Începe școala, chiar începe!
Și noi, părinții, sigur vom dori, nerăbdători, să aflăm ce au făcut fiii și fiicele noastre când au fost departe de noi!
Așa că aud deja întrebările care plutesc peste tot: ,,Cum a fost azi?”, ,,Cum ți-a fost azi?”, ,,Ce ați făcut azi la școală?”, ,,Spune-mi cum a fost azi la școală!”
Suntem entuziasmați, curioși și am da orice să știm că a fost o zi bună pentru copilul nostru.
Cum a fost azi?
,,Am uitat”
,,Nu mai știu”
,,Nu îmi aduc aminte”
,,BINE”
(uh, parcă ultimul răspuns e cel mai rău dintre toate, nu?)
E bine să știm așa: copilul nostru se află la sfârșitul unei perioade de timp în care a depus efort, în care a obosit (mental și emoțional), la sfârșitul unei perioade în care cei mai mulți se simt copleșiți.
Poate că ar fi bine să dăm la o parte întrebările cu caracter general și să aducem la suprafață întrebările specifice ce vor scormoni mai ușor după răspunsuri clare.
Una este să plimb copilul prin 4, 5 ,6, 7 ore, alta este să îi dau un punct de reper:
,,Cu cine ai stat azi în pauza mare?”
,,Ce a spus doamna amuzant?”
,,A fost cineva trist azi în clasa?”
,,Ce ați modelat azi?”
,,Ai avut emoții când ai recitat poezia?”
,,Ce joc ai jucat azi?”
,,Despre ce temă ați vorbit la istorie?”
,,Aveți același profesor la fizică?”
Desfaceți lunga experiență a zilei
Ajutați-vă copilul să desfacă lunga experiență a zilei în bucăți clare, specifice. Întrebările voastre ghidate vor ajuta să aducă la suprafață, din memorie, fapte petrecute în zi. O dată ce aveți un punct de plecare, tot dialogul va curge mult mai ușor.
Întrebările generale sunt mereu ,,mari și grele’; îl forțăm să privească iar totul, în ansamblu. Atunci copilul se oprește, se blochează, copleșit. Răspunsul e sec și tare nesatisfăcător pentru noi cei care cu iubire așteptăm să fim părtași, prin poveste, la tot ce a trăit copilul nostru.
Părinții împărtășesc din ce au trăit ei?
Pe de altă parte, copilul nostru oare știe cum ne-a fost ziua? Amintiți-vă sa fiți un model pentru copilul vostru! Dacă ei vad ca adulții dragi lor împărtășesc evenimentele de peste zi, din gama celor obișnuite (,,au fost multe ședințe azi”, ,,am lucrat contra cronometru dar am terminat proiectul”, ,,am povestit cu colega din celălalt birou despre cum am preparat cartofii”), fie grozave (,,azi a fost ziua de nume a Adrianei și a adus o tartă delicioasă cu piersici”) sunt șanse mari ca și fiii și fiicele noastre să facă la fel.
Suntem poate mai mult timp departe de copiii noștri decât aproape de ei. Petrecem mai mult timp la școala, grădiniță sau serviciu decât petrecem acasă, împreună cu familia. Convorbirile calde sunt singurul mod prin care putem stabili o conexiune între cele doua lumi. Nu putem fi mereu alături unii de ceilalți; adevărul este că unele momente, experiențe, trăiri nu le vom cunoaște bine niciodată.
Sfârșitul zilei să ne aducă pe toți împreună, în conectare binefăcătoare!