Există artiști care își descoperă vocația târziu, prin studii și revelații intelectuale, și există artiști care se nasc purtând în ei, încă din copilărie, o taină a mâinilor. Denisa este dintre aceștia: o creatoare pentru care arta nu a fost niciodată un scop, ci un mod de a respira. Crescută printre desenele mamei, zgomotul liniștitor al mașinii de cusut a bunicilor și universurile colorate ale mangăi japoneze, ea a învățat încă de mică faptul că gestul creativ nu vine din tehnică, ci din mirare – din disponibilitatea de a privi și de a transforma.
Atelier Art, spațiul ei de creație, este o punte între tradiție și sensibilitate contemporană, între pictură și acul de cusut, între povestea celui care cere o lucrare și povestea celui care o creează. În fiecare obiect – fie el o pernuță brodată cu lavandă, un tablou cusut manual sau o mică ilustrație pe pânză – există urme de memorie vie, fragmente de lume repovestite cu tandrețe și rigoare. Denisa nu repetă și nu fabrică: ea ascultă, reconstruiește, interpretează. Își lasă arta să fie rugăciune, răspuns, mărturie.
În creațiile Denisei, arta este un dar – unul pe care ea îl primește cu smerenie și îl dăruiește mai departe, luminând în jurul ei un mic, dar necesar, spațiu de frumusețe. Denisa, să începem!
„Bunica din partea mamei e croitoreasă. În copilărie, o vedeam tot timpul în mașina de cusut. Urmăream ce face, memoram mișcările și așteptam cu nerăbdare să plece în sat. Când se ivea momentul, intram în mașina de cusut să cos haine păpușilor.”
Denisa, povestește-mi despre primul moment când ai simțit că «arta» începe să te prindă: ce desenai, ce coseai, ce pictai, și de unde a apărut această nevoie de a crea?
Cred că primele momente în care am fost atrasă de desen, au fost cel în care eram micuță. Mama obișnuia să ne deseneze tot timpul coșuri cu fructe, cu legume și animăluțe. Încercam să reproduc desenele mamei, adunam culorile și desenam.
Mai târziu, am văzut ilustrațiile din seria manga japoneză «Sailor Moon». O adoram pe Usagi Tsukino! O desenam tot timpul, decupam desenul și îmi cream propriul abțibild. Atunci am realizat că pot desena orice, în felul meu. Desenam tot ceea ce îmi plăcea: personaje din desene animate, animale, peisaje, portrete și îmi făceam postere cu actorii preferați.
Pictura am descoperit-o în profunzime, în clasele primare, la ora de «arte plastice». Atunci am învățat despre culori, nuanțe și amestecuri, lumină și umbră. Am început să combin pictura cu desenul, inventam tot felul de peisaje și testam toate culorile.
Cusutul, la fel, de când eram micuță. Bunica din partea mamei e croitoreasă. În copilărie, o vedeam tot timpul în mașina de cusut. Urmăream ce face, memoram mișcările și așteptam cu nerăbdare să plece în sat. Când se ivea momentul, intram în mașina de cusut să cos haine păpușilor. Nu eram pricepută, încurcam ața tot timpul și mă înțepam în ac. Învățasem mai mult să descos, decât să cos. Așa am realizat că pot coase și manual, fără mașina de cusut. Am început să conștientizez faptul că totul depindea de lucrul manual.
Găseam inspirație și când îmi venea o idee, o și puneam în practică; fie că era vorba de desenat, pictat sau cusut. Cu cât cream mai mult, cu atât mă simțeam mai împlinită. Din acest motiv nu m-am oprit, am început să progresez, să mă hrănesc cu asta și eram fascinată. Totul a devenit o mare pasiune!
„Găseam inspirație și când îmi venea o idee, o și puneam în practică; fie că era vorba de desenat, pictat sau cusut.”
Cum ai ajuns să transformi acea pasiune într-un drum serios? Ce studii ai urmat, ce profesori sau proiecte au marcat începutul pentru tine?
După studiile gimnaziale mi-am dorit să intru la Nicolae Tonitza, dar am urmat un liceu teoretic cu profil în filologie. N-am avut profesori care să mă învețe ceva nou în acest domeniu. Dar erau colegii, diriginta și câțiva profesori de altă specializare, care m-au încurajat tot timpul. Îmi aduc aminte când diriginta m-a înscris la un concurs de creație și am luat premiul I. M-am bucurat tare mult, toate aceste încurajări mi-au fost de mare ajutor.
După terminarea studiilor liceale, am optat pentru UNArte, dar n-am reușit să intru. Am fost foarte dezamăgită! Am parcurs jumătate de drum la o altă specializare. Mi-am dat seama că nu îmi foloseam creativitatea atât de mult pe cât mi-aș fi dorit, a devenit greu pentru mine și, din acest motiv, am renunțat.
Am făcut o pauză între studiile universitare.
Am urmat un curs de croitorie la Atelierele ILBAH. Am învățat foarte multe lucruri noi și m-a ajutat să stăpânesc mașina de cusut.
În 2016 am intrat la Etnologie. Cursul de meșteșug a fost scânteia mea. Aici am realizat cât de prețioasă este arta mea. Am întâlnit profesori care au «văzut» arta mea și m-au încurajat. Eram interesată de meșteșuguri: împletituri din pănuși de porumb și cusături tradiționale. Am făcut teren, am cercetat și am început să descopăr lumea meșteșugarilor autentici.
Consider că profesorii au un rol foarte important în a-și ghida elevul sau studentul în direcția pe care și-o dorește. Am avut norocul de a avea profesori minunați, care m-au făcut să înțeleg «cine sunt eu» și cum poate arta mea să fie autentică.
„În 2016 am intrat la Etnologie. Cursul de meșteșug a fost scânteia mea. Aici am realizat cât de prețioasă este arta mea. Am întâlnit profesori care au «văzut» arta mea și m-au încurajat.”
Cum ți-au influențat studiile sensibilitatea artistică? Ce ai luat din întâlnirea cu tradițiile, simbolurile și mentalitățile comunităților pe care le-ai studiat și ai dus mai departe în creațiile tale?
Terenul a contat cel mai mult. Etnologia mi-a oferit această lecție teoretică, prin care conectarea cu celălalt dezvăluie identitatea acestuia. Mi-am dorit să experimentez acest lucru și am făcut foarte mult teren, cu meșteșugari de la mine din sat. Am fost în case vechi, decorate cu o mulțime de ștergare cusute tradițional, velințe și preșuri țesute în război. Am intervievat, am cules date și mi-am construit un tipar al meșteșugarului autentic. Am preluat tehnici pe care le-am aplicat în creațiile mele. Prin acești oameni am descoperit cât de frumos și valoros poate fi lucrul manual.
Ce-a însemnat pentru tine înființarea Atelier Art? Cum ai decis să creezi un spațiu propriu de lucru?
În paralel cu studiile de la Etnologie, mă ocupam de lavanda mătușii. Am început să fac pernuțe umplute cu semințe de lavandă. Am avut inspirația de a le și broda. Voiam să le arăt tuturor, așa că am decis să creez o pagină pe platforma Facebook – Atelier Art. Am început să arăt primele creații ca rezultat final. Au avut un mare succes și asta mă bucura foarte mult. Am îmbinat aromaterapia cu arta cusutului. Am creat pernuțe, săculeți și mărțișoare cu lavandă.
În realitate spațiul atelierului era un mic birou, înconjurat de pensule, ațe colorate și lavandă.
De curând mi-am creat un spațiu pe sufletul meu. Bunica din partea tatei, și ea tot croitoreasă, avea o mașină de cusut «Ileana», pe care am transformat-o într-un birou. De la o străbunică am luat un scaun vechi. Voi mai adăuga creațiile mele în jur și totul se va îmbina perfect – amintirea celor dragi, inspirația, liniștea și arta mea!
„Inspirația curge doar când apar oamenii, și atunci când apar oamenii, se creează povestea.”
Când lucrezi la un proiect, care e firul care te ghidează: inspirația, povestea, oamenii? Cum începi procesul creativ?
Inspirația curge doar când apar oamenii, și atunci când apar oamenii, se creează povestea. Consider că am nevoie puțin din fiecare pentru a începe procesul creativ. Pot crea în momente în care apar provocările. Cu cât cerința este mai diferită față de ceea ce am lucrat, cu atât mă simt mai inspirată. Evit să execut aceeași creație de mai multe ori. Mă bucură faptul că lucrările mele au povești atât de diferite: flori, animale, peisaje, portrete, obiecte, locații, evenimente, mesaje, instrumente și tot ceea ce mai pot crea.
Și muzica mă inspiră foarte mult. Nu pot crea fără muzică. Nu ascult un gen special de muzică pentru creație, ascult ceea ce simt în momentul în care creez. Sunt și momente în care nu am nici inspirație, nici oameni și nici povestea. Mă opresc și ascult muzică, deși mă supără faptul că nu pot crea. Dar am experimentat foarte mult acest sentiment și cu timpul am înțeles că orice creație are nevoie de toate resursele necesare pentru a fi remarcată – inspirație, poveste, oameni și muzică.
Pentru pernuțele, săculeții și mărțișoarele cu lavandă, inspirația curge și din natură. Îmi place să cred că sunt un «om al pământului» și natura mă ajută foarte mult, mai ales în cazul creațiilor. Da, și natura mă inspiră!
Trebuie să rezonez cu fiecare creație în parte, indiferent dacă este o pernuță, un săculeț sau un mărțișor cu lavandă, un tablou cusut sau pictat. Trebuie să-i ofer inspirația, timpul și răbdarea de care are nevoie pentru a ieși la nivelul așteptărilor mele. Dacă nu rezonez, ața mi se încurcă tot timpul, culorile picturii se preling în afara conturului creației, și chiar dacă încerc s-o retușez, tot nu poate fi expusă ca rezultat final, până nu încerc din nou cu toate resursele necesare.
Cum împletești în atelierul tău tehnicile manuale? Ce aduce fiecare tehnică în plus la expresia ta artistică?
Depinde foarte mult de complexitatea creației. Pentru tablourile pictate folosesc acrilice pe pânză. Pentru pernuțe, săculeți și mărțișoare folosesc cusături punct în cruciuliță, broderie liberă sau alte combinații de cusături. Creațiile complexe sunt cele care necesită toate aceste tehnici folosite împreună, pentru a le oferi unicitate. În unele creații mai aplic și decor, folosit din plante, lemn sau alte materiale necesare pentru a scoate în evidență fiecare element. Consider că mi-am creat propria tehnică de lucru, fără a folosi alte unelte avansate. Acest lucru mă face să cred că prin acest mod rămân fidelă creațiilor mele și încerc să păstrez cât mai vie imaginea unu meșteșugar autentic. Sunt deschisă către inovație, în ceea ce privește design-ul, ilustrațiile și materialele, dar nu voi renunța niciodată la cusutul simplu, cu ac și ață, pentru că asta oferă adevărata valoare a creațiilor mele.
Pe lângă tehnicile menționate, cel mai important lucru este răbdarea. De-a lungul timpului, am dobândit răbdarea și am realizat că fără ea nu poate funcționa nicio tehnică.
Pictura pe pânză, cusutul manual, inspirația și răbdarea dau naștere unei creații Atelier Art. Consider că arta mea vine de sus, iar eu sunt instrumentul prin care Dumnezeu a hotărât să arate lumii acest dar.
„Pe lângă tehnicile menționate, cel mai important lucru este răbdarea. De-a lungul timpului, am dobândit răbdarea și am realizat că fără ea nu poate funcționa nicio tehnică.”
Care sunt temele recurente în lucrările tale? Ce simboluri și mesaje încearcă să transmită Atelier Art prin fiecare obiect sau lucrare?
Atelier Art oferă fiecărei creații o poveste unică. Chiar dacă solicitările sunt simple sau complexe, fiecare creație trebuie să-și spună povestea.
Am avut câteva exemple în care oamenii nu știau ce model să aleagă pentru pernuțele cu lavandă. Aici interveneam eu, încercam să vizualizez creația și să descopăr ce anume își dorește fiecare. Dacă plecam de la o simplă cerință: «Copilului meu îi plac dinozaurii. Aș vrea o pernuță cu dinozauri», trebuia să analizez înainte fiecare detaliu. Întâi să țin cont de faptul că lucrarea pe care urma s-o fac era pentru un copil, apoi să fiu atentă în ce mod aș putea ilustra dinozaurii, într-o notă prietenoasă.
Dar am avut și exemple în care detaliile au fost mai complexe: «O japoneză care toarnă ceai într-o cană în care plutesc în lichid flori galbene» . În acest caz trebuia să ofer mai multă atenție, din dorința de a nu ignora toate detaliile. E foarte important să creez exact ceea ce își dorește cel care solicită o lucrare Atelier Art, pentru că fiecare lucrare trebuie să rezoneze cu el și să fie conform așteptărilor celui care o solicită.
Principala și cea mai importantă temă recurentă folosită în lucrările mele, este memoria vie. Îmi place să cred că fiecare creație pleacă din atelier cu o poveste pe care o transmite și o memorează pentru cel care o solicită. Fie că vorbim de zile, luni sau ani, atât timp cât creația continuă să existe, amintirea va dăinui.
„Principala și cea mai importantă temă recurentă folosită în lucrările mele, este memoria vie. Îmi place să cred că fiecare creație pleacă din atelier cu o poveste pe care o transmite și o memorează pentru cel care o solicită.”
Ce provocări ai întâmpinat până acum: logistic, financiar și creativ? A existat un moment decisiv când ai simțit că „trebuie să schimb ceva” în modul tău de lucru?
Un aspect foarte important în lucrul manual, este să acord timpul necesar pentru orice creație. La un mărțișor pot lucra câteva ore pe zi, iar la un tablou pictat și cusut manual pot lucra câteva săptămâni. Pentru a crea și a menține în același timp activitatea paginii Atelier Art de pe platforma Facebbok, este necesar să-mi împart activitățile, ceea ce reduce timpul folosit strict pentru a crea. La început, pictam, coseam, mă ocupam de pagină, confecționam cutii și livram creațiile la adresele solicitate. Pentru că sunt pasionată și de fotografie, acord foarte mult timp și pentru fotografierea creațiilor. Câteodată mă suprasolicit și forțez timpul, fără să-mi dau seama că într-o clipă pot obosi și nu mai pot face nimic din toate acestea.
Am întâlnit și oameni care m-au descurajat și oameni care au considerat contravaloarea unei creații prea mare. Târziu am înțeles că sunt oameni care nu cunosc această artă și nici nu-și dau interesul să descopere întregul proces creativ.
Din punct de vedere financiar mi s-a spus că: «Din artă nu faci bani!». La început nu m-am gândit la aceste cuvinte și lucram tot timpul. Stăteam nopți întregi pentru a crea mărțișoare pe care nu reușeam să le comercializez, astfel încât să-mi pot acoperi timpul de lucru. Pe cele cu care rămâneam, le ofeream cadou familiei și prietenilor, dar cu bucurie.
A fost un moment în care am simțit că oricât de mult mă străduiam, nu reușeam să comercializez creațiile mele la valoarea pe care o aveau. Ofeream reduceri și începusem să cred că atâta merita arta mea. Am fost la un pas de a închide pagina. Nu m-aș fi oprit niciodată din pictat și cusut, dar aș fi făcut-o doar pentru mine, în afara publicului.
Un prieten mi-a solicitat o creație personalizată pentru a oferi un cadou. O pernuță cu lavandă, cu un aparat de fotografiat. După ce a primit pernuța, domnul Șerban era interesat de arta mea și voia să facem un interviu. Exact în momentul în care eram convinsă că ar trebui să renunț. «Este o muncă frumoasă și trebuie valorificată. Sunt fascinat de ceea ce faci!» Asta mi-a spus. Atunci am realizat cât de importanți sunt oamenii care apar în astfel de momente. Am renunțat la orice idee de a închide pagina. Am început să lucrez din ce în ce mai mult și să evoluez. Din păcate nu am mai reușit să facem acel interviu și am ales să-i aduc un omagiu acestui om minunat printr-un tablou.
În ultimii doi ani, n-am mai reușit să mă ocup de pagină, chiar dacă am mai lucrat. Profesez într-un domeniu diferit de tot ceea se înseamnă Atelier Art, dar în esență sunt făcută pentru a crea. Am mai avut un moment în care am realizat că nu pot face atâtea lucruri în același timp și am renunțat să mai creez.
Același prieten mi-a povestit despre tine și acest interviu. La început am fost reticentă din vinovăție. Asta simt când nu creez sau nu mă ocup de pagină. Când nu las harul lui Dumnezeu să curgă prin mine.
Prin acest interviu am realizat că am spus întreaga poveste a atelierului și a creațiilor mele. Povestea mea, povestea Atelier Art. Mă bucură foarte mult că mi-ai oferit această ocazie de a-mi reaminti că nu trebuie să renunț și pentru asta îți mulțumesc!
În prezent mă ocup de Atelier Art atât cât pot. Îmbin munca pentru trai și munca pentru suflet. Sunt foarte împlinită și recunoscătoare!
„În prezent mă ocup de Atelier Art atât cât pot. Îmbin munca pentru trai și munca pentru suflet. Sunt foarte împlinită și recunoscătoare!”
Lucrezi singură sau ai colaboratori/colegi/mentori? Cum interacționezi cu comunitatea de artă ori cu clienții-colectori? Ce ai învățat prin aceste relații?
Lucrez singură, dar sunt și momente în care cer sfaturi fraților mei în legătură cu mediul online, pentru că se pricep mai bine decât mine și asta mă ajută. Cum am menționat anterior, cred că lucrez pentru o echipă întreagă. Îmi fac necesarul de materiale, îmi creez schițele, pictez, cos, confecționez ambalajul, mă ocup de împachetat. Încerc să îmi promovez lucrările, fotografiez, editez și dacă este nevoie livrez și creațiile.
Mereu mi-am dorit să particip la târgurile de Mărțișor și târgurile de Crăciun, dar asta ar însemna să acord foarte mult timp pentru a lucra și pentru a le comercializa la stand. Cred că din această cauză nu am reușit să particip la niciun târg.
Am avut oferte de colaborare pentru mărțișoare, dar nu la adevărata lor valoare, așa că am renunțat.
În perioada facultății, am făcut parte dintr-un proiect despre dans. Am creat câteva portrete care au fost expuse în cadrul proiectului. Am fost foarte bucuroasă și recunoscătoare pentru că am avut șansa de a-mi expune creațiile într-o tematică atât de diferită și de frumoasă.
Atelier Art devine și mai frumos atunci când oamenii se bucură și rămân fascinați de arta pe care o fac, iar acest lucru mă motivează și mă încurajează să creez și mai mult și mai frumos.
Prin oameni am învățat că cel mai important lucru este acela de a avea încredere și curaj în tot ceea ce fac. Să îmi prețuiesc arta, indiferent de ce cred ceilalți care nu rezonează cu ea.
„Prin oameni am învățat că cel mai important lucru este acela de a avea încredere și curaj în tot ceea ce fac. Să îmi prețuiesc arta, indiferent de ce cred ceilalți care nu rezonează cu ea.”
Cum reacționează oamenii la lucrările tale? Care e cea mai memorabilă reacție/feedback/ poveste de cumpărător sau admirator care ți-a dat încrederea că faci bine ceea ce faci?
Dacă sunt atentă și îndeplinesc cerințele, oamenii reacționează foarte frumos. Când rezultatul este la înălțimea așteptărilor, creația se apropie mai mult de sufletul meu și oamenii rămân fascinați de mesajul pe care am reușit să-l transmit.
Sunt mai multe momente memorabile și toate au în comun modul în care am surprins oamenii. Tabloul intitulat «Hanu’», a fost primul tablou în care am îmbinat pictura și cusutul manual. L-am creat în semn de mulțumire pentru emoția pe care mi-o transmit prin muzica lor. La finalul concertului le-am arătat tabloul, iar reacțiile au fost neașteptate. A fost un schimb de emoții, eu i-am încântat cu creația mea, iar ei m-au bucurat prin reacțiile lor.
Atunci am realizat cât de frumos pot transmite prin ceea ce fac. Când aleg să-i surprind pe oameni cu creațiile mele, poveștile devin mai frumoase. Fie că achiziționează creațiile, sau le primesc în dar, în general, oamenii care iau contact cu atelierul sunt oameni frumoși, deschiși către artă și către mine – artistul.
Privind în urmă, ce crezi că s-a schimbat în tine ca artistă între momentul în care ai început și acum? Ce ai învățat despre tine din artă?
La început nu aveam deloc încredere în mine și în ceea ce făceam. Am întâmpinat foarte multe experiențe care m-au făcut să realizez cât de important este ca un artist să aprecieze munca lui. Am învățat să lucrez cu timpul și cu răbdarea, cu oamenii și cu dorințele lor, în legătură cu arta mea.
Consider că am primit un har și oportunitatea de a-l folosi. Întotdeauna am tendința de a crea și de a descoperi orice îmi încântă sufletul. Așa cum lucrez cu mâinile, la fel lucrez și cu sufletul.
„Consider că am primit un har și oportunitatea de a-l folosi. Întotdeauna am tendința de a crea și de a descoperi orice îmi încântă sufletul. Așa cum lucrez cu mâinile, la fel lucrez și cu sufletul.”
Ce proiecte are Atelier Art în prezent? Ce lucrări sau colecții pregătești?
În prezent sunt într-o colaborare cu Cristi Mușa în cadrul proiectului MUȘA. Cristi va publica un volum de poezii, pe care eu le voi transpune în imagini cu pensula, acul și ața. Am început acest proiect în vara anului 2023. Ne dorim ca în primăvara anului 2026 să arătăm publicului proiectul realizat cu mult drag.
În paralel lucrez și la alte colecții pentru Crăciun și cadouri de oferit, dar încă nu sunt finalizate. Acest final de an îi este dedicat atelierului și creațiilor pe care mi le-am dorit să le fac.
Din perspectiva ta, ce înseamnă arta azi? Ce poate oferi un atelier ca al tău comunității? Cum vezi contribuția ta la viața culturală?
Arta reprezintă felul prin care te poți manifesta, felul în care te poți descoperi pe tine însuți, ce ești în stare să faci și ce ești în stare să fii sau să devii. Consider că atunci când omul definește arta și arta ajunge să-l definească pe om.
Atelier Art oferă povești, memorie vie, valoare, unicitate și creează frumosul din lucruri mici. Promovează arta făcută cu răbdare și sinceritate. Păstrează tehnica cusutului manual în creații contemporane. Contribuie la viața culturală prin creații care aduc emoție, poveste și frumusețe în viața oamenilor.
Unde te găsim Denisa?
„Arta reprezintă felul prin care te poți manifesta, felul în care te poți descoperi pe tine însuți, ce ești în stare să faci și ce ești în stare să fii sau să devii. Consider că atunci când omul definește arta și arta ajunge să-l definească pe om.”