În ianuarie 1897 se năștea Ana Aslan, cea care avea să descopere secretul tinereții. Medic specialist în gerontologie, inventatoare Gerovital H3, Ana Aslan a determinat numeroase celebrități să vină, în perioada comunismului, la București pentru a obține tinerețe fără bătrânețe. Nume sonore precum Salvator Dali, Charles de Gaulle sau John F. Kennedy se numără printre clienții săi.
Începuturi
Mezina unei familii de intelectuali brăileni, în timp, averea familiei s-a diminuat, din cauza pasiunii tatălui său pentru jocurile de cărți. În ciuda acestui viciu, educația celor patru copii a reprezentat în permanență o prioritate pentru familia Aslan. În timp ce Bombonel și Sergiu, frații Anei, au devenit ingineri chimiști, sora mai mare, Angela, era deosebit de talentată la pictură.
Momentul în care tatăl său de stinge din viață după o grea suferință în 1910, când Ana avea doar 13 ani, o marchează profund pe aceasta. Ulterior, acesta a fost unul dintre motivele care au determinat-o să studieze gerontologia, alături de interesul pentru a înțelege bătrânețea, dar și ambiția de a găsi secretul tinereții. La scurt timp după moarte tatălui, familia se mută la București, unde Ana își continuă studiile la Școala Centrală.
Deși inițial și-a dorit să devină pilot, din admirație pentru zborurile lui Aurel Vlaicu, după ce a studiat anatomia în clasa a VIII-a a decis că vrea să devină medic, meserie considerată nepotrivită la acea perioadă pentru o femeie. Familia acesteia s-a împotrivit. Ana, în schimb, a refuzat să mănânce trei zile, în semn de protest, dar și pentru a-și demonstra determinarea de a-și urma visul. Începe, așadar, studiile la Facultatea de Medicină din cadrul Universității din București în 1915, finalizându-le în 1922.
Pe perioada studiilor, lucrează în spitale, pentru a se putea întreține. Mobilizată ca studentă la Iași, în timpul Primului Război Mondial, Ana Aslan a îngrijit bolnavii din spitalele militare din secțiile boli contagioase și, ulterior, lucrează în Secția de chirurgie, avându-l mentor pe Toma Ionescu, întemeietorul școlii de chirurgie din România. Revine în București în 1919, unde lucrează cu prof. Gheorghe Marinescu, fondatorul școlii românești de neurologie.
Rezultatul obținut la examenul de medic intern o clasează pe prima poziție din lista de 32 de concurenți. După absolvirea facultății, Ana Aslan devine preparator la Clinica II din București, condusă de Daniel Danielopolu. Sub îndrumarea acestuia, finalizează lucrarea de doctorat cu titlul Cercetări asupra inervației vasomotoare, la om.
În anii ce au urmat, Ana Aslan activează în cadrul Spitalului Filantropia, la Institutul Clinico-Medical al Facultății de Medicină din București și la Spitalul CFR. Timp de 4 ani, în perioada 1945-1949, este profesor la Clinica Medicală din Timișoara – istoria o clasează drept prima femeia cardiolog și profesor de clinică medicală.
Primele rezultate
Primele rezultate care i-au dat curaj au fost obținute la Timișoara, când, în aprilie 1949, din postura de profesor de clinică medicală a tratat un student la medicină care avea artroză acută și avea dureri de mai bine de trei săptămâni.
„Foloseam deja procaină, a cărei acţiune vasodilatatoare şi de reglare a sistemului nervos vegetativ fusese descrisă de Claude Leriche, în afecţiunile circulaţiei periferice şi în arterite. Posibilitatea de a o utiliza în afecţiunile reumatice mă obseda de multă vreme. I-am cerut permisiunea tânărului de a-i administra 10 cc soluţie procaină 1% în artera femurală. După câteva minute, bolnavul a putut îndoi piciorul. Am continuat să-i administrez procaină; după câteva zile a putut părăsi spitalul”.
Ana Aslan
Rezultatele obținute au determinat-o pe Ana Aslan să demareze cercetările sale. Se întoarce la București unde prezintă rezultatele unui alt mentor, reputatul endocrinolog C.I. Parhon, care vede în Ana Aslan potențialul de cercetător. Ulterior, Ana renunță la carierea universitară și se concentrează pe continuare cercetărilor într-un cămin de bătrâni.
În ianuarie 1952 este creat primul institut de geriatrie din lume, condus inițial de C.I. Parhon, iar ulterior, din 1958 până la moartea sa, de Ana Aslan.
În cadrul unei întâlniri ținute la Academia Română, C.I. Parhon a semnalat diferența între vârsta biologică și vârsta cronologică. Ana Aslan a continuat, cu hotărâre, opera lui Parhon, demonstrând că este posibil ca o persoană în vârstă să aibă o viață sănătoasă și activă.
Astfel, în 1958, în cadrul institutului de geriatrie, a fost înființată secția de gerontologie socială, care avea un scop foarte bine definit: studierea bătrâneții din punct de vedere medical, social, economic, psihologic și demografic, cu obiectivul de a fundamenta o politică socială în favoarea vârstnicilor.
Secretul tinereții
În mai 1951, un grup de 14 bătrâni cu afecțiuni reumatice precum artroze, artrite și poliartrite reumatoide și 7 voluntari au devenit grupul de cercetare pe care Ana Aslan îl studia. Acestora li s-a administrat un tratament injectabil cu procaină. Rezultatele au fost grozave: pe lângă efectele benefice în tratarea bolilor reumatice, procaina a îmbunătățit de asemenea și starea generală și memoria bătrânilor. Ana Aslan s-a supus tratamentului la rândul său, pentru a cunoaște și înțelege efectele acestuia.
Rezultatele cercetării au fost prezentate într-un studiu semnat de Ana Aslan și C.I. Parhon, publicat de Academia Română în 1955. Acestea au fost detaliate inclusiv în cadrul unor congrese internaționale, însă au fost întâmpinate cu rezerve, din cauza faptului că erau obținute de o femeie dintr-o țară de est. Cu toate acestea, specialiștii care au testat medicamentul, au confirmat concluziile cercetării.
După ce tratementul a fost testat pe 7.600 de pacienți, Ministerul Sănătății a omologat Gerovital H3 în 1957, medicamentul care avea puterea de a întârzia procesul de îmbătrânire. Industria farmaceutică a primit aprobarea de a-l produce în masă sub formă de fiole, urmând ca din 1962 să poată fi produs sub formă de drajeuri, cremă terapeutică și loțune capilară. În următoarele trei decenii, tratamentul a fost brevetat în peste 30 de țări, devenind cunoscut în întreaga lume.
În 1960 Ana Aslan începe cercetările pentru un nou produs eutrofic, care, pe lângă procaină, conținea și un factor activator și antiaterogen, produs folosit pentru îmbunătățirea sistemului nervos și cardiovascular. Obține în 1980 brevetul de inventator pentru Aslavital alături de I. Polovrăgeanu.
Gerovital H3 și Aslavital sunt mărci înregistrate, fiind garantate cu marca olografă a Anei Aslan. Peste 154 de țări au înregistrat cele două branduri, fapt ce subliniază succesul acestora.
În căutarea tinereții
Statisticile arată că în perioada 1975-1989 aproximativ 5-10% dintre turiști veneau în țară pentru tratamentul cu Gerovital. Personalități de pe tot globul se numără printre cei tratați: Salvator Dali, Charlie Chaplin, Indira Gandhi, Charles de Gaulle, Mao Zedong și mulți alții.
De-a lungul vieții, Ana Aslan a ținut conferințe în 57 de țări și a primit 81 de premii, titluri și distincții.
La 20 mai 1988, la 91 de ani, Ana Aslan s-a stins din viață la spitalul Elias. Nu a avut moștenitori, astfel că toate bunurile sale au intrat în patrimoniul statului. Din 5 august 1988, 145 de piese din metale prețioase – disctincții, bijuterii și alte piese de artă decorativă, au fost păstrate de Banca Națională a României, bunuri pe care, în 1991, banca le-a achiziționat.
Sursă: BNR
Sursă foto: Facebook Institutul național de geriatrie si gerontologie Ana Aslan, BNR, Wikipedia