Redirecționează 3,5% din impozitul pe venit

Iubirea care verifică și iubirea care vede

Nu toate formele de iubire maternă și paternă aduc liniște copiilor. Pare chiar ciudat, nu-i așa?

Uneori, din dorința de a proteja, de a preveni suferința și de a asigura un viitor bun, adulții ajung să transmită copiilor propriile lor neliniști. Își iubesc copiii, sunt preocupați de ei, le urmăresc evoluția, însă, fără să-și dea seama, transformă apropierea într-o permanentă evaluare.

Există o diferență importantă între iubirea care verifică mereu dacă totul este în regulă și iubirea care îi transmite copilului că poate fi în regulă chiar și atunci când lucrurile nu sunt perfecte. Este o diferență, așa e?

 

 

Neliniștea adultului

Copilul crescut în preajma neliniștii adulte învață să fie atent la ceea ce ar putea merge rău. Își urmărește greșelile, caută aprobarea, încearcă să nu dezamăgească. Devine priceput să citească expresiile celor din jur, să anticipeze reacții și să-și adapteze comportamentul pentru a păstra atmosfera liniștită. Treptat, își poate pierde încrederea în propriile repere și ajunge să se întrebe mai degrabă dacă ceilalți sunt mulțumiți decât dacă el însuși este bine.

 

Motive de preocupare

În această atmosferă, aproape orice devine un motiv de preocupare: rezultatele ar putea fi mai bune, prieteniile mai potrivite, timpul mai bine folosit, pasiunile mai strălucitoare, viitorul mai bine conturat. Copilul primește multe îndrumări, dar prea puțin răgaz pentru a se descoperi. Este încurajat să reușească, însă poate ajunge să trăiască reușita mai degrabă ca pe o obligație decât ca pe o bucurie.

Iubirea care nu invadează

Există însă și iubirea care nu transformă fiecare ezitare într-un semnal de alarmă. Iubirea care poate rămâne aproape fără să invadeze, care încurajează fără să grăbească și care oferă sprijin fără să preia toate dificultățile copilului. Este părintele care nu se sperie de o zi proastă, care nu interpretează orice retragere drept o problemă și care știe că dezvoltarea nu urmează întotdeauna un calendar prestabilit.

 

 

Relația e sigură

Un asemenea adult îi transmite copilului un mesaj esențial: nu trebuie să demonstrezi permanent că ești bine pentru a fi iubit. Poți să greșești, să te răzgândești, să ai temeri, să nu știi încă ce vrei. Relația noastră nu se clatină din cauza unei nereușite.

Și noi purtăm în interior ambele forme de iubire. Uneori ne apropiem cu încredere, alteori cu propriile frici, pe care le confundăm cu responsabilitatea parentală. Dacă nu am cunoscut în copilărie un adult care să ne ofere această stabilitate, o putem construi acum, cu răbdare, autocunoaștere și sprijin.

A crește un copil nu înseamnă să-i organizăm o lume fără riscuri, ci să-l ajutăm să capete încredere că poate întâlni lumea așa cum este ea.

Copiii noștri nu au nevoie de părinți care să știe totul, să prevadă totul, să corecteze totul și să înlăture orice obstacol. Au nevoie de adulți lângă care să poată respira, să crească în ritmul lor și să descopere lumea fără să se teamă permanent că ceva nu este în regulă. Au nevoie să simtă că, dincolo de reușite și nereușite, există o relație în care sunt primiți întregi. Iar această siguranță, purtată în interior, îi va însoți mult după ce mâna părintelui nu va mai fi lângă a lor.

 

 

Scarlett Onica

CITEȘTE ȘI:

Căutăm rețete, însă copiii au nevoie de relații
Desaga cu care îi trimitem în lume
Desenele lui David #49
Lumina care se revarsă
 
×

Donează

Împreună putem construi un viitor în care cultura românească este prețuită și transmisă mai departe. Alege să susții Matricea Românească!

Donează