Mărțișorul – un simbol cultural românesc devenit Patrimoniu Imaterial al Umanității
Mărțișorul este astăzi una dintre cele mai iubite tradiții românești, o sărbătoare ce marchează începutul primăverii, dar și o legătură profundă cu istoria, credințele și obiceiurile strămoșești. Practica de a oferi și purta mărțișoare, acest simbol al reînnoirii vieții și al echilibrului dintre forțele naturii, este o adevărată emblemă a culturii românești, dar și a altor culturi din sud-estul Europei.
Originile acestei tradiții se regăsesc în vechile credințe și obiceiuri ale geto-dacilor și romanilor, fiind asociate cu ideea de regenerare, protecție și armonie între polaritățile naturii – iarnă și vară, frig și căldură, viață și moarte. De-a lungul secolelor, mărțișorul a evoluat de la un obiect ritualic, purtat pentru protecție, la o podoabă purtată în piept sau la mână, un simbol al frumuseții și al purității.
Inițial, mărțișorul era o amuletă ce conținea un șnur alb și roșu, cu rolul de a proteja purtătorul de forțele malefice, de boli și de deochi. În unele regiuni ale României, acest șnur era legat nu doar la gâtul copiilor sau al adulților, ci și de ușile și feroneriile caselor, sau chiar de coarnele vitelor, pentru a alunga spiritele rele și a proteja gospodăria. Tradiția se continua până la 9 martie, sau chiar mai târziu, în funcție de zonă, atunci când mărțișorul era purtat până la înflorirea primelor flori de primăvară sau până la întoarcerea berzelor. Dar mărțișorul nu este doar un simbol al primăverii și al protecției. Este și o celebrare a legăturii dintre om și natură, o sărbătoare a reînnoirii și a echilibrului. Roșul și albul șnurului mărțișorului simbolizează, în mod subtil, polaritățile universului: viață și moarte, soare și lună, bine și rău. Această dualitate, transpusă în fiecare obiect tradițional, exprimă o filozofie a echilibrului perfect între forțele naturii, iar mărțișorul devine astfel un simbol al armoniei universale.
Mărțișorul în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității
Un moment de referință pentru tradiția mărțișorului a avut loc pe 6 decembrie 2017, când Comitetul Interguvernamental al UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a votat înscrierea „Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărțișorul)” în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității. Această decizie a venit în urma unui demers multinațional coordonat de România, în colaborare cu Republica Moldova, Macedonia și Bulgaria. A fost un proces deosebit de complex, care a necesitat contribuția unei echipe de specialiști din domeniu, cercetători, autori și autorități guvernamentale din cele patru țări.
Din partea României, grupul de lucru a fost coordonat de doamna academician Sabina Ispas, director al Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române și președinte al Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, la aceea vreme. Acest proiect a fost susținut activ de cercetători de renume precum Ioana Fruntelată, Doina Ișfănoni și Iulia Wisosenschi, care au adus expertiză și autoritate în promovarea valorii universale a acestei tradiții.
Înscrierea Mărțișorului pe lista UNESCO reprezintă un succes major pentru cultura românească, dar și pentru întreaga regiune a sud-estului Europei, care își găsește identitatea comună în tradiții ce leagă națiuni diverse. Aceasta nu este doar o recunoaștere a valorii Mărțișorului ca simbol cultural, ci și un mod prin care tradițiile noastre pot fi împărtășite cu lumea întreagă, contribuind la diversitatea culturală globală.
O sărbătoare ce depășește granițele
Deși Mărțișorul este cel mai cunoscut în România și Republica Moldova, tradiția este împărtășită și în alte părți ale lumii, precum Macedonia și Bulgaria. În fiecare dintre aceste culturi, mărțișorul are o semnificație aparte, dar elementele comune sunt clare: șnurul roșu și alb, simbolul protecției și al reunirii la frigul iernii, și, de asemenea, dorința de prosperitate și frumusețe.
Pentru români, mărțișorul este legat de ritualuri de primăvară și de întoarcerea ciclică a naturii. Mărțișoarele sunt oferite, de obicei, femeilor și fetelor, dar ele sunt purtate și pentru a atrage noroc și a alunga ghinionul. În unele zone, obiceiul de a arunca mărțișorul la întoarcerea berzelor este o practică simbolică prin care purtătorul își dorește un an cu un ten mai curat și mai luminos.