Două cărți, două întrebări esențiale
Am citit pe nerăsuflate două cărți foarte actuale. …Și despre cine sunt cărțile?
…Despre fetele noastre cărora le cerem să fie cuminți și despre băieții noștri cărora le cerem să fie puternici. Două cărți care ne invită să privim dincolo de stereotipuri și să ne întrebăm ce fel de adulți formăm atunci când încercăm să ne creștem copiii așa cum crede societatea că ar trebui să fie bine.
Dr. Shefali Tsabary, autoare cunoscută pentru perspectiva sa asupra parentingului conștient, propune două volume complementare: “Raising Conscious Daughters”/,,Cum să-ți crești fiica într-o lume care o judecă” și “Raising Conscious Sons”/ ,,Cum să îți crești fiul într-o lume fără modele”. Cele două cărți pornesc de la o observație importantă: fetele și băieții cresc într-o lume care le transmite mesaje diferite despre cine ar trebui să fie, cum ar trebui să se comporte și ce înseamnă să fie valoroși.
“Raising Conscious Daughters”: despre fetele crescute într-o lume care le judecă
Cartea vorbește despre o contradicție pe care o întâlnim tot mai des: fetele par să se descurce foarte bine, să fie performante, ambițioase, adaptabile, să obțină rezultate, dar în interiorul lor se poate ascunde multă nesiguranță.
Dr. Shefali atrage atenția asupra felului în care fetele ajung să-și construiască identitatea prin ochii celorlalți. Învață să fie plăcute, să nu deranjeze, să arate bine, să obțină rezultate și să nu dezamăgească. Rețelele sociale amplifică această presiune, transformând comparația într-o activitate aproape permanentă.
Autoarea ne invită să privim dincolo de comportamentul unei fete aparent cuminți și echilibrate. Oare este liniștită pentru că se simte în siguranță sau pentru că a învățat că este iubită mai mult atunci când nu creează probleme? Oare este ambițioasă pentru că își dorește să descopere lumea sau pentru că se teme să nu fie considerată insuficient de bună?
Unul dintre mesajele centrale ale cărții este că avem nevoie să creștem fete care își aud propria voce, nu fete care învață să spună mereu ceea ce vor ceilalți să audă.
Shefali organizează perspectiva sa în jurul a șapte repere: vocea proprie, relația cu propriul corp, sentimentul că ești suficientă, capacitatea de a traversa dificultățile, stabilirea limitelor, construirea propriei identități și apartenența la comunitatea feminină.
Asta înseamnă să-i permitem unei fete să spună nu, să aibă opinii diferite, să nu fie mereu agreabilă, să nu-și măsoare valoarea prin frumusețe sau rezultate și să nu-și abandoneze propriile nevoi pentru a-i mulțumi pe ceilalți.
Este o carte despre ieșirea din capcana fetei perfecte și despre construirea unei femei care se simte suficientă fără să aibă nevoie de confirmări permanente.

„Raising Conscious Sons”: despre băieții care au nevoie de modele autentice
Dacă în cazul fetelor problema este adesea presiunea de a fi suficient de bune pentru ceilalți, în cazul băieților Dr. Shefali vorbește despre o altă formă de pierdere a identității: presiunea de a demonstra permanent că sunt puternici.
Băieților li se transmit mesaje contradictorii: să fie puternici, dar să nu domine; să fie sensibili, dar să nu pară slabi; să fie curajoși, dar să nu-și arate frica. Li se cere să fie bărbați, însă rareori li se oferă modele sănătoase despre ce înseamnă masculinitatea.
Autoarea atrage atenția asupra băieților care se retrag în lumea jocurilor video, a ecranelor, care devin izolați, apatici sau își exprimă suferința prin furie și comportamente agresive. Dincolo de aceste manifestări, ea ne invită să căutăm nevoile emoționale care nu au fost întâmpinate.
Un băiat care nu vorbește despre ceea ce simte nu este neapărat un băiat care nu simte. Un băiat care pare că nu are nevoie de apropiere poate fi un copil care a învățat să nu o mai ceară.
Cartea insistă, spun eu, asupra câtorva nevoi esențiale ale băieților: mișcarea și experiențele corporale, sentimentul că sunt capabili și că au un rost, libertatea de a-și exprima vulnerabilitatea, autonomia, educația sănătoasă privind propriul corp, apartenența la un grup și prezența unor modele masculine autentice.
Un rol important îl au tații, bunicii, unchii, mentorii și comunitatea de bărbați în care băiatul poate găsi repere. Nu are nevoie doar de cineva care să-i spună ce să facă, ci de cineva care să-i arate, prin propriul comportament, cum arată responsabilitatea, respectul, curajul și grija față de ceilalți.
Shefali nu propune eliminarea masculinității, ci desprinderea ei de agresivitate, dominare și reprimarea emoțiilor. Un băiat poate fi puternic și vulnerabil în același timp. Poate avea energie, inițiativă și dorință de explorare fără să fie învățat că trebuie să-i controleze pe ceilalți.
Mesajul central este că nu putem aștepta să avem bărbați echilibrați emoțional dacă, în copilărie, le-am cerut băieților să-și ascundă emoțiile, să se descurce singuri și să nu aibă nevoie de nimeni.
Este o carte despre băieții care au nevoie să fie văzuți, îndrumați, provocați și însoțiți, nu doar disciplinați.
Copilul din spatele rolului
Ambele cărți pun accent pe rolul părinților, pe relația emoțională și pe influența mediului digital. Nu este suficient să le spunem copiilor să nu se lase influențați de internet. Avem nevoie să știm ce întâlnesc acolo, ce mesaje primesc și cum putem rămâne conectați la lumea lor.
În încheiere las acest gând: cred că una dintre cele mai importante întrebări pe care ni le putem pune ca părinți și educatori este aceasta: cât din ceea ce admirăm la copilul nostru este autentic și cât reprezintă, de fapt, adaptarea lui la așteptările noastre?
