului vizitator). Intrarea este liberă.

 

EVENIMENTE:

 

Alexandru Tzigara-Samurcaș – Întemeietorul Muzeului Național – expunerea permanentă

 

Expoziția celebrează 150 de ani de la nașterea fondatorului Muzeului Național Carol I, supranumit, în epocă, Muzeul de la Șosea. Continuatorul direct al acestui prim muzeu de artă națională este Muzeul Național al Țăranului Român care, prin acest eveniment, evocă și omagiază personalitatea marcantă în cadrul culturii naționale a lui Alexandru Tzigara-Samurcaș.

 

  1. Noi vrem pământ – Sala Tancred Bănățeanu

 

Prin expoziția 1907. Noi vrem pământ, Muzeul Țăranului își propune astfel o privire retrospectivă obiectivă și multiplu focalizată care să readucă, în peisajul cultural național, atenția asupra acestor evenimente, asupra importanței lor, asupra caracterului lor tragic pentru întreaga societate românească. Țărănimea, văzută mereu ca o „mare mută”, izbucnește exploziv în istoria fericită a Regatului României, care tocmai aniversase 40 de ani de domnie a regelui Carol I, sfâșiind tabloul edulcorat al unei epoci care era, indiscutabil, o epocă de dezvoltare și de consolidare a României. Expoziția va avea un discurs menit să dea imaginea tuturor actorilor implicați ai epocii, să releve mizele politice, sociale și economice, să ofere un parcurs al evenimentelor, al discursurilor și al vocilor distincte, al opiniilor și al imaginilor despre eveniment.

 

Muzeul [in]vizibil #5. Subiect, imagine, obiect – Sala Irina Nicolau

 

Muzeul [in]vizibil #5. Subiect, imagine, obiect propune re-vizitarea unor eseuri vizuale ori ale unor evenimente constante din ultimii cincisprezece ani pe urmele experimentului muzeografic al echipei MȚR din anii ’90. Expoziția aduce împreună afișele, ideile curatoriale și o serie de obiecte care au putut fi întâlnite la Târgurile mărțișorului, la expo-rimentele Oale și ulcele, Dantele și broderii, Cusături țesături, ori în eseurile vizuale dedicate unor teme etnologice precum Materia martir. Grâul / Arta trecerii / Piua. Joacă, jocuri, jucării.

 

War Childhood Museum / Muzeul Copilăriei în Vreme de Război – Sala Noua Galerie

 

WCM este un muzeu independent, condus de tineri, dedicat exclusiv copilăriilor afectate de conflictele armate. Apărut din cartea de tip „crowdsourcing” „War Childhood”, muzeul și-a deschis porțile în 2017, în Sarajevo, după 7 ani de cercetare și dezvoltare. În prezent, muzeul deține o colecție de peste 4.100 de obiecte personale și sute de ore de mărturii de istorie orală (unele le vom folosi în atelierele educative). Jasminko Halilović, el însuși un copil al războiului, autorul și fondatorul muzeului, a realizat că există o NEVOIE imediată de un muzeu care să păstreze nenumăratele obiecte și povești pe care indivizii au fost dispuși să le împărtășească despre copilăria lor petrecută în timpul războiului. Peste această nevoie, am suprapus un alt strat de nevoi, cele ale publicului, indiferent de vârstă, de-a beneficia în România de mai multe astfel de experiențe curatoriale formatoare, educative și relevante pentru contextul și interesul actual al societății, pentru a stârni emoție, empatie și dezbateri pe teme neabordate public.

 

Dragă Arhivă / Instalație-semnal – în zona viitoarei expoziții

 

Arhiva MȚR prezintă instalația-semnal Dragă Arhivă. Un preambul pentru viitorul spațiu expozițional dedicat colecțiilor de imagine și sunet și o întrebare care să te pună pe gânduri:

Care sunt poveștile din umbra obiectelor? Nu vom da acum răspunsurile, dar te invităm să ne fii partener în acest dialog. Te așteptăm la etaj, lângă scara monumentală, să povestim despre un nou proiect marca MȚR – Dragă Arhivă.

 

„Dragă Arhivă. Laborator de Inovație Muzeală” este un proiect derulat de Muzeul Național al Țăranului Român în parteneriat cu Asociația PRAKSIS din Norvegia și finanțat prin Granturile SEE 2014-2021 în cadrul Programului RO-CULTURA.

 

Curgerea timpului zodiacal / Expoziție de pictură de Maria Constantinescu – Sala Acvariu

 

Maria Constantinescu, artist vizual cu specializarea pictură, s-a născut în Stoenești, Argeș. A absolvit cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, secția pictură monumentală-restaurare, clasa profesorului Costin Ioanid.

Maria Constantinescu este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Romania; Membru al Academiei „Bucharest” din Italia și Elveția; Fondator și președinte al Fundației „Suflul Luminii”, România, pentru educarea copiilor prin meserii tradiționale; Membru de onoare al Academiei Artelor Tradiționale din Sibiu, România.

 

Târgul „100 de Tradiții Românești” – În curtea interioară

 

Meșterii veniți din toate zonele țării aduc în curtea muzeului obiecte meșteșugite, lucrate sau restaurate cu iscusință peste iarnă: ștergare și straițe din zona Bistriței Năsăudului, ii din Bucovina, Mehedinți sau Breaza, marame, vâlnice, ilice brodate cu fir de mătase, paftale, covoare oltenești, icoane, zgărdane, ulcioare și străchini, obiecte din lemn pentru gospodărie.

 

Eu nu am furat niciodată nimic / Expoziție-decor al spectacolului cu același nume / ghidaj, vizionare fragmente de filme din anii `80, scurte ateliere, sound scape – demisol și fosta Sală Ciuma

 

Eu nu am furat niciodată nimic, în regia lui Radu Savin, este primul proiect de teatru imersiv al Muzeului Ororilor Comunismului în România. MOCR și-a început funcționarea de facto în luna februarie a anului 2021. Misiunea sa este de a comemora memoria victimelor represiunii comuniste și de a păstra vie amintirea suferinței lor prin consolidarea patrimoniului și dezvoltarea de expoziții permanente și temporare, alături de centre de documentare. Muzeul își dorește să devină un barometru cultural prin intermediul expozițiilor, evenimentelor, conferințelor, experiențelor imersive și mai ales a dezbaterii publice în vederea construirii unei imagini clare și obiective asupra traumelor suferite de către români în perioada 1945 – 1989.

 

19.04-16.05.2023 | sala Irina Nicolau

Muzeul Național al Țăranului Român

 

Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă miercuri, 19 aprilie 2023, de la ora 18.30, la Sala Irina Nicolau, la vernisajul expoziției Muzeul [in]vizibil #5. Subiect, imagine, obiect.

 

Dacă vreme de aproape 100 de ani expunerile etnografice se concentrau asupra unor teme mari, folosind exclusiv obiecte reprezentative, atent selectate în vederea constituirii colecțiilor, după 1990 specialiștii Muzeului Țăranului Român au dat șansa unor teme și practici aparent minore sau mai dificil de abordat și obiectului nepatrimonializat, considerat neînsemnat, deteriorat ori provenit din colecții private, nu doar să fie o surpriză pentru privirea și înțelegerea comună, ci și să intre în laboratorul de cercetare din muzeele etnografice sau antropologice.

 

Muzeul [in]vizibil #5. Subiect, imagine, obiect. propune re-vizitarea unor eseuri vizuale ori ale unor evenimente constante din ultimii cincisprezece ani pe urmele experimentului muzeografic al echipei MȚR din anii ’90: expo-rimentele Cusături/țesături, Oale și ulcele, Dantele și broderii, eseurile vizuale dedicate unor teme etnologice ca Materia martir. Grâul și Arta trecerii, instalația interactivă Piua. Joacă, jocuri, jucării, explorarea unui fond inedit de artă naivă precum Burticală.Gh.Ion.Leu.Dolj, ori crochiul antropologic Mărțișor. Mostrar: 25-19.

 

Situate sensibil diferit față de temele explorate de etnologia și muzeografia clasică, aceste expoziții intersectau teritorii precum antropologia, artele vizuale, istoria sau literatura. Una din mize era să recompună fragmentar instrumentarul și imaginarul lumii țărănești sau a celei urbane prin arheologii subiective, stratigrafii, istorie orală, imagine iconografică sau fotografii martor, obiecte ritualice, autobiografice sau ready-made, instalații audio-video și, nu în ultimul rând, materii organice. Muzeul [in]vizibil #5. Subiect, imagine, obiect. nu este doar o antologie muzeografică, ci readuce în discuție obiectul fără statut patrimonializat, însă cu reale valențe estetice și socio-culturale.

 

Seria Muzeul [in]vizibil a fost inițiată în februarie 2017, în timpul și în contextul dificil al șantierului de consolidare, ca un prilej de deschidere și privire alternativă la sensurile muzeografiei. Memoria clădirii neo-românești de la Șosea se reactiva cu vizite printre schele și bormașini ori în depozite, în căutarea obiectelor de colecție, și mai ales în una dintre cele mai importante arhive de imagine din România. Propunerea MNȚR era o formulă de exercițiu auto-reflexiv care încerca să suplinească închiderea expunerii permanente. A doua ediție a Muzeului [in]vizibil a fost o explorare a arhivei și ale colecțiilor MNȚR prin expunerea obiectelor înregistrate cu numărul de inventar 111, cu ocazia împlinirii a 111 ani de la înființare. Ediția a treia aducea în atenție patrimoniul imaterial re-vizitat și re-interpretat în proiectele de cercetare și artistice ale unora dintre cei ce au activat sau activează în diversele secții ale muzeului. În sfârșit, ediția a patra a propus o serie de proiecții video cu filmări care documentează fragmentar începuturile MȚR, dar și proiectele de cercetare și de acțiune culturală din anii ’90 și 2000.

 

Curatori: Lila Passima, Cosmin Manolache

 

Expoziția va putea fi vizitată la Sala Irina Nicolau, până la 16 mai 2023, de miercuri până duminică, între orele 10.00 și 18.00. Luni și marți este închis.

 

Prețul biletului de intrare: adulți – 12 lei; pensionari – 6 lei; elevi și studenți, posesori ai cardului Euro 26, în vârstă de până la 30 de ani, persoanele adulte cu handicap mediu sau ușor – 3 lei.

 

În urmă cu 190 de ani, lua naștere, la Iași, cea mai veche societate științifică din România, o instituție emblematică pentru Moldova și România modernă. Este vorba despre Societatea de Medici și Naturaliști (SMN), constituită la inițiativa medicilor Iacob Cihac și Mihai Zotta și care avea câteva direcții foarte bine definite – progresul medicinii și științelor naturii, răspândirea cunoștințelor agronomice, valorificarea bogățiilor naturale, studierea faunei, florei și apelor minerale ale Moldovei. Scopul era constituirea unei societăți de tip academic, după modelul celor deja consacrate din Occident, “pentru scoaterea țării din negura ignoranței și integrarea sa în lume”.

 

Iacob Cihac (1800 – 1888), medic ceh de formație germană, s-a stabilit la Iași și a organizat serviciul sanitar al armatei din Moldova. Împreună cu Mihai Zotta (1806 – 1877), Protomedicul capitalei Iași, a înființat „Cercul ieșean de citire medicală”, care ulterior a devenit Societatea de Medici și Naturaliști din Iași. Înființat în 1830, cercul de lectură facilitase accesul medicilor din Iași la literatura de specialitate.

 

Statutele Societatății de Medici și Naturaliști au fost aprobate în anul 1834 de guvernul Moldovei, iar președinte a fost ales domnitorul Mihail Sturdza. SMN a avut un rol major, de la realizarea primei Biblioteci medico-naturalistă și a primului Muzeu Istorico-Natural din țară, până la organizarea primei expoziții de unelte agricole, în 1834, de la inițierea primelor expediții științifice de grup – precum cea în care Grigore Cobălcescu a explorat calcarele și fauna fosilă de la Repedea – la subvenționarea sau primelor cercetări arheologice de la Cucuteni, prin Nicolae Beldiceanu.

 

Societatea de Medici și Naturaliști a stimulat, de asemenea, utilizarea limbii române în știință. A inițiat primele periodice de popularizare medico-farmaceutică, economică și agricolă în limba română, iar medicul Iacob Cihac a publicat primul ma­nu­al de Istorie Naturală în limba Țării, precum și primul manual românesc de medicină militară. Tot el a înființat primele instituții medico-militare în 1831-1832, 1859-1860: spitale militare, compania sanitară a armatei, Școala companiei sanitare.

 

Societatea de Medici și Naturaliști a lansat și primul proiect al unui Observator Astronomic din Principatele Române, achizițio­nând telescopul cel mare de la Viena” de către Costache Conachi și Dr. Iacob Cihac, în 1850, iar Teodor Stamati, membru SMN, a semnat primul manual de fizică în limba română, în 1849, și primul Dicționăraș românesc de cuvinte tehnice și altele greu de înțeles, editat doi ani mai târziu.

 

În 1856, SMN a inaugurat prima Grădină Botanică din Principate grație doctorului și natu­ralis­tului Anastasie Fătu – președinte SMN, autorul primului manual românesc de botanică, în 1877 – pentru ca, în 1872, medicul și naturalistul Dimitrie Brândză, membru SMN, să realizeze o nouă Grădină Botanică. De asemenea, Societatea de Medici și Naturaliști a fost prima societate academică care a înființat primele unități de învățământ pre­univer­sitar și universitar: Academia Mihăileană, fondată în 1835; Institutul Academic, ctitorit la Iași în 1866, germenele Institutelor Unite, școală cu magiștri și elevi de elită; Universitatea din Iași, întemeiată în 1860; înființarea Facultății de Medicină în 1879 și a Secției de Învățământ Farmaceutic atașată Facultății de Medicină, 1913-1934.

 

Nu în ultimul rând, SMN a fost prima societate științifică implicată în lupta pentru emancipare națională și Unire. S-a implicat în desemnarea lui Cuza ca domn al Moldovei în 3 ianuarie 1859; a susținut Independența de Stat a României în 1877 și Marea Unire din 1918. După 1948, SMN a fost o instituție de rezistență și unitate profesională, ce a depășit restricțiile ideologice ale vremii. Ascultând îndemnul lui Mihail Kogălniceanu, membru SMN din 1857 – „Iașul trebuie să devină scaunul științei, focarul inteligenței române”, și dictonul de pe vechiul sigiliu Semper altius, această societate și-a făcut datoria reprezentând un act de identitate a poporului român ce trebuie să rămână în conștiința oamenilor.

 

Sursă bibliografică: ziaruldeiasi.ro, Revista Timpul

Sursă foto: Revista Timpul

 

 

Culese din rural. Rezidențe de documentare și scriere

2 martie 2023, ora 18.00, sala Media

Muzeul Național al Țăranului Român

 

Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă joi, 2 martie 2023, ora 18.00, la Sala Media, la o nouă ediție a Conferințelor de la Șosea. Tema acestei ediții este Culese din rural. Rezidențe de documentare și scriere.

 

Prezintă:

 

Valer Simion Cosma (Biblioteca Universității „Lucian Blaga” din Sibiu)

Andrada Lăutaru (Libertatea)

Maria Amarinei (Universitatea din București)

Hervé Bossy (Agence France Presse)

 

Moderează: Bogdan Iancu (Muzeul Național al Țăranului Român / SNSPA București)

 

Care este miza unor rezidențe interdisciplinare de documentare și scriere în rural? Cum privim și scriem despre rural? Cum explorăm lumea rurală post-țărănească de dincolo de ruralul butaforic constant reiterat prin divertismentul folcloristic? Acestea sunt câteva dintre întrebările de la care vrem să pornim o discuție pe marginea volumului „Culese din rural” și programului de rezidențe cu același nume derulat în 2022 de Muzeul Județean de Istorie și Artă-Zalău, în parteneriat cu Centrul pentru Studierea Modernității și a Lumii Rurale.

 

Intrarea este liberă.

 

 

Când dorim să dăm de Iulia Iordan, știm sigur că o găsim în mijlocul copiilor. Nu de puțină vreme, de vreo 19 ani mai exact. Scrie povești și aduce muzeele mai aproape de copii, deși, paradoxal, mama fiindu-i educatoare și profesoară, nu s-a regăsit mai mult de doi ani cu meseria de educator chiar dacă a absolvit un liceu pedagogic. În traseul său profesional, a îmbrățișat altele. Este educator muzeal și scriitoare, iar tot ce întreprinde este combustibil pentru a-și scoate creativitatea la lumină și de a da prin cuvinte frumos așezate tot ce e mai de preț copiilor, și anume voie să viseze la o lume mai bună.

 

Ce rol ocupă Iulia Iordan în societate?

Nu îmi dau prea bine seama. Sunt un om așezat într-o lume în care încearcă să se regăsească, dar reușește de puține ori. În același timp, cred că este un sentiment familiar pentru multe alte persoane cu care împart mica mea lume. Societatea noastră românească este un amalgam de oameni și mentalități tot mai diferite, cu fracturi de toate felurile, incoerentă, gălăgioasă și surdă în același timp. Simt mereu o agresivitate în jur pentru care nu cred că nu există nicio scuză reală, cu toate astea, mă străduiesc, așa cum spuneam mai sus să îmi găsesc locul și să fac ceea ce știu cât mai bine. Până la urmă, poate că dacă fiecare am munci cu mai mare tragere de inimă, și lucrurile ar sta mai bine. Există două cuvinte folosite intens în limbajul cotidian românesc: „scârbici” și „românica”. Nimic nu mi se pare mai trist decât să te raportezi așa la lumea ta, adică la propria identitate și la propria viață, până la urmă.

 

 

Unde și cum te găsim în prezent?

Meseriile mele, cea de educator muzeal și cea de scriitoare, mă determină să mă mișc foarte mult. Sunt de găsit de cele mai multe ori prin muzee, biblioteci, dar și acasă, scriind, așa cum fac acum. Sunt acolo unde mă simt binevenită să lucrez sau să creez rețele profesionale împreună cu alte persoane. Mă bucur și sunt recunoscătoare pentru fiecare colaborare pentru că nimic nu îmi dă mai mult speranță decât atunci când îi văd pe oameni lucrând împreună.

 

Cum reușești să jonglezi cu atribuțiile pe care le ai? Ce resurse te pun zilnic pe picioare?

Familia mea este motorul meu. Funcționează ca un perpetuum mobile, fără combustibil. Nu poluează, doar alimentează permanent mișcarea mea și a lumii mele. Apoi sunt multe alte lucruri: oamenii cu care colaborez, lucrurile pe care reușesc să le creez singură sau alături de ei, feedback-ul celorlalți, consumul de artă în afara muncii, atunci când pot să-i fac timp în programul meu, proiectele pe care le pot continua, scrisul.

 

 

Ce ai învățat de la copii având în vedere că te afli în mijlocul lor de la 19 ani?

Cred că am învățat mai multe decât pot pune în cuvinte. Să mă îndoiesc de axiome, să îmi curăț permanent privirea, să rămân curioasă, să am curajul să pun emoția înaintea rațiunii, să am încredere în intuiție, să privesc de jos, nu de sus, să îmi fac prieteni ușor, să recunosc atunci când nu știu ceva, să întreb, să mă bucur pentru fiecare nimic, să privesc oamenii în ochi (aici mai am un pic de lucru) etc.

 

De ce un liceu pedagogic? Ai „profitat” de diplomă și ai lucrat ca educatoare?

Nu mi-am dorit să urmez liceul pedagogic. Familia m-a convins să urmez acest liceu, mama mea fiind educatoare și profesoară. Dar acum, privind în urmă, îmi dau seama că a fost o experiență extraordinară. Petreceam aproape toată ziua la școală, cântam în cor, la chitară, desenam, făceam foarte mult sport etc. Tot mama m-a convins apoi să-mi dau titularizarea și definitivatul ca educatoare. Aveam 19 ani și studiam Filosofia la zi. Evident că nu a durat. După doi ani mi-am dat demisia. Eram o ciudată, mă ascundeam printre copii, îmi era frică de directoare care, pentru a întreține un soi de autoritate, mereu găsea ceva de reproșat fiecăruia în parte, nu doar mie, o atmosferă de lucru pe care încă o găsim prin școli, din păcate. Era și începutul anilor 2000, când grupele de copii erau supraaglomerate. Eu aveam 45 de copii înscriși la grupă în anul în care mi-am dat demisia. Dimineață cântam „Înfloresc grădinile”, făceam colaje după natură la grupa mică, iar după amiază interpretam teoriile lui Parmenide la seminarul de Filosofie Greacă. Nu am făcut față, iar experiența din „sistem” a fost așa de traumatizantă, încât mi-am jurat că nu mă mai întorc niciodată în educație. Dar lucrurile au luat o întorsătură amuzantă în doar câțiva ani.

 

 

Ce ai dorit prin activitățile pe care le-ai întreprins să le insufli la rândul tău copiilor?

Deși am văzut că uneori unele dintre cărțile mele sunt incluse în categoria „cărți educative”, nu îmi propun să transmit musai un mesaj, o morală, o învățătură. Nu vreau să transmit altceva în afara plăcerii de a descoperi alte gânduri, alte minți, alte lumi. La fel și în privința activităților care însoțesc poveștile mele.

În ceea ce privește zona de educație muzeală, se poate vorbi de fiecare dată de alte ținte, în funcție de spațiu, de vizitatori, de moment. Însă, chiar și acolo lucrurile se simplifică atunci când privim în ansamblu: încerc de fapt să le arăt celorlalți prin povești și interactivitate că muzeele sunt despre ei, despre fiecare dintre noi, că nu sunt străine de prezent, că arhivele colective nu se află prea departe de memoria personală.

 

Cum îți poți defini traseul profesional?

Norocos. Aș putea spune că în ciuda faptului că am fost mereu timidă și nesigură tocmai când îmi doream mai mult să vorbesc, a faptului că mi-am  început perioada de adult activ într-un mediu profesional în care nu m-am regăsit sau că am picat la Facultatea de Jurnalism, acolo unde îmi doream cel mai mult să intru, lucrurile s-au schimbat parcă singure pe parcurs. Am ajuns într-un punct unde nu mi-aș fi dorit neapărat să ajung sau unde nu m-aș fi gândit că o voi face. Iar aici am simțit că este locul meu. Este adevărat că eu cea care visa să fie jurnalistă și cea care sunt acum mai semănăm doar un pic. Această împlinire, aceea de a practica două meserii pe care le iubesc și care îmi oferă o grămadă de lucruri de făcut, nu exclude frustrarea și neîmplinirea. Pentru că nu e ca și cum aș trăi într-o țară care să prețuiască educația și cultura. Însă deocamdată simt că are sens fiecare mic lucru pe care reușesc să îl duc la bun sfârșit.

 

 

Care este povestea primei cărți? Cine ți-a dat curaj?

Pe vremea aceea aveam un blog și mult timp liber. Eram în concediu de maternitate cu primul copil, primeam cărți de la câteva edituri și scriam recenzii copilăroase alături de fetița mea, care între timp a devenit cel mai profesionist cititor din familie. Câțiva prieteni buni m-au convins în acea perioadă să le arăt textele mele risipite prin mail-uri editorilor de la Cartea Copiilor care își doreau atunci să publice autori români și lucrurile s-au legat apoi ușor. Dintr-un imbold spontan, le-am spus că admir foarte mult munca unei ilustratoare. Cum o cheamă?, m-au întrebat. Cristiana Radu, le-am răspuns. Nu mi-a venit să cred când au invitat-o la următoarea întâlnire să lucram împreună. Le sunt recunoscătoare și editorilor și Cristianei pentru „Călătorie printre ierburi și lumină”, prima mea carte.

 

Inspirația de unde vine? Când ești cel mai creativă?

Cred că inspirația vine din gânduri care încearcă să fugă de noi, dar noi reușim cumva să le prindem. Ca să ajung să fiu creativă, îmi trebuie timp și liniște. Rar le găsesc, dar și când o fac, se poate spune că trăiesc un soi de mulțumire intelectuală și sufletească pe care nu o mai simt în alte contexte.

 

 

Ce îi învață pe copii, Iulia, poveștile? Tu ce ți-ai luat frumos pentru suflet?

Te pot învăța multe lucruri poveștile, dar nu cred că acesta este sau ar trebui să fie scopul lor explicit. O astfel de scriere programatică fracturează relația copilului cu povestea. Povestea devine brusc text, obligație, ceva de bifat. Cred că literatura este specială pentru că ne face loc în mintea altcuiva și ne face să ne simțim bineveniți acolo. Ne face loc și în lume, măcar aparent, apropo de prima ta întrebare. Iar aceste lucruri sunt mai importante decât orice morală.

 

Ce îți place cel mai mult la meseria pe care ai îmbrățișat-o? Se încălzește sufletul scriind?

În ambele meserii îmi place procesul de creație, oamenii pe care îi strâng laolaltă ideile, ceea ce iese în final, fie că este vorba despre o carte, un atelier, o expoziție și reacția publicului de la final pe care mereu o aștept cu emoții de toate felurile.

 

Ce carte nu ar trebui să lipsească din lectura obligatorie a unui copil?

“Minunea” de R. J. Palacio este o carte pe care o recomand foarte des. Îmi place foarte mult cum autoarea joacă în mod intenționat roluri foarte diferite între ele. Este o poveste spusă pe voci, în urma căreia nu poți rămâne indiferent sau indiferentă.

 

Ce carte ai în acest moment pe noptiera din dormitor? De ce ai recomanda-o?

Am mai multe începute, aștept vacanța ca să mă pot bucura de ele. Una dintre cărțile începute este “Tot mai multă splendoare” de Alina Purcaru pe care mi-am cumpărat-o de la Târgul de Carte Gaudeamus.

 

Cu ce sfat vii către tineri scriitori?

Să scrie atunci când simt că au ceva de spus, să scrie asumat, să nu își cenzureze vocea pentru că oricum o vor face ceilalți, după publicare să se bucure de cartea lor ca de un miracol, dar să caute și moduri în care să o apropie de cititor. În opinia mea, publicarea unui text implică și o anumită doză de responsabilitate, față de cuvântul scris, față de originalitatea creației literare, față de cititor, față de copaci etc.

 

Este meseria de scriitor una frumoasă, dar cronofagă?

Aș putea spune că este cronofagă pentru că eu scriu încet. Însă nu ar fi drept față de scris. Atunci când reușesc să scriu așezat, așa cum îmi place mie, nu contra-cronometru, abia atunci simt că timpul îmi aparține. Scrisul îmi dă așadar timp de fiecare dată. Este singurul care are răbdare cu mine și nu se teme de ceas.

 

 

24 noiembrie 2022 – 21 mai 2023, în spațiile expoziției permanente

Muzeul Național al Țăranului Român

 

Muzeul Național al Țăranului Român vă invită joi, 24 noiembrie 2022, ora 17.00, la deschiderea expoziției Alexandru Tzigara-Samurcaș – Întemeietorul Muzeului Național, care va avea loc în clădirea-monument istoric, în spațiile expoziției permanente, la etajul 1, intrarea din Șoseaua Kiseleff.

 

Expoziția celebrează 150 de ani de la nașterea fondatorului Muzeului Național Carol I, supranumit, în epocă, Muzeul de la Șosea. Continuatorul direct al acestui prim muzeu de artă națională este Muzeul Național al Țăranului Român care, prin acest eveniment, evocă și omagiază personalitatea marcantă în cadrul culturii naționale a lui Alexandru Tzigara-Samurcaș.

Istoric de artă, întemeietor al muzeografiei românești, publicist în sfera culturală și fin intelectual format în spirit european, precum și un mare iubitor al artei naționale, acesta lasă posterității o vastă operă publicistică, memorială, dar și un bogat patrimoniu material, de artă țărănească și artă religioasă, reunit în colecțiile Muzeului de la Șosea.

Personalitatea sa, animată de o credință fermă în valoarea estetică a artei românești, a coagulat în jurul său figuri de seamă ale vieții culturale, politice și științifice din România, dar și oameni simpli, care au contribuit la îmbogățirea patrimoniului muzeal. Casa Regală l-a sprijinit în mod constant în eforturile depuse de-a lungul întregii vieți de punere în valoare a moștenirii culturale a poporului său.

Expoziția aduce în fața publicului obiecte reprezentative pentru arta națională, culese din teren și fotografiate de însuși Al. Tzigara-Samurcaș în timpul campaniilor sale de cercetare etnografică, de repertoriere și documentare a obiectelor care vor alcătui patrimoniul muzeal. O serie de fotografii prezintă imagini surprinse în expoziția de bază a Muzeului de la Șosea, precum și în expozițiile temporare, internaționale, din timpul directoratului său.

Alexandru Tzigara-Samurcaș publica, în anul 1936, lucrarea Muzeografie românească, operă de o extraordinară importanță, primul tratat științific românesc dedicat acestui domeniu. Tratatul adună laolaltă o serie de texte scrise de-a lungul timpului, care relevă ampla și moderna viziune muzeografică a întemeietorului Muzeului Național, prezentă încă dinaintea momentului ridicării edificiului muzeal.

Clădirea muzeului pe care l-a înființat a fost de la început proiectată conform funcțiunilor gândite de el, concurând cu cele mai moderne muzee europene ale vremii, prin soluțiile adoptate la nivel arhitectural, de amenajare, expunere și conservare.

Expunerea casei meșterului gorjean Antonie Mogoș într-una din sălile Muzeului de la Șosea a reprezentat un gest de excelență, curaj și unicitate în muzeografia europeană. Demersul vizionar al lui Alexandru Tzigara-Samurcaș îl va determina, în 1936, pe Konrad Hahm, directorul muzeului din Berlin, să facă o paralelă cu modul de etalare a renumitului Altar al lui Zeus din Pergam: „în mijlocul unei săli încăpătoare, simplă, dar plină de lumină, se înalță o clădire ca un altar. Nu este un templu antic de marmură, ci o simplă casă țărănească de lemn”.

Alături de piese reprezentative din colecțiile moștenite de Muzeul Național al Țăranului Român de la părintele său fondator, sunt expuse obiecte personale ale lui Alexandru Tzigara-Samurcaș (aflate în colecția familiei Tudor și Maria Berza), care completează portretul celui care a fost întemeietorul Muzeului de la Șosea.

 

Expoziția va putea fi vizitată până la 21 mai 2023, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00. Lunea și sărbătorile legale este închis.

 

Prețul biletului de intrare: adulți – 12 lei; pensionari – 6 lei; elevi și studenți, posesori ai cardului Euro 26, în vârstă de până la 30 de ani, persoanele adulte cu handicap mediu sau ușor – 3 lei

 

 

9 noiembrie – 31 decembrie 2022, Sala Tancred Bănățeanu

Muzeul Național al Țăranului Român

 

Rețeaua Națională a Muzeelor din România, în parteneriat cu Muzeul Național al Țăranului Român, propune publicului larg, comunității industriilor culturale și creative, mediului politic și administrativ o expoziție inedită despre valoarea patrimoniului cultural și al colecțiilor muzeale pentru societate. Expoziția „Muzeul pentru tine!” va avea loc în perioada 9 noiembrie – 31 decembrie 2022 la Sala Tancred Bănățeanu a Muzeului Național al Țăranului Român, și este configurată în jurul unui concept curatorial care relaționează, prin analogie cu miracolul vieții și al naturii, poveștile a zeci de piese de tezaur sau de patrimoniu provenite din colecțiile a mai multor muzee din toată țara, într-un spectacol vizual care nu poate fi ratat.

 

Intenția acestei expoziții este de a construi o relație durabilă cu mediul politic, administrativ, creativ și cu publicul de orice tip, oferindu-i experiențe de cunoaștere și de interacțiune unice și memorabile cu colecțiile muzeelor pentru înțelegerea valorilor economice, sociale, culturale și educative ale acestora. Ceea ce veți vedea și aprecia a fost rezultatul unui efort colaborativ impresionant care a implicat participarea a peste 20 de muzee de diferite tipuri și domenii: Complexul Muzeal Național ASTRA Sibiu, Complexul Muzeal Național Moldova Iași, Muzeul Național al Țăranului Român, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, Muzeul Casa Mureșenilor Brașov, Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, ICEM Tulcea – Institutul de Cercetări Eco-Muzeale, Muzeul Banatului Montan din Reșița, Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, Muzeul de Artă Brașov, Muzeul de Istorie Turda, Muzeul Județean Vrancea, Muzeul Golești, Muzeul Dunării de Jos din Călărași, Muzeul Județean Buzău, Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, Muzeul Județean Mureș, Muzeul Județean Teleorman, Muzeul Național de Geologie, Muzeul Maramureșan din Sighetul-Marmației, Muzeul Național al Agriculturii Slobozia, Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, Muzeul Național al Literaturii Române București, Muzeul Național George Enescu, Muzeul de Artă Centrul Artistic Baia-Mare și Ansamblul Muzeal Național ”Curtea Domnească” din Târgoviște.

 

Este primul demers curatorial de tip „blockbuster” din România, apărut din nevoia muzeelor de a fi reconsiderate de către autoritățile administrative și politice și privite ca instituții ce pot schimba substanțial dinamica economică și socială a unei comunități. Vom aduce ca argumente o serie de elemente și de capodopere ale creației umane, de la tronul celor patru monarhi ai României, la manuscrisul original al Imnului Național, de la obiectele steampunk realizate de poetul Traian T. Coșovei la prima mașină de spălat, construită exclusiv din materiale naturale locale, de la piese spectaculoase din tezaurele dacice de la Sângeru de Pădure sau Cehei la vasul de tip askos, din elenimsul rafinat, descoperit în necropola fostului Orgame.

 

Acest proiect expozițional este parte din marca culturală „Museums Meet Museums” a Rețelei Naționale a Muzeelor din România și a fost implementat cu sprijinul financiar al Administrației Fondului Cultural Național și al Asociației Centrul Memorial Dr. Gheorghe Telea-Bologa din Sibiu.

 

Proiectul de arhitectură interioară a fost realizat de către Studioul Zeppelin.

 

Expoziția va putea fi vizitată la Sala Tancred Bănățeanu, până la 31 decembrie 2022, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00. Lunea este închis.

 

Prețul biletului de intrare: adulți – 12 lei; pensionari – 6 lei; elevi și studenți, posesori ai cardului Euro 26, în vârstă de până la 30 de ani, persoanele adulte cu handicap mediu sau ușor – 3 lei

 

Pentru detalii: Dragoș NEAMU – coordonatorul proiectului, contact.rnmr@gmail.com.

Muzeul Național al Țăranului Român

 

Atelierul de creativitate de la Muzeul Țăranului a debutat ca program de educație muzeală în anul 2001, dar acțiuni punctuale au existat chiar în anii ’90, la inițiativa Irinei Nicolau. De atunci, imaginăm cu și pentru copii lecții de etnologie, ateliere de pictură, desen, bricolaj, țesut, cusut, teatru de umbre, dar și animație, radio, imaginat povești. Este felul nostru de a transpune Muzeul Național al Țăranului Român în culori, sunete și întâmplări.

 

Copiii, uneori și adulții, dobândesc cunoștințe despre sat, țăran, obiceiuri – de ieri și de azi. Câteodată proiectează și „mâinele”. Deprind abilități practice – acul, pila, menghina, aracetul, spata sau sticla nu mai sunt niște nume care te poartă cu gândul la fiare și balauri, ci devin simple unelte de a crea lumi cu sunete, materialități, culori și texturi diferite.

 

Dat fiind faptul că cei mai mulți copii nu au un program care să le permită venirea în mod individual la ateliere, făcând parte din structuri de tip afterschool, anul acesta școlar ne vom orienta cu precădere către:

  • activități de tip atelier adresate grădinițelor, școlilor private și instituțiilor de tip afterschool, la sediul muzeului, în spațiul Atelierului de creativitate, dar și în spații expoziționale, atunci când este posibil;
  • activități de tip „specialist invitat”, adresate școlilor de stat. Prin urmare, la solicitarea profesorilor și învățătorilor, putem participa, cu titlu de gratuitate, la diverse ore.

 

ACTIVITĂȚI PROPUSE:

 

Ateliere cu Raluca Oprea-Minoiu

 

Pentru grupuri mari

 

Muzeul personal (9+)

Oare căștile, brățara de la concertul de acum 3 ani sau trotineta cu care te duci la școală ar putea face parte dintr-o colecție de muzeu? Unul personal sau unul cât pentru o generație sau două?Un muzeu local sau unul național, ba chiar universal?! Dar masca, pietrele adunate de pretutindeni și hanoracul ferfenițit la mâneci, pe care nu te-nduri să-l arunci? Ori jucăria de pluș ascunsă bine, pentru că ești mare, dar, totuși, de nedat?

Oare ce au obiectele de transmis? Și ce povești ar spune, dacă ar putea vorbi? Lângă cine și-ar dori să stea, ce fel de etichetă ar dori să poarte și pe ce afiș?

Hai cu două obiecte pe care le iubești (sau le detești) la muzeu, să le facem celebre pentru o oră sau două. Pleci cu ele înapoi acasă, dar și cu multe povești despre conexiuni, resurse, oameni de pretutindeni și de oricând, despre emoții, despre a fi sau nu original și câte și mai câte. Plus răspunsurile la întrebările de mai sus. Sau cu multe alte întrebări?

 

Desen de sunete și zgomot (5+)

Ai încercat vreodată să te uiți la un dans fără să auzi sunetul, și apoi, dând drumul difuzorului, totul de pe ecran să capete sens și coerență? Dar doar să auzi-asculți și să ghicești ce se întâmplă „acolo”, cu ochii închiși?

Se tot vorbește despre poluare, inclusiv fonică, despre efectele ei, dar nu mulți ne dăm seama cum acționează sunetul asupra corpului, emoțiilor, gândurilor. Așa că îți propun un atelier de experimentat sunetul: de aici, de la oraș, de acolo, de la țară. Putem să-l desenăm, să-i atribuim gusturi și arome, putem să ni-l închipuim ca pe o adiere de palmă sau ca pe un șut dat cu putere. Te aștept să ascultăm împreună, pentru o oră, viața. De aici, de acolo, de acum, de atunci.

 

Perna de visat bine (5+) atelier de povești și desen pe pânză

Cu pânze, ațe și sclipici facem o pernă de visat bine: poate o scufundare în mare ori un zbor cu balonul, cine știe?

Vom începe cu o poveste despre libertatea de a visa, apoi ne vom schița propriul vis cu creionul pe hârtie. Cu schița gata vom transpune visul in culori, cu carioci, pe o pânza anume cusută pentru a se transforma în pernă. Pe care copiii o vor umple cu mâinile lor și vor pleca acasă cu o pernă numai bună de visat.

 

Vorbe desenate (5+)

A-ți arunca ochii pe fereastră, a avea păr pe limbă, a-ți sări inima din piept, a se duce pe apa Sâmbetei, s-a urcat scroafa în copac – hai sa facem împreună o carte-obiect ilustrată. Scotocim după expresii românești sau de oriunde, îți alegi una, o desenezi pe pânză, hârtie japoneză, carton sau plastic și construim împreuna dicționare – cărți ilustrate – povești. Umplem și-un perete de atelier cu lucrările voastre, facem și o instalație și râdem, că doar n-o să plângem, să sară cămașa pe noi!

 

Pentru grupuri de cel mult 10 copii

 

Oare ce fac obiectele noaptea în muzeu?! (6+) 

Poate o furcă de tors se transformă în sabia lui Făt-Frumos, un covor devine o grădină cu flori adormitoare, războiul de cusut se transformă într-un soldat din Minecraft. Și împreună alcătuiesc o poveste, pe care o transpunem într-un joc de teatru de umbre.

Ne alegem obiectele (că-i o catrință, că-i un clopoțel de ceramică, că-i o suveică), împreună dăm un rost obiectelor, apoi le desenăm, le decupăm și le spunem povestea la panoul de teatru de umbre.

 

Povești (re)inventate și jucate (6+)

Prima dată ne vom împrieteni, ne vom cunoaște și ne vom pune puțin corpul la treabă, folosind jocul. Și vocea va face parte din corpul și joaca noastră. Apoi ne vom odihni ascultând o poveste. Când vom descoperi ce personaj ne place mai tare și mai tare, vom porni în a-i da viață, în felul nostru: vom construi o păpușă de pânză sau vom desena sau ne vom costuma și-i vom da și glas și emoție personajului.

Apoi, dacă tot a început să ne placă să lucrăm împreună, vom aduce toate personajele la un loc și vom (re)compune povestea noastră. Pentru a face toate acestea – jucat, ascultat, cusut cu ace adevărate, lipit, decupat, inventat, vorbit, emoționat și iarăși jucat – ar fi bine să avem o întâlnire luuungă (90-120 minute). Să ne tihnească!

 

Atelier de născocit povești „de acum” despre oameni „de atunci” (7+)

Dacă ai avea 5 sertare cu 1000 de fotografii vechi de când lumea și ar trebui să alegi doar două, pe care le-ai alege? Pe cea cu copii și scrânciob, pe cea cu soldați sau precupeți, sau poate un cal și-un câine? Și apoi, din ce fel de poveste ar face parte aceste imagini? Una SF sau contemporană, un basm cu căpcăuni sau cu personaje din ultimul joc pe calculator?

Prima dată ne vom juca „de-a actorii”, apoi vom scotoci prin sertare cu fotografii din arhiva Muzeului Țăranului și, după ce ne vom alege cele mai frumoase fotografii, vom compune împreună o poveste. Pe care apoi o vom dramatiza, că doar de aceea ne jucăm prima data de-a actorii!

 

Ateliere cu Beatrice Iordan

 

Pentru grupuri mari

 

Ileana și Făt-Frumos (5+)

Hârtia poate spune multe povești, ea este fața pe care oamenii scrijelesc, din cele mai vechi vremuri povești din semne grafice care duc la formarea unui cuvânt, propoziții, fraze, povești.

La atelierul de păpuși din hârtie spunem povești prin modelarea hârtiei, aceasta prinzând viață în diferite figurine, personaje care populează basmele și snoavele românești.

 

Atelier de teatru de umbre (4+)

La început copiii vor afla ce este teatrul de umbre, când și unde a apărut. Li se va istorisi două legende care vorbesc despre începuturile teatrului de umbre.

Apoi, pe baza unei povești simple copiii vor trece la lucrul efectiv: vor fi împărțiți pe echipe și vor lucra siluetele reprezentând personajele poveștii. La sfârșit fiecare echipă va realiza o scurtă reprezentație teatrală: ei vor mânui la panou siluetele tocmai construite și vor interpreta povestea propusă de coordonator.

 

Broșe din lână netoarsă – Ghinde colorate (5+)

Tehnica de împâslire cu ajutorul apei și săpunului

Folosind lâna netoarsă, apă și săpun vom împrieteni cu lâna, modelând-o în mici figurine moi și pufoase care ne vor înfrumuseța puloverele noastre sau ale persoanelor dragi.

 

Păpușă pe deget (5+)

Folosind un material special care are drept calitate uscarea rapidă, vom realiza personaje mici, cât un deget, pe care le vom putea „juca” în mici scenete inventate de participanți.

 

Povești ștampilate

HARTA UNUI SAT IMAGINAR (7+)

Pornind de la imagini vechi din arhivă vom încerca să refacem, în felul nostru, lumea satului românesc de odinioară. Vom observa diferite tipuri de case și așezări, formele de relief unde se întindeau satele, animalele care mișunau prin ograda casei, grădinile pline de flori și vegetație, oamenii care animau satul, biserica, lăutarii….

Toate acestea vor fi așezate într-o lucrare de mari dimensiuni cu ajutorul ștampilelor create și lucrate de participanți. Lucrarea de mari dimensiuni va rămâne la atelier sau în cazul unui grup școlar va putea fi luată.

 

FELICITĂRI DE TRIMIS PERSOANELOR DRAGI (5+)

Cu trecerea timpului oamenii folosesc din ce în ce mai puțin scrisul de mână pentru a trimite mesaje persoanelor dragi. Scrisorile și felicitările nu mai sunt la modă. Dar ce bucurie când, totuși, găsim și altceva în cutia poștală, în afară de facturi și alte înștiințări oficiale.

La acest atelier vom crea ștampile personalizate, pe care le vom folosi în înfrumusețarea scrisorile sau felicitărilor pe care vrem să le trimitem persoanelor dragi.

Atelierul se adresează preșcolarilor peste 5 ani, care știu să mânuiască o foarfecă și școlarilor de orice vârstă

 

Pentru familii

 

Atelier de teatru de umbre (4+)

La început copiii vor afla ce este teatrul de umbre, când și unde a apărut. Li se va istorisi două legende care vorbesc despre începuturile teatrului de umbre.

Apoi, pe baza unei povești simple copiii vor trece la lucrul efectiv: împreună cu părinții, vor fi împărțiți pe echipe și vor lucra siluetele reprezentând personajele poveștii. La sfârșit fiecare echipă va realiza o scurtă reprezentație teatrală: ei vor mânui la panou siluetele tocmai construite – ajutați de adulți – și vor interpreta povestea propusă de coordonator

La sfârșit toți copiii și părinții vor primi aplauze bine meritate.

Atelier dedicat copiilor peste 4 ani. Este recomandat ca un adult să însoțească, în timpul atelierului, copiii de vârste mici.

 

Linogravură și atelier de printat mici scenete

ATELIER DE LINOGRAVURĂ PENTRU ÎNCEPĂTORI (9+)

Vom începe prin a afla mai multe despre această tehnică și a ne împrieteni cu materialele specifice. Apoi, vom încerca să redăm prin tehnica linogravurii elemente florare simple sau elemente din natură pe care le vom aranja într-o compoziție.

La finalul atelierului, lucrările pot fi luate acasă.

Atelierul este dedicat copiilor cu vârsta cuprinsă între 9 și 14 ani și adulților doritori să învețe această tehnică.

ATELIER DE PRINTAT MICI SCENETE (3+)

Printr-o tehnică simplă de desen, prin zgâriere, vom realiza matrițe simple care vor putea fi apoi imprimate cu ajutorul vopselurilor speciale. La sfârșitul atelierului lucrările rezultate vor putea fi luate acasă.

 

Broșe din lână netoarsă – Ghinde colorate

TEHNICA DE ÎMPÂSLIT CU AJUTORUL APEI ȘI A SĂPUNULUI (3+)

Folosind lâna netoarsă, apă și săpun vom împrieteni cu lâna, modelând-o în mici figurine moi și pufoase care ne vor înfrumuseța puloverele noastre sau ale persoanelor dragi. La sfârșitul atelierului obiectele realizate vor putea fi luate acasă.

Atelierul, dedicat copiilor peste 3 ani, este unul care încurajează lucrul copil-adult, mai ales atunci când copilul este de vârstă mică.

 

Ateliere cu Ana Petrovici-Popescu

 

Pentru grupuri mari, de la 5 la 14 ani

 

Atelier de pictat

Folosind tempera pe pânză sau acuarelă și liner pe hârtie vom aborda teme precum: miniaturile lui Picu Pătruț, scoarțele, cahlele ce îmbracă o sobă sau ulcioarele de nuntă.

 

Pentru grupuri de cel mult 10 copii

 

Apariția lumii, hambarul cu semințe umane (11-14 ani)

Pe vremuri exista în ceruri un Strămoș Făurar ce construise un hambar din pământ ceresc, cu opt încăperi unde erau adăpostite semințele din care rodeau părțile interioare ale corpului omenesc. Însă semințele crescute cu ceață și fulgi de nea la plic, au îngreunat hambarul de s-a rostogolit până a ajuns pe pământ și așa a apărut omenirea. Pentru a întruchipa momentul dinaintea apariției lumii, vom picta pe pânză culcușul semințelor, apoi vom construi din sârmă și hârtie sâmburii umani care vor crea lumea întreagă. La final vom compune o instalație de artă contemporană din lucrările fiecărui participant.

 

Sperietori cu strâmbături (11-14 ani)

Pe vremuri oamenii își protejau recoltele de păsările pofticioase construind sperietori cu chip uman pe care le îmbrăcau în haine zdrențăroase, le îndesau bine pe cap pălării găurite pentru a le feri de insolație, iar la final le împodobeau cu tot felul de oale gălăgioase. Pornind de la acest obicei, vom realiza o lucrare colectivă ce va cuprinde tot spațiul Atelierului de Creativitate în care vom construi un câmp mare de sperietori cu strâmbături – grimasa poate pleca de la fața unui om fără vacanță și de la urletul acestuia când observă lipsa ultimei felii de tort din frigider -, apoi vom construi acele obiecte/idei ce trebuie păzite.

 

Acoperișul de lapte (7-9 ani)

Pe vremuri când unui copil îi cădeau primii dinți, cei numiți de „lapte”, era îndemnat să îi arunce pe acoperișul propriei casei pentru ca păsările să-i ia și să-i ofere în schimb alții mai buni cât să-i țină toată viața.

Vă propun să creăm un acoperiș-constelație aproape uman – adică va avea un ochi pentru a urmări împlinirea obiceiului și o gură-sală de așteptare pentru dinții tuturor copiilor, apoi vom realiza pasărea care se ocupă de transfer.

 

Simboluri tatuate pe pielea de schimb (10-12 ani)

Pornind de la modelele și simbolurile țărănești regăsite pe ouăle încondeiate, participanții pot crea un tatuaj pentru a transmite un mesaj despre propriile preocupări, preferințe sau despre modul în care văd lumea. Astfel că fiecare participant își va croi din piele ecologică acea parte pe care ar dori să-și poarte simbolurile preferate, de ex. mână, gambă, gât, apoi va realiza desenul cu un marker permanent, iar la final va crea un fel de armură-piele detașabilă pentru a proba tatuajul imaginat.

 

Ateliere cu invitați din muzeu

 

Atelier de radio pentru copii și adolescenți cu Monica Chiorpec (9+) – pentru grupuri de cel mult 10 copii

Atelierul le propune participanților o introducere în arta radiofonică, prin care ei să-și dezvolte capacitatea de a deosebi stilurile jurnalistice, deprinzându-se cu diverse tehnici și cadre de realizare a unor materiale radio. Noul format al atelierului le oferă celor interesați de acest domeniu oportunitatea de a înțelege importanța fenomenului radio din punct de vedere istoric, social și cultural.

Pasionații de jurnalism vor avea ocazia să redacteze materiale radiofonice cu tematici și subiecte specifice MNȚR, să își exerseze improvizația la microfon, dicția și exprimarea orală și să se familiarizeze cu utilizarea soft-urilor de editare și prelucrare de sunet. Micii – și, sperăm noi, viitorii – jurnaliști de radio vor fi provocați să realizeze interviuri și să le insereze în texte care vor fi ulterior citite la microfon și montate ca materiale gata de difuzat, la fel cum se întâmplă în redacțiile posturilor de radio. Desigur, la finalul fiecărui atelier, participanții vor putea primi în format audio primele lor creații jurnalistice.

 

Povești cu urechi, atelierul lui Călin Torsan (9+)  – pentru grupuri mari

Eu sunt Călin, omul cu fluier. La întâlnirea cu mine vom sta de vorbă despre fluierele românești și de aiurea. Cum se construiesc, cum se înfrumusețează, unde și când se cânta din ele. Vei asculta glasul unora dintre acestea, dar și tot felul de istorii surprinzătoare despre muzică.

 

Croit, țesut și cusut cu Lidia Stareș (6+) – pentru maxim 6 persoane

În atelierele de cusut vom descoperi semne și însemne. Apoi le vom inventa pe ale noastre și le vom coase.

Țesutul în războiul orizontal va consta în aflarea mișcărilor elementare ale mâinilor și picioarelor ce manevrează războiul, pentru a realiza o țesătură, și vor executa un fragment de model, ca ”scoarța” cu alesătură.

La războiul vertical (gherghef cu urzeală), vom afla cum se realizează diferite forme geometrice, elemente decorative și legăturile necesare unui covor. Înscrieri la telefon: 0722.798.284

 

Pe lângă aceste ateliere, la cerere, putem desfășura și ateliere specifice, punctuale, corelate cu marile sărbători religioase sau laice de peste an sau cu temele expozițiilor temporare.

 

Program: 

Atelierele pentru grupurile organizate și pentru persoanele cu nevoi speciale vor avea loc în timpul săptămânii, de luni până vineri, între orele 9.00 – 15.00, la cerere: din oferta de ateliere, împreună cu profesorul/învățătorul, vom programa atelierul în funcție de caracteristicile grupului și disponibilitatea sălii.

 

Pentru înscrieri vă rugăm să ne trimiteți un mesaj care să conțină referiri la numărul de persoane, grupa de vârstă și ziua în care doriți să se desfășoare la adresa de email: atelieruldecreativitate@gmail.com.

 

Prețul unui bilet este de 25 de lei/persoană. Persoanele cu nevoi speciale și cazurile sociale au gratuitate.

 

4 august 2022, ora 18.00, Sala Media

Muzeul Național al Țăranului Român

 

Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă joi, 4 august 2022, de la ora 18.00, la Sala Media, la lansarea cărții Mitologia, o cale didactică de cunoaștere a psihismului uman, de Elena Chirilă.

 

Invitat special: conf. dr. Maria-Luiza Dumitru Oancea de la Universitatea București

 

Elena Chirilă are o activitate didactică de 16 ani la catedra de limbi clasice, la școli și licee de prestigiu din București, este autoare a unui curs practic de Limba Română pentru Străini, publicat în 2013 și autoarea cărții Mitologia, o cale didactică de cunoaștere a psihismului uman, publicată în 2022, care o are pe doamna Conf.dr. Maria-Luiza Dumitru Oancea, drept coordonator științific.

 

Cartea Mitologia, o cale didactică de cunoaștere a psihismului uman oferă perspectiva abordării mitologiei clasice (a mitologiei grecești) dintr-un unghi care permite și invită, prin variatea de activități didactice, fie la o explorare, prin mituri și legende, a aspectelor și trăsăturilor de personalitate a unor divinități mitologice grecești, care pot fi asociate cu trăsături de caracter uman, fie la construirea unui profil de personalitate a divinităților și eroilor mitologici ori pe baza faptelor, ori după simboluri, fie la explorarea și cunoașterea dimensiunilor sufletului uman, fie la realizarea unor desene pe tipuri de vase grecești, fie la identificarea imaginilor din desenele de pe vase grecești, cu trimitere către latura documentară și estetică a acestora.

 

Dacă îți dorești să petreci câteva ore departe de freamătul orașului fără a părăsi Bucureștiul și să afli în același timp poveștile din spatele a nenumărate exponate tehnice, Muzeul tehnic din Parcul Carol este locul spre care ar trebui să-ți îndrepți pașii.

Vorbim despre primul muzeu tehnic din România, fondat în anul 1909 de inginerul Dimitrie Leonida, după modelul Muzeului Transportului din Berlin.

 

 

Începuturi

La început, muzeul a funcționat în centrul capitalei, pe strada Mendeleev din apropierea Pieței Romane (strada Primăverii se numea atunci), în aceeași clădire cu Școala de electricieni și mecanici, lângă Piața Amzei. Școala funcționa la etaj, în timp ce parterul și subsolul erau alocate muzeului. Aici, în zilele de sâmbătă și duminică, elevii școlii făceau experimente și ofereau explicații publicului, dar după doar trei ani funcționare, Primăria a decis să dea o altă destinație clădirii, iar muzeul a fost mutat într-o clădire improprie pe Bd. Magheru. Abia în 1928, cu ocazia organizării „Primei expoziții de electricitate din România”, muzeului i s-a alocat unul dintre multele pavilioane aflate în Parcul Carol I. Beneficiind acum de un spațiu generos, inginerul Dimitrie Leonida a instalat „nu numai muzeul tehnic, dar și Muzeul românesc, așa că vizitatorii, după ce-și dădeau seama de bogățiile naturale ale țării noastre, treceau în sălile în care li se arăta cum pot să fie folosite prin tehnică aceste bogății”. Șapte ani mai târziu, în anul 1935 muzeului tehnic i s-a oferit o nouă clădire, tot în parcul Carol I, mai spațioasă, construită pe un cadru de beton armat, cu o suprafață de aproximativ 3.000 mp, în care funcționează și astăzi. Dar lucrurile nu au fost atât de liniștite. După ce la 1 mai 1950, Comitetul Provizoriu al Sfatului Popular București decide ca imobilul din parc unde funcționa muzeul tehnic „al Prof. D. Leonida” să treacă în folosința Ministerului Energiei Electrice, Dimitrie Leonida și-a dat seama că singura modalitate de supraviețuire a muzeului este să-l doneze Ministerului Energiei Electrice. Ceea ce și face, pe 10 august 1951. Chiar dacă muzeul a fost donat statului, profesorul Leonida a continuat să se ocupe de organizarea și conducerea lui până la sfârșitul vieții. Documentele vremii mai arată că, în perioada 1951-1954, Muzeul Tehnic a intrat într-un amplu proces de reorganizare și politizare – în conformitate cu noile principii, materialul expus urmând să fie orientat numai pe realizările din URSS și din România, cu unele derogări admise.

 

 

După 1989, muzeul a continuat să fascineze și să pună la contribuție mintea celor care au decis să-i treacă pragul dornici de a se întâlni cu istoria, o istorie a tehnicii. De-a lungul timpului, nenumărate evenimente au fost organizate la muzeul din apropierea Patriarhiei. Un exemplu este expoziția dedicată memoriei inventatorului Justin Capră, cunoscut pentru cele peste 100 de invenții înregistrate, în special în domeniul transportului auto individual ecologic, dar mai ales pentru Aparatul de zbor individual cu reacție. În amintirea sa, Muzeul Național Tehnic “prof. ing. Dimitrie Leonida” a organizat o expoziție omagială unde a prezentat câteva din prototipurile realizate de Justin Capră – Rucsacul zburător, realizat în 1956, celebrul Aparat de zbor individual cu reacție (1958), Automobilul Soleta cu profil aerodinamic special, Un automobil nepoluant fără volan și fără pedalier, realizat în 1970, și electroscuterul Oroles. Nici cei mici nu au fost uitați. Împreuna cu familia sau grădinița, copiii cu vârste cuprinse între 6 și 8 ani au fost invitați să participe pe timpul verii la programul educativ-instructiv “De la stele și planete pân’ la ceasul din perete”. În cadrul atelierului, copiii au fost familiarizați, într-o manieră ludică, cu noțiuni despre stele, planete, sateliți, dar și despre gnomoni (un gnomon este partea unui soare care aruncă o umbră), clepsidre, ceasuri cu foc.

 

Vizită la Muzeul Național Tehnic

În cadrul Muzeului Național Tehnic vizitatorii au ocazia să admire un număr semnificativ de exponate ce marchează momente din istoria științei și tehnicii, muzeul găzduind o colecție de vehicule, una de motorete și motociclete din diferite perioade, precum și biciclete – inclusiv cu roți de lemn. În plus, pot fi observate piese de colecție, dar și machete ale unor fabrici, centrale, locomotive și vagoane.

 

 

Prețul pentru vizionarea expoziției de bază sau a celei temporare este de 6 lei/persoană, în timp ce intrarea în ambele expoziții costă 10 lei/persoană. O categorie extinsă de persoane beneficiază de reducere cu 50% a tarifului de intrare – lista completă poate fi consultată aici.

 

Adresa Muzeului Național Tehnic: Str. General Candiano Popescu nr. 2, sector 4, București

 

Sursă bibliografică & fotografii: http://mnt-leonida.ro/ | Facebook Muzeul Național Tehnic “prof. ing. Dimitrie Leonida”

 

 

Ateliere și demonstrații de vopsire a firelor cu ajutorul plantelor

24 iunie 2022, pe terasa atelierului de țesut

Muzeul Național al Țăranului Român

 

 

 

Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă vineri, 24 iunie 2022, la Vopsiri din drag – o serie de ateliere și demonstrații de vopsire a firelor naturale cu ajutorul plantelor și de împletire de coronițe. Atelierele vor fi susținute pe terasa atelierului de țesut de Lidia Stareș Ovejan, artist plastic, muzeograf și profesor.

 

Flora spontană este aceea care, prin bogăția ei, ne oferă o mulțime de posibilități vindecătoare. Să nu uităm că aceleași plante, cărora li se adaugă unele experimentate deja, ne oferă prin procedee simple, dar spectaculoase, o paletă cromatică încântătoare. Rezultatele țin de îndrăzneala celui care se încumetă.

 

Folosirea plantelor necesită respectarea unor reguli fără de care ele nu sunt apte nici pentru a vindeca, nici pentru a colora.

 

Program

între orele 11.00 – 13.00 – ateliere și demonstrații de vopsire a firelor naturale cu ajutorul plantelor;

între orele 14:00 – 16:00 – De Sânziene, împletim coroniţe pentru împlinit dorinţe.

 

Așadar, vă așteptăm să provocăm împreună natura cu ce avem la îndemână spre a ne bucura sufletul și ochii.

 

Intrarea este liberă.

 

2 aprilie, ora 19.00, Studioul Horia Bernea

Muzeul Național al Țăranului Român

Muzeul Național al Țăranului Român și Fundația Alexandru Tzigara-Samurcaș vă invită sâmbătă, 2 aprilie, ora 19.00, la o seară de muzici tradiționale în memoria Speranței Rădulescu (1949-2022), distinsă personalitate a etnomuzicologiei contemporane, specialistă în muzicile de tradiție orală și de metisaj. Etnomuzicologia practicată de Speranța Rădulescu a devenit deja un reper care se desprinde de granițele temporale ale prezentului. Muzicile și muzicienii pe care aceasta i-a îndrăgit ne vor aminti de ființa care și-a transformat meseria în vocație, ideile în moștenire culturală și amintirea în inspirație. Programul artistic va fi susținut de Taraful Bucureștilor și de grupul Ardealul din Gherla, vechii săi colaboratori. Concertul va avea loc la Muzeul Național al Țăranului Român în sala Horia Bernea. Intrarea va fi liberă, în limita locurilor disonibile.

Speranța Rădulescu a absolvit Secția de Compoziție a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București în 1973, apoi s-a consacrat cercetării muzicilor orale din România, în cadrul Institutului de Cercetări Etnologice și Dialectologice. Din 1990 s-a alăturat echipei condusă de Horia Bernea și a început activitatea de cercetător al Muzeul Țăranului Român, proaspăt reînființat. În 1992 a lansat colecția de muzici tradiționale „Ethnophonie”, o alternativă veritabilă în raport cu muzica folclorică oficială și cu cele globalizante ale prezentului (de fuziune, world music). Colecția însumează astăzi 23 de casete și 31 de CD-uri (primele zece discuri fiind distinse cu premiul „Coups de Coeur” din partea Academiei „Charles Cros” din Franța) și rămâne un demers important de documentare a unor muzici aflate la limita supraviețuirii.

În 2005 Speranța Rădulescu a început colaborarea cu Universitatea Națională de Muzică din București, ca profesor asociat, unde a coordonat teze de doctorat și a predat cursuri de muzici tradiționale, antropologie și etnomuzicologie.

A fost unul dintre cercetătorii apreciați ai comunității științifice internaționale, membră a Societății Franceze de Etnomuzicologie (SFE) și a Consiliului Internațional al Muzicii Traditionale (ICTM). Este autoarea sau co-autoarea a numeroase studii și cărți de referință în domeniu, publicate atât în România (Taraful și acompaniamentul armonic în muzica de joc, Editura Muzicală, 1984; Cântecul liric. Tipologie muzicală. Vol. I: Transilvania meridională, Editura muzicală, 1990; Peisaje muzicale în România secolului XX, Editura muzicală, 2002; Taifasuri despre muzica tigănească, Editura Paideia, 2004) cât și în străinătate (À tue-tête. Chant et violon au Pays de l’Oach, Roumanie (cu Jacques Bouët și Bernard Lortat-Jacob), Collection “Hommes et musiques”. Paris, Université Paris-Nanterre, 2002; Manele in Romania. Cultural Expression and Social Meaning in Balkan Popular Culture (cu Anca Giurchescu și Margaret Beissinger) New York-London, Rowman Littlefield, 2016; Regards sur la musique en Roumanie au XXe siecle. Paris, l’Harmattan, 2021).

 

 

 

 

 

Expoziție de Athena Dumitriu

10-20 februarie 2022, Sala Acvariu

Muzeul Național al Țăranului Român

 

Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă joi, 10 februarie 2022, de la ora 17.00, la vernisajul expoziției Cămașa Ciumei, deschisă la Sala Acvariu.

 

Imaginează-ți o cameră slab luminată unde câteva femei cos în tăcere o cămașă cu puterea să alunge ciuma. Privește-le cu atenție: câte sunt? ce vârste au? cum arată? cum le cheamă? sunt îmbrăcate sau goale? Răspunsurile la întrebări diferă de la o legendă la alta sau de la o zonă la alta, dar în definitiv poate că nu contează numărul lor, vârsta sau numele, ci doar ceea ce fac: își pun speranța în ritualul magic al Cămășii Ciumei. Documentele vremii nu ne spun dacă Cămașa Ciumei avea sau nu efect, dacă sacrificiul femeilor care o lucrau într-o singură noapte oferea protecție satului împotriva bolii. Singurul lucru care răzbate după parcurgerea materialelor[1] este credința pe care toți cei implicați în ritual o aveau în înfăptuirea lui.

 

Vechile credințe spuneau că ciuma și alte boli erau provocate de diavol, demoni sau spiritele rele, iar pentru recăpătarea sănătății era nevoie ca aceste duhuri răufăcătoare să fie alungate. Lipsiți de informații medicale și de alte mijloace de protecție, țăranii credeau în magia vindecătoare a unui obiect vestimentar realizat din cânepă, deoarece „firele ei erau iubite de draci și de vrăjitoare”[2]. Artista Athena Dumitriu realizează o Cămașă a Ciumei din cânepă, pornind de la acest obicei străvechi de vindecare pe care îl reinterpretează într-o cheie contemporană și adaptată vremurilor actuale. După doi ani de pandemie, în care ne-am bănuit unii pe alții la fiecare strănut, unde ni s-a strâns sufletul la fiecare îmbolnăvire a unui apropiat, ori în care i-am plâns în singurătate pe cei dragi, simțim cum ne pierdem încrederea în sloganul optimist „Totul va fi bine”. În secret, artista speră ca refacerea acestui act magic să ne aducă vindecarea pe care cu toate și toți o dorim/după care tânjim.

 

Muzeul Național al Țăranului Român s-a alăturat demersului inițiat de Athena Dumitriu, deoarece credem că este important să contextualizăm actul artistic atunci când el reinterpretează și chestionează surse tradiționale. Muzeul a contribuit la această expoziție cu imagini ale icoanelor care îl reprezintă pe Sfântul Haralambie, sărbătorit pe data de 10 februarie, ocrotitorul și apărătorul oamenilor și animalelor în fața bolilor. Sfântul este mereu înfățișat călcând pe moarte sau pe ciumă, iar cel mai adesea o ține legată cu un lanț sau o frânghie. La Arhiva de Imagine am identificat fotografii care ne arată modul în care plantele de cânepă devin fire textile, cum sunt melițate, albite și apoi toarse. Biblioteca muzeului a reprezentat punctul zero al acestei cercetări, locul care a oferit informații despre folclorul medical tradițional și alte ritualuri de vindecare folosite de țăranii români. În prezent, când vindecarea nu mai ține de sacrificii și ritualuri, credem că este important să privim spre viitor cu speranță, și, de ce nu, să păstrăm o fărâmă de gândire magică în viețile noastre, ne-ar ajuta să trecem mai ușor peste încercările grele.

 

Curator: Iuliana Dumitru, Muzeul Național al Țăranului Român

 

Expoziția va putea fi vizitată la Sala Acvariu, până pe 20 februarie 2022, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00. Lunea este închis.


[1] Materiale bibliografice pentru acest text pot fi consultate la masa cu documente prezentă în expoziție.

[2] https://leviathan.ro/camasa-ciumei-de-ani-bradea/

 

Proiect educativ realizat împreună cu elevii de la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” și Colegiul Tehnic de Arhitectură „I.N. Socolescu”

25 ianuarie – 6 februarie 2022, Sala Irina Nicolau

Muzeul Național al Țăranului Român

 

Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” și Colegiul Tehnic de Arhitectură „I.N. Socolescu”, în parteneriat cu Muzeul Național al Țăranului Român, vă așteaptă marți, 25 ianuarie 2022, de la ora 18.00, la Sala Irina Nicolau, la vernisajul expoziției Realitățile neferite din interpretarea artistică a basmului românesc.

Organizarea unei expoziții de artă contemporană pe simezele Muzeului Țăranului are darul de a evidenția filonul rural care se transmite în ADN-ul cultural al artiștilor plastici români. Simboluri arhaice, tonalități, personaje de basm și nuanțe naive specifice spațiului rural românesc se vor regăsi în lucrările celor șapte exponenți propuși în acest proiect. De ce șapte? În mitologia românească și nu numai, cifra șapte are multiple semnificații, mai ales religioase.

Tematica unitară a acestui proiect artistic este interpretarea basmului românesc. Plin de simboluri, basmul definește cultura populară, iar poveștile românești se transmit din generație în generație, încă din primii ani ai vieții. Confruntarea dintre bine și rău, realul și fabulosul, imaginarul și fantasticul din narativul popular se regăsesc cel mai fidel în creația plastică a artiștilor, fără să fie neapărat o chestiune conștientă, ci mai degrabă moștenită de secole. Timpul mitic din basm, nemurirea, căutarea desăvârșirii, împlinirea, toți acești piloni ai basmului se regăsesc în lucrările artiștilor plastici. Personajele basmului se vor regăsi reinterpretate în lucrările expuse pe simezele Muzeului Național al Țăranului Român.

Deoarece la începutul perioadei medievale, meseriile se transmiteau de la o generație la alta, prin breslele meșteșugărești, cei șapte artiști, pe toată perioada desfășurării proiectului, vor deveni maeștri pentru șapte elevi de la liceele bucureștene de profil. Astfel, se va crea legătura maestru/ucenic, întocmai ca în perioada breslelor, iar filonul românesc din artele plastice va fi transmis mai departe de la o generație către următoarea generație.

Colaborarea dintre artiști și ucenicii-elevi este echivalentă cu drumul eroului pozitiv din basm. Simbolistic, se referă la căutarea veleităților artistice ale elevilor și perfecționarea lor. Călătoria în basm presupune maturizarea eroului care-și încheie provocările și sarcinile cu succes. Cele câteva luni în care elevii vor lucra alături de artiști, la atelierile de creație ale acestora reprezintă, în fapt, călătoria din basm. Succesul final este reprezentat de expoziția de la Muzeul Țăranului. Fiecare dintre artiști și elevi are libertatea de a-și exprima în lucrări propiile viziuni asupra eroilor din basme, pot reinterpreta simboluri, scene sau dialoguri.

Proiectul se întinde pe durata a a trei luni, începând cu 19 octombrie 2021, zi în care a avut loc prima întâlnire între artiști și elevi, iar aceștia din urmă și-au ales maeștrii. Până la sfârșitul lunii ianuarie 2022, vor lucra împreună cu artiștii în ateliere, iar expoziția va avea loc în perioada 25 ianuarie-6 februarie 2022.

Artiști: Bogdan Andronic (Andronicus), Dragoș Bojin, Anca Ciofirla, Cezar Cristea (1Qsapro), Radu Panait, Mihai Glodeanu,, Sofia Ovejanu.

Elevi: Ana Hetel, Vanessa Matei, Matei Simoc, Maria Nițulescu, Andrada Matei, Elena Popa, Alexandra Cristoltan.

Coordonator proiect: Sofia Ovejan și Ionuț Avram

Curator: Suzana Dan

 

Expoziția va putea fi vizitată la Sala Irina Nicolau, până pe 6 februarie 2022, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00. Lunea este închis.

 

Prețul biletului de intrare: adulți – 8 lei; pensionari – 4 lei; elevi și studenți, posesori ai cardului Euro 26, în vârstă de până la 30 de ani, persoanele adulte cu handicap mediu sau ușor – 2 lei.

 

 

3 – 5 decembrie 2021, între orele 10.00 și 18.00

Muzeul Național al Țăranului Român

 

Sfântul Nicolae face parte dintre sfinții cu mare ținere. Iarna începe, după unii, în această zi. Când își scutură barba sfântul, începe să ningă.

Mai important decât toate este faptul că Sfântul Nicolae reprezintă o geană de nădejde. Poate că nu se sfârșește lumea, poate că vine primăvara iar…

Sfântul Nicolae ajută fetele sărace. Obiceiul de a dărui copiilor dulciuri și o nuielușă este o inovație a orașului, o prefigurare a lui Moș Crăciun cel a tot dăruitor.

Ghidul sărbătorilor românești, de Irina Nicolau

Peste 60 de meșteri mari, cei mai pricepuți olari, lingurari, cojocari, cofetari, țesătoare, cusătorese, împletitoare, pielari, iconari, cioplitori… vin din toate zonele țării la Muzeul Național al Țăranului Român, cu lucruri frumoase, numai bune de admirat și tocmit. Sunteți așteptați de vineri, 3, până duminică, 5 ale lunii lui Undrea, de la orele 10 de dimineață, până la 6 seara, la Târgul de Sfântul Nicolae.

Puteți admira și cumpăra: jucării, nuielușe, măști, ii, podoabe, scoarțe, străchini, icoane, pristolnice, blide, marame, chimire, curele, genți, blidare, copăițe, sărărițe, pipernițe, găvane, lingurare, linguri, împletituri din pănuși, oale, scăunașe, ștergare, lăzi de zestre, catrințe, cămăși, fote, clopoței, zurgălăi.

Sâmbătă, 4 decembrie, între orele 11.00-17.00, vizitatorii târgului vor putea asista la o animație muzicală cu Fanfara Șarambel din Valea Mare. Satul Valea Mare din județul Vaslui este recunoscut în regiune datorită fanfarelor care asigură muzica pentru petrecerile de nuntă și alte sărbători rurale. Dacă în vremurile bune existau 10-12 fanfare, au rămas acum doar vreo trei, dintre care Fanfara Șarambel este recunoscută ca fiind cea mai apreciată. Aceasta va poposi în curtea Muzeului Țăranului și îi va bucura pe toți cei prezenți la târg cu hore, sârbe și bătute moldovenești.

Nu vor lipsi nici bunătățile precum prăjiturile de casă, cozonacii, mierea de albine ori ierburile de leac, și nici tradiționala țuică.

Vizitatorii sunt invitați, de asemenea, să răsfoiască, să citească și să-și îmbogățească rafturile bibliotecii cu publicațiile Muzeului: cărți cu teme etnologice, cărți-obiect, albume, calendarul 2022 ori revista Martor.

 

Prețul biletului de intrare la târg: adulți – 8 lei; pensionari – 4 lei; elevi și studenți, posesori ai cardului Euro 26, în vârstă de până la 30 de ani, persoanele adulte cu handicap mediu sau ușor – 2 lei

 

Organizatorul evenimentului: Muzeul Național al Țăranului Român / coordonatori: Oana Constantin și Simona Hobincu (Secția Educație muzeală)

Sfântul Ierarh Nicolae, Sân Nicoară și Moș Nicolae… Mă mir din nou. Ce au în comun sfântul numit în cărți „lăcaș curat al faptelor bune“ cu paznicul graniței apusene de pe cer și moșul care pune în ghetele copiilor o nuia și dulciuri? Ultimii doi sunt variante populare ale sfântului recunoscut de toți creștinii. Sân Nicoară este o creație a satului, și Moș Nicolae una a mediului urban. Diferențele dintre cele două variante sunt enorme. Sân Nicoară este patronul soldaților, al marinarilor, al fetelor sărace, despre el există legende, oamenii îi adresează rugăciuni. Moș Nicolae doriforul anticipează cadourile care urmează să vină de Crăciun. Imageria lui este săracă și neoriginală. Se știe puțin despre el. A apărut atunci când orașul a schimbat statutul copilului, transformându-l în personaj privilegiat. Moș Nicolae există dacă vine și, dacă vine, trebuie să aducă neapărat cadouri. Așa ceva nu poate fi imaginat în sat. Acolo nu se fac cadouri, se dau daruri. Iar darul se întoarce, reciprocitatea este obligatorie. O formulă de primire a darului din Bihor spune explicit: „Mulțumesc până oi întoarce“. În sat, nici Moș Ajun, nici Moș Crăciun nu fac daruri. Copiii sunt răsplătiți, deci plătiți, pentru serviciul ritual pe care îl fac gospodarilor colindându-i. Răsplata se face în mâncare: mere, nuci, alune, colaci. Banii au intrat târziu.

 

Bătrânii de iarnă, de Irina Nicolau

 

 

Vasul cu îndrăgostiți – comoara de la Muzeul Județean Giurgiu

15 decembrie 2023 |
''Vasul cu îndrăgostiți'' este un obiect de artă ce datează din Eneolitic - Cultura Gumelnița, unic în lume. Poate fi văzut la Muzeul Județean Giurgiu, o vizită aici fiind un bun prilej pentru a descoperi preocupările spirituale ale oamenilor preistorici...

Noaptea Europeană a Muzeelor

10 mai 2023 |
la Muzeul Național al Țăranului Român 13 mai 2023, între orele 18.00 – 21.30     La Muzeul Național al Țăranului Român, de Noaptea Europeană a Muzeelor, sâmbătă, 13 mai 2023, vă așteptăm să vizitați șase expoziții temporare și târgul...

Muzeul „in”vizibil. Subiect, imagine, obiect

12 aprilie 2023 |
19.04-16.05.2023 | sala Irina Nicolau Muzeul Național al Țăranului Român   Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă miercuri, 19 aprilie 2023, de la ora 18.30, la Sala Irina Nicolau, la vernisajul expoziției Muzeul vizibil #5. Subiect,...

Cea mai veche societate științifică din România

17 martie 2023 |
În urmă cu 190 de ani, lua naștere, la Iași, cea mai veche societate științifică din România, o instituție emblematică pentru Moldova și România modernă. Este vorba despre Societatea de Medici și Naturaliști (SMN), constituită la inițiativa medicilor...

Conferințele de la șosea

1 martie 2023 |
Culese din rural. Rezidențe de documentare și scriere 2 martie 2023, ora 18.00, sala Media Muzeul Național al Țăranului Român   Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă joi, 2 martie 2023, ora 18.00, la Sala Media, la o nouă ediție a...


Alexandru Tzigara-Samurcaș – Întemeietorul Muzeului Național

16 noiembrie 2022 |
24 noiembrie 2022 – 21 mai 2023, în spațiile expoziției permanente Muzeul Național al Țăranului Român   Muzeul Național al Țăranului Român vă invită joi, 24 noiembrie 2022, ora 17.00, la deschiderea expoziției Alexandru Tzigara-Samurcaș –...

Muzeul pentru tine!

2 noiembrie 2022 |
9 noiembrie - 31 decembrie 2022, Sala Tancred Bănățeanu Muzeul Național al Țăranului Român   Rețeaua Națională a Muzeelor din România, în parteneriat cu Muzeul Național al Țăranului Român, propune publicului larg, comunității industriilor...

Ateliere în timpul anului școlar octombrie 2022-iunie 2023

11 octombrie 2022 |
Muzeul Național al Țăranului Român   Atelierul de creativitate de la Muzeul Țăranului a debutat ca program de educație muzeală în anul 2001, dar acțiuni punctuale au existat chiar în anii ’90, la inițiativa Irinei Nicolau. De atunci, imaginăm cu...



Vopsiri din drag

17 iunie 2022 |
Ateliere și demonstrații de vopsire a firelor cu ajutorul plantelor 24 iunie 2022, pe terasa atelierului de țesut Muzeul Național al Țăranului Român       Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă vineri, 24 iunie 2022, la...

Concert în memoriam Speranța Rădulescu

28 martie 2022 |
2 aprilie, ora 19.00, Studioul Horia Bernea Muzeul Național al Țăranului Român Muzeul Național al Țăranului Român și Fundația Alexandru Tzigara-Samurcaș vă invită sâmbătă, 2 aprilie, ora 19.00, la o seară de muzici tradiționale în memoria...

Cămașa ciumei

8 februarie 2022 |
Expoziție de Athena Dumitriu 10-20 februarie 2022, Sala Acvariu Muzeul Național al Țăranului Român   Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă joi, 10 februarie 2022, de la ora 17.00, la vernisajul expoziției Cămașa Ciumei, deschisă la...


Târg de Sfântul Nicolae

26 noiembrie 2021 |
3 – 5 decembrie 2021, între orele 10.00 și 18.00 Muzeul Național al Țăranului Român   Sfântul Nicolae face parte dintre sfinții cu mare ținere. Iarna începe, după unii, în această zi. Când își scutură barba sfântul, începe să ningă. Mai...