,,Nu, nu, nu, nu…….Nu vreau să îmi spăl dinții”, zice Lili în gând.
,,Aaaaa…nu am chef să îmi fac curat în cameră, chiar nu am chef…” se vaită Mihai.
,,Nu doresc să mă culc!”
,,Nu doresc să mă îmbrac!”
,,Nu doresc să strâng jucăriile!”
,,Ah! Probabil, dacă nu doresc, nu am chef, înseamnă că nici măcar nu trebuie să fac, nu-i așa?”
Ce a rostit fiul tău? Dar fiica ta?
Nu vreau? Oh!
Situațiile de negociere nu sunt ușoare
Nu este absolut deloc ușor să ne aflăm ca părinți în aceste situații de negociere, explicând iar și iar (cu calm, așa-i?) de ce este bine să…, este potrivit să…, la ce ne folosește…, cum o să ne ajute….
Este tare greu să îi convingem, să îi determinăm, să-i și condiționăm…
Să schimbăm ceva
Să încercăm să facem lucrurile puțin altfel. Îi ascultăm. Îi validăm. Punem limite clare.
,,Ah, te ascult…nu ai chef de asta…totuși să știi că trebuie să o faci….Uneori trebuie să facem și lucruri pe care nu le vrem. Acum este un astfel de moment.
Da, aud ce îmi spui, spui că nu vrei. Totuși tu trebuie să faci asta, să o duci până la capăt.
Asta numesc eu responsabilitate. Copil responsabil.
Când totul va fi gata, te vei simți chiar bine, vei vedea!”
Se rezolvă imediat totul?
- ar putea să nu iasă din prima.
Asta nu înseamnă însă că metoda nu funcționează, că nu va funcționa niciodată. Înseamnă că fiul sau fiica ta se simte în siguranță să reacționeze în fața ta. Să se exprime.
Tu, părintele, stai ferm. Rămâi puternic. Calm și serios:
,,Acum, te rog, este timpul să faci ce este de făcut!”
Este important să nu îi lăsăm pe copii să confunde ,,nu am chef” cu ,,nu trebuie să”.
Și când totul este gata?
Când și-au dus treaba la bun sfârșit cu adevărat, arată-le că le apreciezi efortul. Mulțumește și arătă apreciere pentru tot ce s-a făcut. Vorbește-le despre lucrul cu bine dus la capăt și despre bucuria de a ști că ești capabil de asta.
Încearcă să le vorbești la nivelul lor, cu ochii în ochii lor. Vino tu spre ei când vorbești sau ajută-i să urce la înălțimea ta. Acest lucru îi liniștește pe copii și îi face mult mai receptivi la ceea ce se rostește.
Când discutăm cu copiii noștri să fim acolo: cu blândețe și fermitate, dar cu glas care sună cald, chiar și atunci când, uneori, ne simțim goliți de răbdare și mai este un pas până să explodăm. Mai ales în momentele de refuz și răzvrătire copiii au nevoie să le fim sprijin și ghid; când vom înțelege și vom interioriza acest lucru, totul va deveni, treptat, mai simplu.
Empatia are un rol major pentru că ne arată disponibilitatea de a simți probleme, frici și frustrări și de a le oferă copiilor sentimentul că sunt înțeleși și că sunt în siguranță în brațele noastre iubitoare, lângă noi, oricând.
,,Mama, gata am terminat totul de aranjat! Mai știi când mi-ai spus că mă voi simți tare bine? Chiar așa este!”