Ce bucurie mare: ,,…a venit vacanța cu trenul din Franța!”

Vara aduce promisiuni de libertate și aventură. În aceste zile însorite, tocmai sărbătorim începutul unei perioade magice, departe de programul riguros, departe de rutina zilnică.

Vacanța e un prilej de bucurie pură, de redescoperire a jocurilor și prietenilor, de zile nesfârșite de explorare. Fără griji, fără responsabilități, ar fi grozav ca cei mici să trăiască intens fiecare clipă, acumulând amintiri prețioase.

,,Hai copii la joc!” un cântec al copilăriei ce ne amintește de vremurile când fericirea era simplă și sinceră, când fiecare zi începea cu promisiunea unei noi aventuri. Iată -în acest desen- un simbol al inocenței și al bucuriei de a trăi.

Recomandare de carte

,,Ochii Monei” de Thomas Schlesser (în traducerea lui Daniel Nicolescu) este o poveste impresionantă și plină de sensibilitate despre o fetiță, Mona, care se confruntă cu perspectiva pierderii vederii. Bunicul ei, înțelept și iubitor, o introduce în lumea artei, cu speranța că aceasta îi va impregna memoria cu frumusețea lumii vizuale.

De ce este important ca orice copil să fie expus la artă? Ce rol joacă arta în dezvoltarea emoțională și intelectuală?

Răspunsurile la aceste întrebări le găsim în fiecare pagină a acestei povești extraordinare.

Mona, aflată la pragul unei posibile schimbări majore în viața ei, este ghidată de bunicul ei prin muzee și galerii, unde descoperă minunile artei. Întrebarea care se naște imediat este: există un mod mai puternic de a învăța despre lume decât prin artă? Atunci când Mona se uită la capodoperele din fața ei, ea nu vede doar culori și forme, ci și povești, emoții și fragmente de istorie. Această incursiune în frumosul vizual îi oferă un refugiu și o sursă de inspirație nesfârșită.

Arta nu este doar o colecție de imagini frumoase; ea este un limbaj universal care ne permite să comunicăm dincolo de cuvinte. Când un copil, precum Mona, privește o operă de artă, el învață să vadă dincolo de suprafață, să interpreteze și să se conecteze cu sentimentele transmise de artist.

Oare nu este aceasta o abilitate esențială pentru viață? Dezvoltarea empatiei și a înțelegerii profunde a emoțiilor umane este facilitată prin contactul cu arta.

Bunicul Monei își dă seama că, dacă fetița își va pierde vederea, amintirile vizuale vor deveni comoara ei cea mai prețioasă. Fiecare vizită la muzeu, fiecare pictură și sculptură pe care o vede sunt transformate în ancore puternice în memoria ei. Aceasta nu este doar o lecție despre artă, ci și despre reziliență și adaptabilitate.

Cum altfel ar putea cineva să îi ofere un astfel de dar, o amintire vie a lumii vizuale, dacă nu prin artă?

Expunerea la artă îmbogățește mintea și spiritul. Fiecare operă de artă deschide o poartă către o lume de cunoștințe și perspective noi. În ,,Ochii Monei”, fetița descoperă nu doar frumusețea estetică, ci și contextul cultural și istoric al fiecărei opere. Aceasta îi oferă o educație holistică, formându-i o viziune globală asupra lumii.

De ce să nu oferim fiecărui copil această șansă de a învăța și de a crește prin artă?

În final, ,,Ochii Monei” de Thomas Schlesser este o capodoperă care subliniază importanța artei în viața fiecărui copil. Prin povestea emoționantă a Monei, învățăm că arta este esențială pentru dezvoltarea creativității, a sensibilității și a gândirii critice. Arta ne învață să apreciem diversitatea și frumusețea lumii din jurul nostru, să ne exprimăm și să ne conectăm cu ceilalți la un nivel profund.

,,Ochii Monei” este o mărturie a puterii artei de a transforma vieți, de a inspira și de a vindeca.

Oare nu merită fiecare copil să aibă acces la această lume fascinantă și transfiguratoare? Arta, în toate formele sale, este o cheie către frumusețe, cunoaștere și sensibilitate – o cheie pe care fiecare copil merită să o dețină.

Cum putem deschide generațiilor actuale accesul spre capodoperele acestei lumi într-un timp în care practic tinerii au deschidere- fără a exista o matrice solidă de selecție- într-o junglă de produse culturale? Thomas Schlesser își asumă prin acest roman un discurs didactic relevant propunându-ne nouă, tuturor, un drum ce inițiază și ridică.

,,Talentul tău este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci cu el este darul tău pentru Dumnezeu.”- ne spune profesorul Leo Buscaglia.

Talentul este, fără îndoială, un dar divin, o sclipire de genialitate oferită fiecărui individ la naștere. Este acea abilitate specială care ne face unici și care, dacă este cultivată cu grijă și pasiune, poate aduce bucurie și împlinire nu doar nouă, ci și celor din jur. Este un semn al iubirii și încrederii pe care Dumnezeu le are față de noi, un semn că suntem capabili de lucruri mărețe.

Ceea ce facem cu talentul nostru este, însă, adevărata probă a vieții. Este modul prin care ne arătăm recunoștința față de Cel care ne-a dăruit această capacitate extraordinară. Folosindu-ne de talent pentru a aduce lumină, speranță și frumusețe în lume, ne manifestăm iubirea și respectul față de divinitate. Fie că este vorba de artă, știință, sport sau orice alt domeniu, important este să ne dedicăm cu sinceritate și dăruire, să ne străduim să facem bine și să lăsăm o amprentă pozitivă în urma noastră.

Pe sub genele lungi, ochii aruncă văpăi.

Este primul lucru pe care îl observi la ea.

Elena Bocai are 9 ani, o curiozitate imensă, răspunsuri profunde și un talent artistic aparte.

Ne-am așezat lângă ea și i-am povestit:

Știm cât de mult îți place să desenezi, să pictezi… Și știm că și tu știi că sunt și alți copii pasionați de ceea ce te pasionează pe tine! Unul dintre acești copii este David.

El desenează și crede că desenul este foarte important în viața copiilor, tinerilor, adulților.

Are o rubrică, ,,Desenele lui David”, în revista Matricea Românească, și acolo el pune acest îndemn:

<<Dragi copii, eu vă spun să vă urmați dorința de a desena așa cum vă doriți! Dezvoltați-vă talentul și experimentați tot ce vă animă imaginația!

Dragi părinți, să știți că româna și matematica sunt importante, desigur, însă este foarte important să le permiteți copiilor voștri să facă ce le place! Atunci ei simt că fac ceva deosebit pentru ei, cu multă-multă plăcere!>>

Ce părere ai tu de acest îndemn?

Oare are sau nu are dreptate David? De ce?

Sunt perfect de acord cu ceea ce crede David! Bineînțeles!

Da, desigur, sunt materii care sunt considerate de unii ,,importante”.

Însă pentru mine este foarte important desenul! De ce? Păi pe mine mă ajută… în suflet! Mi se face pielea de găină când așez culoarea pe pânză!

Ce faci înainte de a te așeza în fața viitoarei tare lucrări?

Înainte de a mă așeza în fața viitoarei mele lucrări fac două lucruri: în primul rând organizez totul! Pun toate instrumentele mele la un loc. La locul cel bun! Pensule, culori, apă, șervetul. Nu vreau să fiu deloc tulburată în timp ce lucrez. Este foarte important să fii pregătit!

Apoi mă cufund în gânduri. Îmi imaginez ceea ce voi crea. Am nevoie de liniște, liniștea cheamă inspirația.

Cum ia naștere o lucrare a ta?

Încep mereu cu pata de culoare mare. Pe fundal dau culoarea pe care o simte inima mea. Uneori culoarea aceasta arată ceea ce am trăit în ultima vreme sau emoții prin care mă poartă gândul.

Uneori am un impuls. Și îmi place să mă las purtată de acesta. Mă duce exact în mijlocul imaginii mele, cea pe care vreau să o așez în culoare pe pânză.

Ce imagini te inspiră?

Mă inspiră aproape orice: vaza cu flori, norii, cerul, pământul, copiii, oamenii, jocul.

Când pictez florile eu mă gândesc și la pământ, la rădăcinile lor. Văd cum își iau de acolo seva și văd ce culori aduc la suprafață.

Ce culori alegi, de obicei?

Cred că acum aleg cel mai des roșul aprins și bleu-marin-ul. Îmi place cum vibrează și mov-grena-ul, galbenul, verdele.

Pictezi doar cu mâna, sau crezi că uneori pictează și sufletul tău?

Deși pare că mereu pictăm cu mâna eu spun că uneori doar sufletul îmi pictează. Vin la suprafață idei pe care nu le pot descrie în cuvinte. Doar sufletul meu poate. În acele imagini am toată dragostea așezată.

De exemplu sufletul meu pictează copaci interesanți, cu crengi colorate, cu frunze ce se mișcă.

Știu că ai participat la un concurs la care ai luat Locul I. Despre ce concurs este vorba?

Care a fost tema lucrării tale?

Ohhhh….da! (Elena zâmbește cu ochii și întreaga ei ființă).

Concursul închinat Zilei Mamei!

Incredibil a fost!

Tema era ,,Chipul mamei în primăvară”.

Am pornit plină de încredere. Și s-a întâmplat ceva: mi-am așezat paleta de culori într-un loc greșit și pensula înmuiată în culoarea pentru părul mamei a intrat în culoarea feței pe care o așezasem deja pe pânză. Hmmmm….s-a schimbat nuanța pe care o doream!

Florile de cireș pe care le-am pictat apoi și iubirea mea pentru mama (iubire pe care o simțeam în timp ce pictam!) cred însă că au contat mai mult! Cerul, soarele, totul cânta dragostea mea pentru mama. M-am gândit tot timpul la ea în timp ce pictam. Părea că este lângă mine…

Simțirea se simte într-un tablou, știu asta!

Am câștigat premiul întâi și asta mi-a umplut inima de fericire!

Știu cât de mult îți place școala! Și mereu afirmi că nu ai dori să lipsești nici măcar o zi!

Așa este! Îmi place foarte mult la școală. Îmi plac colegii, îmi place să fiu cu ei, îmi place enorm să învăț de la învățătoarea mea! Da, sunt un copil căruia îi place să învețe!

(Elena este elevă a școlii Ioanid, în clasa a II-a A).

Ai un artist preferat?

Mmmmm… Da! Probabil acum îl admir cel mai mult pe Claude Monet. Florile lui! Și vaza plină cu floarea-soarelui! Mi-nu-nat!

Mă uit la lucrările lui și mi se pare că și el simte ce simt și eu…. culoarea îmi arată asta!

Un gând de final, acum, la 9 ani ai tăi, pentru copiii care citesc acest interviu?

Daaa! Vă rog să pictați! Zi de zi! Fie o să vă simțiți extraordinar, fie o să începeți să vă simțiți mai bine, dacă ați avut o zi mai grea!

Am și un mesaj pentru adulți: lăsați, vă rog, copiii să picteze! Fără desen lumea noastră, a tuturor, ar fi tristă, fără culoare! Vă puteți imagina o lume fără culoare? Eu, una, nu!

Îi rog pe copii să picteze apelând la imaginația lor! Este frumos să reproducem și lucrările altor artiști, însă atunci mie mi se pare că ne concentrăm pe a reda ce au făcut alții. Cred că mai mult gândim și noi trebuie să simțim!

Ce te face fericit?

Să pictezi tu cu pensula ta și culorile tale, și sufletul tău și inima ta!

I-am mulțumit impresionați Elenei și am știut încă o dată că rubrica ,,Desenele lui David” unește sufletele copiilor și aduce culoarea de care este nevoie în lume!

Fenomenul lumilor imaginare create de copii a fost studiat în anul 2018, prin două cercetări, și se pare că este mai frecvent decât s-a crezut! Realizată cu ajutorul a 77, respectiv 92 de copii cu vârsta intre 8 și 12 ani, cercetarea arata ca aproximativ 17% dintre copii pot descrie lumi imaginare complexe.

Acesta este intervalul de vârsta asociat cel mai des cu fenomenul lumilor imaginare.

Autoarea studiului, Marjorie Taylor, profesor de psihologie în cadrul Universității Oregon, studiază prietenii imaginari și lumile imaginare ale copiilor de peste 25 ani.

„Este un fenomen pozitiv, asociat cu creativitatea și capacitatea de a construi povești și nu este atât de rar întâlnit. Copiii care și imaginează lumi paralele creează povești foarte complexe, pe care se bucura să le spună și altora”, arată autoarea.

„Am crezut că lumile imaginare sunt o chestiune privată. În mod surprinzător, acest lucru nu a fost adevărat în toate cazurile. Crearea unei lumi imaginare poate fi o activitate socială. Deseori, copiii colaborează în construirea de lumi paralele imaginare- și o fac grozav”, arata cu bucurie Marjorie Taylor.

(mai multe despre acest studiu, aici: https://around.uoregon.edu)

Poveștile lui David #1

Poveștile lui David #2

Poveștile lui David #3

Educație și stare de bine sub același acoperiș?

O modalitate distractivă și educativă pentru copii de a-și dezvolta imaginația, abilitățile de comunicare și înțelegerea lumii înconjurătoare se realizează atunci când cei mici creionează lumi noi! Prin încurajarea acestei activități creative, adulții pot contribui la dezvoltarea copiilor lor pe multe planuri și- de asemenea- la pregătirea lor pentru a deveni adulți încrezători, empatici și creativi.

(mai multe despre acest studiu, aici: https://around.uoregon.edu)

Poveștile lui David #1

Poveștile lui David #2

Poveștile lui David #4

Copilul tău inventează povești?

Acesta este un lucru extraordinar!

Când inventează povești, copiii își dezvoltă abilitățile de comunicare. Ei învață să-și articuleze gândurile în mod clar și captivant, să-și adapteze limbajul în funcție de audiență și să-și folosească creativitatea pentru a atrage atenția celorlalți. Aceste abilități de comunicare sunt esențiale în viața de zi cu zi și îi pregătesc pe copii pentru succesul în școală și în relațiile interpersonale.

Totodată, inventarea poveștilor îi ajută pe copii să-și dezvolte empatia și înțelegerea socială. Prin crearea și explorarea diferitelor personaje, ei pot învăța să vadă lumea dintr-o varietate de puncte de vedere și să-și dezvolte înțelegerea față de alții. Acest lucru contribuie la formarea unor adulți empatici, capabili să interacționeze în mod pozitiv cu diversele comunități din jurul lor.

(mai multe despre acest studiu, aici: https://around.uoregon.edu)

Poveștile lui David #1

Poveștile lui David #3

Poveștile lui David #4

Povești inventate de copii! Ce idee bună!

Să le permitem copiilor să-și inventeze propriile povești! Acest lucru este o parte esențială a dezvoltării lor creative și cognitive.

Atunci când le este oferit spațiu și încurajare pentru a exprima ce își imaginează, cei mici pot crea lumi fantastice și personaje unice, dezvoltându-și abilitățile de gândire creativă și critică.

Momentul în care inventează povești, îi ajută pe copii să-și exploreze și să-și exprime gândurile și sentimentele într-un mod creativ. Ei își pot canaliza energia și curiozitatea în construirea unor lumi fictive bogate, în care ei sunt stăpânii povestirii. Acest lucru contribuie la dezvoltarea autonomiei și încrederii în sine, oferindu-le posibilitatea să-și experimenteze propriile idei și să-și dezvolte propria voce.

Și cât de importanță e propria voce, nu-i așa?

(mai multe despre acest studiu, aici: https://around.uoregon.edu)

Poveștile lui David #2

Poveștile lui David #3

Poveștile lui David #4

,,Trenul galben, fără cai!”, ,,Trenule, mașină mică”, ,,Glasul roților de tren…”- Toate șlagăre îndragite!
Dar oare ce se va canta despre MAGLEV?

Cum, nu știți cine este Maglev? Sau ce este el?
MAGLEV (o prescurtare de la levitație magnetică), reprezintă tehnologia de transport ce utilizează câmpuri magnetice pentru a propulsa vehiculele fără contact cu suprafața. Conceptul a fost inițiat în anii ’30, dar dezvoltarea sa majoră a avut loc în anii ’60. Primul tren Maglev a fost inaugurat în 1984 în Japonia. Această tehnologie oferă o serie de avantaje, inclusiv viteze ridicate, eficiență energetică crescută și zgomot redus. Este considerată o soluție promițătoare pentru transportul urban și interurban, contribuind la reducerea congestiilor de trafic și a poluării. Investițiile în sistemele Maglev continuă să crească, marcând o evoluție importantă în istoria transportului modern.
Trenurile Maglev pot circula cu viteze impresionante, de obicei între 400 și 500 de kilometri pe oră, însă există și trenuri experimentale care pot atinge și viteze de peste 600 de kilometri pe oră. Aceste viteze sunt posibile datorită faptului că trenurile Maglev levitează și se deplasează pe o suprafață fără frecare, ceea ce reduce rezistența și permite vehiculelor să accelereze rapid. Astfel, Maglev-ul este recunoscut pentru capacitatea sa de a oferi călătorii rapide și eficiente între orașe, contribuind la dezvoltarea transportului de mare viteză și la îmbunătățirea conectivității între regiuni.

A spus cineva Tren? Sau Maglev?

Expresia ,,…te iubesc până la lună și înapoi” este o formulare poetică și romantică folosită pentru a exprima un sentiment profund de iubire și devotament. Iubirea pe care o persoană o simte este atât de mare, încât nu poate fi măsurată în termeni obișnuiți; este nevoie de o distanță nepământeană, enormă, pentru a putea fi exprimat sentimentul perceput.

În esență, această expresie este o declarație intensă a dragostei necondiționate și a angajamentului deplin față de persoana iubită.

Prima dată se pare că expresia a venit spre lume din cartea ,,Ghici cât de mult te iubesc” de Sam McBratney, un autor de literatură pentru copii de origine irlandeză.

Cartea este destinată timpului special, de liniștire, dinaintea somnului celor mici și are mesaj cald, plin de duioșie.

Deci: Știi cât de mult te iubesc? ,,Până la Lună și înapoi”!

Într-un colț îndepărtat al lumii, se înalță un palat de basm, ca o perlă sidefie! Este un edificiu impunător, construit din marmură albă și decorat cu aur strălucitor, care reflectă razele soarelui într-un dans fermecător de lumină. Turnurile înalte se ridică spre cer, ca săgeți îndreptate către nemărginirea albastră.

În jurul palatului, grădinile pline de flori multicolore împrăștie un parfum îmbătător în aer. Aleile din piatră fină se întretaie într-un labirint magic, iar fântânile din marmură scot un murmur melodios, aducându-și omagiul în sunete ce se pierd în zare.

Înăuntru, în sălile decorate cu măiestrie, lumânările de cristal aruncă străluciri aurii, iar mobilierul sculptat în lemn prețios este împodobit cu diamante care luminează încăperile cu sclipiri hipnotizante.
În lumina Soarelui, cerul se îmbracă în culori spectaculoase, iar palatul pare să prindă viață sub lumina magică. Fiecare detaliu strălucește în această simfonie a culorilor, iar castelul devine un loc de basm, o comoară ascunsă, așteptând să fie descoperit de cei ce îndrăznesc să viseze.

Tu îți aduci aminte lumea de basm a copilăriei?

,,Un rău mare este și atunci când nu faci binele” notează Jean-Jacques Rousseau.

La orice vârstă, orice copil, poate fi ținta bullying-ului.

În ciuda emoțiilor negative pe care le simt și a consecințelor faptelor nepotrivite, multe ținte ale persecuției nu spun nimănui ce se întâmplă.

De ce? Motivele pentru care rămân tăcuți variază de la o persoana la alta. Unii copii și adolescenți sunt jenați, confuzi sau simt ca se pot descurca singuri. Alții pot spera că dacă ignoră acest comportament, agresiunea se va stinge. Uneori le poate fi teama că dacă vor spune, tot nu se va rezolva nimic. Din contră, va fi mai rău în continuare!

Dragi părinți, discutați deschis cu copiii voștri. Încurajați-i să vorbească! A spune, a împărtăși despre situațiile prin care trec, înseamnă grijă față de ei, înseamnă că au încredere în voi!

Copiii trebuie să fie mereu convinși că sunt în siguranță cu voi, protejați și susținuți!

Dragi părinți! Este crucial să înțelegem că educația nu se reduce doar la obținerea de note maxime. Deși performanța academică are importanța ei, accentul excesiv pus pe note poate avea consecințe negative asupra copiilor. Când noi, părinții, ne concentrăm exclusiv pe rezultate, pierdem din vedere procesul. Drumul. O notă e doar o cifră. Atât! E doar o cifră până când începe să relateze despre ce știe și ce nu știe copilul. Este esențial să ne amintim că fiecare copil are propriul său ritm de învățare și că succesul nu își află rădăcinile într-o notă!

Da, da, este adevărat! Este adevărat că dificultățile vieții pot fi considerate mici teste sau încercări care ne pot ajuta să devenim mai buni. Aceste provocări ne oferă oportunitatea de a crește, de a învăța și de a ne dezvolta abilități noi. Fiecare experiență dificilă poate fi privită ca o lecție din care să învățăm ceva despre noi înșine și despre lumea înconjurătoare. Lucrurile sunt rânduite cu un scop!

Atunci când întâmpinăm dificultăți, avem șansa să dezvoltăm reziliență, capacitatea de a face față stresului și de a ne adapta la schimbări. Aceste situații pot, de asemenea, să ne ajute să ne descoperim forțele interioare și să ne consolidăm caracterul. Lucrurile sunt rânduite cu un scop!

Este important să avem o mentalitate pozitivă și să vedem dificultățile ca pe niște oportunități pentru creștere personală și dezvoltare. Prin depășirea acestor provocări, putem deveni mai puternici, mai înțelepți și mai pregătiți să facem față viitoarelor provocări. Și, desigur, să citim iar: Dumnezeu rânduiește lucrurile cu un scop!