Răsărit de soare, azi pe Stația Internațională
„Dacă așezi altfel literele cuvântului „ROMÂNIA”, vei descoperi, printre altele, expresia: „OM ÎN RAI”!!!
De fapt, asta înseamnă ROMÂNIA! Să nu uitaţi niciodată!” – Nicolae Steinhardt
LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!!!🇷🇴
Numele Techirghiol provine din limba turcă (Tekirgöl) și înseamnă „Lacul lui Tekir” – un bătrân orb și olog, care, potrivit legendei, a fost vindecat în mod miraculos de nămolul tămăduitor al lacului, împreună cu măgarul său. Astăzi, această legendă este celebrată printr-un monument chiar în centrul stațiuni. În acest mod, legenda a devenit fundamentul unei tradiții terapeutice ce a rezistat peste un secol.
Primele documentări despre efectele curative ale nămolului datează din 1854. În 1899, Techirghiol a fost declarată stațiune balneară, devenind rapid renumită la nivel internațional. Nămolul sapropelic a fost distins cu medalia de aur la Expoziția Universală de la Paris în 1924, o recunoaștere a eficienței sale medicale. În anii ’30, cercetările profesorului Saligny și ale Institutului Român de Balneologie au confirmat științific virtuțile „aurului negru”.
Techirghiol nu este doar un loc al trupului, ci și al spiritului. Mănăstirea Sfânta Maria, aflată pe malul lacului, este unul dintre cele mai importante centre spirituale ale Dobrogei. Aici a trăit și s-a nevoit unul dintre cei mai mari duhovnici ai României – părintele Arsenie Papacioc (1914-2011), a cărui chilie se poate vizita și astăzi. Mii de credincioși vin anual în pelerinaj, atrași de forța liniștitoare a locului și de binecuvântările duhovnicului. Într-o sinergie rară, stațiunea oferă vindecare fizică prin nămol și vindecare spirituală prin rugăciunea.
Nămolul sapropelic este un sediment organic cu proprietăți antiinflamatorii, detoxifiante și regeneratoare. Bogat în minerale precum calciu, magneziu, sodiu și sulfați, el se formează într-un proces natural, lent, pe fundul lacului, într-un mediu sărat și fără oxigen.
Terapia cu nămol este utilizată cu succes pentru boli reumatice și articulare, afecțiuni ale pielii (psoriazis, eczeme), tulburări neurologice și endocrine și recuperare post-traumatică.
Pe malul lacului, turiștii aplică nămolul negru pe piele, îl lasă să se usuce la soare, apoi se scaldă în apa sărată. Efectul este dublu: mineralizarea profundă a pielii și relaxarea musculară.
În prezent, baza modernă de tratament de la Techirghiol oferă terapii combinate: băi calde cu nămol, aerosoli salini, electroterapie și gimnastică medicală, toate integrate într-un cadru profesionist și prietenos.
În plus, turiștii sunt invitați să descopere parcul botanic – unicul de pe litoralul românesc, ce reunește specii rare din Dobrogea și Balcani, să se bucure de o plimbare de seară pe faleza lacului în timp ce admiră apusuri spectaculoase și să se bucure de preparate locale precum borș de pește dobrogean sau plăcinte aromate cu brânză sărată.
Techirghiol este o destinație aparte, locul în care natura, știința și credința se întâlnesc. Fie că mergeți pentru o cură de sănătate, fie pentru a respira aerul tihnit al Dobrogei, Techirghiol oferă o experiență completă – a trupului, a minții și a sufletului.
Sursă foto: statiuneatechirghiol.ro, techir.ro
În inima Carpaților Meridionali, șerpuind printre crestele Munților Parâng, se află Transalpina – cel mai înalt drum rutier din România. Cunoscut și sub numele de „Drumul Regelui”, Transalpina nu este doar o realizare impresionantă de inginerie, ci și o expresie vie a legăturii dintre om și munte, dintre trecutul istoric și prezentul turistic al țării. Este un loc în care cultura, natura și aventura se împletesc armonios, oferind călătorului o experiență de neuitat.
Transalpina, oficial DN67C, leagă orașul Novaci din județul Gorj de Sebeș, în județul Alba, urmând un traseu montan spectaculos ce trece prin stațiunea Rânca, Obârșia Lotrului, Lacul Oașa și localitatea Șugag, traversând astfel județele Gorj, Vâlcea și Alba. Pe o distanță de aproape 150 de kilometri, drumul urcă până la altitudinea de 2.145 de metri în Pasul Urdele, oferind priveliști alpine spectaculoase și un aer pur. Spre deosebire de Transfăgărășan, care trece prin tuneluri și este flancat de versanți abrupți, Transalpina se desfășoară mai mult pe culmile munților, oferind o panoramă deschisă în toate direcțiile.
Istoria Transalpinei este la fel de captivantă ca și peisajele sale. Deși exactitatea datelor istorice este încă dezbătută, se crede că traseul actual are rădăcini adânci în trecut. Unii istorici afirmă că drumul a fost folosit încă din antichitate de către romani, ca rută strategică între sudul și centrul Daciei. În Evul Mediu, păstorii din Mărginimile Sibiului foloseau această trecătoare pentru transhumanță, mutându-și turmele între pășunile de vară și iarnă. Totuși, forma sa modernă a fost conturată în perioada interbelică, în timpul domniei Regelui Carol al II-lea. Între 1934 și 1939, armata română, cu sprijinul tehnic german, a reabilitat traseul într-un context strategic, dar și simbolic – de întărire a legăturii dintre provinciile istorice.
Numele de „Drumul Regelui” vine chiar din acea perioadă, când Carol al II-lea a inaugurat drumul, iar familia regală l-a parcurs într-o coloană oficială, marcând importanța acestui proiect. În perioada comunistă, însă, Transalpina a fost aproape uitată, rămânând o potecă montană greu accesibilă și puțin cunoscută. Abia după anul 2008, au început ample lucrări de reabilitare, iar în prezent, drumul este complet asfaltat și redeschis traficului turistic – deși, din motive de siguranță, rămâne închis pe timpul iernii.
Transalpina nu înseamnă doar asfaltul care leagă două regiuni. Este o călătorie în sine, o experiență care trece dincolo de simpla traversare a unui munte. De-a lungul drumului, călătorul descoperă locuri care par desprinse dintr-o lume neatinsă: stațiunea Rânca, aflată la o altitudine de peste 1.600 de metri, este poarta de intrare în munte, oferind posibilități de cazare, schi și drumeții. De aici, drumul urcă vertiginos spre Pasul Urdele, unde priveliștea este de o frumusețe aproape ireală – vântul care suflă neîncetat, cerul care pare la un pas distanță și liniștea care învăluie totul.
Mai departe, la nord, Transalpina se domolește treptat și întâlnește Lacul Oașa – un lac de acumulare înconjurat de păduri dese și munți tăcuți. Zona este ideală pentru un popas liniștit, pentru fotografii sau pur și simplu pentru contemplare. Pe traseu se mai regăsesc Obârșia Lotrului – nod rutier spre alte atracții montane, precum Voineasa și Vidra, dar și porțiuni care coboară lin spre Valea Sebeșului, unde peisajul devine tot mai domol și rural, dar nu mai puțin pitoresc.
Drumul este deschis în general între lunile iunie și octombrie, în funcție de condițiile meteorologice. Chiar și vara, vremea pe Transalpina poate fi imprevizibilă – în doar câteva minute, cerul senin poate fi acoperit de ceața densă sau de o ploaie rece. Din acest motiv, călătoria trebuie planificată cu grijă. Este important ca mașina să fie bine echipată, rezervorul plin și hainele potrivite pentru orice schimbare de temperatură. Nu există benzinării pe traseu, iar semnalul telefonic poate lipsi în anumite porțiuni.
Transalpina este mai mult decât o rută spectaculoasă – este și un simbol al continuității, al frumuseții sălbatice, al unei culturi care învață să trăiască în armonie cu muntele. Cei care o descoperă pentru prima dată rămân aproape mereu cu dorința de a reveni.
Sursă foto: brasovdaytrips.ro, blog.stayhere.ro, ultimatedrives.net
Istoria monedelor românești reflectă evoluția economică, politică și culturală a teritoriilor ce au constituit și constituie România, având rădăcini în antichitate și conținând să se dezvolte până în prezent. De-a lungul secolelor, monedele au fost martori tăcuți ai schimbărilor din societatea românească, evoluând atât în termeni de design, cât și în ceea ce privește metalul folosit, tipurile de monede și statutul lor economic.
Primul episod important în istoria monedelor românești începe în antichitate, în perioada dacică, înainte de unirea țărilor române sub un singur stat. În acest context, triburile dacice foloseau, alături de trocuri, și monede bătute în diverse materiale. Începând cu secolul al IV-lea î. Hr., în regiunile de pe teritoriul actual al României cu circulat monede grecești din diverse colonii grecești de la Marea Neagră, cum ar fi cele din Tomis și Histria. Aceste monede, din argint sau aur, aveau simboluri și imagini legate de zeii greci, fiind folosite în tranzacțiile comerciale ale vremii.
În urma cuceririi Daciei de către Imperiul Roman (106 d. Hr.), monedele romane devin tot mai prezente în circulație pe teritoriul românesc. Pe lângă moneda romană de tip imperial, în această perioadă sunt emise și monede locale, mai ales în regiunile cu o activitate economică mai intensă. După retragerea romană din Dacia (271 d. Hr.), monedele romane continuă să fie utilizate pentru o perioadă mai lungă de timp, până la dispariția lor treptată.
După căderea Imperiului Roman, în Evul Mediu, teritoriile românești au fost influențate de o serie de dinastii și culturi externe, iar monedele emise în această perioadă reflectă aceste influențe. În secolul al XIV-lea, în timpul domniei lui Carol I al Ungariei, au apărut primele monede medievale bătute în Regatul Ungariei, care erau folosite și în Principatele Țării Românești și Moldovei.
În Țara Românească și Moldova, primele monede tipărite de autoritățile locale au fost emise în secolul al XV-lea de către domnitori precum Vladislav I sau Alexandru cel Bun. Aceste monede erau de obicei din argint și aveau pe una dintre fețe imaginea domnitorului, iar pe revers diverse simboluri heraldice sau religioase.
O etapă importantă în evoluția monedelor românești o reprezintă apariția monedei naționale, leul. În 1867, în timpul domniei lui Carol I, a fost introdus leul ca monedă națională, înlocuind talerul și alte monede străine folosite anterior în principatele române. Leul românesc era împărțit în 100 de bani, iar monedele de leu erau bătute din aur și argint, având pe avers imaginea domnitorului Carol I și pe revers diverse simboluri naționale.
În perioada interbelică, moneda națională a trecut prin mai multe modificări și reforme, în special în urma inflației și crizei economice din acea perioadă. După al Doilea Război Mondial, în perioada comunistă, sistemul monetar românesc a suferit și el transformări importante, cu emisiuni de monede noi și modificarea valorii leului în mai multe rânduri.
După Revoluție, în contextul tranziției către o economie de piață și al integrării în UE, moneda națională a suferit noi modificări. În 2005, România a lansat o serie de monede comemorative. Țara investește constant în crearea unor monede cu un design atractiv, legate de evenimente și personalități importante din istoria țării.
Astăzi, leul românesc (RON) este moneda oficială a României, iar Banca Națională a României emite periodic monede de circulație, dar și monede comemorative pentru a marca diverse aniversări și evenimente de importanță națională.
De asemenea, România participă activ la piața europeană a monedelor de colecție, iar numismatica românească este apreciată de colecționari din întreaga lume. De exemplu, bancnota aniversară cu tema 185 ani de la nașterea regelui Carol I, lansată în circuitul numismatic de Banca Națională a României la data de 1 decembrie 2024, a câștigat recent concursul “Cea mai bună bancnotă comemorativă a anului 2024”, organizat de International Bank Note Society – Filiala Ucraina. Bancnotele participante au fost analizate din punct de vedere artistic și tehnic, dar și la nivelul de securitate și al contextului istoric al designului, iar în urma voturilor exprimate de numismați din 33 de țări, bancnota aniversară lansată de BNR pentru colecționare, cu o valoare nominală de 100 lei, s-a clasat pe primul loc, cu 652 puncte.
Sursă foto: economedia.ro, aniversulargesean.ro, basilica.ro
Ziua Culturii Naționale din România este sărbătorită anual pe 15 ianuarie și reprezintă un omagiu adus patrimoniului cultural al țării. Această zi are o semnificație specială pentru români, fiind dedicată atât identității culturale, cât și valorilor tradiționale care au contribuit la formarea și consolidarea unității naționale.
Ziua Culturii Naționale a fost stabilită oficial în 2010 printr-o lege adoptată de Parlamentul României, însă legătura acestei zile cu cultura românească datează mult mai departe în istorie. La data de 15 ianuarie s-a născut Mihai Eminescu, un simbol al culturii române, ale cărui lucrări au avut un impact profund asupra limbii, literaturii și gândirii românești. Eminescu, printre operele sale literare, a contribuit la dezvoltarea conștiinței naționale și a consolidat identitatea culturală a poporului român.
În această zi, instituțiile culturale din România, precum teatrele, muzeele și centrele culturale, organizează evenimente speciale, expoziții, lansări de cărți și recitări de poezii, pentru a sublinia contribuțiile remarcabile ale celor care au scris istoria culturală a țării. Aceste manifestări sunt adresate atât publicului larg, cât și specialiștilor din domeniul cultural, fiind o ocazie de a aprofunda cunoașterea operelor și valorilor care definesc cultura românească.
În fiecare an, Ministerul Culturii organizează ceremonii oficiale și evenimente în care sunt recunoscute personalități de seamă din domeniul cultural, fiind un prilej pentru celebrarea realizărilor celor care contribuie activ la dezvoltarea culturii naționale.
Figura centrală a Zilei Culturii Naționale este, fără îndoială, Mihai Eminescu. Poetul național este considerat un pilon al literaturii române, iar opera sa este studiată și admirată nu doar în România, ci și peste hotare. Lucrările sale – inclusiv poeziile “Luceafărul”, “Doina”, “Pe lângă plopii fără soț” – au marcat o revoluție în literatura română, aducând un limbaj poetic inovativ și o adâncire a tematicii naționale.
Eminescu a avut o influență semnificativă asupra gândirii politice și filosofice din România, fiind un promotor al unității naționale și al limbii române. În plus, prin poezia sa, el a reîntărit legătura dintre identitatea culturală și națională a românilor, subliniind valorile tradiționale și frumusețea naturală a țării.
Deși Ziua Culturii Naționale este dedicată în mod special comemorării lui Mihai Eminescu, importanța acestei zile este mult mai largă. Cultura națională din Românie include o varietatea de domenii, de la literatură și artă, până la muzică, dans, arhitectură și gastronomie. De-a lungul timpului, România a oferit lumii personalități remarcabile în toate aceste domenii.
În contextul globalizării și al schimbărilor rapide din societatea modernă, cultura devine un element esențial în păstrarea și promovarea identității naționale. De aceea, Ziua Culturii Naționale este și o oportunitate de a reflecta asupra modului în care cultura română contribuie la dialogul intercultural și la dezvoltarea unei societăți civilizate, în care diversitatea și tradițiile sunt celebrate.
Sursă foto: Radio România Cultural
3 decembrie 2024 – În România, populația rezidentă de seniori cu vârsta de 65 de ani și peste depășește 3,8 milioane de persoane. Provocările vârstei vin la pachet și cu singurătatea, întrucât 1,35 milioane dintre seniori locuiesc singuri. Fundația Regală Margareta a României lansează campania „Răspundem cu suflet vârstnicilor singuri!”, inițiativă prin care își propune să ofere sprijin imediat și soluții sustenabile seniorilor vulnerabili din punct de vedere social, care se confruntă cu lipsa resurselor, izolarea sau marginalizarea, atât în perioada Sărbătorilor, cât și pe tot parcursul anului viitor. 4.000 de vârstnici vor beneficia de ajutor material, de sprijin practic și susținere emoțională prin proiectele sociale dedicate.
Prin intermediul programului Fondul pentru Vârstnici, Fundația vizează îmbunătățirea calității vieții și incluziunii sociale a seniorilor, cu precădere a celor singuri și vulnerabili din punct de vedere social. Fondul pentru Vârstnici este finanțat din donații și sponsorizări și mii de persoane vârstnice primesc anual ajutor material, sprijin practic și susținere emoțională.
Alături de seniori. Schimbăm vieți, împreună
Campania „Răspundem cu suflet vârstnicilor singuri!” invită liderii de companii să se implice în sprijinirea urgentă a seniorilor, pentru care fiecare zi contează. Contribuind pana la 31 decembrie cu 20% din impozitul pe profit pentru anul 2024, companiile au șansa de a transforma taxele într-un gest concret de solidaritate. Împreună putem fi vocea lor, alinând din singurătate, prevenind izolarea socială, ori creând oportunități pentru o viață activă.
Zeci de asociații mobilizate de Fundație în sprijinul seniorilor
În 2024, Fundația Regală Margareta a României, prin implicarea companiilor și a persoanelor fizice donatoare, a sprijinit 4.000 de seniori și a oferit grant-uri pentru 27 de ONG-uri din România care, prin serviciile sociale locale, au răspuns diverselor nevoi ale vârstnicilor din comunitățile lor.
Persoanele vârstnice au beneficiat de:
„Pentru mine, singurătatea e o izolare. Din păcate, ușa nu mi-o mai deschide nimeni. De când a murit soțul, viața mea s-a terminat, întrucât am pierdut o persoană cu care comunicam în permanență. Acum știu că, măcar o dată pe săptămână, vineri, am cu cine să stau de vorbă și cuiva îi pasă de mine. Îmi place că mă pot destăinui, că mă ascultați și sunteți interesați de starea mea”, doamna T, 77 de ani, beneficiar.
Ce putem face pentru a îmbunătăți viața seniorilor din România?
Peste 4.000 de seniori contează pe sprijinul Fundației Regale, nu doar în perioada Sărbătorilor, ci în fiecare lună a anului. Pentru seniorii noștri, timpul nu mai este un aliat. Împreună putem acționa și schimba vieți.
Parteneri media: TVR, Radio România, Radio România Actualități, Radio România Antena Satelor, Radio România Regional, Radio Trinitas, ziarul cotidian diplomatic Nine O’Clock, Ziarul News, Zenith Media, New Age Media – regia de media a cinematografelor Cinema City
***
Cu o experiență de aproape 35 de ani în domeniul social, Fundația Regală Margareta a României este una dintre puținele organizații non-guvernamentale care derulează programe dedicate seniorilor din România. De-a lungul timpului, cu implicarea voluntarilor și mobilizarea partenerilor instituționali și a întregii comunități, Fundația a creat diverse soluții menite să îmbunătățească viețile acestora, să aline singurătatea, să prevină izolarea socială, ori să creeze oportunități pentru o viață activă. Programele și campaniile Fundației, precum rețeaua Pentru Seniorii Noștri, programele Fondul pentru Vârstnici, Centrele Generații, Telefonul Vârstnicului, Conferința Bune Practici pentru o Bătrânețe Frumoasă, proiectul Conectăm Generații în Lumea Digitală, au redat demnitatea și speranța la vârsta a treia. Mai multe detalii pe www.frmr.ro.
[1] Raport INSSE – Condițiile de viață ale populației din România în anul 2023
[2] Valoarea Donației este de 2 Euro/lună. Suma alocată cauzei este de 2 Euro. Nu se percepe TVA pentru donațiile de pe abonament. În rețelele Digi Mobil, Orange şi Telekom România Mobile, pentru cartelele preplătite, TVA-ul a fost reținut la achiziționarea creditului. Pentru donațiile de pe cartele preplătite, în rețeaua Vodafone utilizatorii nu plătesc TVA. Campanie realizată cu sprijinul Digi Mobil, Orange Romania, Telekom Romania Mobile şi Vodafone Romania
Cunoscută și sub numele de Salina Slănic Prahova, Salina Slănic este una dintre cele mai mari saline din Europa, o atracție turistică apreciată, ce se remarcă prin dimensiunile impresionante și beneficiile terapeutice. Situată în orașul Slănic din județul Prahova, salina are o istorie bogată și un statut special ca destinație turistică, spațiu terapeutic și locație pentru evenimente.
Exploarea sării în regiunea Slănia a început cu mult timp în urmă, în 1685, când Mihai Cantacuzino a cumpărat terenul și a inițiat primele lucrări. La început, sarea era extrasă manual, metoda de lucru modernizându-se treptat, culminând cu deschiderea minei Mihai în 1912. Câțiva ani mai târziu, în 1943, a fost deschisă și mina Unirea. Activitatea de exploatare a sării a încetat în mina Unirea în 1970, aceasta fiind transformată într-o destinație turistică și medicală.
Salina Slănic are o suprafață totală de 78.000 metri pătrați și este situată la aproximativ 208 metri sub nivelul solului. Temperatura este constantă pe tot parcursul anului, între 12-13°C, iar umiditatea este relativ scăzută, în jur de 50%, ceea ce contribuie la confortul vizitatorilor. Camerele salinei au o înălțime de 54 metri și o suprafață medie de 500 de metri pătrați fiecare.
Aerul din Salina Slănic este extrem de pur, datorită absenței polenului, prafului sau altor impurități. Acesta este saturat cu aerosoli salini, care au efecte benefice asupra sănătății, în special asupra sistemului respirator. Microclimatul Salinei Slănic are un efect antiinflamator și antiseptic asupra căilor respiratorii, oferă o stare de relaxare generală datorită ionizării negative a aerului și oferă beneficii pentru piele, fiind recomandat în tratarea unor afecțiuni dermatologice.
Salina Slănic este renumită pentru tratamentele de salinoterapie, utilizate în tratarea unor afecțiuni precum astm bronșic, sinuzite și rinite cronice, alergii respiratorii sau probleme de imunitate scăzută. Pacienții care vizitează salina petrec timp în interiorul acesteia, respirând aerul bogat în aerosoli salini. Astfel de sesiuni realizate regulat pot reduce semnificativ simptomele afecțiunilor respiratorii și pot îmbunătăți calitatea vieții.
Salina este împărțită în mai multe mine și spații dedicate diverselor activități. În primul rând, Mina Unirea, principalul punct de atracție turistică, unde vizitatorii găsesc sculpturi din sare, precum busturile lui Mihai Eminescu, Decebal și Traian, și alte opere artistice. Tot aici există și un spațiu dedicat terapiei prin salinoterapie.
În Salina există, de asemenea, și locuri pentru evenimente și activități, unde se organizează concerte, competiții sportive (meciuri de fotbal și curse de alergare), expoziții și conferințe. În zona dedicată copiilor vizitatorii pot regăsi locuri de joacă sigure și atractive, unde se organizează activități educative și recreative. În plus, Salina găzduiește una dintre cele mai mari săli de sport subterane, ideală pentru pasionații de sport.
La mică distanță de salină se află un alt fascinant obiectiv turistic: Muntele de sare, un monument al naturii, un masiv de sare dezgolit, în interiorul căruia se află o veche ocnă umplută cu apă, căreia localnicii îi spun Grota Miresei. Tot în zonă, turiștii pot vizita mănăstirile Ghighiu, Zamfira, Crasna, Cheia, Suzana, cariera de tuf vulcania Piatra Verde sau se pot relaxa la ștrandurile Baia Baciului, Baia Roșie, Baile Verzi sau în stațiunea apropiată Cheia.
Salina Slănic este deschisă pe tot parcursul anului, iar accesul se face prin lifturi speciale. Vizitatorii sunt sfătuiți să se îmbrace adecvat pentru temperaturile scăzute din interior. Salina este închisă lunea, însă este deschisă de marți până duminică în intervalul 09:00 – 16:00, ultimul acces fiind cu o oră înainte de închidere. Biletul de intrare pentru o persoană pentru o zi costă 45 lei pentru adulți, 35 lei pentru seniori de peste 65 de ani, 35 de lei pentru studenții în vârstă de cel mult 26 de ani, 30 de lei pentru copii și elevi cu vârsta între 3 și 18 ani, în timp ce copiii de până la 3 ani beneficiază de acces gratuit.
Salina Slănic este una dintre cele mai mari saline din lume, comparabilă cu Salina Wieliczka din Polonia – de exemplu, Mina Unirea este atât de mare încât ar putea găzdui și o clădire de dimensiunea unui zgârie-nori. Așadar, Salina Slănic este mai mult decât o simplă atracție turistică. Este o experiență multisenzorială care combină sănătatea, cultura și aventura într-un cadru unic. Fie că vă decideți să o vizitați pentru relaxare, tratament sau explorare, Salina Slănic este o destinație de neratat în România. Tu ai vizitat-o deja?
Sursă foto: salron.ro/salina-slanic-prahova
Situat în munții Harghitei, în masivul Ciomatu, Lacul Sfânta Ana este singurul lac vulcanic din România. Se află la o altitudine de 946 metri și impresionează turiștii prin frumusețea naturală și valoarea sa ecologică.
Lacul Sfânta Ana s-a format într-un crater vulcanic al unui vulcan stins, Ciomatu Mare, acum aproximativ 9.800-10.000 ani. Procesul geologic prin care acesta s-a format este unul spectaculos: în urma erupțiilor vulcanice, craterul s-a umplut, treptat, cu apă provenită exclusiv din precipitații. Astfel, lacul nu are izvoare subterane, ceea ce face ca apa din acesta să fie extrem de pură.
Cu o formă aproape circulară, lacul are o suprafață de aproximativ 19,3 hectare și o adâncime maximă de 7 metri. Datorită lipsei afluxurilor externe, apa lacului are un pH ușor acid, iar flora și fauna sunt specifice acestui mediu.
De jur împrejurul lacului regăsim o pădure densă de conifere și foioase, ce creează un spațiu de poveste. În apropiere se găsește Tinovul Mohoș, o rezervație naturală de turbă care adăpostește plante rare, precum roua cerului, o plantă carnivoră. Combinația între lacul vulcanic și mlaștina din apropiere oferă o experiență aparte vizitatorilor.
Desigur, există și legende în ceea ce privește Lacul Sfânta Ana, care, de-a lungul timpului, au contribuit la sporirea atractivității acestuia. Cea mai cunoscută poveste spune că o tânără pe nume Ana a fost forțată să se căsătorească împotriva voinței sale și, într-un act de disperare, a fugit și s-a aruncat în lac, care ulterior a fost numit în memoria sa.
Lacul Sfânta Ana este un loc cu o energie specială, fiind apreciat de cei care cred în puterea regeneratoare a naturii. De asemenea, acesta este o destinație populară pentru turiștii care caută liniște și peisaje spectaculoase. Cei interesați să viziteze, trebuie să țină cont că accesul în zona lacului este reglementat pentru a proteja mediul fragil. Înotul este permit doar în anumite condiții și perioade, pentru a nu afecta ecosistemul sensibil al lacului.
Fiind o arie naturală protejată, Lacul Sfânta Ana face parte din Parcul Natural Putna-Vrancea. Autoritățile și organizațiile de mediu lucrează constant pentru a menține echilibrul ecologic al zonei și pentru a preveni poluarea. Vizitatorii sunt rugați să respecte regulile de conservare, să evite lăsarea deșeurilor și să nu deranjeze flora și fauna.
În apropiere, turiștii pot vizita și Capela Sfânta Ana, un mic lăcaș de cult care completează experiența spirituală a locului.
Capela a fost construită în onoarea Sfinei Ana, considerată protectoarea familiei și a copiilor. Deși data exactă a construirii inițiale nu se știe, capela a devenit un simbol al regiunii. De-a lungul timpului, capela a beneficiat de mai multe reparații și renovări pentru a-și păstra farmecul și funcționalitatea.
Capela este o construcție simplă, de dimensiuni reduse, realizată din lemn și piatră. Decorul acesteia este modest, cu icoane dedicate Sfintei Ana și elemente tradiționale.
În tradiția creștină, Sfânta Ana este considerată mama Fecioarei Maria și protectoarea mamelor și a familiei. Capela atrage pelerini care vin să se roage pentru sănătatea copiilor, fericirea familiei sau pur și simplu pentru a căuta liniștea sufletească.
De-a lungul anului, capela este vizitată de numeroși pelerini, dar cea mai importantă sărbătoare are loc pe 26 iulie, de Sfânta Ana. În această zi, sunt organizate slujbe speciale și procesiuni religioase, atrângând oameni din toată țara.
Capela este ușor accesibilă pentru turiști, fiind situată într-o zonă cu trasee bine marcate. Turiștii care ajung aici se pot bucura nu doar de spiritualitatea locului, ci și de peisajul natural deosebit oferit de pădurile din jur și de Lacul Sfânta Ana.
Sursă foto: tusnad.ro, romania-turistica.ro, mohos.ro
Toți copiii din clasa a IV-a B din Școala Gimnazială Numărul 56 sunt tare fericiți!
Și-au pus hainele de sărbătoare, iile și funda tricoloră, și-au luat sub braț foile albe și culorile și s-au hotărât să își așeze imaginația și gândul bun spre țara lor într-o lucrare aparte: ,,Desenul meu pentru Ziua României, 1 Decembrie!”
Profesorul lor, dascălul Elena Bajdechi, le-a vorbit despre rubrica ,,Desenele lui David” din ,,Matricea Românească”.
DAAAAAAA! (au spus ei în cor) Și noi vrem să desenăm și să colorăm așa cum ne dorim!
Ce idee bună! (și veți vedea ce inspirat au făcut-o!)
Și-au suflecat mânecile cu nerăbdare.
Ce a ieșit? Lucru cu bucurie!
Ce s-a așternut? Gând bun, din inimă, pentru ROMÂNIA!
,, La mulți ani, dragi români de pretutindeni!”,,Hai să dăm mână cu mână, toți cu inima română! 1 Decembrie să unească, toată suflarea românească!” (Alessia)
,, La mulți ani, România!” (Rareș)
,, Mândru că sunt român! La mulți ani, dragă Românie!” (Tudor)
,,Dragă România, îmi doresc ca fiecare om din această țară să aibă dorințele împlinite!” (Ștefan)
,, România, te iubesc!” (Ștefan G.)
,,Tot ce-i românesc nu piere!” (David Ioan)
,, Dragă Românie, te iubesc foarte mult!”,, Români, ajutați-vă unii pe alții!” (Georgiana)
,, România vă împlinește visele! Aveți încredere în România!” (Maia Dorotheea)
,, România, ești o țară foarte frumoasă, să ne ții pe toți uniți!” (David E.)
,, La mulți ani, România!” (Alex)
,, Pentru mine nu doar 1 Decembrie e Ziua României, în fiecare zi e ziua țării mele!” (Iulia)
,, La mulți ani, țara mea!” (Robert)
,, A fi român înseamnă om curajos și puternic!” (Tudor I.)
,, Doresc românilor să se înalțe, să zboare în văzduh, mereu fericiți, niciodată neajutorați sau triști!” (Emilia)
,, La mulți ani, România, te iubesc!” (Raluca)
,, România, La mulți ani!” (Laura)
,, Dragă România, La mulți ani, buni!” (Ariana Maria)
,, România, La mulți ani!” (Mara)
,, La mulți ani, țara mea!” (Zoe)
,, România mea iubită!!!” (Maya)
,, România este locul cel mai frumos din lume! Românii să petreacă în bună înțelegere!” (Diana Maria)
Tot ceea ce copiii au creat și au rostit pe noi ne-a impresionat foarte mult! Am dorit ca și cititorii Matricei Românești să simtă bătăile puternice de inimă pe care noi le-am simțit!
Versurile lui Iosif o să ne emoționeze mereu:
,,Dragă țara mea iubită,
Vreau să te fac fericită!
Pentru când voi crește mare,
Îmi doresc să fie Soare,
Oameni calzi, senini și buni,
Numai tu să poți s-aduni.
Să fim bine pregătiți,
Noi mereu să fim uniți!”
O nouă ediție a concursului BANDA ASAP începe azi, 11 noiembrie, pentru elevii din județele Prahova și Timiș! ASAP România, programul Fundației The Institute, în parteneriat cu Animest, continuă să caute eroii reciclării, așa cum și-i imaginează și îi desenează elevii din România, prin intermediul benzilor desenate.
După trei ediții desfășurate în județele Brașov, Iași, Ilfov, Constanța, Neamț, Sibiu și București, cu benzi desenate creative, pline de inspirație, dar și de soluții la problemele de mediu, ASAP România dă astăzi startul înscrierilor pentru elevii de gimnaziu și de liceu din Prahova și Timiș.
Tema concursului rămâne aceeași: „2040. În România încă se mai aruncă plastic la gunoi. Un erou/o eroină decide să ia soarta plasticului în propriile mâini”.
Concursul presupune desenarea unei povești într-un șablon de benzi desenate, care se descarcă de pe site-ul oficial ASAP România, din pagina dedicată: https://asap-romania.ro/bandaasap/. Povestea, gândită și desenată de elevi, trebuie mai apoi înscrisă în concurs de către un profesor din școala de care aparțin, până pe 13 decembrie 2024. Câștigătorii concursului vor fi anunțați anul viitor, pe 27 ianuarie 2025, după etapa de jurizare.
Având ca referință edițiile anterioare ale concursului, când elevii s-au întrecut în idei fantastice și au demonstrat că dețin tehnici foarte bune de desen, juriul nu va avea o misiune ușoară în a delibera. Ligia Soare, cofondatoare și coorganizatoare a Festivalului Animest, Miruna Smit, ilustratoare, și Alexandru Ciubotariu, artist cunoscut sub numele de Pisica Pătrată, vor juriza lucrările pe categorii (școli gimnaziale/ licee), luând în calcul trei criterii: respectarea temei de concurs, creativitatea autorului și aspectul vizual al desenului.
Elevii câștigători, profesorii îndrumători, dar și școlile și liceele lor vor obține premii și la această a patra ediție a concursului BANDA ASAP.
Opt biciclete vor ajunge la elevii câștigători, câte patru pentru fiecare județ – două pentru elevii de gimnaziu și două pentru cei de liceu, în valoare maximă de 2.000 de lei/ premiu. Profesorii îndrumători vor primi fiecare accesul la un curs de dezvoltare profesională, în valoare de 1.000 lei, iar școlile vor beneficia de opt table interactive pentru săli de curs sau laboratoare, fiecare în valoare maximă de 5.000 lei.
„Sunt jurat în acest concurs de la prima ediție și pot spune că nu e o misiune ușoară cea pe care o am împreună cu colegii mei, de a evalua lucrările elevilor. Fiecare tânăr are stilul lui, chiar dacă nu toți au abilitățile tehnice complet dezvoltate, însă reușesc să transmită emoție și inventivitate prin ceea ce desenează, iar asta e minunat. Sunt extrem de curioasă și de entuziasmată deopotrivă să văd lucrările elevilor din Prahova și Timiș, cu siguranță vor fi oau! Mult succes tuturor!”, a menționat Ligia Soare, cofondatoare și coorganizatoare Animest.
„Primim atât de multe întrebări de la profesori și elevi despre concursul BANDA ASAP, pe când o nouă ediție, când și la ei în oraș, așa că spunem acum, cu tot entuziasmul, că organizăm ediția a patra și tare ne bucurăm! Am avut un feedback extraordinar atât de pe urma concursului, cât și după expoziția organizată de curând cu multe dintre benzile desenate ale elevilor participanți, încât suntem pregătiți să fim inspirați de ideile elevilor din Prahova și Timiș. Baftă multă, așteptăm cât mai multe înscrieri!”, a precizat Mihaela Tutunaru, coordonator program ASAP.
ASAP România își propune prin acest concurs să crească gradul de informare și de conștientizare în rândul elevilor din România cu privire la colectarea separată și reciclare; totodată, e important ca ei să își dezvolte spiritul ecologic și să fie mai responsabili, iar un mijloc foarte bun de a se implica este tocmai participarea la un astfel de concurs deopotrivă pozitiv, creativ și constructiv.
Toate detaliile despre procesul de înscriere, desfășurarea concursului, criteriile de jurizare și premii sunt disponibile în regulamentul BANDA ASAP – aici.
***
Parteneri media: Ambasada Sustenabilității în România, Rock FM.
***
ASAP (Armata Selectării Atente a Plasticului) este un program de responsabilitate socială inițiat de Fundația The Institute, care urmărește să genereze schimbare în comportamentul adolescenților față de plastic, de la utilizare la colectare separată și reciclare. Obiectivul ASAP este acela de a contribui activ la promovarea educației pentru mediu în rândul publicului țintă și de a crea cea mai mare infrastructură unitară pentru colectarea separată a deșeurilor în vederea reciclării în toate școlile din România. În prezent, programul e activ în peste 1.600 de școli din 36 de localități și municipii reședință de județ din România, informațiile despre colectare separată și reciclare ajungând la peste jumătate de milion de elevi din ciclurile preuniversitare.
ASAP este un program susținut de Lidl România, care contribuie la obiectivele strategiei REset Plastic a Grupului Schwarz, din care retailerul face parte. Strategia REset Plastic cuprinde cinci zone de acțiune – de la evitarea folosirii plasticului în ambalaje și regândirea designului acestora, la reciclare și acțiuni de ecologizare, până la inovare și educare în domeniu.
Produs alimentar tradițional, sardeluța marinată din România a câștigat recunoaștere și protecția Uniunii Europene datorită valorii sale culturale și tradiționale, fiind inclus miercuri, 17 iulie, în Registrul specialităților tradiționale garantate al Uniunii Europene.
Șprotul este un pește mic, argintiu, care se găsește din abundență în Marea Neagră. Are o textură delicată și un gust specific, care devine și mai pronunțat după marinare. Tradiția marinării acestui pește datează de secole, fiind o metodă de conservare utilizată de pescari de-a lungul coastei românești. Procesul de marinare a fost dezvoltat ca răspuns la necesitatea de a păstra peștele proaspăt pe perioade lungi de timp, când refrigerarea modernă nu era disponibilă.
Sardeluța marinată este un preparat iubit în bucătăria Românească, în special în Dobrogea. În această zonă, în cadrul târgurilor locale și festivalurilor pescărești, sardeluța marinată joacă un rol important, fiind unul dintre cele mai apreciate preparate atât de localnici, cât și de turiști.
Pentru a prepara sardeluța marinată conform metodei tradiționale românești, sunt necesare câteva ingrediente: șprot proaspăt, sare grunjoasă, oțet de vin, apă, ulei de floarea soarelui sau de măsline, condimente – boabe de piper, foi de dafin, boabe de ienupăr și, eventual, zahăr și alte condimente, precum coriandu sau semințe de muștar, după gust.
Se începe cu pregătirea sardeluțelor – acestea sunt mai întâi curățate de solzi și eviscerate. După curățare, sunt spălate bine în apă rece. Peste peștele curat se presară sare grunjoasă, urmând ca acesta să fie lăsat să stea timp de 24-48 ore. Acest pas ajută la deshidratarea parțială a peștelui și la conservarea lui. Sardeluțele sunt așezate în straturi, fiecare strat fiind acoperit de sare.
După sărare, sardeluțele sunt clătite pentru a îndepărta excesul de sare. Apoi, sunt așezate în borcane sau vase de ceramică, intercalând straturile de pește cu condimente (boabe de piper, foi de dafin, boabe de ienupăr). Amestecul de marinadă, format din oțet din vin și apă (în proporții egale), este turnat peste sardeluțe până ce acestea sunt complet acoperite. Uneori, pentru a echilibra aciditatea, se adaugă și zahăr. Borcanele sunt sigilate și lăsate la maturat timp de 1-2 săptămâni într-un loc răcoros. În acest timp, peștele absoarbe aromele condimentelor și se marinează complet.
După maturare, sardeluțele marinate pot fi păstrate la rece timp de mai multe luni. Uneori, se adaugă un strat de ulei deasupra, pentru a sigila marinada și a preveni oxidarea.
Prin obținerea statutului Specialitate Tradițională Garantată (STG) din partea Uniunii Europene, este asigurat faptul că numai sardeluțele marinate conform metodelor tradiționale și provenind din regiunea specifică pot purta această denumire. Acest lucru ajută la păstrarea calității și autenticității produsului.
România are îl total 14 produse recunoscute și protejate la nivel european, printre care:
Sursă foto: Facebook Deltaica
14 noiembrie 2023, ora 18.00, Sala Media
Muzeul Național al Țăranului Român
Muzeul Național al Țăranului Român vă invită marți, 14 noiembrie 2023, de la ora 18.00, în sala Media, la o nouă Conferință de la Șosea: Migrația și transformarea lumii rurale românești. Mobilitate, schimbare societală, schimbare culturală. Intrarea este liberă.
Remus Anghel (SNSPA – București, ISPMN – Cluj)
Monica Stroe (SNSPA)
Moderează: Bogdan Iancu (MNȚR / SNSPA – București)
Migrația produce unele dintre cele mai profunde efecte asupra societății rurale românești, o transformare masivă a acestuia. Dacă proiectul comunist a condus la procese de urbanizare semnificativă față de perioada interbelică și la crearea unei întregi categorii de muncitori-țărani navetiști, migrația a transformat populația rurală românească într-un rezervor semnificativ de migranți. Pentru o viață mai bună și un viitor promițător pentru copii lor, oameni din toate zonele rurale ale României au urmat mirajul Occidentului la care visaseră încă din timpul comunismului. Iar alții din Occident au venit în satele românești, unii dintre ei „utopici” în căutarea unei ruralități nealterate. Dar schimbările pe care emigrația și imigrația le-au adus nu sunt doar de natură economică – însemnând case mai mari, bani mai mulți în gospodării și creșterea consumului în zone care au cunoscut deprivare sistematică. Sunt și schimbări culturale, de apariție a unor noi moduri de a relaționa social și de a valoriza bunurile și relațiile sociale.
Această dezbatere propune un dialog despre astfel de schimbări centrate în jurul noțiunii de mâncare la sat – de la producerea acesteia prin practici agricole la gestionarea gustului și inventarea sau reinventarea și redescoperirea unor gusturi locale uitate. Mâncarea – atât marfă cât și o marcă identitară și parte din branding-ul local, „faima gospodinelor”, devine parte din aceste procese mai largi influențate de circulația oamenilor, ideilor și bunurilor. Migrația „afară” a cetățenilor români și sosirea altora „din afară” recompune atât producerea mâncării prin schimbări majore ale agriculturii, cât și inserează modele culturale mai generale în satul românesc.
Flavian Georgescu este cunoscut ca fiind antrenorul olimpicilor matematicieni. Se perindă în jurul acestei discipline a științelor exacte de când era la rându-i elev, la vârsta celor pe care-i pregătește acum, iar de atunci nu s-a dezis de ea. Merge la braț cu ea zilnic și consideră că pasiunea pentru cifre și operațiuni matematice i-a dat sens în viață.
Culmea, în pofida faptului că a fost curtat de universitățile de peste hotarele țării noastre, a ales să vorbească inima în locul rațiunii și să rămână o revelație în sistemul nostru de educație. Face performanță la noi, sperând ca niciodată să nu ajungă să-și reproșeze că nu a luat hotărârea în viață de a îmbrățișa cariera într-un alt stat.
Se apleacă în fața elevilor care aduc fală României noastre, punând împreună țara în top odată cu rezultatele foarte bune pe care le obțin împreună. Mărturisește că nu are grad de comparație mulțumirea pentru propriile sale rezultate cu bucuria pe care o simte pentru reușitele elevilor săi. „Cea mai mare răsplată a muncii mele este să văd că elevii mei sunt fericiți pentru rezultatele lor”, adaugă Flavian Georgescu.
Numele meu deja a căpătat o semnificație dublă de când pe băiețelul meu l-am botezat Flavius. Este numele care mă definește și pe care l-am purtat cu mândrie mereu.
Mă văd o persoană obișnuită din toate punctele de vedere. Deși sunt conștient că viața mi-a oferit multe daruri și mă simt recunoscător pentru asta, nu pot decât să îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot și să dau vina pe El pentru toate aceste reușite. Sincer, nu spun asta din modestie sau din dorința de a părea altfel. Chiar asta simt și așa îmi trăiesc viața. Îmi iubesc și îmi respect semenii, prietenii, colegii.
Da! De când am reușit să prind gustul adevăratei matematici, a început o mare poveste de iubire între noi. De fiecare dată când am învățat un lucru nou, am avut sentimentul că doar îmi reamintesc acele concepte, dar că le știu de undeva de multă vreme. Nici acum nu îmi explic această senzație. Matematica nu este ceea ce pare și mi-aș dori ca, mai ales elevii din ziua de azi, să descopere în număr cât mai mare frumusețea acestei discipline.
Nu se compară mulțumirea pentru propriile mele rezultate cu bucuria pe care o trăiesc pentru reușitele elevilor mei. Cea mai mare răsplată a muncii mele este să văd că elevii mei sunt fericiți pentru rezultatele lor. Motivul pentru care am rămas în România a fost șansa să dăruiesc și eu cât de puțin din ce pot pentru a vedea cum, an de an, vârfurile generațiilor noastre aduc fală țării.
Câteodată discuțiile mele cu ei înainte de o competiție pot ajunge să dureze două-trei ore. Sunt doi mari factori decisivi în ceea ce privește rezultatul unui olimpic într-un concurs și anume informația și componenta psihologică. Informația o primim zi de zi la școală și acumulăm cunoștințe. Însă de componenta psihologică cine se ocupă?! Sunt elevi care știu o matematică grozavă, însă niciodată nu obțin rezultatele pe care le-ar merita. De aceea, personal, lucrez multe ore cu ei tehnici și metode care să eficientizeze progresul lor. Olimpiada trebuie să reprezinte consecința pasiunii lor pentru matematică și nu un scop în sine. Abia atunci se va diminua stresul și vor da tot ce au ei mai bun în concurs.
O întrebare după sufletul meu. Lucrez cu elevii mei ani de zile sute de ore de pregătire. Din prima zi le transmit următorul lucru: „Ferească Dumnezeu ca lumea să vă valideze doar după rezultatele de la olimpiade. Voi trebuie să fiți în primul rând oameni, să aveți valori morale, să vă dezvoltați din toate punctele de vedere, să faceți și un sport și o oră de muzică, să ieșiți cu prietenii, să faceți absolut toate lucrurile necesare aferente vârstei astfel încât să terminați școala fericiți și împliniți, pregătiți cu demnitate pentru viața de adult.”
În mare parte, așa îmi văd eu propriii elevi.
Când eram mic aveam diverse planuri. Ba îmi doream să devin medic, ba cercetător, ba cântăreț, o groază de lucruri aveam în cap. Dar sunt convins că am luat cea mai bună decizie privind meseria mea.
Sunt câteva principii la care țin foarte mult și anume să fii bun cu semenii tăi, să le dai o mână de ajutor atunci când au nevoie, să dăruiești din ce ai tu atunci când ai ocazia, să iubești, să aduci bucurie pe chipurile celor din jur, să fii onest, cinstit și să muncești. E important să muncești fără să te gândești la ce obții în schimb. Dacă lucrezi și dai ce ai tu mai bun, în consecință vei fi și răsplătit. Toate aceste valori morale le-am deprins de la bunicii mei. Ei m-au crescut cu atâta dragoste și sunt pentru mine părinții mei și mai mult decât atât.
Nu, soția mea este ca și mine cadru didactic. Acest lucru este de mare folos pentru amândoi. Toate proiectele mele și deciziile importante le luăm împreună. De cele mai multe ori ea vine cu idei excelente la care eu poate nu mă gândeam. Dragostea față de elevi este o caracteristică a noastră comună. Ea este motorul meu și îi mulțumesc pentru toată susținerea. Fără ea alături nu aș fi putut avea atâtea performanțe.
Au fost multe persoane importante în viața mea care m-au influențat mult în carierea matematică. Îmi doresc să îi enumăr. Aș începe cu doamna profesoara Maria Asimionesei, profesoara mea din gimnaziu care mi-a dat startul în matematica de performanță, apoi toți profesorii mei de la Liceul Teoretic Internațional de Informatică din București, profesorii Facultății de Matematică de la Universitatea din București și conducătorul meu de doctorat domnul profesor Radu Miculescu, care m-a susținut enorm în toată această activitate. Domnul profesor Radu Gologan a coordonat lotul în toată perioada în care eu am fost elev și m-a ajutat foarte mult. În prezent, aș vrea să accentuez o situație pe care special am lăsat-o la final. Actualul coordonator al lotului de matematică este domnul Conf. Univ. Dr. Cătălin Gherghe. Dumnealui a fost unul dintre cei mai reprezentativi profesori ai mei din facultate. Acum, suntem amândoi implicați în lumea olimpiadelor. Pentru mine este o onoare, mai ales că prin implicarea sa a adus atât de multe schimbări majore pozitive în acest domeniu. Îmi aduc aminte că un coleg de al meu mă întreba de ce sunt singurul care îi vorbește cu dumneavoastră. Răspunsul meu a fost unul singur, pentru mine profesorii mei au fost si vor rămâne mereu la loc de cinste. Ori pentru mine, domnul Gherghe va rămâne mereu Domnul Profesor.
Da. Mereu am lucrat la ICHB. A fost locul în care mi-am descoperit pasiunea de a antrena olimpicii. ICHB este instituția care m-a invitat și m-a primit cu brațele deschise ca elev și apoi ca profesor. Nu o să uit niciodată momentul în care am fost invitat de către ICHB să predau o lecție pe vremea când eu eram elev, iar apoi acei copii și-au dorit ca eu să le fiu profesor mai departe. Acela a fost un moment decisiv în cariera mea. De atunci am simțit că menirea mea este să le ofer și celorlalți din ceea ce am învățat eu.
ICHB reprezintă a doua mea casă. Este locul în care eu m-am format profesional. Asta spune tot. Este locul în care olimpicii găsesc deschiderea și aprecierea pentru a face performanță. ICHB promovează valorile societății, iar acesta este un punct comun dintre mine și instituție.
Este un mare avantaj să ai lucruri profesionale în comun cu partenerul de viață. Focusarea noastră către educație ne ajută enorm în creșterea copiilor noștri. Mereu ne facem planuri și suntem într-o continuă mișcare.
Niciodată nu am vrut să plec din România. Mereu am simțit că aici este locul meu și că pot să fac ceva util pentru țara mea. Îmi este ciudă când văd câte oportunități putem exploata în zona educației, dar, din păcate, nu se întâmplă nimic de atâția ani. Îmi este ciudă când văd atâta nedreptate, atâta invidie. De multe ori, dacă faci ceva bine, aproapele tău vrea să te dărâme. Dar trăiesc cu nădejdea că ne aflăm într-o continuă dezvoltare. Oricum, peste câțiva ani voi trage linie și voi constata dacă a meritat să fac tot ce am făcut aici în România. Sper din tot sufletul ca răspunsul să fie DA.
Schimbarea în educație se poate face treptat, cu pași mărunți, dar din multe direcții. Și sper să demarăm mai repede acest parcurs. E nevoie de profesori dedicați. Acești profesori vor exista dacă vor fi și stimulați. E nevoie de cursuri de formare pentru aceștia. Problema e mult mai complicată. De asemenea, părinții au un rol extrem de important în formarea copilului de mic și în cum este educat să privească școala, cadrele didactice, colegii. Trăim într-o societate unde sunt promovate în mare parte non-valorile. Dacă asta văd mereu copiii noștri la televizor, asta vor și ei să ajungă în viață. Însă noi, oamenii de acasă, suntem cei care încurajăm astfel de publicitate prin audiența noastră. E complicat, dar se poate, atâta timp cât cei care au putere, o folosesc cu atașament față de oameni și cu asumarea responsabilității.
Cel mai important lucru pe care îl transmit elevilor mei și copiilor mei este dragostea și susținerea mea necondiționată. Iubirea este o nevoie fundamentală a oricărui om, mai cu seama a oricărui copil. Performanța nu se face cu frică. Poate vor fi multe persoane care mă vor contrazice cu exemple de rezultate mari obținute sub teroarea antrenorului/profesorului. Da, așa este, dar acestea sunt rezultate de moment. Haideți să ne uităm ce adult va deveni un copil după ani de performanță trăiți într-o continuă anxietate! Acolo sunt cu adevărat tragedii. Motivația copilului trebuie să fie intrinsecă, iar noi, profesorii împreună cu părinții, putem să îi facem pe copii să își dorească ei cu adevărat să performeze. Asta nu înseamnă că nu trebuie să fim fermi și că nu trebuie să le arătăm elevilor că există consecințe negative dacă nu ne facem treaba și că regulile trebuie respectate.
Cu gândul de a fi mai bun decât ieri și cu gândul de a aduce un plus elevilor mei. Indiferent cât de obosit sunt într-o zi, mă motivează două lucruri să îmi duc munca la bun sfârșit și anume bucuria de a sta toată ziua lângă elevii mei și fericirea maximă că seara când vin acasă îmi strâng în brațe familia.
Motto: “Cu noi este Dumnezeu, fraților! În numele Lui răsculați-vă și îngerul răzbunării dumnezeiești va atinge pe tot vrăjmașul și va doborâ și cal și călăreți, carele și armele lui vor fi risipite ca pulberea și planurile lui împrăștiate ca fumul. La arme Români, la armele mântuirii”- Ion Heliade Rădulescu.
Progresiști vs Reacționari, o luptă inegală?
Anul 1848, viața politică din Țara Românească începe să fie tulburată de anumite personalități care plănuiau o schimbare majoră, astfel, apar progresiștii și reacționarii. Primii erau reprezentanți ai diferitelor categorii sociale: cărturari, intelectuali și oameni simpli. De cealaltă parte, îi avem pe boierii care dețineau pământ, moșierii, dar și o serie de oameni cu carte. Forțele progresiștilor erau îndreptate către schimbarea destinului țării, însă piedicile ce se iviseră în cale îngreunau misia. Pe lângă opoziția reacționarilor, trei mari imperii se ridicaseră împotriva lor: Turcia, putere suzerană, apoi Imperiul Habsburgic, care era reprezentat prin Casa de Austria, și nu în ultimul rând Rusia Țaristă.
Bătălia ce se iscă între cele două grupări scoase la suprafață o serie de personalități: Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Mihail Sturza, C.A. Rosetti, Heliade Rădulescu, Ion Brătianu, etc. În rândul acestei galerii de vază, s-au strecurat și figuri bisericești, fără de care lupta pentru afirmarea conștiinței naționale nu ar fi avut sorți de izbândă. Amintim aici pe ilustrul progresist Veniamin Costache, Mitropolitul Moldovei, om de mare cultură și întemeietorul primului seminar organizat. Să nu uităm de arhimandritul Iuliu Scriban, ori de părintele Boldescu din Bârlad, oameni viteji și cu frică de Dumnezeu. Dar, un rol capital avea să-l joace părintele Radu Șapcă, mai pe scut Popa Șapcă, după cum i-a rămas numele în hrisoave.
Eșecul din Moldova și izbânda din Muntenia
În ziua de 27 martie 1848, revoluționarii conduși de Kogălniceanu, Alecsandri și alții, trec peste cuvântul domnului Mihail Sturza, și își dau întâlnire într-o sală publică din Iași. Liderii țin cuvântări, publicul ovaționează îndelung, iar în final se fixează un program care se dorea a fi o constituție. Asemenea manifestări nu puteau fi tolerate. Din porunca domnului, soldații sparg ușile și-i arestează pe conducătorii răscoalei. O parte dintre ei au reușit să se erijeze la timp din sală și se refugiază ba prin Bucovina, ori prin alte regiuni. Dacă în Moldova revoluția căzuse într-o singură zi, ei bine, în Muntenia lucrurile au mers atât de bine, încât au reușit să pună un nou guvern. Muntenii îi aveau drept lideri pe: Heliade Rădulescu, Alexandru Golescu, Constantin Magheru, Ion Brătianu, C.A. Rosetti, iar în frunte lor stătea Nicolae Bălcescu.
Progresiștii risipiți care încotro, s-au reunit în județul Romanați pentru a pune la cale un nou plan de acțiune. Părintele Radu Șapcă păstorea prin apropiere, mai exact în satul Celei. Documentele pe care le avem sunt foarte sărace când vine vorba de copilăria sfinției sale, ce știm este că și tatăl său a fost preot în același sat. Popa Șapcă era la curent cu tot ce se întâmplă în țară, și făcea parte din societatea revoluționară “Dreptate și Frăție”, înființată de câțiva călugări în primăvara lui 1843.
Proclamația de la Izlaz, scânteia care aprinde focul
În seara zilei de 6-7 iunie, ultimii fugari din București ajung în satul Izlav aflat în vecinătatea Romanațiului. Aici vin și Heliade Rădulesc, Christian Tell, Alexandrescu, Plesoianu și părintele Șapcă. După lungi discuții, revoluționarii s-au decis să pornească atacul. Între timp, sunt trimiși oameni prin satele dimprejur ca să anunțe o mare adunare la Izlaz în dimineața zilei de 9 iunie. Câmpia a fost rapid împânzită de mulțime mare care aștepta să asculte discursurile liderilor. În centru se găsea o masă mare pe care erau așezate crucea, evanghelia și un butoi plin cu apă sfințită. Părintele Radu Șapcă înmoaie busuiocul în apă și aghiesmuiește mulțimea. În jurul mesei stau conducătorii în frunte cu Heliade Rădulescu, care dă citire faimoasei proclamații de la Izlaz:
“Poporul Român se scoală, se armează, și nu spre a se lupta o clasă asupra alteia, nu spre a rupe legăturile sale de relații din afară, ci ca să ție în frâu și în respect pe voitorii de rău. La această mare faptă a mântuirii, tot românul are dreptul de a fi chemat, nimeni nu este scos afară; tot românul e un atom al întregii suveranități a poporului: sătean, meseriaș, neguțător, preot, soldat, student, boer, Domn, e fiu al patriei, și după sfânta noastră credință, e și mai mult, e fiu al lui Dumnezeu. Toți avem același nume de român. Aceasta ne înfrățește și face să înceteze toate interesele, să se stingă toate urile. Pace dar vouă! Libertate vouă…“
Cuvântarea continuă cu un aplomb de neînchipuit, iar mulțimile ovaționează îndelung pe Heliade Rădulescu. Odată încheiată citirea proclamației, părintele Radu Șapcă ține o predică plină înflăcărare, apoi îngenunchează și rostește o rugăciune. Mulțimea entuziasmată a mărșăluit spre Caracal cu tricolorul în frunte. Gheorghe Magheru i-a întâmpinat cu flori, în dangătul prelung al clopotelor. Domnitorul Bibescu, înspăimântat de elanul maselor, încearcă să înăbușe revoluția. Magheru primise de ceva vreme o misiune militară din partea lui Bibescu. Cum situația o cerea, domnitorul poruncește exterminarea capilor revoluției. Va trăda Magheru? Nicidecum! Ignoră ordinul și se așează în fruntea celor 200 de dorobanți care mărșăluiau spre Craiova.
“TRĂIASCĂ PATRIA, TRĂIASCĂ CONSTITUȚIA!”
De la o zi la alta, revoluționarii câștigă tot mai mulți simpatizanți. Cuceresc Oltenia, și se îndreptă vertiginos către București, unde urmau să se întâlnească cu o mână de tineri în frunte cu Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, frații Brătianu, Alexandru Golescu și Mitropolitul Nifon. Pe 11 iunie, la ora patru dimineața, clopotele mitropoliei și al celorlalte biserici risipesc liniștea văzduhului. Mulțimile se adună în strada Lipscani, iar unul dintre revoluționarii tineri dădu citire proclamației de la Izlaz. Mulțimea izbucni în urale și porni către palatul domnesc strigând: “TRĂIASCĂ PATRIA, TRĂIASCĂ CONSTITUȚIA!”
Când văzu hoardele de revoluționari strânse în fața palatului, domnul Bibescu acceptă să primească o delegație în frunte cu Nicolae Golescu care îi prezentă constituția spre aprobare. Cuprins de spaimă, domnul semnă pe loc și numi un guvern revoluționar. Patru zile mai târziu, 15.000 de oameni se adunară pe Câmpia Filaretului, numită și Câmpia Libertății. Acolo, se sfințesc steagurile tricolore și se numește un comandat al gărzilor cetățenești.
Popa Șapcă, agent al revoluției
Lipsa de experiență a revoluționarilor avea să-i coste scump. Mai întâi, au lăsat la finanțe pe boierul Herescu, fost membru în guvernul Bibescu, apoi la comanda armatei pe coloneii Odobescu și Solomon, simpatizanți ai vechii orânduiri. La două zile după constituirea noului guvern, comandanții armatei îi arestează pe Heliade Rădulescu, președintele guvernului și câțiva membri care erau de față. Poporul aflase de trădarea celor doi și se năpusti în toiul nopții cu furci și topoare pe Dealul Spirei. Trădătorii nu au avut cale de scăpare, astfel, membrii guvernului au fost eliberați.
Când au văzut că figura nu a ținut, reacționarii anunță cu surle și trâmbițe că armatele rusești și turcești sunt pe drum și vor să aresteze guvernul provizoriu. Panica începe să guverneze tabăra progresistă, scapă cine poate. În acest context, reacționarii numesc o căimăcănie, adică un locțiitor de Domn. Ion Brătianu și alți tineri care nu fugiseră, au mobilizat mulțimile și spre seară aduc guvernul înapoi de la Târgoviște. Între timp, Popa Șapcă nu veni la București, ci rămăsese în Romanați. Acolo, a cutreierat prin sate și a propovăduit ideile noului guvern. Era un agent de legătură între săteni și ocârmuirea de la București. Devine atât de popular, încât intră în tradiția orală fără să bage de seamă. Aproape că nu eram om care să nu fi auzit versurile: “Vine, vine, nu-ș ce vine/Popa Șapcă din Celei/Cu Goleștii câte trei!” sau “Să trăiască Popa Șapcă/ Că a scăpat țara de clacă/Și Goleștii câteși trei/ Că au fost cu toții și ei.”
Deznodământul tragic al revoluționarilor
Însă legăturile reacționarilor de la noi cu cei din afară, au înăbușit elanul noului guvern. Pe 13 septembrie, trupele turcești intră furtunos în București. Între mica armată și trupele otomane au loc ciocniri sângeroase, guvernul este silit sa abdice. O parte dintre revoluționari în frunte cu Heliade Rădulescu au fost arestați și duși în surghiun la Brussa. Dar Popa Șapcă? Ei bine, furia autorităților nu l-a ocolit nici pe el. Este acuzat “pentru înclinarea ce a avut-o cu lucrările trecutei revoluții” și închis la Văcărești. După alte surse, ar fi fost dus din arestul Mitropoliei la Văcărești și încarcerat la Brussa, unde a petrecut ani buni.
Surse: Prof. Univ. Constantinescu-Iași, “Popa Radu Șapcă, un conducător de frunte al revoluției din 1848”
