,,Dar la școală ce fac? De ce nu îi învață?” ,,Aaaaa! Asta nu e responsabilitatea școlii! Ce păzește familia?”
Auzim des aceste întrebări și exclamații. Adevărul? La mijloc: educația unui copil este o responsabilitate comună: școală și familie -împreună. Nu, nu este o implicare exclusivă a școlii sau doar a familiei. Este un proces al lui ,,împreună”, în care fiecare parte joacă un rol fundamental. Atunci când părinții și profesorii colaborează armonios, copilul beneficiază de o creștere sănătoasă, atât din punct de vedere intelectual, cât și emoțional.
Familia și școala sunt un parteneriatul esențial pentru creșterea și evoluția copilului tău.
Triunghiul echilateral
Legătura dintre familie, școală și copil poate fi comparată cu un triunghi echilateral. La baza sa se află familia și școala, iar în vârf – copilul. Acest triunghi este echilibrat atunci când cele două baze lucrează împreună, oferindu-i copilului sprijinul necesar pentru a se dezvolta armonios. Dacă unul dintre cele două elemente devine prea slab sau prea rigid, echilibrul se pierde, iar copilul resimte confuzie, stres sau lipsă de direcție. Copilul pierde.
Cu toții, implicați
Pentru ca această relație să funcționeze eficient, părinții ar trebui să fie implicați activ în educația copiilor lor, fără a deveni însă prea invazivi sau critici față de școală. Este important ca părinții să își sprijine copilul fără a pune presiune excesivă asupra lui. De asemenea, trebuie să evite comparațiile cu alți copii sau să proiecteze propriile lor ambiții asupra lui. În schimb, ar trebui să creeze un mediu echilibrat acasă, în care învățarea să fie o experiență plăcută și naturală, nu o obligație împovărătoare. Desigur, ar fi bine să citească dacă vor ca fiul sau fiica lor să citească, să includă cultura în viața lor, dacă asta doresc pentru propriul copil, să se poarte așa cum așteaptă să se poarte fiica și fiul lor. Copiii, se știe bine de acum, fac ce văd că fac părinții și nu ce le spun părinții să facă…
Copilul, prins la mijloc
Când acasă părinții critică profesorii, copilul se simte prins la mijloc. Își pierde încrederea în dascăli, dar, în același timp, simte teamă să meargă la școală, pentru că nu mai știe pe cine să asculte. În loc să vadă educația ca pe o oportunitate, o percepe ca pe un conflict. Pe de altă parte, dacă părinții sunt ignorați de școală, copilul resimte o lipsă de susținere. Simte că lumea lui este împărțită în două și că trebuie să aleagă de partea cui este. În acest dezechilibru, educația nu mai este un sprijin, ci devine o sursă de anxietate.
În școală: sprijin emoțional și academic
Pe de altă parte, școala nu trebuie să fie doar un loc unde se predau informații. Profesorii au datoria de a înțelege individualitatea fiecărui copil și de a-l sprijini atât din punct de vedere academic, cât și emoțional. O școală care ignoră legătura cu familia riscă să creeze un mediu rigid, unde educația se transformă într-o rutină lipsită de suflet. Comunicarea constantă și deschisă între profesori și părinți este esențială. Părinții trebuie să fie informați despre evoluția copilului, dar și despre dificultățile pe care acesta le poate întâmpina, astfel încât împreună să găsească soluțiile cele mai potrivite.
Atunci când acest triunghi format din familie, școală și copil este bine echilibrat, copilul crește într-un mediu sigur, stabil și stimulant. Se simte încurajat, apreciat și susținut, ceea ce îi dă încredere în sine și îi permite să se dezvolte armonios. Echilibrul dintre sprijin și autonomie, dintre îndrumare și libertatea de a explora, este cheia unei educații de succes.
