Începând de pe 1 noiembrie… Pufin revine!

Vă era dor de ea? Nouă, cu siguranță, DA!

Din vară ne-a rămas în minte imaginea ei la mare: relaxată, bronzată și aparent fără griji. Dar liniștea a fost doar aparentă…

Pentru că, surpriză: “Pufin la Mare” revine într-o serie nouă de înregistrări!
Ce a descoperit? Ce a trăit? Ce ne pregătește?
Doar ea știe… și e gata să ne spună… pas cu pas!

Din 1 noiembrie începem călătoria. Rămâi aproape!

Într-o perioadă dominată de ecrane (și imaginile lor trecătoare), cartea „Arta pentru copii și părinți. Cele mai faimoase picturi și sculpturi din lume” de Heather Alexander, publicată la Editura Niculescu (2022), vine ca o invitație nerăbdătoare de a redescoperi arta prin curiozitate, culoare și dialog între generații.

Această ediție cartonată, bogat ilustrată și concepută într-un format mare, este destinată copiilor cu vârste între 6 și 14 ani, dar se citește cu plăcere la orice vârstă. Heather Alexander reușește să transforme universul artei, adesea perceput ca distant și poate…sofisticat, într-o aventură accesibilă și captivantă pentru cei mici și părinții lor.

Ce conține cartea?

Volumul îi poartă pe cititori într-o călătorie printre celebre picturi și sculpturi din lume, explicând pe înțelesul copiilor ce înseamnă stilul artistic, cum se combină culorile și ce mesaj transmite o operă de artă. Interesant!

Fiecare capitol este construit vizual și interactiv, incluzând: explicații despre curentele artistice (de la realism la cubism sau expresionism); scurte prezentări ale unor artiști celebri precum Leonardo da Vinci, Vincent van Gogh, Henri Matisse; pagini dedicate tehnicilor de pictură și exercițiilor practice, care îi încurajează pe copii să creeze propriile lucrări; activități prin care cei mici își folosesc simțurile pentru a străbate arta dincolo de ,,arunc o privire”.

Cartea nu este doar o galerie de imagini spectaculoase, ci și un ghid de explorare creativă, un prilej de a privi lumea cu mai multă atenție și sensibilitate.

De ce merită să se afle cartea în biblioteca copiilor?

Deschide larg uşa către artă: pentru mulți copii, arta poate părea ,,de muzeu”, inaccesibilă. Alexander o aduce acasă, o face vie, ușor de înțeles și de explorat.

Este prilej de a învăța prin imagini și acțiune: formatul generos și exercițiile practice transformă lectura într-o experiență activă. Copiii nu doar privesc operele, ci sunt provocați să experimenteze și să creeze.

Dezvoltă gândirea critică: prin comparații între stiluri și culori, cartea îi ajută pe copii să observe detalii, să gândească critic și să aprecieze frumosul. Fixează și abilități utile dincolo de artă.

Încurajează dialogul părinte–copil: Da! Un prilej bun să fim împreună! Fiind concepută „pentru copii și părinți”, lectura comună devine o experiență de conectare, o ocazie de a discuta despre gusturi, emoții și creativitate.

Este sursă de inspirație pentru micii artiști: cartea nu se limitează la prezentarea marilor maeștri, ci îi provoacă pe copii să creeze, să picteze, să deseneze, să își exprime imaginația.

Cultivă gustul pentru cultură vizuală: într-o lume ce curge rapid spre sfera digitală, în care imaginile se succed rapid, învățarea modului corect de a privi și interpreta arta devine o formă de educație culturală esențială.

Este evident că „Arta pentru copii și părinți” este mai mult decât o carte ilustrată; este o punte între generații, o introducere în frumusețea artei universale și o sursă de inspirație pentru creativitatea copiilor.

Așezată în biblioteca de acasă, ea poate transforma o seară obișnuită într-o lecție de descoperire, o plimbare la muzeu într-un joc de observație și o simplă conversație într-un dialog despre frumusețe, emoție și imaginație.

Și ce frumoase pot deveni serile reci din octombrie și noiembrie!

Mia a venit astăzi de la grădiniță cu ochii înlăcrimați. Ținea foaia strâns la piept și, printre suspine, i-a spus mamei: „Am depășit…”. Era tristă că, în încercarea ei de a colora, creionul alunecase peste linia groasă ce contura gutuia dolofană. Și asta sigur este greșit….

Mama a privit-o îngândurată. Se întreba cum să o încurajeze, fără să lase o simplă linie să umbrească bucuria Miei de a desena.

Valoarea coloratului în contur

Contururile pot cuprinde spații prietenoase pentru cei mici. Ele oferă repere clare și îi ajută pe copii să descopere formele și granițele dintre „înăuntru” și „afară”. Înăuntrul conturului și în interiorul conturului: iată două lumi ce pun concentrarea celor mici la încercare! A colora într-un spațiu delimitat sprijină atenția, coordonarea dintre ochi și mână și …răbdarea. Pentru mulți copii, această structură aduce liniște și sentimentul că au un cadru anume în care să așeze culoarea aleasă.

Riscul unei cerințe prea stricte

Atunci când coloratul „corect” devine o regulă rigidă, povestea se schimbă. Dacă i se cere copilului să nu depășească niciodată linia, bucuria desenului se poate transforma în frustrare. Motricitatea fină se dezvoltă treptat, iar mâinile mici încă învață să controleze creionul.

A cere perfecțiune prea devreme înseamnă a cere imposibilul. Și, mai mult decât atât, înseamnă a transmite mesajul că expresia personală nu e destul de bună.

Desenul ca libertate

Pentru copii este despre poveste, culoare și joacă, și nu neapărat despre reguli. Bucuria stă în libertatea de a depăși liniile, de a alege culori neașteptate și de a transforma foaia într-un univers propriu: așa se naște creativitatea și încrederea în sine. Liniile pot ghida, însă nu ar trebui să devină ziduri.

Pentru Mia, „a depăși” nu este un eșec, ci un pas firesc pe drumul ei de învățare. Iar mama? Mama îi va aminti fetiței ei că desenul are valoare tocmai pentru că poartă urmele mâinilor și inimii ei.

Pentru tineri, a-i ști și a-i descoperi pe românii care au ridicat țara pe culmi înseamnă mai mult decât o lecție de istorie: înseamnă ,,întâlnirea” cu oameni care au visat, au înălțat și au iubit România. Au creat, au admirat, au clădit! Faptele lor dau sens mândriei de a fi român și aprind în suflete curajul de a visa mai departe. Ei demonstrează cum se pot naște lucruri mari și frumoase, arată cum fiecare generație are puterea de a lăsa urme strălucitoare în timp. Pentru tineri, acești oameni devin faruri care încă ne luminează drumul!

Vacanța mare nu înseamnă doar timp liber – e un timp magic în care copiii pot crește altfel: prin artă, povești și muzică.
Vacanța de vară e o șansă unică să umplem sufletele copiilor cu frumusețe, cu vis, cu emoție.

Copiii au nevoie de artă, povești și muzică la fel cum au nevoie de iubire, mâncare și joacă liberă. Nu sunt mofturi, nu sunt opționale.

Sunt vitamine pentru inimă și minte, mai ales când timpul curge altfel, fără clopoțel și teme, în vacanța cea mare.

O poveste spusă sub un copac, o melodie fredonată în mașină, un desen făcut pe marginea unei mese – toate acestea construiesc universul lăuntric al unui copil. În vacanța de vară, când au libertate, când nu sunt presați de teste și note, copiii pot înflori cu adevărat.

…Dar pentru asta au nevoie să fie hrăniți și altfel.

Să le dăm mai mult decât distracție pasivă. Să le oferim timp pentru visare, pentru pictat, pentru citit cu voce tare, pentru cântat fără rușine, pentru dans cu poftă! În vacanța mare, să le dăm libertatea de a fi ei înșiși – creativi, sensibili, curioși.

Arta, muzica și poveștile nu sunt doar pentru școală. Sunt pentru viață.
Și tocmai în vacanța de vară, când ritmul încetinește, avem cea mai frumoasă ocazie să le cultivăm în suflete. Un copil care trăiește o vacanță plină de frumusețe va duce mai departe o viață plină de sens.

Creionul lui Cristian

Cristian era un băiat tăcut, cu ochi mari și cuminți. La școală, stătea mereu în banca a doua, destul de aproape de tablă, dar niciodată ,,prea în față”. La orele de arte, se simțea mic. Colegele lui, mai ales Ana și Miruna, desenau fluturi care păreau gata să zboare de pe pagină. Prindeau umbre, lumină, proporții… Primeau mereu laude. „Ce talent!”, „Extraordinar!”, „Bravo, fetelor!”, spunea doamna.
Cristian doar își învârtea creionul și colora cât mai simplu. Nu era rău, dar nici „wow”. Așa credea el.

Când a venit vacanța de vară, Cristian s-a dus la țară, la bunicul lui. Acolo era liniște, aer curat și, în fiecare dimineață, miros de iarbă tăiată și ceai cu mușețel și mentă.

Într-o după-amiază leneșă, stătea în curte, mâzgălind ceva cu un băț în nisip. Bunicul s-a apropiat încet, s-a uitat peste umăr și i-a spus simplu:

— Ai mână bună. Dacă îți place, desenează. Nu pentru alții. Pentru tine.

Atât. Fără aplauze. Fără comparații. Doar o ușă deschisă.

A doua zi, Cristian a cerut un caiet vechi. A început cu o frunză. Apoi un măr. A desenat găinile din curte. Apoi motanul. În fiecare zi mai așeza pe coli câte ceva. Bunicul trecea pe lângă el și spunea doar: „Azi pare mai rotund mărul.” Sau „Pisica aia chiar pare să doarmă.”

Niciodată „bravo!” strident. Dar mereu acolo, cald.

Până în august, Cristian avea un caiet plin. Într-o zi, și-a desenat bunicul dormind în șezlong. A dus desenul în bucătărie. Bunicul l-a privit lung, a zâmbit și a zis:

— Aici ai pus suflet din tine. Se simte…

În septembrie, Cristian s-a întors la școală. La prima oră de arte, a scos o foaie curată și a început să deseneze fără teamă. Nu pentru notă. Nu pentru doamna. Pentru că îi plăcea.

Cristian nu mai era băiatul care „nu se pricepea”.

Era băiatul care descoperise, în vacanța mare, că talentul nu strigă. Se așază în liniște și crește, dacă îl lași.

Pentru micii școlari lumea este o aventură continuă, iar desenul devine una dintre cele mai profunde forme prin care copiii se exprimă. În mâinile lor mici, creionul capătă puteri magice, transformând foi albe în povești vizuale pline de culoare, emoție și imaginație. Pentru ei, arta nu este doar o activitate, ci o stare de spirit, un spațiu sigur unde se regăsesc, se exprimă și cresc.

„Desenul mă face fericit, este liniștitor”

„Desenul e artă. Arta îmi dă o stare de liniște”, spune Toma A, exprimând o legătură sinceră și profundă cu creația. Aris G. completează: „Desenul mă face fericit, este liniștitor”, în timp ce David D. mărturisește simplu: „Arta mă face să fiu emoționat” (și chiar este!).

Fiecare copil simte diferit și trăiește arta în felul său. Unii o văd ca pe o bucurie – „Să desenez este o bucurie!”, spune Ioana G – iar alții o privesc ca pe o distracție plină de entuziasm, cum afirmă Iosif B: „Arta este distracție!” (el este amuzat de ceea ce realizează, este plin de zâmbet).

,,Arta este fericire pentru sufletul meu”

Copiii descoperă surse de inspirație peste tot: în natură, în jocuri, în cărți sau în desene animate. Și chiar în adâncul mării (neexplorat încă, ci doar imaginat!). Mihai E. spune cu sensibilitate: „Tot ce văd în jur mă poate inspira să desenez. Arta este fericire pentru sufletul meu.” Teodor D. își găsește personajele preferate în jocurile video, iar Marina recunoaște că „cărțile pe care le citesc mă inspiră să desenez mai mult.” Pentru Alexia C., inspirația vine din personaje și din parcurile în care se plimbă, iar Anna Maria F. își însoțește desenul cu muzică, transformând creația într-o experiență completă. (așa îi place ei să lucreze, sunetele armonioase îi sporesc inspirația…).

Pe lângă bucurie, arta aduce și dorința de evoluție. Cezar D. afirmă cu mândrie: „Vreau să desenez din ce în ce mai bine… apoi sunt mândru când mă uit la lucrarea mea”.

„Arta înseamnă să vrei cu adevărat să faci ceva”

Aceeași dorință de perfecționare o are și Anisia N: „Vreau să exersez și să fiu mai bună.” Copiii învață, prin artă, lecții importante despre răbdare, perseverență și încredere în propriile forțe. Ilinca T. spune: „Arta este pentru mine o formă de a învăța să am răbdare. Este un proces foarte lung…”, iar Antonia R. completează: „Arta înseamnă să vrei cu adevărat să faci ceva la care visezi mult.”

Pentru unii, arta devine chiar o formă de cunoaștere și înțelegere a lumii. „Mă simt bine și înțeleg mai bine lumea când desenez”, mărturisește Anisia N.

Stefan C. o vede ca pe un efort de suflet: „Pentru mine, arta este un desen foarte frumos, făcut când îți dai tot sufletul”.

Gabriel S. ne oferă o definiție largă și plină de acceptare: „Pentru mine, arta este tot ce e frumos. Oricine poate să facă artă și să arate ceva frumos.”

Toate aceste gânduri și trăiri s-au reunit sub tema „Lumea din adâncuri”, un prilej pentru copii de a-și imagina și crea universuri subacvatice pline de culoare, viață și mister.

Prin fiecare val desenat, fiecare creatură fantastică și fiecare detaliu marin, copiii au arătat nu doar talent, ci și o profundă bucurie de a explora, de a visa și de a se exprima liber. Desenul nu este doar o activitate pentru ei — este o punte spre sine și spre lume.

Copiii clasei I ,,D” din Școala Gimnazială numărul 197 sunt îndrumați zi de zi, pas cu pas, de tânăra și energica învățătoare Ioana-Daria Dănel. Aceasta le-a vorbit micuților elevi despre rubrica ,,Desenele lui David” din ,,Matricea Românească”. Toți, plini de bucurie, au dăruit imaginație și culoare. Se simte și voioșia lor, nu-i așa?

Desenul și pictura nu sunt doar activități artistice rezervate celor „talentați”. Nuuuuuu! Ele sunt, de fapt, moduri prin care orice om își poate exprima universul interior. Chiar dacă nu toți suntem maeștri în arta plastică, actul de a desena sau picta este o formă profundă de comunicare și de vindecare sufletească. Dacă ne lipsește această parte din noi – chiar și în forma ei cea mai simplă – parcă umblăm „șchiopi” prin lume, adică ne lipsește o parte esențială din umanitatea noastră.

Desenul devine o punte între interior și exterior, între gând și lume

A transforma o pagină albă în forme și culori este un act de creație, o manifestare a forței vieții care pulsează în noi. Când un copil desenează o casă, un copac sau un soare zâmbitor, el nu doar reproduce o imagine, ci își exprimă emoțiile, dorințele și visele. La fel, un adult care pictează ca hobby nu o face doar pentru estetică, ci pentru că simte nevoia să dea formă trăirilor sale. Într-o lume adesea grăbită și agitată, în care cuvintele nu mai reușesc să transmită profunzimea sentimentelor, desenul devine o punte între interior și exterior, între gând și lume.

Liniștea pe care o simți când mâna alunecă pe hârtie

,,Netalentat la desen?” Cine spune asta? Toți putem beneficia enorm de pe urma desenului. Nu este vorba despre performanță artistică, ci despre procesul în sine: despre liniștea pe care o simți când mâna alunecă pe hârtie, despre satisfacția culorii care prinde viață, despre gândurile care se așază mai clar în timp ce desenezi. Este o formă de meditație, de reconectare cu sine.

Desenul și pictura nu sunt doar forme de artă, ci nevoi interioare, moduri prin care putem să fim mai aproape de noi înșine. Ele ne redau echilibrul, ne ajută să ne exprimăm și ne vindecă. Orice om ar fi bine să deseneze, nu pentru a crea neapărat capodopere, ci pentru a se regăsi.

Desenul e minunat! Rubrica ,,Desenele lui David” nu ne lasă să uităm acest lucru! Desenul este valoros și în procesul de învățare al literelor.

Nicidecum învățarea literelor nu trebuie să fie un proces rigid sau plictisitor. Din contră, pentru copii, literele pot deveni personaje, obiecte sau lumi de explorat, dacă le oferim libertatea de a le transforma prin desen. Desenul nu doar că fixează forma literei în memorie, dar o leagă de o imagine familiară, dându-i viață și sens. Astfel, literele nu mai sunt simboluri abstracte, ci prieteni de joacă în lumea poveștilor vizuale.

Imaginați-vă un copil care învață litera M.

În loc să o repete mecanic pe o foaie de hârtie, o transformă în doi munți înalți, acoperiți de zăpadă. Din vârful lor, coboară un râu albastru, iar pe margine poate apărea o căsuță sau un urs care se odihnește. Sau litera P, care devine intrarea misterioasă într-o peșteră. Copilul desenează umbre, liliaci și poate chiar o comoară ascunsă înăuntru. La litera O, cercul se umple cu culoare și se transformă într-o oală aburindă, în care fierbe supa preferată sau poate o poțiune magică.

Aceste transformări vizuale nu doar că sporesc plăcerea copilului de a învăța, dar creează conexiuni mentale profunde între simbol, sunet și imagine. Litera A devine un avion gata de decolare, B se umflă și se înalță ca un balon cu aer cald, iar R se alungește și prinde flăcări, pregătindu-se să zboare spre stele, sub forma unei rachete colorate.

O activitate simplă și eficientă este ca, în fiecare săptămână, copilul să descopere o literă nouă, să o asocieze cu un cuvânt familiar și apoi să creeze un desen în care litera să fie integrată natural. Părinții pot ghida procesul punând întrebări: „Unde merge racheta ta?” sau „Ce ai pus bun în oală?” Astfel, desenul devine o ocazie de comunicare, descoperire și povestire.

Această metodă funcționează pentru că cei mici gândesc în imagini, nu în abstract. Asocierile vizuale consolidează memoria, iar procesul creativ elimină frica de greșeală. Mai mult, părinții care desenează alături de copii se apropie de lumea lor și creează un spațiu de învățare afectiv și relaxat.

Când litera e desenată, copiii învață alfabetul cu un strop de imaginație și multă culoare! Fiecare linie trasată de un copil este o încercare curajoasă de a înțelege lumea. Lăsați-i să deseneze liber și veți vedea cum literele devin pași mici, dar siguri, spre învățare și încredere în sine.

Tu știi? Fiecare literă poate fi o aventură. Nu grăbiți copilul să le învețe pe toate, ele, literele! Lăsați-l să le descopere pe rând, cu creionul în mână și imaginația liberă. Uneori, cel mai bun abecedar este o coală albă și un zâmbet larg.