În istoria artei românești, Cecilia Cuțescu-Storck are un loc aparte. Pictoriță talentată, muralistă de anvergură europeană, profesoară și militantă pentru emanciparea femeilor, ea a fost prima femeie profesor universitar de artă din Europa și una dintre cele mai influente figuri culturale ale primei jumătăți de secol XX.

Viața și opera sa reflectă nu doar talent artistic, ci și o energie extraordinară, o dorință de a moderniza arta românească și de a promova rolul femeii în societate.

Formare

Cecilia s-a născut la 14 martie 1879 la Câineni, jud. Vâlcea, într-o familie cu rădăcini aromânești. Tatăl său a murit devreme, iar educația Ceciliei a fost susținută de mama și bunica ei, femei puternice care i-au transmis convingerea că destinul unei femei poate depăși barierele impuse de societate.

A studiat pictura la Școala de Belle-Arte din București, însă în 1879 pleacă la Munchen, unde urmează cursurile Demenakademie, avându-i ca profesori pe Fehr și Schmidt. Experiența germană îi deschide noi orizonturi, dar adevărata maturizare artistică o trăiește la Academia Julian din Paris, unde a studiat în perioada 1899-1905 și unde intră în contact cu impresionismul, simbolismul și arta decorativă modernă.

În 1902, lucrarea sa Nud este acceptată la Salonul Champ-de Mars din Paris, unul dintre cele mai exigente saloane ale epocii. În 1905 expune la Anvers și la Salonul de toamnă parizian, iar în 1906 organizează prima sa expoziție personală la Galeria Hessѐle, pe Rue Laffitte, Paris.

Întoarsă definitiv în România în 1906, este cooptată în gruparea „Tinerimea artistică”, unde expune alături de Constantin Brâncuși.

Cariera artistică

La București, Cecilia se afirmă rapid prin lucrări monumentale. În 1916 primește prima comandă de pictură murală – Agricultura, Industria și Comerțul, pentru holul Băncii Marmorosch-Blank. Tot atunci fondează, împreună cu Olga Greceanu și Nina Arbore, „Asociația artistelor plastice”, cunoscută și ca „Grupul celor trei doamne”.

Printre cele mai importante creații se numără:

• Frescele de la Aula Academiei de Studii Economice (1933) – „Istoria comerțului românesc”
• Plafonul Sării mari de recepție a Palatului Republicii (1934) – o apologie a artelor românești
• Lucrări de mari dimensiuni cu tematică alegorică, mitologică și istorică.

Profesor universitar

În 1916 devine profesor la catedra de arte decorative a Academiei de Arte Frumoase din București, fiind prima femeie din Europa cu o astfel de funcție universitară. Cariera de profesorat s-a întins pe un sfert de veac, timp în care a format sute de studenți.

Ea însăși povestea cu umor și dârzenie despre câte obstacole a trebuit să depășească pentru a câștiga concursul: „S-a mers până acolo încât să se caseze de două ori concursul la care totuși reușisem. Dar m-am prezentat a treia oară și tot am izbutit să ocup catedra.” Această tenacitate a făcut-o un simbol al drumului deschis femeilor în lumea academică.

Recunoaștere internațională & militantă pentru emanciparea femeilor

Cariera Ceciliei Cuțescu-Storck a avut și o puternică dimensiune internațională:

• 1924, 1928 – reprezintă România la Bienala de la Veneția
• 1929 – primește Marele Premiu la Expoziția Internațională de la Barcelona, pentru tablourile În extaz și Interior; este decorată de guvernul spaniol cu ordinul „Meritul Civil”
• 1931 – expune la Amsterdam, Bruxelles, Haga, Milano și Atena
• 1933 – primește titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare din partea Franței
• 1934 – participă la expoziții la Belgrad, Roma, Varșovia

În 1937 devine președinta Sindicatului de Arte Frumoase, poziție pe care o deține timp de doi ani – o altă premieră pentru o femeie artist.

Cecilia a fost o luptătoare pentru recunoașterea femeilor în artă. Asociațiile și expozițiile organizate de ea și de colegele sale au oferit vizibilitate artiștilor femei într-o epocă în care ele erau marginalizate.

Prietenia ei cu Constantin Brâncuși este emblematică – la Paris vizitau împreună muzee, mergeau cu tramvaiul și împărțeau mese simple cu mămăligă și ouă ochiuri. Legătura lor a rămas una de respect reciproc și solidaritate artistică.

Viața personală

S-a căsătorit cu sculptorul Frederic Storck, formând un cuplu de creatori remarcabili. Reședința lor din București, astăzi Muzeul de Artă Frederic și Cecilia Cuțescu-Storck, era un salon cultural în care se întâlneau artiști, scriitori și intelectuali ai vremii.

În 1943 publică volumul autobiografic „Fresca unei vieți”, în care povestește formarea sa artistică și lupta pentru recunoaștere. În 1966, cartea apare într-o ediție revizuită sub titlul „O viață dedicată artei”.

La 90 de ani, omagiată de Uniunea Artiștilor Plastici, declara:

„Sunt mândră când mi se admiră pictura, dar mă simt fericită atunci când am prilejul să constat că ea e admirată drept un produs al artelor românești. Atunci știu că am făcut ceva pentru patria mea.”

Recunoaștere și moștenire

• 1957 – primește titlul de Maestru Emerit al Artei
• 1958 – are loc la Sala Dalles o amplă retrospectivă cu peste 400 de lucrări
• 1969 – se stinge din viață la București, pe 29 octombrie

Astăzi, opera ei rămâne reper pentru modernismul românesc și pentru afirmarea femeilor în artă. Muzeul Storck, frescele de la ASE și amintirea sa de pionier al emancipării feminine îi cinstesc memoria.

Sursă foto: moderism.ro – România literară, nr. 11, 1969, p. 27

Cea mai nouă ediție Art Safari sărbătorește femeile cu o contribuție impresionantă în arta și cultura românească, aducând în atenția publicului o serie de expoziții dedicate Reginei Maria a României, Ceciliei Cuțescu – Storck, prima femeie profesor de artă din Europa, dar și lui Sibylle Bergemann, una dintre cele mai apreciate fotografe contemporane din Europa. Ediția Art Safari dedicată exclusiv femeilor a fost deschisă la Palatul Dacia – România vineri, 6 septembrie.

Maria a României – Regină și artistă

Expoziție deschisă în perioada 6 septembrie – 15 decembrie

Figură emblematică a monarhiei românești, Maria a României, spirit artistic înăscut, susținătoare a artiștilor români pe care i-a promovat și colecționat toată viața, a rămas în istorie nu doar prin faptele eroice din timpul Marelui Război, dar și prin latura sa artistică.

Încă din tinerețe, principesa Maria a arătat interes pentru pictură și desen, pasiuni care o preocupau foarte mult și care deveniseră materii aproape obligatorii în educația tinerilor din familiile regale.

Tânăra principesă a luat primele lecții foarte bune, timp de șase săptămâni, cu profesoara Ruth Mercier, „renumită pentru pictarea florilor”, a cărei „tehnică în acuarelă era fără pereche”.

Având decența de a nu se considera o mare artistă în domeniu, regina era, totuși, conștientă de talentul său, ale cărui mărturii se păstrează și astăzi în muzeele din țară sau în colecții private. „Niciodată n-am lucrat destul ca să ajung o adevărată artistă, dar ce ieșea din mâna mea avea o oarecare originalitate și vigoare, pe cât se pare; desenul era bun și aveam netăgăduit darul culorii”. Deși viața nu i-a oferit șansa de a face studii serioase în domeniul artei, Maria și-a dezvoltat talentul „într-o anumită direcție, cu aplecare spre partea decorativă”, conform declarațiilor Art Safari.

Pasionată întreaga viață de grădini și de flori – „de la mama am moștenit, cu toatele, nemărginita noastră iubire pentru flori” –, tânăra principesă va picta exclusiv flori, într-o manieră specifică stilului Art Nouveau, în care naturalul se împletește armonios cu decorativul. Pictează împreună cu sora sa, Victoria Melita, atât de des invitată la Castelul Pelișor din Sinaia, unde locuiește într-un apartament de la etajul al doilea, situat chiar vizavi de atelierul de pictură.

Din ultima perioadă artistică a principesei Maria, Muzeul Național Peleș păstrează o piesă de valoare excepțională: manuscrisul dedicat soțului său, principele Ferdinand, realizat în anul 1906 la Castelul Pelișor, compus din 50 de file de pergamoid, pe care au fost pictate flori, însoțite de versuri de dragoste.

În colecțiile Muzeului Național Peleș regăsim mai multe acuarele semnate de principesa Maria, al căror subiect sunt crinii sau macii pe care i-a iubit atât de mult, nuferii și irișii, alături de lalelele pictate în 1902 la Cotroceni. De asemenea, s-au păstrat în același patrimoniu de la Peleș și albumele cu fotografii ale reginei Maria, cele dedicate copiilor având coperțile pictate de ea însăși.

Florile au fost decorul în care regina Maria a trăit o viață întreagă, la Cotroceni, la Sinaia, la Bran și la Balcic, la Scroviștea ori la Copăceni. Primăvara sau la începutul verii, suverana le admira în grădina de la Cotroceni, unde „florile se ivesc una câte una, după anotimp: ghiocei, brebenei, narcise, zarnacadele, lalele, stânjenei, liliac, bujori, trandafiri, crini, iar copiii aleargă de colo-colo fericiți, fără griji, plini de viață cotropitoare. Mireasma salcâmilor și, mai târziu, a teilor umple aerul cald, peste tot sunt albine și fluturi de toate culorile”. Toate „casele de vis” ale reginei au avut grădini atent îngrijite și permanent îmbogățite cu flori de toate felurile.

S-a implicat activ în viața artistică din România, fiind președinta de onoare a societății Tinerimea Aristică. Toată viața a colecționat artă, fiind mereu pasionată de muzică, teatru și film. Regina a avut o legătură specială cu George Enescu.

Capitolul „Maria a României, regină și artistă” din cadrul Art Safari este realizat în parteneriat cu Muzeul Național Peleș, Muzeul Național Brukenthal, Muzeul Municipal Regina Maria Iași și Muzeul Național Cotroceni.

Cecilia Cuțescu-Storck – Prima femeie profesor de artă din Europa

Expoziție deschisă în perioada 6 septembrie – 15 decembrie

Puternică, ambițioasă, mamă, soră și soție, muncitoare și dornică să arate că locul femeilor este alături de bărbați – acestea sunt cuvintele care o descriu cel mai bine pe Cecilia Cuțescu-Storck (1879-1969), artistă cu o puternică influență în viața culturală din perioada interbelică, prima femeie profesor de artă din Europa.

Sibylle Bergemann – Modă, artă, cultură prin lentila unei femei

Expoziție deschisă în perioada 6 septembrie – 15 decembrie

Această expoziție oferă vizitatorilor o imagine de ansamblu asupra întregii opere a uneia dintre cele mai importante fotografe contemporane din Germania. Fotografiile realizate de Sibylle Bergemann (1941-2010), născută la Berlin, sunt impresionante. Inițial, aceasta s-a remarcat ca fotograf de modă, în scurt timp devenind cunoscută pentru eseurile sale fotografice și datorită observațiilor precise asupra unor detalii ascunse. Fotografiile sale au apărut în publicații internaționale: Der Spiegel, Stern, The New York Times.

Expoziția este organizată în parteneriat cu ifa, Ambasada Republicii Federale Germane în România și Goethe Institut.

Sursă foto: www.artsafari.ro

Carte poștală Principesa Maria a României în balconul Palatului Pelișor. Datare cca 1905-1907, atelier fotografic Alfred Brand Sinaia

Carte poștală, Regina Maria încoronată, 1922. Datare cca 15 octombrie 1922, atelier fotografic Guggenberger-Mairovits, Sibiu.