Maria stătea pe canapeaua din sufragerie, cu o ceașcă de ceai aburindă în mâini; ochii ei arătau îngrijorare. Elena, prietena ei cea mai bună, o privea cu blândețe și înțelegere. Maria îi povestise despre cât de greu îi era uneori să comunice cu copiii ei, să le fie alături atunci când ei aveau nevoie, și să găsească cuvintele potrivite care să le aline inimile mici și frământate.
Elena, mereu atentă la nevoile celor din jur, zâmbea cald și o încuraja pe Maria să-și urmeze inima.
— Știi, Maria, eu știu că ești o mamă minunată. Dar știu și cât de copleșitor poate fi să vrei să faci totul bine pentru ei. Ce este de spus copilului tău? Ce cuvinte îi ogoiesc sufletul, îl fac să știe că este văzut și ascultat?
Maria dădu din cap, cu un mic zâmbet de recunoaștere, dar și de neputință.
— Da, exact asta mă întreb și eu de atâtea ori. Vreau să știe că sunt aici pentru ei, dar parcă nu găsesc mereu cuvintele potrivite.
Elena își întinse mâna și o atinse ușor pe umăr.
— Uite, ce ar fi dacă, atunci când vezi că sunt supărați, să le spui simplu: ,,Oh, e normal să fii supărat că s-a petrecut asta, chiar da!”? E important să le validezi emoțiile. Și poate, când simți că au nevoie de sprijin, ai putea să le spui: ,,Eu sunt aici pentru tine: te ascult, să știi! Sunt aici doar să te ascult sau să te și sfătuiesc, dacă asta vei dori!”
Maria se gândi câteva clipe și aprobă din cap, cu un zâmbet mai larg.
— Da, cred că asta i-ar ajuta… să știe că nu trebuie să facă totul singuri, că sunt acolo pentru ei. Dar ce fac atunci când par pierduți, fără să știe cum să reacționeze?
Elena se lumină și continuă:
— Uneori, doar o mică pauză poate face minuni. Ai putea să le spui: ,,Uite, eu spun să facem o mică pauză: doar stăm acum, atât.” Sau, dacă e ceva ce trebuie să încerce din nou, poate că le-ar prinde bine să audă: ,,Încercăm să o luăm de la capăt?”
Maria zâmbi, imaginându-și cum aceste cuvinte ar putea să-i aline pe copiii ei, să-i ajute să simtă că sunt în siguranță.
— Și dacă greșesc, dacă nu știu ce să facă?
— Oh, Maria, aici este atât de important să nu îi facem să se simtă rușinați. Poți încerca să le spui: ,,Ok, nu-i nimic, acum hai să vedem cum repari greșeala.” E ca și cum le-ai arăta că fiecare greșeală e o ocazie de învățare, nu un capăt de drum.
Maria își simți inima mai ușoară, iar chipul i se lumină.
— Mulțumesc, Elena. Știi, nu m-am gândit niciodată că poate fi atât de simplu și totuși atât de profund.
Elena roti cana de ceai și zâmbi cald.
— Mmmm…, contează atât de mult să știe că nu sunt singuri. Chiar și când e greu, dacă le spui: ,,Eu sunt chiar aici când și dacă ai nevoie de mine” sau ,,Uite, îmi dau seama că nu-i deloc simplu pentru tine, așa este,” își vor da seama că sunt văzuți. Că emoțiile lor nu sunt prea mici, că sunt importante pentru tine.
Maria simți cum lacrimile i se adună în colțurile ochilor, dar erau lacrimi de recunoștință.
— E exact ce aveam nevoie să aud. Mă voi strădui să fac asta, să le spun și: ,,Să știi că nu-i corect, chiar nu e” când simt nedreptatea sau ,,Poți să îmi spui mai multe despre asta?” când par că au ceva greu pe suflet.
Elena îi strânse mâna ușor.
— Ai grijă de tine, Maria, la fel cum ai grijă și de ei. Și amintește-ți că dragostea ta e cea care contează cel mai mult. Cuvintele sunt doar o punte către inima lor.
Maria se simți mai pregătită și încrezătoare. Știa de acum că va putea să le ofere copiilor ei acea căldură de care au atâta nevoie, să le fie alături în momentele lor de îndoială și frământare.