Putem înțelege adevărul fără să luăm în calcul libertatea? Ce stă la baza conflictelor intergeneraționale? Care sunt caracteristicile discursului hristic? Este harisma comunicării o roadă eminamente a Duhului Sfânt? Răspunsul la aceste întrebări și nu numai au fost oferite luni seară de Răzvan Bucuroiu, la biserica Sf. Silvestru din București, în cadrul întâlnirilor organizate de grupul Conștiințe în slujirea cu iubire a Adevărului”.

 

Conferința lui Răzvan Bucuroiu a avut tema “Surparea odinii creștine“. Om al cuvântului și profund cunoscător al etosului creștin, jurnalistul și editorul Răzvan Bucuroiu a pus la inima auditoriului cele mai importante repere care ghidează viața creștinului. Totodată el a pus în fața celor prezenți și capcanele care stau în calea unei vieți spirituale autentice.

 

Câteva idei din prezentarea lui Răzvan Bucuroiu

  • Poate fi gândită libertatea fără adevăr? Sau invers, poate fi imaginat adevărul fără libertate? Iată și un paradox al discursului hristic, deși în Evanghelii Hristos folosește de mai mult ori cuvântul adevăr, celălalt cuvânt, libertate, apare foarte rar. Să fi fost Mântuitorul insensibil la această valoare supremă de căpătâi a umanității recente? Căci numai în Evanghelia lui Ioan apare cuvântul liber, sau liberi, și asta doar în trei secvențe oratorice, atât! Pe când adevăr, cu toate derivatele sale, apare numai în evanghelia lui Marcu de nu mai puțin de treizeci și opt de ori!
  • Discursul hristic este un discurs limpede în înțelesul lui sufletesc etern, în ipostaza sa celest lucrătoare, mântuitoare. Nici măcar o referire la concretețea istorică punctuală a ocupației romane, nicio referire la o acțiune de masă. Demersul discursului hristic este pe un palier individual, personal, ținta lui este îmbunătățirea făpturii umane nominale, el vizează decantarea sufletească necesară primirii învățăturii care ghidează spre rai. Iisus crează un istrumentar de navigație care are drept aplicație eliberarea față de păcat.
  • Libertatea, în exprimarea ei concretă, trebuie însoțită obligatoriu de responsabilitate, roadele libertății sunt neînchipuit de dulci, mai ales pentru noi care am fost cincizeci de ani sub comunism.
  • Biserica a avut încă din vremurile ei de început cei mai buni comunicatori, oameni ai cuvântului și ai faptei care au reușit să aprindă în sufletele contemporanilor lor o flacără cerească.
  • Harisma comunicării a fost un rod al pogorârii Duhului Sfânt peste apostoli la Cincizecime, atunci când au vorbit în limbile tuturor străinilor. Curaj, vivacitate, glosolalie, iată rezumate sintetic calitățile dobândite de ucenici în urma iluminării, nu atât realitatea Învierii i-a scos pe ucenici din locul unde stăteau ascunși făcându-i să plece la propovăduire, ci mai degrabă acea revărsare de har de la Cincizecime.
  • În lumina Cincizecimii observăm o modificare radicală de adevăr, dar și de competențe prin lucrarea harului. Din oameni simpli fără educație, cei mai mulți dintre apostoli au început să fie comunicatori pricepuți. Au devenit liberi de orice constrângere de a propovădui adevărul de credință în mijlocul unei lumi ostile, s-au transformat, cum spunem în limbajul de azi, în influenceri, în formatori de opinie, directori de conștiințe, dar înainte de toate și-au asumat umilința martiriului.
  • Există un conflict generațional care are la bază realitatea virtuală. Ce definește aceste generații născute sub zodia 3, 4 sau 5G? O instabilitate emoțională crescută, dublată de o ușurință a gândirii asociative, o zonă accentuată a imaginarului, o rezistență scăzută la efort și la stres, o dorință de libertate concretă.
  • Umanitatea este pe punctul de a contesta și rescrie multe dintre cele știute până în prezent, însă ar fi bine dacă s-ar porni de la un demers onest asupra științei.
  • Profilul psihologic al noilor generații este modificat dramatic de șirul subtil al campaniilor publicitare derulate în absolut toate mediile, cu alte cuvinte ești ceea ce cumperi, ceea ce porți, ceea ce consumi, asta pare să fie noua deviză a veacului.
  • Cred că omul zilelor noastre se schimbă, dar nu progresează ca specie gânditoare, acest om și-a modificat normativul moral, și-a schimbat valorile de bază ale vieții.

 

 

credit foto deschidere: pagina de facebook Răzvan Bucuroiu

 

Vestea Nașterii lui Iisus prin cântec și prin culoare a ajuns duminică, 15 decembrie, și în Biserica Popa Nan din Capitală. Publicul numeros a putut admira expoziția de icoane pe lemn realizată de copiii de la Grădinițele Arc-en-Ciel și de la clasele primare, gimnaziale și liceale ale Liceului Pedagogic Ortodox ”Anastasia Popescu”, sub îndrumarea doamnelor profesoare Roxana Maria Cioată și Cristina Ionescu Berechet.

 

3

 

Au oferit un concert de colinde și cântece de Crăciun Corul Sfânta Elisabeta al Liceului ”Anastasia Popescu”, coordonat de doamna profesor Grațiela Popescu, și Corul Bisericii Popa Nan.

Am întrebat-o pe doamna  profesor Maria Cioată cum s-a desfășurat procesul de făurire a icoanelor. Ne-a spus că anul acesta fost o provocare: “Este primul an când lucrăm icoane pe lemn, până acum am lucrat doar icoane pe sticlă, dar până la urmă dragostea și rugăciunea copiilor au dat naștere icoanelor pe care le-am expus. Cred că o icoană realizată de un copil implică multă credință și puritate.”

 

1

 

Cum a decurs pregătirea muzicală a copiilor ne-a spus doamna profesor Grațiela Popescu.  “Acest concert este bucuria copiilor. A devenit o tradiție să cântăm împreună cu corul bisericii, și cred că este foarte important pentru copii, deoarece a învață prin puterea exemplului cum să crească armonios. Lucrul cu copii este frumos, dar și dificil, pentru că trebuie să empatizezi cu ei și cu nevoile lor. Cred că iubirea este cheia, iubindu-i îi poți învăța orice.“

 

 

Membrii celei mai apreciate formații vocale bărbătești din lume, Corul Armonia, au venit marți seară la Matricea Românească pentru un fermecător concert de colinde. Au cântat piese românești și internaționale, tradiționale sau noi, cu o mare varietate de stiluri, ritmuri și voci solistice.

Atmosfera creată de Armonia a fost, ca întotdeauna, de excepție. Publicul foarte numeros prezent în Agora Casei Bulboacă și Asociații a fost impresionat, zâmbetele și lacrimile au apărut pe rând pe chipul celor de față.

L-am rugat pe dirijorul și fondatorul corului, Arhid. Dr. Iulian Dumitru, să ne spună care este motivul pentru care Armonia cântă la fel de entuziasmant de fiecare dată. Ne-a răspuns că este foarte important auditoriul: ”Noi încercăm să vibrăm alături de publicul nostru. În această seară am avut un public cald, mi-a plăcut foarte mult și ne-a făcut mare plăcere să cântăm aici. Noi ne dorim și încercăm să promovăm cât mai mult muzica autentică românească, mai ales prin concertele noastre de folclor. Căutăm piese vechi, peste care s-a așezat praful, și le aducem în inima celor care ne ascultă. Cred că trebuie să încercăm să fim mai buni, să facem mai mult bine celor din jurul nostru, să iubim oamenii. Iar muzica ne inspiră spre toate acestea.”

 

Reacții la cald, din public, după concert:
  • ”I-am mai auzit pe cei din corul Armonia, dar în această seară am auzit multe piese noi, cu versuri noi, multe dintre ele m-au emoționat. Așa ar trebui să ne fie sărbătorile: cu bucurie, cu credință, cu speranță.”
  • ”Am simțit în această seară că am revenit la tradiție. La fiecare concert, Armonia ne apropie de rădăcini. În seara aceasta am ascultat cel mai frumos concert de Crăciun din viața mea.”
  • ”Concertul acesta a fost o binecuvântare pentru familia mea. Nu putem să trăim Crăciunul fără colinde, iar corul Armonia este nemaipomenit, i-am ascultat a doua oară astăzi. Îi felicit pe ei și pe gazdele noastre din acest spațiu deosebit.”

 

 

Răzvan Bucuroiu, conferință despre ”Surparea ordinii creștine” la Biserica Sfântul Silvestru: ”Umanitatea este pe punctul de a contesta și rescrie multe dintre cele știute până în prezent”

30 Ianuarie 2020 |
Putem înțelege adevărul fără să luăm în calcul libertatea? Ce stă la baza conflictelor intergeneraționale? Care sunt caracteristicile discursului hristic? Este harisma comunicării o roadă eminamente a Duhului Sfânt? Răspunsul la aceste întrebări și nu...