În premieră, peste 170 de lucrări semnate de Salvador Dalí, acoperind o gamă variantă de tehnici artistice, pot fi admirate, până la data de 12 mai 2024, în cadrul expoziției „Universul lui Salvador Dalí” care are loc la ARCUB – Hanul Gabroveni.

Iubitorii de artă au șansa de a explora creația unuia dintre cei mai importanți artiști suprarealiști – expoziția include sculpturi, grafică, litografii, gravuri, miniaturi de aur și diamante, design de mobilier, toate acestea oferind o privire completă asupra diversității artistice a lui Dalí.

Evenimentul cultural aduce în București obiecte de artă expuse anterior în marile orașe europene, provenind din cea mai semnificativă colecție privată de lucrări ale lui Dalí, aparținând reputatului colecționar de artă Beniamino Levi. Expoziția a fost deschisă în data de 13 decembrie, iar în primele zile, peste 2000 de persoane au ales să o viziteze, confirmând apetitul cultural al publicului român și subliniind importanța evenimentelor culturale pentru comunitate, precum și dorința acestuia de a experimenta arta în contextul contemporan.

O călătorie completă prin diversitatea creației artistice a lui Dalí: de la sculpturi și litografii la obiecte de mobilier și bijuterii

Expoziția oferă o perspectivă proaspătă asupra universului creativ a lui Dalí, prezentând o remarcabilă selecție de lucrări care evidențiază versatilitatea și experimentele artistului spaniol în diferite medii, mereu în căutare de modalități inovatoare de a-și aduce la viață ideile. Astfel, vizitatorii au șansa de a intrat în contact direct cu celebrele simboluri daliniene, precum ceasul topit, oul, furnicile, feminitatea, melcii, fluturii, îngerii, toate transpuse în sculpturi și obiecte de artă. Printre operele notabile se numără – “Femeia timpului”, care încurajează meditația asupra efemerității frumuseții, “Toreador halucinogen”, o prezentare inedită a simbolului național spaniol – toreadorul, și “Omagiul lui Terpsichore”, o juxtapunere între clasic și cubism într-un tribut adus zeiței dansului. În plus, sculpturile-bijuterie, precum “Îngerul triumfător” și “Unicorn”, împreună cu cărțile ilustrate din serii precum “Poeme secrete” și “După 50 de ani de suprarealism” dezvăluie mai profund lumea artistică a lui Dalí.

“Universul lui Salvador Dalí” la ARCUB – destinația preferată a iubitorilor de artă în prima parte a anului 2024

Cu peste 170 de lucrări expuse, expoziția “Universul lui Salvador Dalí” oferă posibilitatea de a redescoperi imaginarul suprarealist a lui Salvador Dalí, în care visele și realitatea se contopesc. Expoziția nu doar că permite vizitatorilor să exploreze operele artistului, ci să și experimenteze o incursiune captivantă în lumea lui prin intermediul realității virtuale. Experiența VR durează aproximativ 15 minute și completează turul vizitatorilor.

În plus, cei care explorează expoziția au acces la un ghid audio în limba română, furnizând informații detaliate despre lucrările expuse și povești captivante din viața tumultuoasă a lui Dalí. Atât experiența VR, cât și ghidul audio sunt accesibilile prin pachetul de bilete disponibil, fie împreună, fie separat, atât online, cât și fizic, direct la locație, la prețul de 10 lei, respectiv 15 lei.

Programul de vizitare a expoziției este de luni până duminică, în intervalul 10:00 – 20:00.

Cine a fost Salvador Dalí?

Figură emblematică a mișcării suprarealiste, Salvador Dalí s-a născut la 11 mai 1904 în Figueres, Spania. Pe numele întreg Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech, a fost al doilea fiu al lui Salvador Dalí Cusi și al Felipei Domenech Ferres, fapt ce îi va marca întreaga viață, părinții dându-i numele fratelui mai mare, mort la o vârstă fragedă, și el însuși considerându-se „o reîncarnare” a acestuia. Salvador și-a descoperit pasiunea pentru pictură în copilărie, când a încercat să picteze pe cutii din carton primite de la mătușa sa. Părinții au observat înclinațiile artistice ale fiului lor și, într-o vară, l-au trimis la Ramon Pichot, un pictor impresionist care le era prieten de familie și care avea legături cu Pablo Picasso.

Picasso a fost cel care i-a influențat decisiv destinul tânărului Dalí, convingându-i părinții să-l lase să dea examenul la Academia de Arte San Fernando din Madrid. La vârsta de 17 ani a fost admis la Academie, unde a studiat pictura. În urma protestelor repetate la adresa sistemului de predare, Dalí a fost exmatriculat. Influențat de impresionism și de maeștrii Renașterii, a devenit din ce în ce mai atras de cubism și mișcările de avangardă. S-a apropiat de suprarealism la sfârșitul anilor 1920 și s-a alăturat grupului suprarealist în 1929, devenind în curând unul dintre exponenții săi de frunte. În același an, 1929, Dalí a întâlnit-o pe Gala Diaconov, soția poetului Paul Eluard, cea care îi va deveni ulterior soție și sursă de inspirație.

Dalí a trăit în Franța în timpul războiului civil spaniol (1936-1939) înainte de a pleca în Statele Unite în 1940, unde s-a bucurat de un enorm succes. S-a întors în Spania în 1948, unde și-a anunțat revenirea la credința catolică și și-a dezvoltat stilul de „misticism nuclear”, bazat pe interesul său pentru clasicism, misticism și descoperirile științifice. Salvador Dalí a murit la 23 ianuarie 1989 la Figueres, localitatea în care s-a născut.

Repertoriul artistic al lui Salvador Dalí a inclus pictură, film, sculptură, design și fotografie, uneori în colaborare cu alți artiști. De asemenea, a scris ficțiune, poezie, autobiografie, eseuri și critică. Temele majore din opera sa includ visele, subconștientul, sexualitatea, religia, știința și cele mai apropiate relații personale ale sale. Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, Persistența memoriei, a fost finalizată în august 1931 și este emblematică pentru ceea ce a însemnat pictura suprarealistă. Salvador Dalí a devenit unul dintre membrii marcanți ai mișcării suprarealiste și a colaborat cu alți artiști precum André Breton și Luis Buñuel. În colaborare cu Buñuel, a scris scenarii pentru filme experimentale, cum ar fi „Câinele andaluz” (1929) și „Vârsta de aur” (1930), care au adus suprarealismul în lumea cinematografiei. Spre consternarea celor care i-au apreciat foarte mult opera și spre iritația criticilor săi, comportamentul său public excentric și ostentativ a atras adesea mai multă atenție decât creațiile sale. Viața și opera sa au avut o influență importantă asupra altor suprarealiști, artiști pop art și contemporani precum Jeff Koons și Damien Hirst.

Credit foto: Gicu Boboc

Poate cea mai bună întrebare pe care o adresez larg celor din generația mea este: dacă tot ești așa deștept, experimentat, dacă tot ai fost în atâtea locuri și ai cunoscut atâția oameni, dacă tot ai atâtea obiective și îți anticipezi atât de bine parcursul, de ce nu ești nici mulțumit cu tine și nici fericit? Cum de toate aceste avantaje ne lasă la greu?

După fiecare discuție, ceva lipsește

Dacă mă întrebam acum câțiva ani care este axa de activitate în jurul căreia trebuie să mă rotesc, cu siguranță spuneam că este cunoașterea, acumularea informației și extragerea valorii din aceasta. Și în sălile de curs și în conversațiile cu prietenii mei îmi era testată capacitatea de a oferi informații concrete, noi și utile altora, într-o formă ușor de înțeles și coordonată cu celelalte lucruri pe care noi le studiam. Ne întreceam în a povesti evenimente istorice mai puțin cunoscute, predicții despre mediul internațional, analizele experților din mediul afacerilor și comparații de strategii de analiză a piețelor financiare. Devenisem cu adevărat practicanți avansați ai descrierilor concise, care conțineau mereu un punct culminant ce trebuia să schimbe mersul lucrurilor de până atunci. Însă după câțiva ani de zile de făcut aceste lucruri, mi-am dat seama că discuțiile informale sau cele din cadrul cursurilor erau singurul loc în care puteam folosi informațiile. 

Și încet-încet, mi-am dat seama că ceva lipsește pentru mine din acest ansamblu. 

Mereu gândim ca cei lângă care stăm

Pentru că reușeam să discut activ despre tot ce învățasem cu oricine, mi-am creat falsa impresie că aș fi total competent în a pune totul în practică cu ușurință.

Pe de o parte a fost rezultatul mediului meu, a grupurilor pe care le urmăream și a sistemelor pe care le apreciam. Totodată, am ales pentru mine să stau afundat mult timp doar în studiu și în deliberare, până a devenit mediul confortabil și ulterior limitativ pentru mine. Urmăream dezbateri, prelegeri și comentarii pe tot felul de subiecte, de la cele pe care le studiam la facultate, la teme pe care n-aveam cum să le înțeleg tehnic, însă cărora le pricepeam substratul funcțional.

Să fim atenți ce informație ne este utilă și ce informație ne folosește doar la discuții. Eu unul, am reușit să mă conving pe mine că eram pe un drum foarte îndestulător și practic. 

Eroarea este că greul nu este în a acumula ci în a ști cum să folosești ceea ce știi într-un mod cu adevărat util. 

Așadar, predispoziția eronată de confirmare ne poate induce în eroare chiar dacă îi cunoaștem existența și influența. În cazul prezentat de mine, spun că eu aveam jumătate din vină, iar mediul meu jumătate. 

Plecăm de la nevoia de a lua o decizie

Este absolut indispensabil să ne programăm momente în care ne schimbăm mediul pentru a vedea alte puncte de vedere. Chiar și o plimbare poate oferi perspectivă. Iar eu caut pentru mine experiențe ce îmi conferă atât perspectivă cât și puncte de plecare pentru a acționa. 

Simt că am făcut progres când am plecat de la ideea că voi lua o decizie și voi face o acțiune relevantă la finalul unui proces de analiză, privit în perspectivă. Mi-am creat mediul astfel încât lipsa unei acțiuni să fie mai problematică decât realizarea oricărei acțiuni și am mers înainte. De fiecare dată, îmi dau seama mult mai bine ce știu cu adevărat, ce este fals și unde am petrecut timp fără prea mult rost. 

În procesul nostru de autodezvoltare, cred că trebuie să învățăm să ne convingem de lucruri cu adevărat importante. Că avem un set de valori și că acestea ne reprezintă, că ne reprezentăm pe noi nu doar în public, ci și în fața ochilor noștri. Trebuie să ne convingem să respectăm drumul pe care vrem să-l parcurgem și să ținem mult mai strâns de cei dragi nouă.

Cel mai ușor este să ne lăsăm convinși de noi înșine. Cel mai greu e să ne putem convinge pe noi înșine. 

Caut să știu care e decizia corectă.
În primul rând caut să iau decizia!