O paradă a florilor a deschis, pe 19 aprilie, ediția din acest an a “Simfoniei lalelelor”, tradiționala expoziție internațională dendro-floricolă de la Pitești. „Sunt fericit că „Simfonia lalelelor” a reușit să înscrie Piteștiul pe meridianele lumii ca oraș în care se creează, se dezvoltă frumosul, cu multiple avantaje”, a declarat, în cadrul ceremoniei din centrul orașului, dr. Ing. Ilarie Isac, cel care, în anul 1978, a fost inițiatorul primei ediții a „Simfoniei Lalelelor”.

Rădăcinile sunt chiar mai adânci, citim pe site-ul evenimentului – “27 noiembrie 1972 – o zi mohortă de toamnă în care la Pitești s-au adus, spre a fi plantați în centrul orașului, 3.000 de bulbi de lalele și 100 de zambile. Aceștia proveneau de la un floricultor amator, Weill Alois, din Arad, și de la piața de flori din Oradea. Nimeni nu s-a gândit atunci că acea zi va însemna pentru Pitești un destin, acela de a deveni în scurt timp un oraș al florilor, căruia de nenumărate ori i s-a spus Olanda României.” În anul următor, din bulbi au ieșit splendidele flori de primăvară, marcând debutul floricultorilor și peisagiștilor piteșteni privind cultura florilor bulboase.

Achiziționarea de bulbi și bulbili a continuat în următorii ani, 1975-1976, ajungându-se la un număr de 58.000 lalele, 1.000 narcise, 1.000 muscari, 100 crocus și 250 zambile. S-a reușit plantarea unei colecții de lalele cuprinzând 58 de soiuri din toate grupele floricole în așa fel ca înflorirea lor să înceapă la 20 martie și să se termine în jurul datei de 20 mai. Colecția alcătuită pe principiile arhitecturii peisagere a fost o mare reușită prin armonia figurilor geometrice, cromatică, succesiunea perioadelor de înflorire și combinația lalelelor cu elemente de fundal ca miozotis, pansele și bănuței, notează site-ul menționat, potrivit căruia, “în primăvara anului 1977 s-a realizat cea mai frumoasă cultură de lalele, narcise, zambile, crocus și muscari. În aceeași perioadă s-a desfășurat în sala sporturilor din oraș o consfătuire cu toți oficialii județului de la nivel județean până la nivel comunal. Au participat mii de deputați din tot județul Argeș. Cum era obiceiul timpului, au fost invitați toți conducătorii întreprinderilor și instituțiilor județene, printre care și directorul Trustului Pomiculturii Mărăcineni-Pitești, dr. ing. Ilarie Isac. Proaspăt locuitor al Piteștiului, sosit în primăvara aceluiași an pentru a prelua funcția amintită, domnul Ilarie Isac a fost profund impresionat de explozia florală de lumină și culoare din centrul orașului, de ineditul ei și s-a gândit că realizarea edililor de aici trebuie aflată de toată țara. Participând neimplicit la consfătuire, s-a gândit la o posibilă expoziție de flori căruia i-a dat un nume, „Simfonia lalelelor”.”

La începutul anului 1978 s-a hotărât de către factorii decizionali ai primăriei ca prima ediție a acestei manifestări să aibă loc în primăvară și să cuprindă o expoziție națională de flori și un simpozion pe tema „Integrarea florilor în viața oamenilor” – o idee temerară dat fiind că o asemenea expoziție de mare anvergură nu se mai organizase din 1967 la Timișoara.

Pentru evenimentul din acest an, desfășurat timp de trei zile, au fost plantați 460.000 de bulbi de lalea din 90 de soiuri, dintre care 200.000 în Parcul Lunca Argeșului, unde a fost amplasat pavilionul expozițional, dar și grădinile amenajate de elevi, atelierele de creație și design floral, expoziția florală în aer liber și târgul de flori.

Anul acesta, în premieră pentru orașul lalelelor, în perioada Simfoniei a fost lansat biletul unic „Pitești museum pass”, care a oferit turiștilor acces la o serie de muzee din Pitești și din zona metropolitană, un bun prilej pentru a descoperi bogăția culturală și istorică a orașului.

Desfășurată între 19 și 21 aprilie, ediția cu numărul 47 a “Simfoniei Lalelelor” a inclus spectacole folclorice, ateliere de creație pentru copii, un concert susținut de Orchestra Simfonică a Filarmonicii Pitești, un simpozion tehnico-științific și un recital extraordinar susținut de Irina Rimes și formația Zdob și Zdub pe scena în aer liber din Parcul Lunca Argeșului.

„Simfonia Lalelelor” reunește în fiecare an sute de producători de flori și plante ornamentale din țară și străinătate. 2020 și 2021 sunt singurii ani în care, din cauza restricțiilor impuse de pandemie, evenimentul nu a fost organizat.

Sursă foto: www.simfonialalelelor.ro

O echipă de liceeni din Ploiești a dezvoltat prototipul unui robot logoped, care, cu ajutorul inteligenței artificiale, își propune să rezolve deficiențele de vorbire în rândul copiilor cu vârste între 5 și 8 ani. Cu ajutorul acestuia, echipa a ieșit câștigătoare în cea de-a treia ediție a competiției naționale pentru elevi Solve for Tomorrow. În rândurile următoare, vă invit să îi cunoașteți pe Duță Alexandra, Mihai Andreea, Dănoiu Tudor, Haralambie Tudor și prof. coordonator Vișan Elena Roxana, de la Colegiul Național Pedagogic Regina Maria din Ploiești, în timp ce descoperiți proiectul lor inovator.

În ce constă proiectul cu care ați câștigat competiția Solve for Tomorrow?

 Proiectul nostru constă în prototiparea unui robot specializat în rezolvarea deficiențelor de vorbire ale copiilor cu vârste între 5 și 8 ani. Acesta oferă o interfață prietenoasă, recunoaștere vocală, sinteză vocală de înaltă calitate, senzori avansați pentru detectarea prezenței și stării emoționale a copiilor, adaptându-se la nevoile individuale ale acestora.

Cum v-ați simțit când ați aflat că ați câștigat?

La început, am rămas surprinși în mod plăcut și totodată, emoționați că visul nostru devine realitate. Câștigarea locului întâi la o competiție națională cu caracter internațional de o asemenea anvergură reprezintă o formă de recunoaștere, deoarece numai noi știm cât de mult am muncit ca echipa. Am fost acaparați de emoții copleșitoare, fiecare având propria sa reacție. În timpul pregătirii pentru Finala competiției, am discutat chiar și despre modul în care am putea să ne dezvoltăm afacerea și prototipul în cazul în care vom obține victoria. Cu toate acestea, când juriul ne-a anunțat că suntem câștigători, un val de emoții și satisfacție ne-a cuprins întreaga ființă.

Ce rol a avut fiecare membru al echipei în dezvoltarea proiectului care v-a clasat pe prima poziție?

Liderul nostru, prof. dr. Elena  Roxana Vișan a avut rolul de a ne coordona întreaga echipă, a facilitat dezvoltarea unității și unicității echipei, a gestionat în mod armonios activitățile din cadrul proiectului, a motivat lucrul în echipă, cooperarea și dezvoltarea creativității, a gândirii critice și a celei analitice, contribuind decisiv la succesul întregului proiect.

Alexandra Duță s-a aflat în centrul procesului de concepere a robotului și a interfeței acestuia, alături de Silviu Haralambie, care s-a ocupat de design-ul robotului. Fiind o fire creativă și responsabilă, alături de echipa de proiect a generat ideea inovatoare, care, prin aportul liderului prof. dr. Elena  Roxana Vișan a șlefuit și a dat viață creației intelectuale. Colaborând îndeaproape cu întreaga echipa  și aflându-ne în permanentă conexiune cu liderul nostru de proiect, am participat la sesiuni de brainstorming pentru a clarifica, a fundamentata toate etapele necesare elaborării unui proiect baza pe metoda Design Thinking.

Valentina, în calitate de supervizor a asigurat participarea activă în discuțiile de echipă, a analizat critic ideile propuse de colegi, luând în considerare toate opiniile acestora, dezvoltând cu ușurință strategii pentru atingerea scopului echipei.

Pisălogul, reprezentat de Tudor Dăianu, a adus în atenție aspectele care necesitau o clarificare mult mai profundă asupra aspectelor legate de noile tehnologii. S-a concentrat pe implementarea tehnologică și pe aspectele legate de inteligența artificială și pe modul a elaborare a aplicație. Totodată a ridicat întrebări și provocări pentru a stimula gândirea critică și a explora mai în profunzime subiectele discutate și detaliile de conținut privind aplicația creată.

Rolul de entuziast, îndeplinit de Silviu Haralambie a fost esențial în echipă, aducând energie și optimism, contribuind în mod decisiv la generarea de idei noi și inovatoare. Implicarea sa activă în schițarea prototipului în procesul de design a pus în valoare abilitățile sale creative și angajamentul față de proiect.

Contribuția fiecărui membru al echipei a adus plusvaloare proiectului, încurajând o cultură a învățării prin descoperire necesară în dezvoltarea personală a fiecăruia dintre noi.

Ce v-a inspirat să abordați problema deficiențelor de vorbire în rândul copiilor cu vârste între 5 și 8 ani?

Sursa emoțională a inspirației noastre a fost povestea profundă a unui prieten apropiat care la vârsta de 6 ani a fost diagnosticat cu deficiențe de vorbire. Ascultându-i povestea și provocările pe care le-a întâmpinat, am simțit o dorință puternică de a aduce o oază de lumină în viața copiilor care se confruntă cu aceeași situație. Ne-am motivat să oferim acestor copii mijloacele și resursele necesare pentru a-și dezvolta și depăși abilitățile de comunicare.

Cum funcționează prototipul de robot logoped și cum poate ajuta copiii în rezolvarea deficiențelor de vorbire?

Pentru început roboțelul are trei tipuri de deficiențe: rotacism, betacism si sigmatism.

Odată selectată deficiența copilul va fi întâmpinat de două opțiuni de joc prin care acesta își poate îmbunătăți pronunția:

• „Exersăm împreună”, care oferă o gamă largă de exerciții pentru îmbunătățirea dicției.
• „Ascultăm și repetăm”, care oferă copiilor șansa de a-si pune în practică abilitățile lingvistice.

În acest mod, au oportunitatea de a asculta cu atenție sunetele și cuvintele prezentate de robot și apoi să le repete. Astfel, permite practicarea repetată a pronunției corecte și poate ajuta la consolidarea abilităților lingvistice ale copilului.

Ce tehnologii sau concepte de inteligență artificială ați folosit în dezvoltarea robotului vostru?

Pentru dezvoltarea robotului logopedic, am integrat o serie de tehnologii și librării în limbajul de programare Python. Ne-am bazat pe resursele și tehnologiile oferite de OpenAI pentru a adapta robotul și a îmbunătăți interacțiunea acestuia cu utilizatorii. De asemenea, am utilizat module Python ( Python text-to-speech (TTS), Python audio si recunoaștere  vocală) și servicii Google ( Google Text-to-Speech (TTS)). Astfel, robotul înțelege și răspunde la comenzile vocale ale utilizatorilor. Utilizarea unei game largi de concepte ale IA demonstrează capacitățile de cunoaștere în domeniul TIC, precum și competențele transversale ale membrilor (competențe antreprenoriale, sociale, economice etc).

Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ați întâmpinat în timpul procesului de dezvoltare a prototipului?

Având în vedere că am construit acest prototip de la zero a fost o experiență incredibil de provocatoare. Chiar dacă aveam cunoștințe de bază în limbajul de programare necesar, competențe antreprenoriale și economice, am realizat că este nevoie de o cunoaștere mult mai profundă și o aplecare mai mare în a fi persoane autodidacte, în definirea proiectului nostru.

Cum credeți că proiectul vostru poate influența pozitiv viața copiilor cu deficiențe de vorbire și a familiilor acestora?

ROBOPED facilitează învățarea prin joc, corectând și rezolvând deficiențele copiilor printr-un mod prietenos și interactiv. Ne dorim ca acesta să fie perceput de copii ca un adevărat prieten, de aceea prototipul nostru are o interfață agreabilă, plăcută la contactul vizual. Cu ajutorul interfaței prietenoase oferă copiilor o modalitate eficientă și plăcută de a-și dezvolta abilitățile pas cu pas. Vrem ca ROBOPED să fie o treaptă evolutivă în copilăria fiecărui individ, pregătindu-i pe cei mici pentru viață fără frica de a se exprima liber în societate. Menționăm că ROBOPED contribuie la asistarea și îmbunătățirea parcursului de corectare a deficiențelor de vorbire ale copiilor într-un timp eficient, în care logopedul va fi sprijinit în acțiunea de învățare.

Cum ați implicat comunitatea școlară și locală în dezvoltarea și testarea prototipului vostru?

Pentru a implica comunitatea școlară și locală în dezvoltarea și testarea prototipului nostru, am organizat întâlniri și prezentări în cadrul liceului. Am cerut opinii și sfaturi de la cadrele didactice și de la părinți. De asemenea, am invitat copiii să testeze robotul și să ne ofere feedback în legătură cu experiența lor. Reacțiile pozitive primite din partea acestora ne-au confirmat că nu este doar un simplu produs, ci un ,,companion” de încredere, într-adevăr un prieten de nădejde pentru cei care îl folosesc.

Care sunt planurile voastre pentru implementarea și extinderea proiectului în viitor?

În primul rând, ne concentrăm pe finalizarea prototipului și pe îmbunătățirea sa în funcție de feedback-ul pe care îl primim. În paralel, căutăm să dezvoltăm parteneriate și să obținem sprijin financiar pentru a implementa și extinde afacerea, asigurându-ne că ROBOPED-ul ajunge într-un timp foarte scurt la cât mai mulți copii. De asemenea, ne propunem să organizăm evenimente și prezentări în comunitatea noastră cu scopul de a captiva atenția și de a implica un număr cât mai mare de persoane.

Care este feedback-ul pe care l-ați primit din partea celor care v-au ajutat cu testarea proiectului vostru?

Copiii s-au simțit captivați de interacțiunea cu ROBOPED și au apreciat modul său prietenos și interactiv. Feedback-ul lor a fost cu adevărat valoros. De asemenea, părinții acestora ne-au încurajat și ne-au oferit sprijinul lor, ceea ce ne-a motivat și mai mult să continuăm

Cum ați gestionat echilibrul între participarea la competiția Solve for Tomorrow, dezvoltarea proiectului și responsabilitățile școlare?

Am stabilit un program clar și bine structurat, am identificat perioadele disponibile si am menținut o comunicare constantă și deschisă între noi. Ne-am pregătit continuu, am susținut întâlniri periodice pe platforma Meet după orele de curs sau în timpul liber, sub coordonarea liderului nostru prof. dr. Elena Roxana Vișan. Această colaborare ne-a ajutat să fim conectați și să lucrăm împreună ca un întreg. Prin eforturile noastre comune am reușit să gestionăm cu succes echilibrul între responsabilitățile școlare și participarea la competiția Solve for Tomorrow.

Ce sfaturi le-ați oferi altor tineri care doresc să se implice în proiecte de inovare și tehnologie?

În primul rând, îndemnăm pe toți cei care își doresc să înceapă un proiect să caute motivație și să se asigure că au ambiție și determinare. Cel mai important este să empatizați cu beneficiarii și să înțelegeți cu adevărat nevoile acestora. Căutați problema, găsiți soluția, dezvoltați și inovați. Nu vă dați bătuți în fața provocărilor! Cereți ajutor și, în cazul în care vă simțiți blocați, nu uitați că mentorul este un bun sfetnic, lumină dătătoare de inspirație și viață, în cazul nostru, liderul de proiect și IA.

Care credeți că sunt următorii pași importanți pentru continuarea acestui proiect și pentru a face o diferență reală în societatea românească?

Primul pas important este identificarea și captarea resurselor financiare fundamentale pentru a pune în practică creația noastră intelectuală. De asemenea, o diferența reală în societate, este dezvoltarea prototipului, reușind să corecteze în totalitate deficiențele respective prin oportunități creative și motivante de învățare, unde jocul este principalul instrument în construcția unei învățări durabile. Ce considerăm că ne diferențiază de celelalte echipe a fost ideea noastră inovatoare și modul în care am prezentat-o, sub cupola sloganului: ,,Cuvintele capătă forță cu ROBOPED” !

Cum a fost experiența Solve for Tomorrow?

În prim plan experiența s-a simțit ca o provocare, dar într-adevăr una benefică pentru parcursul nostru de dezvoltare personal și profesional. Considerăm că fiecare și-a descoperit abilități pe care nu știa că le are. Bineînțeles, lucrul în echipă a fost cu adevărat cea mai frumoasă parte a acestei experiențe. S-a conturat o conexiune puternică între noi și ne-am susținut reciproc în fiecare etapă a proiectului. În același timp, presiunea din partea celorlalte echipe, observându-le materialele și determinarea lor de a câștiga, ne-a stimulat să depășim limitele și să ne concentrăm pe obiectivele noastre.

Absolventă a Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Sonia Anda Achim este profesoară de limba germană la Liceul Pedagogic „Anastasia Popescu” din București, începând cu anul 2007. Este de părere că rolul profesorului nu se limitează la a furniza informații și a evalua – profesorul mai întâi pune copilul în confort, se conectează cu el, îi da încredere și îl inspiră. Și-ar dori ca orice părinte și orice profesor să citească volumul „Părinți străluciți, profesori fascinanți” de Augusto Cury, considerând că acesta cuprinde prezentarea celei mai sănătoase abordări a educației, cu tot ceea ce cuprinde aceasta. În rândurile ce urmează, vă invit să descoperiți felul în care vede educația doamna prof. Sonia Achim.

Cum ați ales cariera de pedagog, ce v-a inspirat?

Am știut întotdeauna că voi fi profesoară, dar nu am recunoscut și pace. Când am absolvit facultatea, visam la traduceri și jurnalistică. Am trecut și pe acolo, dar doar cât să mă conving că nu vreau să fac asta. În plus, mama mea este învățătoare și de la ea am moștenit ușurința de a comunica oricând cu copiii, de a le ghici starea și o nevoie de a-i vedea că sunt bine.

Din punctul dvs. de vedere, care este rolul unui cadru didactic, cât de mult modelează un profesor viitorul unui copil?

Un profesor, vrea, nu vrea, pune amprente, lasă urme. Este cel care promovează comportamente și valori, descoperă și încurajează, motivează și îndeamnă la visuri mărețe. Rolul profesorului nu se limitează la a furniza informații și a evalua, ci este mult peste asta. Profesorul pune întâi copilul în confort, se conectează cu el, îi dă încredere și îl inspiră. Eu însămi am mers către limbile străine mulțumită unei doamnei profesoare minunate de limba franceză pe care am avut-o în gimnaziu. După aceea, în liceu, atenția mea s-a mutat pe doamna profesoara de limba engleză, o altă profesoară deosebită și drumul nu s-a încheiat. Aici, la Liceul Pedagogic „Anastasia Popescu”, în calitate de profesor de această dată, am găsit model de inspirație în doamna Monica Șerbănescu, pedagog desăvârșit, lucru pentru care îi mulțumesc din suflet.

Care sunt valorile pe care vă propuneți să le înrădăcinați în elevii dvs.?

Cred cu tărie că valorile trebuie cultivate cât mai devreme și că ideal ar fi ca școala și familia să fie în armonie, să se completeze, să se susțină una pe cealaltă. Bunătatea, respectul, onestitatea, asumarea responsabilității, spiritul de echipă și perseverența sunt doar câteva din resursele acestei susțineri reciproce. Sunt sigură că echilibrul unei clase, al unei școli și, de aici, al unei societăți, ar fi deplin, dacă ne-am afla noi, adulții, în primul rând, la un numitor comun. Suntem modele prin ceea ce facem și nu prin ceea ce spunem.

Ce ați simțit în prima zi în calitate de cadru didactic?

Am avut emoții foarte mari, uriașe. Mă întrebam mereu dacă sunt la locul potrivit, dacă o să știu ce am de făcut. A fost bine, dar emoțiile nu au trecut. În fiecare an, cel puțin înainte de prima și ultima zi de școală, abia dacă reușesc să închid un ochi.

Ce ați observat că îi motivează și le trezește interesul elevilor de astăzi?

Copiii devin receptivi când îi implici, când primesc responsabilități și au ocazia să vină cu propuneri. Devin parteneri de învățare cu drepturi depline, aș spune, iar ei vor să demonstreze că pot. Aprecierea necondiționată a eforturilor și gesturilor pe care le fac este o altă mare bulină albă. Aplicabilitatea materiei pe care o studiază este importantă și, odată ce descoperă asta, devin mai interesați. Ține mult de măiestria profesorului să dirijeze aceste activități.

Percepeți anumite diferențe între copiii de acum și cei din generațiile anterioare? Sunt mai curioși, mai implicați, prin ce se diferențiază?

Desigur că este diferență între generații, așa a fost întotdeauna, dar, în esență, copiii sunt tot copii și sunt la fel. Diferența este modul în care descoperă și  explorează lucrurile. Pentru copiii de azi, orice informație este la un click distanță, sunt foarte ageri când este vorba de tehnologie, dar mulți dintre ei nu știu cum să se cațere în copac. Copiii nu-și mai dezvoltă atât de repede simțul practic și, pe alocuri, îi văd mai sensibili.

Care este cartea dvs. preferată și de ce?

Am multe cărți pe care le iubesc: acum îmi vine in minte volumul „Părinți străluciți, profesori fascinanți”, de Augusto Cury. Din punctul meu de vedere, este cea mai sănătoasă abordare a educației, cu tot ce cuprinde acesta, o carte pe care ar trebui sa o citească orice părinte si orice profesor.

Ce v-au învățat elevii de-a lungul anilor?

Am învățat multe lucruri, dar unul se repetă și anume faptul că bucuria vine din lucruri mărunte care iți fac ziua frumoasă. Și încă ceva: bucuria este molipsitoare!

Din punctul dvs. de vedere, pe ce ar trebui să se bazeze relația dintre elev și profesor? Ce stă la baza unei relații puternice și productive?

Relația dintre profesor si elev este „chimie” pură. Este un amestec de energie care vine din ambele părți si se întâlnește la mijloc. Implicarea fiecăruia este importantă. Cei doi trebuie sa facă echipă, una puternică, bazată pe încredere și respect reciproc.

Care vă este cea mai dragă amintire din postura de profesor?

În fiecare zi, în școală, se construiesc amintiri. Îmi place iarna, când ninge. Sunt întotdeauna între copii, ne batem cu zăpadă, parte în parte.

Ce sfat aveți pentru tinerii care își doresc să urmeze o carieră în învățământ?

Le-aș spune să-și urmeze visul pentru ca este tare, tare frumos! Le-aș spune că nimeni nu le-a știut pe toate din prima, dar că se învață, că nu este deloc ușor, că este mult de muncă, dar că, acolo unde este pasiune și o picătură de har, totul se poate!

Cum încurajăm elevii și cum îi motivăm să își atingă potențialul maxim?

Copilul trebuie încurajat si motivat permanent, dar spre potențialul maxim va tinde când își va da seama singur că este in căutarea celei mai bune variante a propriei persoane. Efortul profesorului este să-l ajute să ajungă în acest punct. Motivarea trebuie să fie și una intrinsecă.

La ce fel de activități extrașcolare sau în ce fel de proiecte îi încurajați pe elevi să se implice pentru a-și dezvolta abilitățile lingvistice și competențele interpersonale?

Încurajez elevii să fie curioși, să aibă curaj să pună întrebări și să-și asume răspunsuri argumentate, să participe la orice tip de activitate care presupune comunicare cum ar fi dezbateri, susținerea de discursuri libere, crearea de reportaje, activități legate de teatru etc.

Aveți modalități preferate de a evalua progresul și performanța elevilor în afara examenelor tradiționale?

Nu am o modalitate preferată de evaluare. La ciclul primar, evaluez mult prin joc. Mă ajut de cartonașe, de povestioare și de cântecele. La gimnaziu, îmi place să dirijez copiii spre autoevaluare. Bifăm ce am lucrat corect, reluăm ce ne rămâne până îi dăm de capăt, mai întâi fără și apoi cu materiale suport. Căutând soluții, copiii învață mult. Autoevaluarea vine și atunci când copiii reușesc să construiască un dialog, oricât de simplu, să citească un meniu, un panou, să-și cumpere singuri o sticla de apă, atunci când merg într-o țară în care se vorbește limba germană. Este mai greu la început, dar odată ce încearcă și văd că pot, sunt tare fericiți și mândri de ei.

Este vreodată prea târziu pentru a învăța o limbă străină? Cum ar trebui să privească o persoană adultă, trecută de 40 de ani, ideea de a începe să învețe o limbă străină?

Niciodată nu este prea târziu să învățăm o limbă străină ci, dimpotrivă, o asemenea activitate este o bucurie, o provocare, un antrenament al minții pe care ar fi bine să-l facem până la adânci bătrâneți. În plus, învățarea unei limbi străine are aplicabilitate imediată. Să ne gândim doar cum ar fi să citești o carte în limba în care a fost scrisă. Asta da realizare!

„Băiatul rău al sportului”, „magnific”, „fermecător”, „temperamental”, „arogant”– sunt doar o parte dintre cuvintele folosite de-a lungul anilor de presa internațională pentru a-l descrie pe tenismenul român Ilie Năstase. Viața și cariera primului număr 1 din istoria clasamentului ATP, controversele care l-au înconjurat, dar și amprenta pe care a lăsat-o asupra lumii tenisului sunt subiectul documentarului NASTY, care va putea fi urmărit din 16 aprilie în cinematografele din toată țara. Îmbinând imagini de arhivă extraordinare și interviuri cu unii dintre cei mai cunoscuți sportivi din lume, precum Rafael Nadal, Björn Borg, Jimmy Connors, Nadia Comăneci sau Boris Becker, NASTY spune povestea unui personaj unic. Și Phil Knight, co-fondatorul Nike, vorbește, într-un interviu exclusiv, despre relația cu Năstase, acesta fiind primul sportiv profesionist care a semnat un contract de reprezentare cu celebrul brand în 1972.

Documentarul este regizat de Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu & Tudor D Popescu și distribuit de Transilvania Film. Producătorii NASTY sunt Cosmin Hodor (HDR Evolution) și Tudor Giurgiu (Libra Films), iar co-producător este  (Vice President & Executive Producers Documentaries HBO EMEA – HBO Max).

Premiera de gală a filmului va avea loc pe 16 aprilie, la Sala Palatului din București, în prezența lui Ilie Năstase, a echipei și a invitaților speciali. Biletele au fost puse în vânzare – https://eventbook.ro/film/bilete-nasty-premiera-de-gala

În 1972, Ilie Năstase a câștigat primul său US Open și a ajuns în finala Cupei Davis și a Wimbledonului. O combinație irezistibilă de talent, excentricitate și umor au făcut din Nasty (porecla pe care i-a dat-o presa) un veritabil showman admirat de fani, comentatori, dar și de alți sportivi. După Năstase, tenisul nu a mai fost la fel.

„Ilie Năstase pe teren a fost fabulos. Acest tânăr venit dintr-o țară comunistă a reușit, în doar câțiva ani, să cucerească lumea prin talent și personalitate. Lucrăm de 5 ani pentru acest proiect, timp în care am descoperit arhive impresionante despre cariera și viața lui Năstase și am avut șansa să discutăm cu superstaruri ale sportului, oameni care au fost profund influențați de el. Cred că, în final, eforturile noastre se vor vedea pe marele ecran – un portret al unui personaj complex, mereu surprinzător, greu de definit, care a făcut istorie și pentru România, dar și pentru tenis.” Tudor Giurgiu, regizor și producător.

Primele imagini din NASTY au fost lansate pe rețelele de socializare @nasty.themovie (Facebook, Instagram & TikTok). Afișul filmului integrează un portret al tenismenului creat de artistul Roger Huyssen pentru a ilustra un interviu cu Năstase apărut în revista Playboy SUA din iunie 1977.

„Am fost fascinat mereu de lejeritatea lui Ilie Năstase pe teren. Iar eu l-am prins destul de târziu, jucând doar meciuri demonstrative. Am crescut în familie cu numele lui. Mulți specialiști în tenis, inclusiv Björn Borg, spun că doar doi jucători din istorie au avut un har special: Năstase și Federer. Când am citit și autobiografia lui Ilie m-am decis să facem acest film. Acum, când e gata, îmi dau seama că superlativele folosite pentru a-l descrie nu sunt deloc exagerate. În unele momente, el a fost mai popular chiar decât tenisul în sine. Asta mi-aș dori să vadă noile generații în Nasty, – o figură inspirațională, care a zguduit lumea” Cosmin Hodor, co-producător.

Ilie Năstase, cunoscut sub numele de “Nasty” în cercurile sportive, s-a născut în București, la data de 19 iulie 1946, și este unul dintre cei mai legendari jucători de tenis români din toate timpurile și unul dintre cei mai carismatici sportivi din istoria acestui sport.

Cu o carieră în tenis impresionantă și plină de realizări remarcabile, Ilie Năstase a fost primul jucător român care a devenit numărul 1 mondial în clasamentul ATP, titlu ocupat 40 de săptămâni, între 1973 și 1974. De-a lungul carierei, a câștigat șase titluri de Grand Slam, dintre care două la Roland Garros (1973, 1970), unul la US Open (1972) și trei la Wimbledon (1973, 1971, 1970), marcând un record pentru un jucător român.

Cunoscut pentru stilul său de joc inventiv și spectaculos, Ilie Năstase s-a remarcat printr-o combinație unică de tehnică, inteligență și imprevizibilitate pe teren. A ieșit în evidență nu doar prin talentul său pe teren, ci și prin personalitatea sa puternică și excentrică, fiind considerat un adevărat showman pe terenul de tenis.

A fost, de asemenea, și un lider carismatic al echipei de Cupa Davis a României, conducând echipa către finală în 1969 și 1971, câștigând titlul în 1972. Succesul a fost de partea lui și în competiții de dublu, câștigând titluri mari, fiind apreciat pentru abilitățile sale strategice și pentru parteneriatele excelente cu diverși parteneri.

Cu toate că viața și cariera sa nu au fost lipsite de controverse – fiind deseori implicat în incidente pe teren, fiind sancționat de mai multe ori pentru comportamentul său sau pentru comentariile provocatoare, Ilie Năstase a avut o contribuție remarcabilă la tenisul mondial și la promovarea tenisului în România și la nivel global.

Asociația Producătorilor Tradiționali, Meșteșugari și Artizani Vâlcea a demarat procesul pentru înscrierea produsului „Cârnați din topor din Vâlcea” în registrul Uniunii Europene al indicațiilor geografice protejate.

„Cârnații din topor din Vâlcea” sunt făcuți tradițional după rețete vechi de o sută de ani, cu materie primă și ingrediente din arealul geografic delimitat, care cuprinde șapte comune din județul Vâlcea: Mihăești, Ocnele Mari, Frâncești, Popești, Roești, Lăpușata și Roșiile. De ce li se spune acestor cârnați „din topor” și ce este special la acest produs, a explicat președintele asociației vâlcene, Florin-Felix Gigîrtu.

„Păstrarea tradiției la prepararea cărnii de porc este străveche pentru zona noastră, iar produsul tradițional necesită multă manoperă și cunoaștere, pentru că foarte multe procese se fac manual. Pentru cârnații „din topor” este foarte importantă alegerea cărnii și tocarea acesteia cu toporul în bucăți mari. Toporul, barda și satârul erau uneltele locale des folosite în gospodării. Și în zilele noastre se toacă carnea tot manual, cu satârul, e o unealtă mai modernă, dar e tot ca un topor. Ideea este că dacă toci altfel sau cu altceva se schimbă gustul cărnii”, a declarat pentru AGERPRES președintele asociației.

Florin-Felix Gigîrtu a subliniat că alte caracteristici specifice acestui produs, care se păstrează tot din vechime, sunt sarea folosită la prepararea cârnaților, care provine numai de la Salina Ocnele Mari, și afumarea la rece și la cald numai cu lemn de fag.

„Folosim la prepararea cârnaților doar sarea de la Ocnele Mari. Pe vremea bunicilor se mergea cu căruțele după sare la Ocnele Mari, trebuiau să se strângă câte 10-20 de care, să facă un grup, pentru că se trecea printr-o zonă cu păduri, iar pădurea Cotoșman era renumită pentru că erau hoți și haiduci. Făceau o zi până la Ocnele Mari și se aștepta de multe ori încă o zi dacă sarea nu era scoasă. Și în zilele noastre folosim numai sarea de la Ocnele Mari pentru cârnații „din topor” deoarece are niște proprietăți diferite față de sarea pe care o găsim în comerț. Are câteva minerale în plus și noi am pus la dosar analizele care atestă acest lucru. O altă caracteristică este partea de afumat, care se face numai cu lemn de fag, într-adevăr întreg arealul este bogat în păduri de fag, dar și gustul cel mai bun este dat de fag. De exemplu, stejarul afumă prea rău și îi dă un gust iute”, spune președintele asociației.

Au loc practic două afumări, una la rece și una la cald, iar acest lucru a apărut tot dintr-o necesitate, însă tradiția s-a păstrat până în zilele noastre. „Practic, când bunicii noștri făceau cârnații îi atârnau deasupra unui cuptor mai mare și îi lăsau acolo să se scurgă, să o ia domol, nu aveau o grabă în sensul acesta și abia la sfârșit când trebuia să îi definitiveze dădeau un foc mai tare”, a explicat reprezentantul asociației.

De asemenea, la prepararea cârnaților se folosesc puține condimente, toate naturale, și anume: usturoi, cimbru și piper, pe lângă sarea de la Ocnele Mari. Produsul este recunoscut la nivel național, mai ales în partea de sud a Românei, inclusiv în Capitală, producătorul fiind prezent cu acesta în târguri, supermarketuri, restaurante și chiar în online, dar a trecut și granițele țării odată cu participarea la marile târguri internaționale de profil.

În prezent, la nivel național sunt 765 de produse tradiționale atestate de MADR, cele mai multe fiind cele din carne și produse din carne (309), lapte și produse din lapte (140), legume și fructe (124), pâine, produse de panificație și patiserie (120), pește (30), dar sunt atestate și băuturi (35). La nivel european, România are recunoscute și protejate 13 produse, din care 11 cu Indicație Geografică Protejată (IGP): Magiun de prune de Topoloveni, Salam de Sibiu, Novac afumat din Țara Bârsei, Scrumbie afumată de Dunăre, Telemea de Sibiu, Cârnați de Pleșcoi, Cașcaval de Săveni, Salata cu Icre de Știucă de Tulcea, Plăcintă dobrogeană, Pită de Pecica, Salinate de Turda, unul cu Denumire de Origine Protejată (DOP), respectiv Telemea de Ibănești și un alt produs cu Specialitate Tradițională Garantată (STG) – Salată tradițională cu icre de crap. Alte produse identificate pentru o posibilă înregistrare la nivel european sunt: respectiv Telemea de Vaideeni, Brânză de burduf de Bran, Gem de rubarbă, Brânza de Gulianca, Virșli de Hunedoara, Salam de Nădlac, Usturoi de Copălău, Ceapă de Pericei, Șuncă ardelenească, Varză de Toboliu, Bere nemțeană, Cobză cu păstrăv afumat de Valea Putnei, Covrigul muscelean, Prune afumate de Sâmburești, Cârnați oltenești, Mere de Voinești etc. Dintre cele 1.760 de produse alimentare din statele-membre, înregistrate în sistemele de calitate europene, doar 13 sunt produse alimentare românești.

Sursă foto: Revista Fermierului, “Ca Altădată”

Despina Atena Merca este din București, absolventă a Facultății de Limbi Străine, specializarea limba engleză și limba spaniolă și predă la Liceul Pedagogic „Anastasia Popescu” de mai bine de 15 ani. Deși este o persoană căreia nu-i plac laudele, se mândrește cu rezultatele excepționale obținute de elevii săi la examenele Cambridge și la Olimpiada de Limba Engleză. Consideră că fiecare elev are un potențial unic, o strălucire interioară pe care atât el, cât și cadrul didactic trebuie să o descopere și să o împărtășească lumii, străduindu-se să îi facă pe elevii săi să înțeleagă că există și greșeli și că în fiecare greșeală există învățare și oportunitatea de a înflori din nou.

Cum ați ales cariera de pedagog, ce v-a inspirat?

„Poți construi destine!” erau cuvintele pe care bunica mea mi le spunea adesea atunci când o vizitam găsind-o mereu în bucătărie frământând aluatul pentru pâine sau colaci. Copil fiind, nu le găseam cu adevărat înțelesul, dar, în timp, am făcut mereu legătura între meseria de pedagog și aluatul care prindea formă în mâinile bunicii mele.

Din punctul dvs. de vedere, care este rolul unui cadru didactic, cât de mult modelează un profesor viitorul unui copil?

Să vezi cum copiii te urmează ca pe un model, că te adoră, că îți desenează inimioare, că te așteaptă să le dai un sfat, să-i îndrumi, să-i vezi crescând, să observi rezultatele muncite și dorite, să te bucuri de succesele lor contribuie la îndeplinirea rolului de cadru didactic. Ce poate fi mai frumos?

Care sunt valorile pe care vă propuneți să le înrădăcinați în elevii dvs.?

Mă străduiesc să promovez în rândul elevilor valori precum respectul reciproc, responsabilitatea personală, dorința de învățare continuă, colaborarea în echipă, creativitatea și empatia. Toate aceste valori contribuie semnificativ la ridicarea nivelului stimei de sine care, mi s-a dovedit,  are o mare importanță în creșterea performanței școlare, dar și în viață.

Ce ați simțit în prima zi în calitate de cadru didactic?

A trecut destul de mult timp de atunci, dar îmi amintesc foarte bine că aveam emoții mari. Trebuie să recunosc că mă încearcă aceleași emoții la fiecare început de an școlar. Vestea bună este că reușesc să le controlez eu pe ele și nu ele pe mine, așa cum se întâmpla în primii ani de învățământ.

Ce ați observat că îi motivează și le trezește interesul elevilor de astăzi?

Simțul umorului, ușurința cu care profesorul își desfășoară activitatea la catedră, sinceritatea și seriozitatea. În plus, proiectele pe care le construim împreună, unde creativitatea dascălului este completată și continuată de cea a copilului. Lectura poate fi și ea realizată în mod creativ și, astfel, sursele de uimire pentru copii se multiplică și îi captivează constant, orientându-i spre învățarea semnificativă.

Percepeți anumite diferențe între copiii de acum și cei din generațiile anterioare? Sunt mai curioși, mai implicați, prin ce se diferențiază?

Atunci când ai o pasiune autentică pentru împărtășirea cunoștințelor și dorința de a contribui la dezvoltarea copiilor, nu stai să-i analizezi din punct de vedere al generațiilor pentru că vom găsi multe diferențe. Societatea se schimbă, oamenii se schimbă. Fără această pasiune, nicio activitate, fie ea modernă sau „de tradiție”, nu le va trezi interesul sau curiozitatea elevilor noștri.

Care este cartea dvs. preferată și de ce?

Lucrând cu copii, nu am cum să nu-l menționez pe Mark Twain, scriitorul american care prin ,,Aventurile lui Tom Sawyer’’, una dintre cele mai cunoscute și iubite cărți pentru copii, reușește să le trezească curiozitatea elevilor mei pornind de la poznele hazlii pe care le comite personajul principal și mă ajută pe mine să le dezvolt vocabularul și abilitățile de comunicare.

Ce v-au învățat elevii de-a lungul anilor?

M-au învățat să-mi pun mereu întrebări și să-mi dezvolt și eu abilitățile de comunicare eficientă, aspect esențial în învățământ, pentru a reuși să mă conectez constructiv cu elevii, părinții și colegii.

Din punctul dvs. de vedere, pe ce ar trebui să se bazeze relația dintre elev și profesor? Ce stă la baza unei relații puternice și productive?

O relație sănătoasă, aș spune eu, dintre elev și profesor ar trebui să se bazeze pe încredere reciprocă, comunicare deschisă și respect. Dacă profesorul reușește să creeze un mediu sigur și stimulant, dacă profesorul este receptiv la nevoile individuale ale elevilor, este puțin probabil să apară un obstacol în dezvoltarea unei relații sănătoase. O astfel de relație contribuie la dezvoltarea personală și academică a elevului, oferindu-i suportul necesar pentru a-și atinge potențial maxim.

Care vă este cea mai dragă amintire din postura de profesor?

Este destul de dificil să aleg o singură amintire, dar îmi vine în minte o fetiță de clasa a doua care, nu demult, a venit spre mine și mi-a spus: „Părinții mei se simt jenați atunci când eu le citesc în limba engleza”. M-am uitat la ea nedumerită și am întrebat-o: „Cum așa? Ar trebui să fie mândri”. Răspunsul vine imediat: „Sunt mândri, dar ei nu au accent și le este jenă să-mi citească și mă pun pe mine să le citesc”. Trebuie să recunosc că este o amintire emoționantă!

Ce sfat aveți pentru tinerii care își doresc să urmeze o carieră în învățământ?

Cei care își doresc să urmeze o carieră didactică au posibilitatea de a se implica în programe de voluntariat sau activități care le pot oferi o perspectivă reală asupra mediului școlar. Pot căuta mentori în domeniu, care să îi ghideze, să le ofere sfaturi valoroase și să le împărtășească din experiența lor. Gândul meu ar fi să nu intre nepregătiți în această profesie, care este totuși mult mai mult decât o meserie, implică dăruire, empatie și, să nu ocolim cuvântul, un anume har.

Cum încurajăm elevii și cum îi motivăm să își atingă potențialul maxim?

Fiecare elev are un potențial unic, o strălucire interioară pe care atât el cât și cadrul didactic trebuie să o descopere și, mai cu seamă, să o împărtășească lumii. Această descoperire se poate realiza prin abilitatea profesorului în a furniza cunoștințe academice, încuraja pasiunea pentru învățare sau stimula curiozitatea. Să nu uităm că profesorii servesc ca modele de conduită și etică pentru elevi, putând să influențeze pozitiv dezvoltarea emoțională și socială a acestora. Mă străduiesc să-i fac să înțeleagă că există și greșeli și că în fiecare greșeală există învățare și oportunitate de a înflori din nou.

La ce fel de activități extrașcolare sau în ce fel de proiecte îi încurajați pe elevi să se implice pentru a-și dezvolta abilitățile lingvistice și competențele interpersonale?

Din punctul meu de vedere, lectura stă la baza dezvoltării vocabularului și stimulării imaginației. Activitățile teatrale îi ajută de asemenea pe elevi să-și îmbunătățească abilitățile de comunicare, să-și dezvolte creativitatea și să devină mai conștienți de limbajul corporal. De aceea, de-a lungul anilor, am apelat frecvent la dramatizarea textelor de studiu, fie doar la nivelul orelor de curs, fie chiar în mici spectacole de sine stătătoare, care au avut un succes real.

Aveți modalități preferate de a evalua progresul și performanța elevilor în afara examenelor tradiționale?

Crearea unui portofoliu care reflectă munca și progresul elevilor pe parcursul unui an oferă o perspectivă cuprinzătoare asupra dezvoltării lor. Acest portofoliu se bazează pe povești și activități în scris pornind de la aceste povești. Este o modalitate de lucru prin care copiii devin mai ordonați, mai conștienți că munca lor trebuie respectată, începând chiar cu ei înșiși, nemaivorbind de beneficiul de a avea, de-a lungul anilor un astfel de „document” al propriei evoluții care poate fi oricând și o atestare concretă a pregătirii temeinice.

Este vreodată prea târziu pentru a învăța o limbă străină? Cum ar trebui să privească o persoană adultă, trecută de 40 de ani, ideea de a începe să învețe o limbă străină?

Cu toții avem nevoie de un stimul, de aceea, în primul rând ar trebui să găsim un motiv personal, să descoperim ce ne motivează să învățăm limba respectivă. Fie că este vorba de călătorii, conectarea cu comunitatea sau extinderea opțiunilor de carieră, un motiv personal puternic poate crește entuziasmul, dar și șansele de reușită.

Aș spune că învățarea, în general, are drept impuls și susținere factorul emoțional, indiferent de vârsta „învățăcelului”.

În cadrul primei ediții a conferinței For Women in Science: Get Inspired by Leaders in Science organizată în data de 8 februarie de către L’Oréal România și Comisia Națională a României pentru UNESCO, împreună cu Ambasada Franței în România, Institutul Francez în România și UEFISCDI au fost anunțate cele cinci cercetătoare din România laureate ale celei de-a 14-a ediție a programului de burse private L’Oréal – UNESCO „Pentru Femeile din Științe”.

Beneficiind individual de câte o bursă în valoare de 50.000 lei, laureatele acestei ediții sunt:

• Computer Science: Ana-Maria Drăgulinescu
• Științe Exacte: Alexandra Mihaela Pop
• Științe Exacte: Daniela Ailincăi
• Științele Vieții: Andreea-Teodora Iacob
• Științele Vieții: Diana Cecilia Bica

Despre proiectele câștigătoare

Ana-Maria Drăgulinescu, inginer în Tehnologii și Sisteme de Telecomunicații, dr. în Electronică, Telecomunicații și Tehnologii Informaționale și lector și cercetător în cadrul Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București, a fost desemnată prima câștigătoare a categoriei Computer Science  în cadrul programului din România, remarcându-se cu proiectul “Inteligența Artificială Centrată pe Om pentru aplicații ale Internetului Obiectelor în Operațiunile de Căutare și Salvare”. Proiectul are ca scop dezvoltarea și implementarea tehnologiilor de Inteligență Artificială și Internetul Obiectelor orientate către utilizator, concentrându-se în special pe înlăturarea barierelor legate de gen și vârstă, în căutarea, detectarea și salvarea persoanelor afectate de dezastre naturale sau antropice, precum accidentele montane. La baza proiectului se află o platformă apartenentă Internetului Obiectelor cu componente hardware și software, platformă care va colecta date de telemetrie și imagini, creând seturi de date și algoritmi pentru diverse scenarii reale de Căutare și Salvare (SAR), precum operațiunile în munți, inundații, înecuri, cutremure sau incendii, cu scopul final de a îmbunătăți operațiunile SAR, contribuind la minimizarea întârzierilor și accelerarea eforturilor de salvare.

Alexandra Mihaela Pop, lector univ. dr. în cadrul Departamentului de Chimie al Facultății de Chimie și Inginerie Chimică al Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, s-a remarcat cu proiectul “Complecși ai metalelor din grupele 11 și 12 cu liganzi calcogen-organici – aplicații potențiale în optoelectronică”. Tematica abordată urmărește dezvoltarea unui domeniu de cercetare fundamental, cu potențial aplicativ. Activitatea de cercetare prevăzută în cadrul proiectului se referă la designul, sinteza și caracterizarea stucturală a unor noi compuși calcogen-organici și a complecșilor acestora cu metale, precum și investigarea proprietăților optice ale compușilor obținuți. Interesul crescut al comunității științifice față de dezvoltarea unor noi materiale optic-active cu potențial aplicativ în optoelectronică , așa cum sunt cele utilizate în dispozitive optice precum OLED-urile, motivează tema de cercetare abordată.

Daniela Ailincăi, Dr. în Chimie, inginer chimist și cercetător științific gradul III în cadrul Institutului de Chimie Macromoleculară “Petru Poni” din Iași, a câștigat cu proiectul său “Noi hidrogeluri bioactive: implanturi temporare pentru tratarea postoperatorie a cancerului de sân și prevenirea infecțiilor locale”. Prin acesta, Daniela urmărește să creeze hidrogeluri cu proprietăți adecvate pentru a fi utilizate ca implanturi temporare după intervenții chirurgicale la nivelul sânului. Aceste hidrogeluri, realizate din materiale sigure, vor contribui la menținerea formei sânului în procesul de vindecare. Sistemele vor conține, de asemenea, un agent antimicrobian și un  medicament anticancer, pentru a preveni infecțiile și recurența cancerului.

Andreea-Teodora Iacob, Șef lucr. dr. la disciplina de Chimie Farmaceutică și Terapeutică a Facultății de Farmacie din cadrul UMF „Grigore T. Popa” Iași și Farmacist Specialist (Laborator farmaceutic și Farmacie Clinică) s-a remarcat cu proiectul “Hidrogeluri bazate pe niozomi ca sistem inovator de eliberare a medicamentelor pentru vindecarea rănilor”. Scopul proiectului este de a crea un hidrogel pe bază de biopolimer, capabil să elibereze substanțe active cu efecte dovedite de accelerare a vindecării, în special util în tratarea rănilor profunde, de natură acută sau cronică. Proiectul vizează includerea extractului de placentă umană și curcumina în nanovehicule (niozomi), urmată de dezvoltarea unui hidrogel pe bază de fibroină, natural, care să introducă niozomii în matricea de hidrogel.

Diana-Cecilia Bica, biolog, dr. în Științe Medicale și Cercetător Științific în cadrul Universității de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, s-a evidențiat cu proiectul “Fluxuri de lucru bioinformatic pentru identificarea de căi moleculare ce pot fi țintite în medicina de precizie a cancerului pulmonar: validare folosind PCR digital”. Proiectul său se concentrează pe identificarea schimbărilor moleculare specifice în tumorile pulmonare tip adenocarcinom (LUAD). Prin analiza datelor existente în bazele de date publice despre cancer, Cecilia urmărește să stabilească rețele care conectează ARN-uri lungi non-codificate (IncRNA), microARN-uri (miRNA) și ARN mesager (mRNA) implicate în diferite căi de semnalizare alterate de cancer. Prin țintirea acestor căi cu tratamente personalizate, se speră îmbogățirea prognozei și a răspunsului la terapie în cazul pacienților.

Conferința For Women in Science: Get Inspired by Leaders in Science

De 25 de ani, Fundația L’Oréal și UNESCO încurajează participarea femeilor la știință și contribuțiile pe care acestea le aduc în procesul de evoluție al științei la nivel global, premiind anual excelența științifică a cinci cercetătoare, fiecare dintr-o regiune importantă a lumii. În cele 14 ediții consecutive de la lansarea lui la nivel local, programul a premiat și a susținut 42 de cercetătoare din România, cu burse în valoare totală de peste 1,5 milioane de lei, investiți în proiectele lor.

Organizată cu ocazia Zilei Internaționale a Fetelor și Femeilor din Domeniul Științei, celebrată anual la data de 11 februarie de către UNESCO și UN Women, Conferința For Women in Science: Get Inspired by Leaders in Science are ca obiectiv aducerea în prim-plan a contribuțiilor pe care femeile cercetătoare din România le aduc în domenii științifice cheie la nivel global, cu scopul de a inspira tinerele generații să urmeze o carieră în știință.

Valorizarea femeii în știință și excelența în știință pe plan local cu impact internațional au fost temele principale dezbătute în cadrul primei ediții. Printre invitații care s-au adresat unui public format din tineri  care studiază în cadul școlilor UNESCO, dar și unor studenți și cercetători din universitățille și institutele de cercetare locale,  se numără personalități consacrate din cadrul comunității științifice din România și internaționale, precum Anne L’Huillier, laureată a premiului Nobel pentru Fizică în 2023 și a Programului Internațional L’Oréal – UNESCO “For Women in Science” ediția 2011.

“Subliniem felicitările și sprijinul nostru pentru câștigătoarele acestui program. Suntem mândri să constatăm prezența acestor valori în România. Le dorim mult succes în parcursul lor și să ajungă la același nivel de performanță ca și doamna L’Huilier.”, a declarat Nicolas Warnery, ambasadorul Republicii Franceze în România.

”România a făcut pași importanți în susținerea fetelor și a femeilor în domeniul științei, iar rezultatele sunt vizibile – femeile reprezintă 41% dintre absolvenții programelor de educație STEM, depășind, astfel, media Uniunii Europene. În domeniul științelor exacte, femeile reușesc să facă o diferență reală în ceea ce privește dezvoltarea societății, iar laureatele burselor private L’Oréal-UNESCO ne confirmă acest lucru, prin rezultatele cercetărilor lor. Totuși, avem nevoie să nu ne oprim aici: lupta pentru asigurarea egalității de șanse în domeniul STEM trebuie să continue. Amintesc, în acest sens, doar câteva dintre prioritățile Ministerului Educației: înființarea laboratelor inteligente în fiecare liceu, dotarea laboratelor de științe, majorarea cuantumului burselor de cercetare „Vasile Pârvan” și „Nicolae Iorga”, precum și dezvoltarea Programului Național de Sprijinire a Învățării Științelor Exacte (PNSTIM). Voi rămâne o puternică susținătoare a inițiativelor care pun în valoare fetele și femeile care, prin eforturile lor, aduc schimbări vizibile și necesare în lumea în care trăim.”,  a declarat Ligia Deca, Ministrul Educației, Președinta Comisiei Naționale a României pentru UNESCO.

“Celebrăm laureatele programului ”Pentru Femeile din Științe”, fiind conștienți că pentru evoluția omenirii este nevoie de femei în cercetare dedicate cauzelor științifice. În cadrul Grupului L’Oréal, una dintre misiunile noastre fundamentele este aceea de a susține femeile să-și atingă întregul potențial, să depășească obstacolele, pentru a avea un parcurs remarcabil în STEM și pentru a crea un viitor mai bun pentru noi toți. Suntem onorați să încurajăm, valorizăm și sprijinim femeile din știință din România, pentru a promova o lume științifică incluzivă și pentru a răspunde eficient marilor provocări de mâine.”, a declarat Vanya Panayotova, General Manager L’Oréal România.

Filarmonica „George Enescu” organizează, pe 19 februarie, o serie de evenimente, cu prilejul sărbătoririi a 148 de ani de la nașterea celui care a fost supranumit „patriarhul sculpturii moderne”, artistul român Constantin Brâncuși. Cu acest prilej, Ateneul Român, clădirea simbol a culturii române, poate fi vizitată gratuit între orele 14.00 și 16.00, iar de la ora 18.00, are loc concertul Omagiu lui Constantin Brâncuși susținut de Ansamblul Violoncellissimo, sub conducerea maestrului Marin Cazacu. În program, lucrări de: Astor Piazzolla, Constantin Dimitrescu, Erik Satie, Radu Sinaci. La acest eveniment intrarea este gratuită, cu prioritate pentru elevii care vin prin Inspectoratul școlar al Județului Ilfov. Intrarea la toate evenimentele se realizează în baza invitației rezervate pe site-ul https://ove.ro/.

Data de 19 februarie a fost declarată în 2015 Ziua Națională Constantin Brâncuși și de atinci a devenit un prilej nu doar de a sărbători contribuția sculptorului român la evoluția artei moderne, dar și unul de reflectare asupra valorilor culturii naționale și de celebrare a excelenței artistice. Conferințe, expoziții, spectacole și alte manifestări sunt organizate în diverse locuri din țară și din străinătate pentru a marca această zi.

În țară, Institutul Cultural Român și Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu organizează, în perioada 18 februarie – 3 martie 2024, expoziția „Masa tăcerii”, proiect ce aduce în fața publicului bucureștean lucrări ale artiștilor care au câștigat Premiul Național „Constantin Brâncuși”, oferit anual de Institutul Cultural Român. Expoziția, curatoriată de sculptorul Liviu Mocan, poate fi vizitată de luni până duminică între orele 11:00- 19:00, la sediul ICR din strada Aleea Alexandru nr. 38, iar intrarea este liberă.

Vernisajul expoziției are loc duminică 18 februarie 2024, începând cu ora 18:00 și va fi prezentat de criticul de artă Ruxandra Dreptu. În aceeași seară, publicul prezent va avea posibilitatea să intre în „dialog cu Brâncuși” prin intermediul realității virtuale.

Vernisajul expoziției este precedat de conferința „Constantin Brâncuși, între tradiție și modernism”, susținută de dr. Sorin Lory Buliga, și de lansarea cărții „Istoricul Ansamblului Monumental realizat de Constantin Brâncuși la Târgu Jiu, din documente de arhivă (perioada 1937-1989)”, scrisă de dr. Sorin Lory Buliga și Adina Andrițoiu.

Peste hotare, amintim două dintre evenimente. Institutul Cultural Român de la Stockholm marchează Ziua Națională Constantin Brâncuși prin conferința „Brâncuși și avangarda românească”, organizată în data de 19 februarie, de la ora 18.00 la sediul ICR Stockholm. ICR precizează într-un comunicat că, la 148 de ani de la nașterea lui Brâncuși, supranumit „părintele sculpturii moderne”, invitații evenimentului sunt criticul de artă Cătălin Davidescu și profesorul de literatură Marius Hentea, care vor susține prelegeri în limba engleză despre opera artistului și legăturile sale cu personalități ale avangardei românești din Paris. Cele două prelegeri vor fi urmate de o discuție moderată de Corina Oprea, critic de artă și curatoare la Moderna Museet, care va evidenția rolul lui Constantin Brâncuși în modificarea gândirii plastice din secolul al XX-lea. Discuția își propune să aprofundeze valoarea operei brâncușiene, în contextul expansiunii avangardei românești în viața culturală pariziană a secolului trecut.

Comunicarea susținută de criticul de artă Cătălin Davidescu va fi însoțită de imagini, documente și informații inedite care vor sublinia legătura lui Brâncuși cu mediul artistic avangardist din Paris, printre apropiații săi numărându-se personalități importante, precum Erik Satie, Marcel Duchamp, Tristan Tzara, Appolinaire, Man Ray și Francisc Picabia. În intervenția sa, profesorul Marius Hentea va vorbi despre mediul artistic și cultural care l-a apropiat pe Brâncuși și de alte personalități ale avangardei românești din Paris, în special de Tristan Tzara.

“Deși aveau personalități și estetici diametral opuse, Brâncuși a fost puternic influențat de ideile dadaiste inovatoare ale lui Tzara, pe care le-a materializat în modul de reconfigurare și tehnica asamblării din lucrările sale, în crearea unor obiecte-sculpturi și semnarea unor manifeste dadaiste în anul 1921. Constantin Brâncuşi se confesa în acest sens, scriind pe o fotografie: „Dada ne va readuce lucrurile la timpul nostru”. Spre deosebire de stilul cosmopolit de viață al lui Tzara, Brâncuşi şi-a dus viaţa ca un simplu ţăran român. Lucrările sale au o puternică încărcătură spirituală, inspirată din viaţa satului, artistul reuşind să îmbine simplitatea artei populare româneşti cu rafinamentul avangardei pariziene. Datorită influențelor avangardiste, Constantin Brâncuşi a renunțat la elementele secundare prezente până atunci în sculpturi în favoarea evidenţierii esenţei lucrurilor”, se precizează în comunicat.

Institutul Cultural Român reamințește că cel ce avea să devină marele sculptor “Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie/2 martie 1876, la Hobiţa, judeţul Gorj, România, a absolvit în 1902 Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti, după care a plecat spre Paris. A fost admis la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, iar ulterior a fost angajat de Rodin ca ucenic, dar nu a rămas mult timp în atelierul acestuia, convins fiind că ”La umbra marilor copaci nu creşte nimic”. Şi-a închiriat un spaţiu pe strada Montparnasse, unde şi-a amenajat propriul atelier. Constantin Brâncuşi a lăsat posterităţii o operă impresionantă, de o mare complexitate tematică.În 1907, a realizat, în atelierul său din Paris, „Sărutul”, temă recurentă în creațiile sale. După 1908, artistul a dat o nouă expresie sculpturii, originală, făcând trecerea către o artă intelectualistă, cu forme aproape abstracte. În această evoluţie a artei sale se înscriu lucrări precum „Muza adormită”, „Sărutul”, „Cuminţenia pământului”, „Domnişoara Pogany”, „Prinţesa X” sau „Pasărea măiastră”. În 1938, a finalizat ansamblul artistic din Târgu Jiu, alcătuit din „Masa tăcerii”, „Scaunele”, „Poarta sărutului” şi „Coloana infinitului”. După ce, în 1909, a expus lucrări atât la Paris, cât şi la Bucureşti, artistul a avut prima sa expoziţie în America, în 1914, într-o galerie de artă din New York. Constantin Brâncuși a murit la 16 martie 1957, fiind înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.

Și Institutul Cultural Român de la Lisabona, în colaborare cu Ambasada României în Portugalia, anunță că va organiza, cu prilejul Zilei Naționale Constantin Brâncuși, în data de 22 februarie 2024, ora 17:45, la sala Auditório a Muzeului de Artă Contemporană – Centru Cultural Belém (MAC-CCB) din Lisabona, prelegerea cu titlul „O privire asupra lui Brâncuși” susținută de artistul portughez Rui Sanches. Acesta va vorbi, în cadrul evenimentului, despre opera și viața lui Brâncuși cât și despre afinitățile marelui sculptor român cu alți artiști. Din perspectiva artistului Rui Sanches, Contantin Brâncuși a fost unul dintre principalii adepți și critici ai sculpturii occidentale de la sfârșitul secolului al XIX-lea – în opera sa găsim, într-un mod inovator, câteva dintre principalele caracteristici care ar transforma arta sculpturii într-una dintre cele mai avansate ale secolului XX. La aproape șaptezeci de ani de la moartea sa, opera acestui sculptor continuă să ne provoace.

Trebuie să mai amintim și că expoziţia „Brâncuşi: surse româneşti şi perspective universale”, expusă până în luna ianuarie 2024 pe simezele Muzeului Naţional de Artă din Timişoara, s-a impus ca unul dintre cele mai reprezentative evenimente din anul Timişoarei Capitală Europeană a Culturii 2023.

Sursă foto: mnlr.ro, muzeulbrancusi.ro

Radu Poponiu va conduce Orchestra Națională Radio într-un concert de excepție în data de 9 februarie, începând cu ora 19:00.

Cu o carieră impresionantă, Radu Paponiu este director artistic și muzical al ansamblului Southwest Florida Symphony Orchestra, dirijor asociat al Filarmonicii din Naples (Florida) și director muzical al Orchestrei de Tineret din același oraș american. Începând din 2017, a dirijat Filarmonica din Naples în peste 100 de concerte de muzică clasică, pop sau în proiecte educaționale.

Spectacolul îl readuce pe scena Sălii Radio și pe pianistul Horia Mihail, solist al Orchestrelor și Corurilor Radio, care va interpreta Burlesca în re minor pentru pian și orchestră, semnată de Richard Strauss. Seara va fi deschisă cu Hore, lucrare semnată de compozitorul Adrian Pop, și de va încheia cu Simfoania a 8-a a de Dvořák, partitură dirijată la Praga, la premiera absolută din 2 februarie 1890, de compozitorul însuși.

În calitate de dirijor invitat, Radu Paponiu s-a bucurat de aprecierea publicului și a criticilor în colaborările cu diveser ansambluri, precum Orchestra de la Teatro Comunale di Bologna, Filarmonica de Stat Transilvania – Cluj-Napoca, Filarmonica Banatul – Timișoara, Orchestra Filarmonicii din Louisiana, Orchestra Simfonică Rockford, Orchestra Festivalului de Muzică din Colorado, Orchestra Simfonică din Carolina de Nord ș.a. În plus, a colaborat cu Orchestra Simfonică din Dallas, Orchestra Simfonică din St. Louis și Konzerthausorchester Berlin și a asistat dirijori precum Andrey Boreyko, Iván Fischer, Fabio Luisi, Stéphane Denève, Hans Graf, Donald Runnicles, Sir Mark Elder, Cristian Măcelaru, Bernard Labadie și Ludovic Morlot.

Cu o formare solidă în domeniul muzicii, Radu Paponiu a absolvit studiile de master în dirijat orchestră la New England Conservatory of Music-Boston, unde a studiat cu Hugh Wolff. De-a lungul carierei sale, a participat la prestigioasa Academie Americană de Dirijat de la Festivalul de Muzică Aspen, beneficiind de două burse acordate pentru această ocazie.

Radu Paponiu și-a început studiile muzicale de vioară la vârsta de 7 ani, studiind în particular cu Carmen Runceanu și Ștefan Gheorghiu. Ulterior, și-a continuat studiile în S.U.A., la invitația oferită de Perlman Music Program, unde a obținut două diplome sub îndrumarea lui Robert Lipsett, la Conservatorul Colburn din Los Angeles. Ca solist și muzician de cameră, a avut o serie de apariții remarcabile în festivaluri din Europa și America de Nord, colaborând cu artiști precum Itzhak Perlman, Clive Greensmith, Martin Beaver, Merry Peckham și Vivian Hornik Weilerstein.

După 14 ani de studii în România (la Brașov și la Academia de Muzică din București), Horia Mihail a urmat cursurile Universităţii din Illinois – S.U.A. Este solist al Orchestrelor și Corurilor Radio, dar și protagonist al turneelor anuale Pianul călător, Duelul viorilor (alături de Liviu Prunaru și Gabriel Croitoru), Flautul de aur (alături de Ion Bogdan Ștefănescu) și Vioara lui George Enescu la sate (alături de Gabriel Croitoru).

După ce a fost timp de trei ani lector universitar la Boston University, Horia Mihail a revenit la Brașov în toamna anului 2002 ca solist al Filarmonicii și membru al deja cunoscutei formații Romanian Piano Trio, alături de violonistul Alexandru Tomescu și violoncelistul Răzvan Suma, susținând concerte de mare succes în țară și în străinătate.

Horia Mihail a participat la festivaluri precum Varna Summer International Music Festival, Bucharest Music Film Festival, Festivalul Internațional George Enescu, Festivalul internațional Nopți pianistice de la Chișinău, Festivalul Internațional de la Ushuaia – Argentina.

În afara scenelor din România, muzicianul a susținut recitaluri și concerte la Berlin, Praga, München, Paris, Lisabona, Londra. A fost aplaudat și în Danemarca, Germania, Ungaria, Spania, Bulgaria sau Republica Moldova, dar şi în Argentina, Chile, Statele Unite, China, Malaysia sau Japonia.

Concertul va fi transmis live pe toate frecvențele Radio România Cultural și Radio România Muzical, dar și live online pe site-urile celor două posturi de radio și prin intermediul aplicației Radio România, disponibilă pe dispozitive Android și IOS.

Biletele se pot achiziționa de la casa de bilete a Sălii Radio (tel. 021.314.68.00). Pentru programul casei de bilete, vă rugăm să consultați site-ul oficial www.orchestreradio.ro – secțiunea Bilete. Biletele sunt disponibile și în sistem online – pe entertix.ro și myticket.ro, dar și în librăriile Cărturești.

Magia filmelor de animație pentru copii este mult mai aproape de publicul cu deficiențe de auz din România – un nou proiect, intitulat sugestiv Ochi și urechi, își propune să contribuie la dezvoltarea unor noi instrumente de educație alternativă pentru copiii neauzitori. Mai exact, prin această inițiativă, care poartă semnătura Animest – organizator al celui mai mare festival de film de animație din estul Europei, spectatorii vor avea o experiență de vizionare adaptată nevoilor lor. O experiență accesibilă atât în sala de cinema, cât și în sălile de clasă sau în fața ecranelor de acasă.

„Inițiativa face parte dintr-un proiect mai larg de promovare a incluziunii prin accesibilizarea produselor cinematografice pentru spectatori cât mai diverși, pornit din convingerea noastră că limitele sunt în modul în care prezentăm filmele, nu în capacitățile spectatorilor de a le savura, iar evenimentele culturale incluzive ar trebui să fie normalitatea, nu o excepție”, declară Ligia Soare, coordonatoarea proiectului.

În cadrul proiectului, 10 filme de animație pentru copiii de toate vârstele vor primi interpretare în limbaj mimico-gestual românesc și subtitrare accesibilizată pentru surzi, cu ajutorul elevilor de la școlile speciale din București și cu consultarea permanentă a cadrelor didactice. Filmele vor putea fi urmărite în orice instituție de învățământ din România, ca instrumente de învățare alternativă prin intermediul filmului. Componenta educațională a proiectului va deveni o extensie a programului Academia Minimest, prin care Animest oferă gratuit filme de animație pe teme educative și fișe de lucru pentru elevi și profesori din școlile din România, precizează un comunicat al organizatorilor. Potrivit acestora, proiectul se înscrie în demersul Asociației Animest de a transforma sălile de cinema în spații primitoare pentru toți spectatorii, fără obstacole.

Ediția-pilot a proiectului Ochi și urechi va aduce și dotarea din punct de vedere tehnic cu buclă de inducție (induction loop), care îmbunătățește calitatea sunetului pentru purtătorii de aparate de auz. Sistemul va fi disponibil într-unul dintre spațiile de proiecție unde se va desfășura a 19-a ediție a Festivalului Animest, iar scopul este acela de a transforma experiența de festival într-una mai incluzivă și mai accesibilă.

În același timp, Asociația Animest le propune profesioniștilor sesiuni de formare și informare, menirea acestui demers fiind de a promova conceptul de cinema incluziv în comunitatea creativă autohtonă și de a încuraja producătorii, distribuitorii, organizatorii de evenimente de cinema și spațiile de proiecție să facă un pas către adoptarea unor formule accesibile de prezentare a filmelor în România. Pe cine vizează acest demers? Într-o primă fază, pe traducătorii de film, invitați să participe, în luna martie, la un curs de specializare. În limita locurilor disponibile, participarea va fi gratuită la acest curs, susținut de unul dintre cei mai apreciați cercetători și formatori internaționali din domeniul subtitrării accesibilizate, Dr. Josélia Neves, cadru didactic universitar. Detaliile despre curs și înscriere se găsesc pe site-ul Animest: https://www.animest.ro/curs-ochi-si-urechi.

Formarea în traducere audiovizuală pentru spectatorii cu deficiențe de auz este prima de acest gen realizată public în România, iar participanții la curs vor lucra împreună la conceperea variantei 1.0 a ghidului de subtitrare în limba română accesibilizată pentru persoane surde, mai precizează organizatorii.

Evenimentul va fi urmat, tot în luna martie, de o zi de formare intensivă pentru organizatorii de festivaluri și evenimente de cinema, managerii culturali, distribuitorii de film, reprezentanții instituțiilor de cultură, care vor fi invitați să participe gratuit la training. Tot lor li se va adresa primul ghid de bune practici în organizarea de festivaluri de film accesibilizate pentru persoane surde, pe care Animest îl redactează cu consultarea și validarea beneficiarilor direcți ai proiectului.

Ochi și urechi este un proiect cofinanțat de Fundația Orange prin „Lumea prin culoare şi sunet”, cel mai mare fond de finanțare dedicat persoanelor cu deficiențe senzoriale din România.

În premieră, peste 170 de lucrări semnate de Salvador Dalí, acoperind o gamă variantă de tehnici artistice, pot fi admirate, până la data de 12 mai 2024, în cadrul expoziției „Universul lui Salvador Dalí” care are loc la ARCUB – Hanul Gabroveni.

Iubitorii de artă au șansa de a explora creația unuia dintre cei mai importanți artiști suprarealiști – expoziția include sculpturi, grafică, litografii, gravuri, miniaturi de aur și diamante, design de mobilier, toate acestea oferind o privire completă asupra diversității artistice a lui Dalí.

Evenimentul cultural aduce în București obiecte de artă expuse anterior în marile orașe europene, provenind din cea mai semnificativă colecție privată de lucrări ale lui Dalí, aparținând reputatului colecționar de artă Beniamino Levi. Expoziția a fost deschisă în data de 13 decembrie, iar în primele zile, peste 2000 de persoane au ales să o viziteze, confirmând apetitul cultural al publicului român și subliniind importanța evenimentelor culturale pentru comunitate, precum și dorința acestuia de a experimenta arta în contextul contemporan.

O călătorie completă prin diversitatea creației artistice a lui Dalí: de la sculpturi și litografii la obiecte de mobilier și bijuterii

Expoziția oferă o perspectivă proaspătă asupra universului creativ a lui Dalí, prezentând o remarcabilă selecție de lucrări care evidențiază versatilitatea și experimentele artistului spaniol în diferite medii, mereu în căutare de modalități inovatoare de a-și aduce la viață ideile. Astfel, vizitatorii au șansa de a intrat în contact direct cu celebrele simboluri daliniene, precum ceasul topit, oul, furnicile, feminitatea, melcii, fluturii, îngerii, toate transpuse în sculpturi și obiecte de artă. Printre operele notabile se numără – “Femeia timpului”, care încurajează meditația asupra efemerității frumuseții, “Toreador halucinogen”, o prezentare inedită a simbolului național spaniol – toreadorul, și “Omagiul lui Terpsichore”, o juxtapunere între clasic și cubism într-un tribut adus zeiței dansului. În plus, sculpturile-bijuterie, precum “Îngerul triumfător” și “Unicorn”, împreună cu cărțile ilustrate din serii precum “Poeme secrete” și “După 50 de ani de suprarealism” dezvăluie mai profund lumea artistică a lui Dalí.

“Universul lui Salvador Dalí” la ARCUB – destinația preferată a iubitorilor de artă în prima parte a anului 2024

Cu peste 170 de lucrări expuse, expoziția “Universul lui Salvador Dalí” oferă posibilitatea de a redescoperi imaginarul suprarealist a lui Salvador Dalí, în care visele și realitatea se contopesc. Expoziția nu doar că permite vizitatorilor să exploreze operele artistului, ci să și experimenteze o incursiune captivantă în lumea lui prin intermediul realității virtuale. Experiența VR durează aproximativ 15 minute și completează turul vizitatorilor.

În plus, cei care explorează expoziția au acces la un ghid audio în limba română, furnizând informații detaliate despre lucrările expuse și povești captivante din viața tumultuoasă a lui Dalí. Atât experiența VR, cât și ghidul audio sunt accesibilile prin pachetul de bilete disponibil, fie împreună, fie separat, atât online, cât și fizic, direct la locație, la prețul de 10 lei, respectiv 15 lei.

Programul de vizitare a expoziției este de luni până duminică, în intervalul 10:00 – 20:00.

Cine a fost Salvador Dalí?

Figură emblematică a mișcării suprarealiste, Salvador Dalí s-a născut la 11 mai 1904 în Figueres, Spania. Pe numele întreg Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí Domenech, a fost al doilea fiu al lui Salvador Dalí Cusi și al Felipei Domenech Ferres, fapt ce îi va marca întreaga viață, părinții dându-i numele fratelui mai mare, mort la o vârstă fragedă, și el însuși considerându-se „o reîncarnare” a acestuia. Salvador și-a descoperit pasiunea pentru pictură în copilărie, când a încercat să picteze pe cutii din carton primite de la mătușa sa. Părinții au observat înclinațiile artistice ale fiului lor și, într-o vară, l-au trimis la Ramon Pichot, un pictor impresionist care le era prieten de familie și care avea legături cu Pablo Picasso.

Picasso a fost cel care i-a influențat decisiv destinul tânărului Dalí, convingându-i părinții să-l lase să dea examenul la Academia de Arte San Fernando din Madrid. La vârsta de 17 ani a fost admis la Academie, unde a studiat pictura. În urma protestelor repetate la adresa sistemului de predare, Dalí a fost exmatriculat. Influențat de impresionism și de maeștrii Renașterii, a devenit din ce în ce mai atras de cubism și mișcările de avangardă. S-a apropiat de suprarealism la sfârșitul anilor 1920 și s-a alăturat grupului suprarealist în 1929, devenind în curând unul dintre exponenții săi de frunte. În același an, 1929, Dalí a întâlnit-o pe Gala Diaconov, soția poetului Paul Eluard, cea care îi va deveni ulterior soție și sursă de inspirație.

Dalí a trăit în Franța în timpul războiului civil spaniol (1936-1939) înainte de a pleca în Statele Unite în 1940, unde s-a bucurat de un enorm succes. S-a întors în Spania în 1948, unde și-a anunțat revenirea la credința catolică și și-a dezvoltat stilul de „misticism nuclear”, bazat pe interesul său pentru clasicism, misticism și descoperirile științifice. Salvador Dalí a murit la 23 ianuarie 1989 la Figueres, localitatea în care s-a născut.

Repertoriul artistic al lui Salvador Dalí a inclus pictură, film, sculptură, design și fotografie, uneori în colaborare cu alți artiști. De asemenea, a scris ficțiune, poezie, autobiografie, eseuri și critică. Temele majore din opera sa includ visele, subconștientul, sexualitatea, religia, știința și cele mai apropiate relații personale ale sale. Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, Persistența memoriei, a fost finalizată în august 1931 și este emblematică pentru ceea ce a însemnat pictura suprarealistă. Salvador Dalí a devenit unul dintre membrii marcanți ai mișcării suprarealiste și a colaborat cu alți artiști precum André Breton și Luis Buñuel. În colaborare cu Buñuel, a scris scenarii pentru filme experimentale, cum ar fi „Câinele andaluz” (1929) și „Vârsta de aur” (1930), care au adus suprarealismul în lumea cinematografiei. Spre consternarea celor care i-au apreciat foarte mult opera și spre iritația criticilor săi, comportamentul său public excentric și ostentativ a atras adesea mai multă atenție decât creațiile sale. Viața și opera sa au avut o influență importantă asupra altor suprarealiști, artiști pop art și contemporani precum Jeff Koons și Damien Hirst.

Credit foto: Gicu Boboc

Fiu al istoricului și criticului de film Tudor Caranfil, Nae (Nicolae) Caranfil s-a născut la București, pe data de 7 septembrie 1960. Este absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția Regie Film, promoția 1984, absolvind cu nota maximă. Pentru producțiile sale a fost recompensat încă din timpul studenției, filmul său Frumos e în septembrie la Veneția obținând premii atât în țară cât și în străinătate (București, Tours, Torino).

Nae Caranfil exersează regia de teatru la București și Piatra Neamț, iar ulterior pleacă în Belgia, la Bruxelles, unde urmează Programul Scenariștilor Europeni din cadrul Flemish European Media Institute. Acolo elaborează în 1988 scenariul ce va deveni mult mai târziu, în 2007, filmul Restul e tăcere. Scrie apoi, până în 1991, scenarii pentru casa de producție franceză Compagnie des Images și realizează primul său lung-metraj, E pericoloso sporgersi. Pelicula, o coproducție franco-română este prezentată la Cannes în 1993, în secțiunea Quinzaine des Réalisateurs, și este premiată ulterior în festivaluri la Montpellier, Bratislava sau La Baule.

În 1995, Nae Caranfil își pune semnătura pe o altă comedie franco-română, Asfalt Tango , având-o pe Charlotte Rampling cap de afiș, iar trei ani mai târziu, al treilea său lung-metraj este coproducția franco-italo-belgiană Dolce far niente, avându-i în distribuție pe Giancarlo Giannini, François Cluzet și Marguerita Buy. Recompensa nu a întârziat – Premiul pentru Scenariu la Namur în 1998 și participarea în competiția oficială la Karlovy Vary în 1999. Urmează o altă colaborare româno-franceză, Filantropica (2002), o comedie neagră, recompensată cu Premiul Publicului la Festivalul Internațional de Film de la Paris și multe alte premii la Wiesbaden, Mons, Wurtzburg, Bratislava, Newport Beach și Atena. Filmul obține, în același timp, un mare succes de public și de critică în țară.

Scenariul Restul e tăcere amintit anterior a câștigat, de-a lungul timpului, Marele Premiu pentru Scenariu la Festivalul Internațional de Film de la Paris, în 1995, precum și Premiul 2 în Hartly & Merrill International Scriptwriting Competition, Hollywood 1999. A câștigat, de asemenea, nouă Premii GOPO, incluzând Premiul pentru Cel Mai Bun Film al anului. Restul e tăcere a fost propunerea României pentru Premiile Oscar 2009.

În 2014, Nae Caranfil lansează Closer to the Moon, realizat în limba engleză, film care a deschis festivalul Making Waves de la Lincoln Center, New York, și a fost recompensat cu alte nouă Premii GOPO, inclusiv pentru Cel Mai Bun Film al anului. 6,9 pe scara Richter, este o altă producție Nae Caranfil, la care acesta semnează, pe lângă scenariu și regie, muzica și versurile numerelor de „musical” din film. Prezentat în deschidere la TIFF 2016, filmul este câștigător a șase Premii GOPO.

Pentru toți cei care vor să revadă peliculele de succes ale lui Nae Caranfil, cele șapte filme de lungmetraj ale cineastului vor fi proiectate, între 28 și 31 ianuarie, de UNATC „I.L. Caragiale” din București, în cadrul proiectului ARHIVA ACTIVĂ derulat de Centrul de Pedagogie și Studiul Imaginii „Sorin Botoșeneanu”. Astfel, precizează un comunicat al organizatorilor, în Sala Cinema din UNATC, publicul va putea vedea și revedea filme emblematice din cariera acestuia, de la debutul său în lungmetraj, „E pericoloso sporgersi” (1993), la marele succes de public „Filantropica” (2002), la rareori difuzatul film internațional „Dolce far niente” (1998) și până la „Restul e tăcere” (2007), un omagiu adus începuturilor cinematografiei din România, și la producția americană „Closer to the Moon” (2014), având în distribuție o serie de vedete internaționale precum Vera Farmiga sau Mark Strong.

Toate cele patru seri de proiecții se vor finaliza cu discuții organizate în jurul filmelor lui Nae Caranfil și vor încerca să construiască un discurs contemporan în jurul operei cineastului. Retrospectiva prilejuiește și o întâlnire cu Nae Caranfil însuși, marți, 30 ianuarie, ulterior proiecției cu „Restul e tăcere”. Vor participa alături de acesta actorii Marius Florea Vizante și Ovidiu Niculescu, interpreții rolurilor principale ale filmului, iar dialogul va fi moderat de Doru Nițescu.

Retrospectiva acompaniază evenimentul prin care UNATC îi va conferi lui Nae Caranfil titlul de Doctor Honoris Causa, într-o ceremonie desfășurată marți, 30 ianuarie, de la ora 15, în sala „Ileana Berlogea” din UNATC, în cadrul „Zilei UNATC”.

Sursă foto: unatc.ro

România este o țară cu istorie bogată și o cultură diversă, dar și cu o moștenire științifică impresionantă. În domeniul medicinei, mulți români au făcut descoperiri și invenții care au schimbat cursul istoriei și au salvat milioane de vieți. Victor Babeș, Ion Cantacuzino, Aurel Babeș și Ana Aslan sunt doar câțiva dintre românii de geniu care au contribuit la progresul medicinei în domenii precum oncologie, gerontologie, microbiologie și imunologie.

Victor Babeș (1854 – 1926)

 Medic și bacteriolog român, Victor Babeș a pus bazele microbiologiei moderne. Parte dintr-o familie de intelectuali de origine română, a studiat medicina la Budapesta, Viena, Paris și Berlin, unde a lucrat cu mari savanți precum Louis Pasteur, Robert Koch și Rudolf Virchow. A publicat, împreună cu Victor Cornil, primul tratat de bacteriologie din lume, în 1885. Începând din 1893, a fost membru al Academiei Române.

A făcut numeroase descoperiri și invenții de-a lungul vieții. A demonstrat prezența bacililor tuberculozei în urina persoanelor bolnave și a pus în evidență peste 40 de microorganisme patogene. A descoperit o clasă de paraziți care cauzează febra de Texas la pisici și alte boli la animale vertebrate. A tratat pelagra, rabia, difteria și lepra cu metode inovatoare.

A înființat Institutul de Bacteriologie și Patologie Experimentală din București, care îi poartă numele.

Ion Cantacuzino (1863 – 1934)

Ilustru medic, bacteriolog și om de știință român, recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul medicinei și al cercetării științifice. Născut într-o familie nobiliară, Cantacuzino și-a început studiile medicale la Paris și Berlin, iar ulterior și-a continuat cercetările la Institutul Pasteur din Paris, unde a lucrat sub îndrumarea celebrului bacteriolog Louis Pasteur. Revenit în țară, a devenit profesor la Universitatea din București și a fondat Laboratorul de Igienă și Bacteriologie, devenind un pionier al cercetărilor medicale din România.

Una dintre cele mai remarcabile contribuții ale lui Cantacuzino a fost descoperirea vaccinului antitetanic în 1913, o realizare cu impact semnificativ asupra sănătății publice. Vaccinul a salvat multe vieți și a rămas un element esențial în prevenirea tetanosului. Cantacuzino a fost, de asemenea, preocupat de studiul altor boli infecțioase, precum tifosul exantematic și holera, și a contribuit la dezvoltarea unor metode avansate de diagnostic și tratament.

Aurel Babeș (1886 – 1962)

Medic român, doctor în medicină și profesor de anatomie patologică la Facultatea de Medicină din București. S-a născut în București, fiind fiul lui Aurel Babeș, profesor de chimie la Facultatea de Medicină Veterinară din București și nepotul lui Victor Babeș, coautor al primului tratat de bacteriologie.

Aurel Babeș a absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București în 1911 și a obținut doctoratul în medicină în 1915 cu teza “Lichidul cefalorahidian: studiu clinic și experimental”, care a fost distinsă cu Premiul Hillel al Facultății de Medicină și Premiul Lazăr al Academiei Române.

După specializarea în patologie, a fost numit în 1921 asistent la Clinica de Ginecologie din Spitalul Colțea condusă de Constantin Daniel. Împreună cu acesta, Babeș a realizat primele studii care au demonstrat că cancerul de col uterin poate fi diagnostica pe frotiuri cervicale, ceea ce a dus la denumirea Spitalului Colțea ca “locul nașterii frotiului cervical”.

În 1929, Babeș a devenit profesor asistent la Universitatea de Medicină și Farmacie, poziție pe care a deținut-o până în 1941. Ulterior, a lucrat la Centrul de Diagnostic și Îngrijire a Cancerului până în 1948, iar apoi ca patolog și cercetător la Institutul de Endocrinologie.

Aurel Babeș a adus contribuții importante în domeniul medicinii, fiind unul dintre descoperitorii testului Papanicolau ca metodă de screening pentru cancerul de col uterin utilizată pe scară largă în întreaga lume. De asemenea, a descoperit testul Babeș-Negri, pentru diagnosticul rabiei.

Ana Aslan (1897 – 1988)

Este una dintre cele mai cunoscute și apreciate personalități românești din domeniul medicinei. A fost medic, biolog, cercetător și academician, care a dedicat o mare parte din viața și cariera sa studiului fenomenului de îmbătrânire și prelungirii duratei de viață.

A descoperit efectele procainei asupra îmbătrânirii și a inventat două produse geriatrice de renume mondial: Gerovital și Aslavital, care au avut efecte benefice asupra sănătății și vitalității a milioane de oameni.

A înființat și condus primul institut de gerontologie din lume, unde a tratat numeroase personalități internaționale. Membră a Academiei Române, de-a lungul vieții, Ana Aslan a fost distinsă cu numeroase premii și recunoașteri pentru contribuția sa la progresul științific și umanitar.

Prin contribuțiile lor excepționale, acești pionieri au schimbat paradigmele și au ridicat standardele medicale la nivel internațional. De la descoperiri fundamentale în domeniul bacteriologiei și imunologiei la inovații remarcabile în gerontologie și tratamentul diverselor boli, acești oameni de știință români au influențat profund progresul medical global. Astfel, prin dedicarea lor și prin realizările care au depășit granițele țării, acești eroi ai medicinei rămân surse de inspirație și mândrie pentru întreaga comunitate științifică și pentru societatea românească în ansamblu.

Sursă foto: Wikipedia

Cariera muzicală a lui Alexandru Tomescu – Violonist – Solist Concertist al Orchestrei Radio România a debutat în 1985, iar de atunci a susținut concerte de succes în întreaga lume, în săli precum Théâtre des Champs Elysées – Paris, Carnegie Hall – New York, Metropolitan Arts CeViolonistul ntre – Tokio, sau pe scena Cadogan Hall împreună cu Royal Philharmonic Orchestra, sub bagheta unor maeștri precum Valery Gergiev, Kurt Masur sau Christoph Eschenbach.

În 2007, în urma cu unui concurs organizat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Național, Alexandru Tomescu a câștigat dreptul de a cânta la valoroasa vioară Stradivarius Elder-Voicu 1702 pentru o perioadă de cinci ani, iar angajamentul pe care și l-a asumat atunci a fost acela de a familiariza un număr cât mai mare de români cu sunetul splendidului instrument. ViolonisulViolonistul După o serie aproape neîntreruptă de concerte desfășurate în România și în lume, numele violonistului și al viorii sale au devenit sinonime perfecte.

Artistul consideră că neconvenționalul, ca îmbinare între profesionalism și inovație este cheia pentru a ajunge la publicul larg, drept pentru care a devenit protagonistul unor evenimente–pilot în lumea muzicală românească: a cântat pe vioara Stradivarius într-o stație de metrou, pentru a dovedi că există o însemnată receptivitate pentru muzica de calitate; a cântat într-o pădure pentru a milita împotriva exploatării iraționale a domeniului forestier.

Alexandru Tomescu nu se rezumă doar la a cânta în fața publicului său, ci cultivă un dialog intens cu acesta fie de pe scenă, explicând ce cântă, fie prin interviurile pe care le acordă la televiziunile și radiourile de specialitate și nu numai. Este ambasador al campaniei Radio România Muzical – „Ascultă 5 minute de muzică clasică” și este solist concertist permanent de elită al Orchestrei Radio România, ansamblu alături de care a susținut zeci de concerte în țară și în străinătate. În urma concursului organizat de Filarmonica „George Enescu” și Ministerul Culturii Alexandru a câștigat din nou în luna noiembrie a anului 2023, dreptul de a cânta pe Vioara Stradivarius Elder-Voicu, Obiect de Patrimoniu Național, Categoria Tezaur până în 2028 și va continua turneele Internaționale Stradivarius.

Violonistul Alexandru Tomescu a declarat: “Sunt onorat și mulțumesc juriului acestui concurs pentru toată încrederea pe care am primit-o și șansă să cânt încă un mandat pe cel mai frumos și valoros instrument pe care România îl are – Vioara Stradivarius Elder-Voicu 1702, care timp de 20 de ani a fost în mâinile marelui virtuos artist român, Maestrul Ion Voicu. Totodată, este imensă bucuria că pot să duc mai departe și să împărtășesc publicului din lumea întreagă povestea Viorii Stradivarius Elder Voicu, până în 2028, să-i bucur pe toți iubitorii muzicii de sunetul magic al acestui instrument. Turneele Stradivarius vor continua atât în țară, cât și în străinătate, cu noi concerte în premieră, care vor duce muzica clasică mai departe, acolo unde locul ei: în inimile celor care vibrează la frumos. Am în plan o sumedenie de proiecte unice, provocatoare, pe care abia aștept să le împărtășesc cu voi, publicul acesta minunat. Vă aștept la concerte!”.

Programul muzical pregătit de Alexandru Tomescu pentru concursul în urma căruia a câștigat din nou dreptul de a cânta pe Vioara Stradivarius Elder-Voicu a fost unul complex, atât prin dificultatea lucrărilor, cât și prin timpul alocat interpretării părții din creații de Johann Sebastian Bach – Sonata a doua în La minor și Partita a doua în Re Minor, Niccola Paganini – Capriciile 22 și 24, Ludwig van Beethoven – Sonata nr. 9 Kreutzer, George Enescu – Sonata a III-a în Caracter popular românesc, Wofgang Amadeus Mozart – Concertul no. 5 în La major, Piotr Ilici Ceaikovsky – Concertul în Re Major. La final, prestația artistică a violonistului Alexandru Tomescu a fost deosebit de apreciată, fiind răsplătită cu aplauzele juriului.

Din juriul concursului au făcut parte personalități marcante ale muzicii clasice românești: Maestrul Violonist Varujan Cozighian, muzicianul și Ministrul Secretar de Stat în Ministerul Culturii, Mădălin Voicu, Dirijorul Corului Filarmonicii George Enescu București, Iosif Ion Prunner, Violonista – Prof. Univ. Dr. și Rector Al Universității de Muzică București, Dna. Diana Moș, Dirijor al Orchestrei Operei Naționale București, Director Artistic al Operei Naționale București și Conf. Univ. Dr. la Universitatea Națională de Muzică București, Tiberiu Soare.

În prezent, Alexandru Tomescu se află într-un turneu internațional alături de pianista Sînziana Mircea, susținând concerte din seria “REMEMBER ENESCU” la Milano, Londra, Madrid, Viena, Budapesta, Ljubljana, proiect care face parte din programul “Timișoara Capitală Europeană a Culturii în 2023”, realizat de Fundația Culturală “Remember Enescu” în parteneriat cu Universitatea de Vest – Facultatea de Muzică și Teatru, Timișoara. Seria de concerte va continua cu Beijing/China, Turcia și SUA.

Mai degrabă un simbol al curățeniei spirituale, sănătății și al armoniei, în trecut, astăzi vâscul este asociat, în principal, cu norocul în dragoste. În preajma Anului nou, oamenii își împodobesc casele cu vâsc și se sărută sub ramurile acestuia. Este una dintre cele mai frumoase tradiții din perioada sărbătorilor de iarnă. Sărutul sub vâsc se poate face în noaptea de Anul Nou și în prima zi din an și se spune că astfel cuplurile vor avea o relație trainică și împlinită. Potrivit obiceiului, atunci când un băiat sărută o fată sub vâsc, trebuie să rupă și una din bobițele albe ale vâscului, iar dacă dintr-o ramură de vâsc au fost rupte toate bobițele, atunci nimeni nu ar mai trebui să se sărute în acel loc.

Este o plantă semiparazită, care crește pe ramurile copacilor, în special pe cei din lemn de esență tare, precum stejarul și mărul. Se mai spune că, atârnat deasupra ușii, vâscul aduce noroc în casă, bunăstare și fericire. Rezistă la ger și întuneric și pentru că nu-și pierde frunzele niciodată, ca și bradul, se crede că aduce spor și sănătate în familie.

În mitologiile europene, vâscul era perceput ca fiind încărcat cu magie. În cea nordică, ramură a mitologiei germanice, zeul Baldur (scris și Balder sau Baldr) era invincibil, deoarece mama lui, zeița iubirii și a căsătoriei, Frigga — făcuse ca tot ce creștea pe pământ să promită că nu îi va face rău. Din vâsc, despre care se considera că vine din ceruri, deci nu creștea pe pământ, Loki, zeul răului, a făcut, însă, o săgeată cu care Baldur a fost ucis. Lacrimile mamei sale, care s-au transformat în bobițe de vâsc, l-au readus la viață, astfel că zeița a declarat planta un simbol al iubirii. Druizii celți au fost cei care au inițiat un adevărat cult al acestei plante. O considerau de esență divină, iar în viziunea lor, cel mai prețios vâsc era cel crescut pe stejar. Îl numeau ”lacrima stejarului” și însoțeau culegerea unui astfel de vâsc de ceremonii fastuoase, precizează volumul „Cartea de Crăciun” a lui Sorin Lavric. O altă legendă, grecească de această dată, spune că eroul troian Eneas a pășit în Infern pe o poartă deschisă cu o mlădiță de vâsc. Romanii l-au așezat sub formă de coroniță pe capul zeiței Diana, simbol al fertilității. În epoca medievală, vâscul era agățat pe tot parcursul anului pentru a îndepărta spiritele rele, fantomele și vrăjitoarea, iar apoi vechea plantă era arsă după ce a fost adusă una nouă.

Nu este clar de ce oamenii au început să se sărute sub vâsc, dar tradiția pare să fi prins mai întâi în rândul lucrătorilor din Anglia, fiind înrădăcinată într-o tradiție străveche în care vâscul era considerat un simbol al fertilității. Alte motive ar putea include mitul nordic al lui Baldur, obiceiurile druidice și tradițiile Saturnaliei – o sărbătoare păgână a lui Saturn, zeul roman al agriculturii. Romanii au sărbătorit-o împodobindu-și casele cu coroane de flori și alte vegetații, împreună cu ospățul și oferirea de cadouri.

Mai târziu, sărutul sub vâsc a fost asociat cu tradițiile primitive legate de căsătorie. Una dintre credințele în care se pare că își avea originile acest obicei era aceea că vâscul era un leac pentru fertilitate. De Crăciun, fiecare fată care stătea sub coronița de vâsc nu putea refuza sărutul, care putea însemna iubire, prietenie sau noroc. Dacă fata rămânea nesărutată, avea ghinion în dragoste în anul următor și nu se căsătorea. Acum, dacă un cuplu îndrăgostit se sărută sub vâsc se spune că va avea o relație lungă și fericită.

Vâscul este considerat floarea simbolică a statului Oklahoma, SUA, precum și floarea comitatului Herefordshire, Anglia. De asemenea, 1 Decembrie a fost recunoscută de Parlamentul Britanic drept Ziua Națională a Vâscului. Motivul vâscului îl regăsim, pe de altă parte, reprezentat în modelele art nouveau din întreaga Europă. Apare în decorațiuni sezoniere de Crăciun și Anul Nou, dar și în piese non-sezoniere, precum vaze, lămpi, veselă sau bijuterii, fiind prezentat pe cercei, coliere, broșe, brățări și inele unele incluzând perle descrise ca fructe de pădure albe.

În perioada 9 decembrie 2023 – 15 ianuarie 2024, la Timișoara, este deschisă publicului expoziția Rețeaua Memoriei – Identități, itinerarii și confluențe muzeale – eveniment realizat în cadrul celei de a X-a ediții a workshop-ului „Rețeaua Memoriei”.

„Prin Rețeaua Memoriei – Identități, itinerarii și confluențe muzeale prezentăm pentru prima dată, într-un spațiu și concept unitar publicului larg – atât cel timișorean, cât și vizitatorilor capitalei culturale – preocupările și proiectele instituțiilor și specialiștilor interesați de istoria comunismului. Aceste instituții cu profiluri și structuri administrative diferite, activează pe tot cuprinsul țării prin persoane cu ocupații și interese diverse, dar toate convergând spre un numitor comun: activarea, păstrarea și transmiterea memoriei recente” – precizează un comunicat al Muzeului Ororilor Comunismului în România.

Istoria Rețelei a început în 2015, când Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc a lansat o structură neformalizată juridic, a majorității inițiativelor publice și private de prezervare și valorificare a locurilor de memorie, de organizare a spațiilor muzeale ce abordează perioada comunistă în România și Republica Moldova. Workshop–ul – evenimentul inaugural al proiectului Memorialului Revoluției din Timișoara, intitulat ‘1945, de la Marea Epurare – la Revoluția din 1989’ – este organizat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), Memorialul Revoluției din 16-22 Decembrie 1989, Timișoara și Muzeul Ororilor Comunismului în România.

Actuala expoziție a fost concepută și dezvoltată de o echipă formată din: dr. Irina Hasnaș Hubbard, muzeograf – design de expoziție și grafica; arh. Adina Anghel și arh. Dan Ionescu – design mobilier expozițional; Rado Gino, președinte Memorialul Revoluției din Timișoara alături de Alexandra Groza, manager MOCR – coordonatori și Andreea Alexandra Dinu – responsabil comunicare. Poate fi vizitată de luni până vineri între orele 8:00-18:00, iar sâmbăta și duminica între orele 10:00-18:00, la Memorialul Revoluției din Timișoara, pe str. Oituz nr.2B.

Muzeul Ororilor Comunismului în România mai precizează în comunicat că își propune să devină un spațiu al memoriei victimelor represiunii comuniste și să păstreze vie amintirea suferinței lor prin următoarele două linii principale de acțiune: crearea de bază patrimonială și asigurarea de centre de documentare în parteneriat cu institutele de cercetare. Principalele activități vizează un efort susținut de consolidare a unei borne culturale și instituționale prin intermediul expozițiilor, evenimentelor, conferințelor, experiențelor imersive și mai ales a dezbaterii publice în vederea construirii unei imagini clare și obiective asupra traumelor suferite de către români în perioada 1945-1989. (https://www.mocr.ro/)

MEMBRII REȚELEI PARTICIPANȚI LA EXPOZIȚIE: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Exilului Românesc, Muzeul Ororilor Comunismului din România, Memorialul Revoluției din Timișoara, Muzeul Universitar din București, Muzeul Național de Istorie București, Muzeul Național Brătianu, Muzeul Crișurilor Oradea, Complexul Muzeal Arad, Muzeul Național de Arheologie Constanța, Muzeul Național al Literaturii, Casa Muzeelor Iași, Muzeul Național de Istorie din Republica Moldova, Complexul muzeal în aer liber în memoria victimelor represiunii politice, Mereni din Republica Moldova, Institutul de istorie ProMemoria din Chișinău, Muzeul de Istorie Avdarma UTA, Găgăuzia, Muzeul Județean Buzău, Muzeul Județean de Istorie și Artă – Zalău, Memorialul Iuliu Maniu, Bădăcin, Muzeul Amintirilor din Comunism, Brașov, Muzeul Marton Aron Harghita, Muzeul Cineastului Amator Reșița, Casa memorială a victimelor dictaturii comuniste din România, Muzeul Abandonului, Societatea Culturală Condiția Română, Petrila, Muzeul Mineritului din Petroșani, Muzeul Colectivizării, Tămășeni, Neamț, Centrul de Informare și Documentare privind regimurile totalitare, Casa memorială Gh. Gheorghiu Dej, Bârlad, Muzeul Consumatorului Comunist, Muzeul de Pânze și Povești, satul Mîndra, Țara Făgărașului, Brașov.

Sursă foto: timisoara2023.eu // mnir.ro