O carte deschisă sub un copac, copii care se joacă printre frunze și părinți care își găsesc răgazul să citească alături de ei. Aceasta este imaginea de la care pornește „Cartea din Livadă”, un proiect în care lectura, natura și joaca își fac loc în aceeași poveste. Născut din dorința Ralucăi Tănăsucă de a construi ceva nou într-un moment profesional dificil, proiectul aduce împreună experiența sa în lucrul cu cei mici și bucuria de a crea un spațiu pentru comunitate. În interviul care urmează, vorbim despre începuturi, despre apropierea copiilor de cărți și despre un loc în care o poveste poate continua cu o plimbare prin livadă, dar și despre cum doi parteneri se ajută și se susțin atunci când e vorba despre proiecte ce aduc încântare sufletului.
Cum a apărut ideea proiectului „Cartea din livadă”?
Ideea proiectului a apărut în noiembrie 2024, într-o perioadă dificilă pentru mine din punct de vedere profesional. Am simțit că am nevoie să construiesc ceva nou, care să îmi aducă bucurie și în care să pun toată experiența acumulată în lucrul cu copiii. Timp de șase luni am scris, am făcut schițe și am analizat cum aș putea transforma livada într-un loc în care cărțile să aibă rolul principal. Treptat, mi-am dat seama că avem nevoie și de un spațiu interior, pentru activități indiferent de vreme. Am construit și o seră educativă, în care am plantat flori și legume de sezon. Mi-am dorit ca cei mici să descopere natura și să învețe prin ceea ce văd și fac. Așa a început povestea Cărții din Livadă.
Ce poveste se află în spatele numelui?
Povestea numelui este una simplă și foarte personală. Soțul meu, Mihai, este cel care alege de obicei numele proiectelor noastre. Timp de șase luni m-a văzut lucrând la acest proiect. Făceam schițe, analizam idei și îi povesteam mereu despre cărți, copii și despre ceea ce îmi doream să construiesc. La un moment dat, a venit și numele: „Cartea din Livadă”. Mi s-a părut că exprimă exact ceea ce îmi doream: să aducem cărțile mai aproape de copii, într-un loc în care natura face parte din poveste.
De ce ați ales livada ca spațiu pentru întâlnirea dintre oameni și cărți?
Am ales livada pentru liniștea pe care o oferă. Este un loc în care copiii se pot simți în largul lor, fără presiunea unui program rigid. Îmi place ideea că un copil poate asculta o poveste sub un copac, poate răsfoi o carte pe o bancă sau se poate opri câteva minute să privească o frunză, o insectă ori un fruct. În livadă, avem timp să observăm, să punem întrebări și să ne bucurăm de lucruri simple. Cred că avem nevoie și de astfel de spații, în care copiii să poată învăța, dar să aibă și libertatea de a se juca.
Ce este, mai exact, „Cartea din livadă”: un eveniment cultural, o experiență de lectură sau începutul unei comunități?
Pentru mine, este începutul unei comunități deschise către educație, lectură și experiențe noi. Sigur că avem cărți, organizăm ateliere și întâlniri culturale, dar îmi doresc să fie mai mult decât atât. Vreau să fie un loc în care copiii, părinții și cadrele didactice să vină cu drag, să se cunoască, să schimbe idei și să participe la activități diferite. Mi-ar plăcea ca oamenii să revină, să propună activități și să simtă că fac parte din povestea acestui loc.
Cui se adresează proiectul și ce fel de public vă doriți să aduceți aproape?
Proiectul se adresează în special copiilor cu vârste între 1 și 10 ani, dar avem nevoie și de părinți, cadre didactice și de comunitatea care ne cunoaște și ne susține. Ne dorim să colaborăm cu grădinițe și școli, să organizăm activități în cadrul programelor „Școala Altfel” și „Săptămâna Verde”, dar și workshopuri, întâlniri tematice și alte evenimente care au legătură cu educația. Suntem deschiși și la propuneri venite din comunitate. Dacă cineva are o idee frumoasă care poate aduce ceva bun copiilor, mi-ar plăcea să o discutăm și, de ce nu, să o punem în practică.
Într-o perioadă în care citim tot mai mult pe fugă și pe ecrane, cum îi putem convinge pe oameni să se oprească pentru o carte? Ce idei aveți?
Cred că trebuie să începem cu cei mici, dar și cu adulții din jurul lor. O carte poate deschide perspective noi și poate pune bazele educației unui copil. Însă nu cred că îi putem apropia pe copii de lectură dacă le spunem doar că trebuie să citească. Trebuie să le oferim experiențe frumoase în jurul cărților. De exemplu, putem citi o poveste în livadă, iar apoi să construim un atelier pornind de la personajele ei. Putem transforma lectura într-un joc, într-o activitate în natură sau într-o piesă de teatru. Copiii au nevoie să descopere singuri bucuria unei cărți. Iar dacă părinții și cadrele didactice îi încurajează, lectura poate deveni treptat o obișnuință.
Ce a găsit publicul la prima ediție sau la inaugurare?
La inaugurare, cred că oamenii au găsit în primul rând liniște, natură și un loc în care să socializeze. Veronica Gavril a moderat discuția despre educație și lectură. Andreea Pîrlea, scriitoare și fondatoarea proiectului Miroslava Literară, ne-a vorbit despre cărți și despre apropierea copiilor de lectură. Irina Olariu, fondatoarea Vesi-Veselica, a adus povestea mai aproape de cei prezenți prin teatru și joc. A fost o dimineață frumoasă, cu părinți, bunici și copii. M-a emoționat să îi văd plimbându-se prin livadă, descoperind bibliotecile și spațiile pregătite în lunile anterioare. După atâta muncă, proiectul nu mai era doar pe hârtie. Livada începea să prindă viață.
Va exista doar pentru copii? Cum îi putem apropia de lectură fără ca aceasta să pară o obligație?
Nu, Cartea din Livadă este un loc pentru toată lumea. Bineînțeles, copiii sunt în centrul proiectului, dar părinții și cadrele didactice au un rol foarte important. Ei sunt cei care îi pot aduce pe cei mici aproape de cărți și îi pot încuraja să descopere lectura. Eu cred că un copil are nevoie de o bibliotecă, dar și de pauze. Poate asculta o poveste, apoi poate alerga prin livadă, se poate juca printre frunze sau poate privi gutuile din copac. După aceea, se poate întoarce la carte. Nu trebuie să transformăm fiecare moment într-o activitate organizată. Uneori, copiii au nevoie doar să exploreze. Mi-aș dori ca lectura să fie asociată cu bucuria, cu joaca și cu timpul petrecut împreună, nu cu o obligație.
Ce rol joacă natura în această experiență? Credeți că un spațiu neconvențional schimbă felul în care ascultăm o poveste?
Natura are un rol foarte important în tot ceea ce facem. Uneori ne ajută să organizăm activități frumoase, alteori ne schimbă complet planurile. Dar și atunci avem ceva de învățat. Mi-ar plăcea ca oamenii să vină în livadă și în anotimpurile mai reci sau în zilele ploioase. Cred că fiecare anotimp le poate oferi copiilor experiențe diferite. Toamna putem observa culorile frunzelor, iarna putem descoperi cum arată copacii fără frunze, iar primăvara putem urmări cum natura revine la viață. O poveste ascultată în natură poate fi trăită altfel. Copiii aud păsările, simt vântul, observă ceea ce se întâmplă în jurul lor. Și, uneori, tocmai aceste lucruri simple sunt cele pe care și le amintesc cel mai mult.
Ce v-ați dori să simtă un participant atunci când pleacă din livadă?
Mi-aș dori să plece cu sentimentul că a fost într-un loc diferit, în care s-a simțit bine. Să își amintească o poveste, un joc, o întâlnire sau un moment petrecut în natură. Nu trebuie să fie ceva spectaculos. Poate fi pur și simplu bucuria unui copil care a descoperit o carte nouă sau a petrecut câteva ore frumoase alături de părinți. Cel mai mult mi-aș dori să revină cu drag.
Ce carte a avut un rol important în viața dumneavoastră și ar merita, simbolic, primul loc în această livadă?
Îmi place să citesc cărți de dezvoltare personală și marketing. Una dintre cărțile mele preferate este „Atitudinea este totul”, de Jeff Keller. Am împrumutat-o prima dată de la bibliotecă, în perioada pandemiei. Mai târziu, am primit-o cadou de ziua mea și am păstrat-o aproape. Revin la ea când am nevoie de puțină încurajare sau de o altă perspectivă. Cu siguranță, ar merita un loc special în biblioteca noastră.
Dacă ar fi să descrieți proiectul într-o singură imagine, cum ar arăta ea?
Aș vedea un copil așezat sub un copac, cu o carte deschisă în brațe. În jurul lui, alți copii se joacă, un părinte răsfoiește o carte, iar câțiva oameni stau de vorbă. În apropiere se văd biblioteca, sera și livada. O imagine simplă, fără prea multe lucruri pregătite special. Doar copii, cărți, natură și oameni care se bucură să fie împreună. Pentru mine, aceasta este Cartea din Livadă.