În fiecare an, pe 20 iulie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, unul dintre cei mai mari sfinți ai Vechiului Testament și unul dintre cei mai puternici apărători ai credinței monoteiste. Această zi, cuprinsă în calendarul ortodox cu cruce roșie, are o semnificație religioasă profundă și o încărcătură spirituală deosebită în tradiția poporului român.
Cine a fost Sfântul Ilie?
Sfântul Ilie a trăit în secolul al IX-lea î. Hr., în regatul de nord al Israelului, în cetatea Tesba din Galaad. Era cunoscut pentru râvna sa pentru Dumnezeu și pentru lupta sa împotriva idolatriei, într-o perioadă în care poporul evreu se îndepărtase de credință, înclinând spre cultul zeului Baal, sub influența regelui Ahab și a soției acestuia, Izabela.
Ilie s-a remarcat printr-un zel profetic extraordinar și prin minunile săvârșite cu puterea lui Dumnezeu. A provocat o secetă de trei ani și jumătate asupra Israelului, pentru a demonstra că Baal, considerat zeu al ploii, nu are nicio putere reală. Tot el a adus foc din cer pe Muntele Carmel, arătând întregului popor că Dumnezeul lui Israel este singurul Dumnezeu adevărat. A fost un simbol al curajului, al dreptății și al credinței de neclintit.
Potrivit Sfintei Scripturi, Sfântul Ilie nu a murit, ci a fost ridicat la cer într-un car de fac tras de cai de foc, o imagine care a marcat profund imaginarul religios și popular. Din acest motiv, el este considerat un sfânt viu, iar tradiția spune că va reveni pe pământ înainte de sfârșitul lumii.
Importanța lui în creștinismul ortodox
În calendarul ortodox, Sfântul Ilie este considerat un mare proroc și făcător de minuni, dar și un patron al ploii și al fulgerului. Deși nu a fost martirizat, ziua de 20 iulie este marcată cu cruce roșie, semn al unei sărbători importante. El este considerat și un simbol al puterii cerești, iar în rugăciunile și acatistele care îi sunt dedicate, credincioșii îi cer ajutor în vreme de secetă, grindină sau alte fenomene naturale.
În tradiția Bisericii, Sfântul Ilie este un model de rugăciune arzătoare și de ascultare totală față de voia lui Dumnezeu. Este, de asemenea, considerat un proroc mesianic, pentru că la Schimbarea la Față a Mântuitorului, pe Muntele Tabor, a apărut alături de Moise, ca mărturisitor al divinității lui Hristos.
În vechile credințe, se spune că atunci când tună și fulgeră de Sfântul Ilie, acesta își caută biciul pierdut sau că îl trăznește pe cel care fură ori trăiește în păcat. De aceea, în această zi nu se lucrează, nu se coase, nu se face agricultură, iar oamenii stau departe de păduri, câmpuri sau apă.
De Sfântul Ilie se sărbătoresc și apicultorii, fiind considerat ocrotitorul albinelor și al recoltelor de miere. În multe zone, în această zi se face recoltarea mierii, cunoscută sub numele de luatul stupilor. Mierea nouă este dusă la biserică pentru a fi sfințită, apoi împărțită.
Obiceiuri de Sf. Ilie
În satele românești, 20 iulie era – și încă este, în multe zone, o zi marcată de numeroase obiceiuri:
- Se ține post și se merge la biserică, pentru a cere protecție împotriva trăsnetelor și grindinei.
- Nu se lucrează, mai ales în gospodărie, ca nu se atragă mânia Sfântului Ilie, care este considerat un sfânt iute și răzbunător
- Fetele culeg plante de leac, mai ales busuioc, pelin sau cimbrișor, considerate binecuvântate în această zi.
- În unele zone, se ține bâlciul de Sfântul Ilie, cu târguri, jocuri populare și întâlniri între tineri.
Există și obiceiul ca păstorii să afle cum va fi toamna – dacă în ziua de Sfântul Ilie este soare, toamna va fi lungă și blânda. Dacă plouă, urmează o toamnă rece și timpurie.
Un sfânt apropiat de oameni
Un aspect remarcabil este că, deși Sfântul Ilie este o figură puternică și impunătoare, el este în același timp simțit de credincioși ca un sfânt apropiat, gata să intervină în caz de urgență, în special în agricultură. Țăranii îl invocă atunci când cerul nu dă ploaie, iar preoții rostesc rugăciuni speciale de ploaie în timpul secetelor mari, apelând la mijlocirea Sfântului Ilie.
În multe localități, bisericile poartă hramul Sfântului Ilie, iar această zi este prilej de pelerinaj, de slujbe cu mulțime de credincioși și de sărbătoare comunitară. Se face pomenirea celor adormiți, se împart bucate și se aprind lumânări în cimitire.
Sfântul Ilie rămâne, în conștiința colectivă, un sfânt al focului ceresc, dar și un protector al lumii satului, al dreptății și al curajului.
Sursă foto: doxologia.ro, crestinortodox.ro, Wikipedia – De la Anonimous, Pskov school – Tretjakov Gallery. ГТГ, Инв. № 14907, Domeniu public, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=3072362