Pe sub genele lungi, ochii aruncă văpăi.
Este primul lucru pe care îl observi la ea.
Elena Bocai are 9 ani, o curiozitate imensă, răspunsuri profunde și un talent artistic aparte.
Ne-am așezat lângă ea și i-am povestit:
Știm cât de mult îți place să desenezi, să pictezi… Și știm că și tu știi că sunt și alți copii pasionați de ceea ce te pasionează pe tine! Unul dintre acești copii este David.
El desenează și crede că desenul este foarte important în viața copiilor, tinerilor, adulților.
Are o rubrică, ,,Desenele lui David”, în revista Matricea Românească, și acolo el pune acest îndemn:
<<Dragi copii, eu vă spun să vă urmați dorința de a desena așa cum vă doriți! Dezvoltați-vă talentul și experimentați tot ce vă animă imaginația!
Dragi părinți, să știți că româna și matematica sunt importante, desigur, însă este foarte important să le permiteți copiilor voștri să facă ce le place! Atunci ei simt că fac ceva deosebit pentru ei, cu multă-multă plăcere!>>
Ce părere ai tu de acest îndemn?
Oare are sau nu are dreptate David? De ce?
Sunt perfect de acord cu ceea ce crede David! Bineînțeles!
Da, desigur, sunt materii care sunt considerate de unii ,,importante”.
Însă pentru mine este foarte important desenul! De ce? Păi pe mine mă ajută… în suflet! Mi se face pielea de găină când așez culoarea pe pânză!
Ce faci înainte de a te așeza în fața viitoarei tare lucrări?
Înainte de a mă așeza în fața viitoarei mele lucrări fac două lucruri: în primul rând organizez totul! Pun toate instrumentele mele la un loc. La locul cel bun! Pensule, culori, apă, șervetul. Nu vreau să fiu deloc tulburată în timp ce lucrez. Este foarte important să fii pregătit!
Apoi mă cufund în gânduri. Îmi imaginez ceea ce voi crea. Am nevoie de liniște, liniștea cheamă inspirația.
Cum ia naștere o lucrare a ta?
Încep mereu cu pata de culoare mare. Pe fundal dau culoarea pe care o simte inima mea. Uneori culoarea aceasta arată ceea ce am trăit în ultima vreme sau emoții prin care mă poartă gândul.
Uneori am un impuls. Și îmi place să mă las purtată de acesta. Mă duce exact în mijlocul imaginii mele, cea pe care vreau să o așez în culoare pe pânză.
Ce imagini te inspiră?
Mă inspiră aproape orice: vaza cu flori, norii, cerul, pământul, copiii, oamenii, jocul.
Când pictez florile eu mă gândesc și la pământ, la rădăcinile lor. Văd cum își iau de acolo seva și văd ce culori aduc la suprafață.
Ce culori alegi, de obicei?
Cred că acum aleg cel mai des roșul aprins și bleu-marin-ul. Îmi place cum vibrează și mov-grena-ul, galbenul, verdele.
Pictezi doar cu mâna, sau crezi că uneori pictează și sufletul tău?
Deși pare că mereu pictăm cu mâna eu spun că uneori doar sufletul îmi pictează. Vin la suprafață idei pe care nu le pot descrie în cuvinte. Doar sufletul meu poate. În acele imagini am toată dragostea așezată.
De exemplu sufletul meu pictează copaci interesanți, cu crengi colorate, cu frunze ce se mișcă.
Știu că ai participat la un concurs la care ai luat Locul I. Despre ce concurs este vorba?
Care a fost tema lucrării tale?
Ohhhh….da! (Elena zâmbește cu ochii și întreaga ei ființă).
Concursul închinat Zilei Mamei!
Incredibil a fost!
Tema era ,,Chipul mamei în primăvară”.
Am pornit plină de încredere. Și s-a întâmplat ceva: mi-am așezat paleta de culori într-un loc greșit și pensula înmuiată în culoarea pentru părul mamei a intrat în culoarea feței pe care o așezasem deja pe pânză. Hmmmm….s-a schimbat nuanța pe care o doream!
Florile de cireș pe care le-am pictat apoi și iubirea mea pentru mama (iubire pe care o simțeam în timp ce pictam!) cred însă că au contat mai mult! Cerul, soarele, totul cânta dragostea mea pentru mama. M-am gândit tot timpul la ea în timp ce pictam. Părea că este lângă mine…
Simțirea se simte într-un tablou, știu asta!
Am câștigat premiul întâi și asta mi-a umplut inima de fericire!
Știu cât de mult îți place școala! Și mereu afirmi că nu ai dori să lipsești nici măcar o zi!
Așa este! Îmi place foarte mult la școală. Îmi plac colegii, îmi place să fiu cu ei, îmi place enorm să învăț de la învățătoarea mea! Da, sunt un copil căruia îi place să învețe!
(Elena este elevă a școlii Ioanid, în clasa a II-a A).
Ai un artist preferat?
Mmmmm… Da! Probabil acum îl admir cel mai mult pe Claude Monet. Florile lui! Și vaza plină cu floarea-soarelui! Mi-nu-nat!
Mă uit la lucrările lui și mi se pare că și el simte ce simt și eu…. culoarea îmi arată asta!
Un gând de final, acum, la 9 ani ai tăi, pentru copiii care citesc acest interviu?
Daaa! Vă rog să pictați! Zi de zi! Fie o să vă simțiți extraordinar, fie o să începeți să vă simțiți mai bine, dacă ați avut o zi mai grea!
Am și un mesaj pentru adulți: lăsați, vă rog, copiii să picteze! Fără desen lumea noastră, a tuturor, ar fi tristă, fără culoare! Vă puteți imagina o lume fără culoare? Eu, una, nu!
Îi rog pe copii să picteze apelând la imaginația lor! Este frumos să reproducem și lucrările altor artiști, însă atunci mie mi se pare că ne concentrăm pe a reda ce au făcut alții. Cred că mai mult gândim și noi trebuie să simțim!
Ce te face fericit?
Să pictezi tu cu pensula ta și culorile tale, și sufletul tău și inima ta!
I-am mulțumit impresionați Elenei și am știut încă o dată că rubrica ,,Desenele lui David” unește sufletele copiilor și aduce culoarea de care este nevoie în lume!
