Redirecționează 3,5% din impozitul pe venit
Tag

comparație

În noiembrie totul e intens pentru școlari. Multe lucruri noi de învățat și multe teste. Și multe întrebări, acasă:

Vi s-au adus lucrările?

— Ți-ai adus lucrarea, Andrei?
— Da… Am luat 8.
— 8? Dar Mara cât a luat?
— 9.
— Și Vlad?
— 10.
— Eh, Vlad ia mereu 10 la istorie, nu? Vezi?

Andrei își simte obrajii încingându-se. Își strânge bretelele rucsacului mai tare în pumni. A petrecut două seri la rând învățând din manualul de istorie; multe date, multe evenimente! S-a trezit devreme ca să mai citească o dată lecțiile, în liniștea bucătăriei, în timp ce fierbea ceaiul.

Mama lui însă nu vede asta. Prima ei întrebare este despre alții (uh, mereu alții). Alți copii, alte rezultate, alte victorii. Îl doare. Îl doare pentru că spera la o singură propoziție:

„Sunt mândră de tine.”

Dar comparația a venit prima, ca un nor rece peste entuziasmul lui încă firav.

 

 

De ce ne grăbim să punem copiii pe un podium imaginar?

Ce căutăm în „cel mai bun”, „mai bun”, „mai sus”, „mai repede”?
O confirmare că suntem părinți buni? O măsurătoare a propriilor temeri? Sau credem, fără să ne dăm seama, că iubirea se câștigă prin performanță?

O comparație sănătoasă poate deschide drumuri; da, chiar poate. Ea poate inspira, poate trage după sine progres. Dar comparația care se așază ca o etichetă pe pieptul copilului devine greutate. Nu împinge în față; ea strivește.

 

Ce înțelege un copil când îl comparăm?

Un copil mic învață repede lecții foarte grele:

„Sunt bun doar dacă sunt mai bun ca altcineva.”
„Dragostea se dă cu porția.”
„Valoarea mea depinde de notele colegilor.”

În mintea lor fragilă, întrebările se transformă, încet, în îndoieli:
— Oare sunt destul?
— Merit să fiu iubit?
— Dacă nu am luat 10, mai sunt un copil bun?
— Dacă nu sunt cel mai bun, mai sunt văzut?

Și aici se naște rana. Rana aceea tăcută, pe care adulții o poartă ani la rând fără să-i știe începutul.

 

Doar vârfurile merită aplauze?

Ni se spune adesea: „La final, doar primul contează.”
Dar adevărul este că viața nu este un podium, ci un drum lung, cu momente de strălucire pentru fiecare.

Copilul tău poate fi „primul” într-o zi în care arată bunătate.
Primul într-o dimineață în care se ridică și încearcă iar.
Primul în curaj.
Primul în asumare.
Primul în efortul făcut în tăcere.

Tu vezi toate aceste momente în care poate fi primul?

 

Competiția cu sine e singura competiție sănătoasă

Competiția cu sine este matură, frumoasă, roditoare:

„Azi am făcut un pic mai bine.”
„Azi am răbdat, azi am învățat, azi nu am renunțat.”

Devine însă periculoasă când se transformă în autoacuzație:
„Nu sunt în stare.”
„Nu valorez nimic.”
„Alții oricum sunt mai buni.”

Această voce interioară se naște din comparațiile pe care le aud ani la rând.
Și începe să-i saboteze.

 

 

Să ne reînvățăm să privim copilul

Să le vedem efortul, nu locul din clasament.
Drumul, nu podiumul.
Strădania, nu nota.
Curajul, nu rezultatul.

Să fim ochii care se luminează când apar ei și nu când apar cifrele din catalog.

 

Un dialog care vindecă

— Ați primit lucrările la istorie?
— Da… Am luat 8!
— 8? Hei, îți știu munca. Ai învățat enorm zilele astea. Sunt atât de mândră de tine!
— Chiar… ești?
— Cum să nu fiu? Ai crescut mult. Se vede. Hai, spune-i și tatei. Meriți să te bucuri de reușita ta!

Și în privirea lui Andrei se aprinde o scânteie.
Cea pe care o aștepta.
Cea care spune:

„Eu contez. Eu pot. Eu sunt destul.”

Părinții lui Tudor ar fi făcut orice ca să îl știe fericit. Doar fericit.

Au putut ani întregi să șteargă tot necazul din fața lui, să nu îl lase să sufere, să îi satisfacă orice nevoie. Gândeau înaintea lui pașii și se pregăteau pentru 2-3 variante de soluții.

Ajuns la vârsta la care pășește în colectivitate, Tudor a aflat că nu totul se termină fericit. Că nu există doar final bun. S-a necăjit, desigur, iar părinții lui au suferit lângă el. Ce e de făcut? Ce e de făcut?

 

A ajuta copiii noștri să navigheze prin viață este o parte vitală și plină de provocări a rolului de părinte. Există lucruri pe care ar trebui să le spui copilului tău și care îl vor ajuta să răzbească prin drumul vieții: uneori acesta e domol, alteori întortocheat.

Iată câteva lucruri pe care ar trebui să le spunem fiilor și fiicelor noastre tot timpul:

 

Și eșecul face parte din viață.

Din anumite motive, mulți părinți ai zilelor noastre cred că ar trebui să-și protejeze copiii de eșec. Cu orice chip. La fel ca și noi, copiii trebuie să eșueze și să învețe din asta pentru a crește. Este vital ca ei să înțeleagă că insuccesul este o oportunitate de învățare și că nu căderea este cea care îi definește. Niciodată. Contează modul în care reacționează la acel eșec, contează modul în care răspund și modul în care se ridică după fiecare trântă. Vor ști, din ce în ce mai bine, ce este de făcut și cum îi ajută acest lucru să facă față la tot ce va urma.

 

 

Nu te compara cu ceilalți!

De prea multe ori copiii noștri se compară pe ei înșiși (și succesul lor) cu alții din grupurile lor de colegi și prieteni. Este important să știe că nu trebuie să compare ceea ce fac ei cu ceea ce fac alții sau cu modul în care o fac alții. Dacă vor o comparație, aceasta poate fi cu ei, cei de ieri, de săptămâna trecută sau de acum un an.

Întărirea acestor lucruri este ceva care ar trebui să fie mereu pe lista importantă de cuvinte pe care le spui copilului tău. Călătoria fiecăruia este diferită; ritmul este diferit, scopul este diferit.

Dacă ceva nu se simte în regulă, îndepărtează-te de el!

Copiii se confruntă cu un atac constant de informații și stimuli care face dificilă încrederea în propria intuiție. Acest lucru este valabil mai ales deoarece tehnologia a devenit o forță dominantă în viața copiilor. Este vital să încurajăm copiii să se îndepărteze de situațiile sau de oamenii care îi fac să se simtă inconfortabil. Este printre lucrurile pe care ar trebui să le spunem copiilor noștri continuu. Trebuie să le transmitem să aibă încredere în instinctele lor și să nu regrete niciodată că au spus NU dacă ceva pur și simplu nu se simte în regulă pentru ei.

 

 

Mesajul pozitiv este acesta: petrece timp cu oameni care te fac mai bun, lângă care tu crești, care îți dăruiesc o stare de bine. Pe măsură ce copiii noștri se măresc și se descurcă singuri cu colegii și prietenii, influența noastră devine mai mică și mai mică.

Ei vor căuta confort, sfat, alinare la alții, la grupul de apartenență, la prieteni. De aceea, este vital să se înconjoare cu oameni care le îmbogățesc viața și îi încurajează, îi motivează, îi ridică.

Dacă părinții lui Tudor ar putea să dea timpul înapoi, ar proceda altfel. L-ar împuternici pe el, pe fiul lor și l-ar susține: la greu și la bine. Știu însă ce au de făcut de acum în colo și au încredere că sădesc bine pământul la rădăcina băiatului minunat!

 

 Când Andreea a aflat că va fi mama a fost inundată de un val de bucurie! Era un copil mult-așteptat iar ea și-a propus să fie pregătită pentru noul rol pe care și-l asumase. A citit mult, a mers la cursuri de specialitate, a fost susținută de soț și familie. Rolul de mamă a luat-o totuși prin surprindere. Ceea ce se ivea în viața ei și a bebelușului minunat nu își avea soluția în cărți.  Nu exista o rețetă. Nu existau formule magice. Și a început să întrebe. Să dorească să discute cu alte mame care fuseseră acolo sau erau acolo. Ele ce simțeau? Lor cum li se întâmpla?

Foarte multe dintre lucrurile pe care le afla o făceau să  simtă că nu este mamă îndeajuns, că nu poate mereu, că se dăruiește puțin, că face lucrurile greșit. Și a început să se îndoiască de puterea ei de mamă.

 

Atunci când ești o MAMĂ NOUĂ, socializarea cu persoane cu aceleaşi interese şi preocupări, care trec prin experienţe similare, are multe aspecte benefice. Există însă şi multe dezavantaje în acest tip de interrelaționare.

Atunci când socializezi cu alte mame este bine să fii atentă la câteva lucruri şi să încerci să eviţi câteva reacţii la discuţiile pe care le ai cu ele. În permanență trebuie să pui totul în echilibru și să acționezi având maximă încredere în instinctele tale de mamă!

 

1. Evită să ceri sfaturi persoanelor cu păreri foarte puternice, rigide

Pentru ele există doar o singură variantă bună (cea pe care o practică ele) şi oricine face lucrurile puţin diferit este evident că nu face bine. Dacă discuţi cu astfel de persoane, care sunt sigure ca dețin adevărul absolut, rişti să crezi că tu nu faci bine, că nu eşti o mamă bună şi riști să devii nesigură, permanent nemulțumită de tine.

 

2. Evită să fii tu însăți rigidă!

Nu exista formule clasice, sau soluții universal valabile pentru situațiile ce apar în viața copilului tau. Un lucru se poate soluționa în mai multe feluri. Orice comportament al copilului se poate desfăşura puțin diferit, de la un copil la altul. Nu căuta soluţia clară şi ideală pentru orice. Uneori ea nu exista, iar soluţia potrivită pentru tine şi copilul tău poate fi un mixaj între mai multe soluţii ale mai multor mame. Sau o adaptare proprie, apărută din pură inspiraţie a ceva ce face o altă mamă!

 

Copil_2

 

3. Nu compara copilul tău cu pruncul altei mame

Nu toţi copiii dorm la fel, mănâncă la fel sau cresc la fel. Astfel de discuţii mereu comparative „Al meu face „aşa”. Al tău nu face?” reprezintă o sursă importantă de stres pentru proaspetele mămici şi unul din factorii care contribuie la nesiguranţa de sine a unei mame. Bucurați-vă de orice moment din viața micuțului, cu dinți sau fără, cu scutec sau fără, cu vorbe rostite sau doar cu zambete. Fiecare etapă este extrem de importantă! Nu vă doriți ca aceste etape să fie arse prea curand!

 

4. Evită discuţiile cu „mame-eroine”

Foarte multe mame, din dorinţa de a se prezenta într-o lumină pozitivă, de a fi percepute de ceilalţi ca  mame impecabile, împărtăşesc trunchiat experienţa lor, povestind doar părţile bune. Astfel de mame discută doar despre nopţile în care puiuţii lor dorm toată noaptea (şi nu menţionează nopţile în care se trezesc de 5 ori), povestesc doar întâmplările în care copilul a mâncat tot, devansează puţin vârsta la care copilul s-a întors, a stat în fund, s-a ridicat în picioare, a mers, a vorbit.

Tot ele susțin că totul este pur și simplu perfect în viața lor și că a fi proaspătă mămică este „floare la ureche”. Astfel de discuţii te pot face să te gândeşti că faci tu ceva greşit sau că e ceva în neregulă cu copilul tău.

 

5. Evită discuţiile cu mamele care se plâng mereu de cât de greu este

Aceste mame reprezintă cealaltă extremă faţă de cele descrise mai sus. Discuţiile cu ele te vor demoraliza şi te vor face să ai aşteptări catastrofale cu privire la evoluţia copilului tău. Dacă pruncii lor nu dorm toată noaptea la vârsta de doi ani, nu înseamnă că al tău copil care are acum câteva luni şi e normal să se trezească toată noaptea va face la fel până la doi ani. Nu uita că unor persoane le place să se victimizeze și exacerbează unele lucruri din dorința de a fi luate în considerare sau de a primi mai multa atenție și sprijin.

 

Andreea a reusit să înțeleagă că instinctul ei de mamă este cel mai important. S-a străduit să îl valideze în ea și să îl pună la treabă. De acum știe: nimeni și nimic nu poate interveni între ea și copilul său!

 

 

comparație

Vi s-au adus lucrările?

24 noiembrie 2025 |
În noiembrie totul e intens pentru școlari. Multe lucruri noi de învățat și multe teste. Și multe întrebări, acasă: Vi s-au adus lucrările? — Ți-ai adus lucrarea, Andrei? — Da… Am luat 8. — 8? Dar Mara cât a luat? — 9. — Și...

De vorbă cu copilul meu

20 ianuarie 2022 |
Părinții lui Tudor ar fi făcut orice ca să îl știe fericit. Doar fericit.Au putut ani întregi să șteargă tot necazul din fața lui, să nu îl lase să sufere, să îi satisfacă orice nevoie. Gândeau înaintea lui pașii și se pregăteau pentru 2-3...


 
×

Donează

Împreună putem construi un viitor în care cultura românească este prețuită și transmisă mai departe. Alege să susții Matricea Românească!

Donează