Redirecționează 3,5% din impozitul pe venit
Tag

Regele Mihai

Regina Ana, soția Regelui Mihai I, s-a născut ca principesă de Bourbon-Parma, la Paris, în 18 septembrie 1923. A fost fiica Principelui René de Bourbon-Parma și a principesei Margareta a Danemarcei și a avut trei frați – Principii Jacques, Michel și André de Bourbon. S-a căsătorit cu Regele Mihai I în 1948, la Atena, și au avut cinci copii. A venit pentru prima dată în România în 1992, urmând ca, din 2001, să aibă reședința oficială la Palatul Elisabeta alături de Regele Mihai. Regina Ana a României s-a stins din viață în ziua de 1 august 2016. Regina Ana a fost o persoană caldă, despre care s-a afirmat, în mai multe cărți, că a avut întotdeauna ceea ce se cheamă la joie de vivre, bucuria de a trăi, chiar și atunci când nu avea un ban.

 

 

Anne de Bourbon

A copilărit în Franța, împreună cu cei trei frați ai săi. În 1939, după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, familia sa și-a căutat refugiul în Spania, Portugalia și SUA. A urmat școala de artă de la New York, unde a studiat pictura timp de trei ani. În jurul vârstei de 19 ani, Regina a lucrat ca vânzătoare de panglici și flori artificiale la magazinul universal Macy’s pentru a-și câștiga existența, experiență ce a învățat-o o lecție prețioasă – în timp ce există persoane care pot fi foarte politicoase cu tine, altele te tratează ca și cum nu ai exista. De atunci, Ana a fost foarte atentă ca întotdeauna să spună mulțumesc și bună ziua vânzătorilor.

În 1943 cere permisiunea mamei sale să meargă pe front în Europa, sub culorile patriei ei, Franța, iar mama sa acceptă. În septembrie 1943, în vârstă de doar nouăsprezece ani, Ana a pornit la război, mergând în diverse țări pentru a lupta, alături de tatăl și frații săi, pentru o Europă liberă și demnă. În război, în cei doi ani și jumătate pe care i-a petrecut pe front, a avut mai întâi gradul de caporal, apoi aspirant, ulterior fiind avansată la gradul de locotenent. La început, Ana a condus o ambulanță, muncă pe care a considerat-o deosebit de dificilă din cauza faptului că vedea foarte multă suferință – tineri răniți, care nu aveau familii, despre care era cert faptul că urmau să moară. După ceva timp, a devenit șoferul personal al comandatului, făcând curierat.

 

 

Regina Ana

Avea 22 de ani când s-a întors din război. În toamna anului 1947 l-a cunoscut, la Londra, pe Regele României, invitat la nunta Principesei Elisabeta a Marii Britarii, viitoarea Regină Elisabeta a II-a. Ana l-a cunoscut pe Rege în cadrul unui dineu la Ambasada Luxemburgului de la Londra, dineu organizat de vărul acesteia, Jean de Luxemburg. Cum nu ieșise de multă vreme din armată, în loc să facă o reverență, Ana a luat poziția de drepți și l-a salutat lovindu-și călcâiele, ca un soldat. S-a simțit stânjenită imediat, astfel că a părăsit rapid conversația.

Ulterior, Ana și Regele Mihai au mers la cinema împreună – moment în care Alteța Sa l-a învățat pe Rege cum se trăiește simplu, nu într-un palat. Acesta nu știa cum se stă la coadă la cinematograf, cum se cumpără un bilet, cum se plătește la un magazin sau o cursă cu un taxi. La doar o săptămână, Regele i-a cerut mâna. În timp ce Ana era catolică, Regele era ortodox. Mama și soacra acesteia, Regina Elena, au mers împreună să ceară acordul Papei Pius XII, mama Anei ajungând chiar să dea cu pumnul în masă pentru a obține acordul Papei. În cele din urmă, după abdicarea forțată a regelui Mihai, regele Paul al Greciei a invitat cuplul să se căsătorească la Atena, eveniment ce a și avut loc, la data de 10 iunie 1948, la Palatul Regal, unde a participat întreaga Casă Regală a Greciei. Părinții Anei nu au putut participa la nuntă, prințul Erik de Danemarca fiind cel care l-a înlocuit pe tatăl Anei. Întrebată în cadrul interviului dacă nu s-a simțit o victimă sau dacă nu a suferit că nimeni din familia sa nu a participat la nuntă, Ana a răspuns simplu nu, explicând faptul că a fost alegerea sa să se căsătorească cu Regele Mihai. În 1966, cuplul regal și-a reînnoit jurămintele la Monaco, în cadrul unei ceremonii religioase catolice.

 

 

Exilul Regelui Mihai I

După nuntă, a început exilul Regelui Mihai și al soției sale. Până la sfârșitul anului 1948, cei doi au locuit în Vila Sparta din Florența. Anul următor s-au mutat în Elveția. În 1950, cuplul regal s-a mutat în Anglia, unde s-a stabilit până în 1956. În acești ani, Ana a lucrat ca tâmplar, într-un atelier improvizat acasă. În perioada 1956-1976, cuplul a locuit în satul Versoix, în Elveția, în Vila Fantasia.

Regele Mihai și Regina Ana au avut împreună cinci copii. În 1949 s-a născut primul copil al cuplului regal, principesa moștenitoare Margareta. În 1950 s-a născut cea de-a doua fiică, principesa Elena. Trei ani mai târziu, în 1953 s-a născut cea de-a treia fiică, Irina, care nu face parte din linia de succesiune la Coroana României. Cel de-al patrulea copil, principesa Sofia, s-a născut în 1957, iar în 1964 s-a născut principesa Maria, cel de-al cincilea copil al cuplului regal.

 

Stabilirea în România

Din iubire pentru țara inimii Regelui Mihai I, România, cuplul regal a încercat să revină în țară încă din 1990, însă nu i s-a permis accesul până în 1992, când au făcut o vizită cu caracter privat la invitația arhiepiscopului Sucevei și Rădăuților, Pimen. A fost prima dată când Regina Ana a ajuns în România. În ciuda faptului că după această vizită Regele Mihai I nu a mai primit aprobarea de a reveni  în țară pentru câțiva ani, între 1992 și 1997, Regina Ana a vizitat aproape toate marile orașe ale României.

Regele Mihai I și Regina Ana s-au stabilit definitiv în România în 2001, la Palatul Elisabeta în data de 18 mai și la 1 iunie la Castelul Săvârșin. În 2018, familia regală a fost repusă în posesia Castelului Peleș, oficial, însă cuplul regal a declarat că porțile castelului vor rămâne mereu deschise românilor.

Regina Ana s-a stins din viață la data de 1 august 2016, în Elveția. Trupul neînsuflețit al acesteia a fost adus în țară, iar la 13 august au avut loc funeraliile acesteia la Mănăstirea Curtea de Argeș.

Pe parcursul vieții sale, Regina Ana a oferit un singur interviu unui jurnalist român. Este vorba de interviul acordat Eugeniei Vodă, pentru emisiunea Profesioniștii, difuzată pe TVR. Mai jos, câteva pasaje din ediția de colecție, în care poate fi admirată simplitatea, noblețea și căldura Majestății Sale Regina Ana de România. Interviul integral realizat de Eugenia Vodă cu Regina Ana a României poate fi vizionat aici.

 

 

Declarațiile Reginei Ana a României:

  • „Sunt o femeie normală, care a avut bucuria, fericirea de a se căsători cu un om extraordinar, regele Mihai de România. Sunt fericita să fiu soția Sa, totuși, tot acest protocol și tot /…/ nu îl înțeleg.”
  • „Calitatea pe care o prefer la un bărbat aș spune că este onestitatea. La o femeie – să fie sinceră.”
  • „Îmi plac oamenii sinceri. Trebuie să te porți cum ți-e felul.”
  • „Sunt fericită unde mă aflu. Nu am nevoie să-mi imaginez fericirea, sunt fericită.”
  • „Știți, munca vă conferă libertate. Dacă nu munciți, ce faceți, ieșiți, vă plictisiți. Dacă aveți un serviciu, sunteți fericit. /…/ Munca este ceva important.”
  • „O doamnă adevărată o cunoști imediat pentru că e umilă, modestă.”
  • „Să faci ceva în viață, despre asta este vorba. Ne-au învățat să muncim. Mama și tata au fost niște oameni extraordinari.”
  • „Sunt multe lucruri care nu-mi plac, dar pe primul loc sunt oamenii îngâmfați, cu nasul pe sus. Care-i privesc pe ceilalți de sus.”
  • „Este mai ușor să fii dezordonat decât ordonat. Să fii ordonat, este o disciplină și eu n-am această disciplină. Și atunci prefer să fiu dezordonată.”
  • „Nu neapărat să te distrezi, dar să trăiești fiecare zi. Asta este deviza mea. Nu te gândi la ziua de mâine. Până mâine mai e… Ziua de ieri a trecut, să trăim ziua de azi. Și azi păstrez această deviză. Nu știi niciodată ce o să se întâmple. “O să vedem mâine”, se poate spune. Dar întotdeauna cu un imens semn de întrebare. O să vedem… Oare o să vedem, sau nu? Azi știm, pentru că trăim clipa.”
  • „E foarte greu să pierzi o țară. Gândiți-vă, pierzi totul! Când îi văd astăzi pe bieții refugiați, mi se pare ceva îngrozitor. Azi vezi refugiați peste tot în lume. Să pierzi totul! Nu mai ai rădăcini… Pentru că rădăcinile sunt în țara ta. E foarte greu… Ce bucurie a simțit (Regele Mihai I) când s-a putut întoarce aici, în România, țara inimii lui…”
  • „Era alegerea mea. Dacă iubești pe cineva, e alegerea ta. Alegerea mea era regele Mihai. Deci m-am măritat cu regele Mihai!”
  • „Văd oameni mergând abătuți, cu un aer învins. Ei nu știu să privească viața. Viața poate fi foarte frumoasă. Critic oamenii care nu știu cât de fericiți sunt.”
  • „Eu sunt soția unui rege!”
  • „Ne vorbea despre România, patria lui, în fiecare zi, mie și copiilor. Deci e un om care a fost mereu aici! Și care va rămâne mereu aici! Sunt mândră să-i fiu soție și cred că pot privi acolo sus și pot spune: Doamne, îți mulțumesc!.”

 

Bibliografie: www.casamajestatiisale.ro, www.eugeniavoda.ro

Sursă fotografii: Fundația Regală Margareta a României, Știri TVR

 

 

 

 

 

Se împlinesc zilele acestea 30 de ani de libertate pentru români. A fost sfârșitul obținut prin sânge al unei perioade de frică și nedreptate, de sărăcie și izolare.

Perioada comunistă a însemnat pentru români suferință și foame, iar pentru mulți a însemnat închisoare și moarte, familii distruse și o viață trăită sub semnul terorii.

O durere trăită la asemenea dimensiuni nu poate fi uitată, trebuie mereu rememorată și comemorată, pentru ca nedreptatea și crima să nu mai poată avea niciodată loc la o astfel de scară.

Și totuși, cum a început totul? Iată o cronologie a instalării comunismului în țara noastră, schițată pe baza unei cercetări de Damian Anfile.

 

23 august 1944. România întoarce armele împotriva Germaniei naziste, aliindu-se cu Uniunea Sovietică. Ion Antonescu este arestat din ordinul Regelui Mihai I.

Guvernul Sănătescu. Colonelul Constantin Sănătescu a primit de la Regele Mihai sarcina de a prelua șefia Cabinetului de Miniștri după Ion Antonescu. Sănătescu a condus două guverne consecutive în același an 1944, fiind cel care a semnat Armistițiul la Moscova, în septembrie 1944. Din păcate, așa cum observa Iuliu Maniu, armistițiul semăna în unele puncte cu o capitulație.

9-17 octombrie 1944. Winston Churchill face o vizită la Moscova, în timpul căreia semnează scandalosul Acord de procentaj, cunoscut și ca Acordul Churchill-Stalin. Prin acest act, Europa era împărțită în sfere de influență între URSS și Marea Britanie. Pe celebrul șervețel pe care Churchill a schițat viitorul acestei părți a continentului, România era lăsată în proporție de 90% în seama sovieticilor. În schimb, în Grecia influența britanică urma să fie de 90%.

 

Servetel

 

6 decembrie 1944. Este instalat ultimul guvern democratic al României înainte de comunism, condus de Nicolae Rădescu.

1945. Gheorghe Gheorghiu-Dej este desemnat de către Stalin drept secretar general al Partidului Comunist din România.

4-11 februarie 1945. Conferința de la Yalta. Roosevelt, Churchill și Stalin s-au întâlnit pentru a discuta situația de după sfârșitul Războiului. Stalin a avut mult de câștigat ca urmare a acestei conferințe, mai ales că ulterior a extins influența sovietică mai mult decât se discutase.

27 februarie 1945. Andrei Vîșinski, fost procuror sovietic, vine la București, cu mandat de la Stalin. El i-a transmis Regelui Mihai intenția sovieticilor de a fi instalat un nou guvern, condus de Petru Groza. Peste tot în țară, grupuri de comuniști creează revolte și demonstrații. Câteva unități NKVD vin la București și sunt cazate în unitățile militare din Capitală.

6 martie 1945. Petru Groza este numit prim-ministru, ca urmare a șantajului Moscovei, care pretindea că în caz contrar Transilvania nu va reveni în componența teritorială a României.

20 martie 1945. Regele Mihai I îi cere lui Petru Groza să demisioneze. Acesta refuză, ceea ce este o premieră în istoria regalității române. Drept urmare, Regele intră în greva regală, iar guvernul Groza continuă să-și exercite prerogativele în mod neconstituțional.

19 noiembrie 1946. Alegerile sunt câștigate de comuniști. Blocul partidelor democrate, controlat de comuniști, obține 79,86% din voturi. Rezultatele acestea sunt însă masiv falsificate. Rezultatele reale nu sunt cunoscute nici astăzi. Este momentul cheie al consolidării prezenței comuniste în România.

Distrugerea partidelor istorice. Imediat după câștigarea prin fraudă a alegerilor, comuniștii au dus o politică de eliminare a partidelor istorice. În iulie 1947 are loc înscenarea de la Tămădău, când liderilor țărăniști li s-a oferit posibilitatea falsă de a părăsi țara cu un avion. Liderii au fost însă arestați chiar pe aerodromul din Tămădău. Au fost judecați într-un proces demonstrativ, sub acuzația de tentativă de părăsire ilegală a țării. Deși pedepsele pentru această acuzație ar fi trebuit să fie de maximum 6 luni, liderii țărăniști în frunte cu Iuliu Maniu au primit ani grei de închisoare. Procesul acesta a deschis seria de condamnări abuzive și criminale ale regimului comunist. Ulterior, Partidul Național Țărănesc a fost dizolvat.

Noiembrie 1947. Partidul Național Liberal a fost dizolvat.

30 decembrie 1947 – abdicarea Regelui Mihai. Comuniștii sprijiniți de trupele de miliție sovietică prezente în București au obținut prin amenințări și șantaj abdicarea Regelui Mihai. După abdicare, familia regală a fost alungată din țară, iar partidul comunist a proclamat Republica Populară Română. Actul de proclamare a fost neconstituțional, întrucât schimbarea formei de guvernământ trebuia supusă votului public, ceea ce nu s-a întâmplat nici până astăzi.