Adrian-Cătălin Bulboacă, președintele Matricei Românești, cu un cald mesaj întru bucuria sărbătorii Nașterii Domnului.
În peisajul bogat al tradițiilor românești, puține ritualuri păstrează, cu atâta forță, legătura dintre om, comunitate și timp precum colindatul de ceată bărbătească. Practicat astăzi în numeroase sate din România, acest obicei de Crăciun este un liant între generații, un spectacol al solidarității comunitare și o mărturie vie a unei culturi care continuă să pulseze și să inspire.
„Ritualul colindatul de ceată bărbătească rămâne, în prezent, una dintre cele mai vii şi reprezentative expresii ale tradiției românești de Crăciun. Statutul său este recunoscut şi oficial — din 2013 este înscris de UNESCO pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității.”
Colindatul de ceată bărbătească este atestat documentar în secolul al XVII-lea, dar originile sale sunt cu mult mai vechi, răsfrângându-se până în straturile precreștine ale culturii europene. Antropologii remarcă faptul că structura cetei – cu alegerea unui conducător și simbolica sa „sacrificare” la finalul ritualului – amintește de vechile Saturnalii romane și de rituri solstițiale. Odată cu creștinarea spațiului românesc, colindatul s-a suprapus firesc peste sărbătoarea Nașterii Domnului, păstrând însă fascinația duală a unui ceremonial în care sacrul și profanul conviețuiesc armonios.
Deși colindatul bărbătesc se regăsește în toate regiunile țării, el este deosebit de puternic în zonele subcarpatice, transcarpatice și în arealul sud-estic marcat de transhumanță. De la Almașu Mare (Alba) până la Bixad (Satu Mare), de la Monor (Bistrița-Năsăud) la Șicula (Arad), de la Dăișoara (Brașov) la Tufești (Brăila), numeroase comunități păstrează cu sfințenie structura tradițională a cetei și repertoriul colindelor.
În Ajunul Crăciunului, sau în zorii zilei de 25 decembrie, ceata, formată exclusiv din bărbați tineri necăsătoriți, pornește prin sat cu colindele pregătite la repetițiile din săptămânile anterioare. Fiecare casă primește vizita colindătorilor, iar gazdele oferă ritualic colaci, vin și, mai nou, bani.
Ritualul este minuțios structurat:
În unele regiuni, colindatul este completat cu dansuri ceremoniale.
Textele colindelor bărbătești sunt adevărate relicve poetice. Aici regăsim cosmogonii, vânători mitice, metamorfoze, mese rituale cu sfinții sau confruntări cu monștri – toate articulate într-o narațiune cu rol augural. Refrene precum „Lerui Ler”, „Flori dalbe” sau „Seara lui Crăciun” sunt ecouri ale unor formule străvechi, transmise oral din generație în generație.
Colindele sunt cântate fie la unison, fie antifonic, iar în unele zone sunt însoțite de instrumente: fluier, cimpoi, clarinet, taragot, vioară sau tobe mici.
Studiile doamnei Sabina Ispas, folcloristă și membră titulară a Academiei Române, director al Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”, reprezintă una dintre cele mai solide contribuții la înțelegerea colindului ca act ritualic în cultura tradițională românească. În lucrări precum Flori dalbe de măr. Din poezia obiceiurilor de iarnă (1987) și Colindatul tradițional românesc. Sens și simbol (2007), doamna Ispas argumentează că colindele nu constituie simple producții poetice sau muzicale, ci forme sacre de comunicare simbolică, integrate în structura calendarului creștin tradițional.
Pentru autoare, colindatul este un ritual complet, cu un timp sacru bine delimitat — intervalul 23 decembrie–7 ianuarie — și cu o structură socială stabilă, articulată prin cete, roluri și trasee precise. În această logică, colindul nu poate fi disociat de contextul comunitar în care este practicat, întrucât funcția sa principală este sacralizarea spațiului domestic și restaurarea ordinii simbolice a comunității.
Transformările socio-culturale din ultimele decenii — urbanizarea, mobilitatea populației, mediatizarea intensă a sărbătorilor — au modificat însă funcțiile colindelor, conducând la ceea ce doamna Ispas numește „de-ritualizarea” lor. În acest proces, colindele sunt tot mai des reinterpretate în forme artistice sau comerciale, fiind convertite în „cântece de Crăciun” moderne, decuplate de structura ritualică originară. Citez – „Acum, mai ales, televiziunile, filmele și marile magazine prin tot jocul comercial au făcut ca tradiția Crăciunului să devină imaginea unei pseudobucurii. Lumea vrea să se simtă bine, să se distreze, să primească daruri, fără să se gândească de ce se întâmplă aceasta și care este semnificația. În plus, pentru că s-a pierdut sensul de adâncime al colindatului, s-au dezvoltat ceea ce numim cântecele de Crăciun, inclusiv concertele pe care ni le oferă cântăreții de muzică populară și pop. Dar acestea nu sunt colinde, ci cântece de Crăciun.”
„Adaug, spunând eu, că este o manifestare firească a dinamicii culturale moderne — cu riscul, totuși, ca sensurile sacre și identitare ale colindatului tradițional să devină opace pentru noile generații.”
Totodată un aspect esențial în studiile lui Ioan Bocșa și Grigore Sanda este analiza transferului colindelor din spațiul ritual în cel al spectacolului. Odată cu interpretarea scenică, înregistrările profesionale, aranjamentele corale sau orchestrale, colindul se transformă dintr-un act comunitar cu funcție sacră într-un produs cultural destinat consumului urban și mediatic. Bocșa descrie această transformare drept o formă de „popularizare formală”, întrucât menține structura muzicală, dar pierde contextul socio-ritual care făcea colindatul un moment de comunicare comunitară și sacralizare a spațiului domestic. Totodată, cei doi autori evidențiază că acest proces are și efecte pozitive: crește vizibilitatea repertoriului tradițional, favorizează conservarea unor variante rare și stimulează interesul public pentru patrimoniul imaterial. Cu toate acestea, Bocșa și Sanda insistă că înțelegerea colindului în sensul său autentic presupune cunoașterea cadrului originar — structura cetelor, regulile colindatului, temporalitatea sacră și rolul comunității în reînnoirea simbolică a lumii. Analizele lor oferă astfel un cadru teoretic solid pentru distincția necesară dintre colindul ritual și colindul artistic standardizat, subliniind relevanța ambelor forme în dinamica contemporană a patrimoniului cultural românesc.
Dincolo de frumusețea lui, ritualul îndeplinește funcții profunde:
În prezent, însă, tradiția se confruntă cu provocări majore care pun în pericol caracterul său ritualic și autentic. Una dintre acestea este uniformizarea repertoriului sub influența mass-media și a culturii de consum. După cum notează un raport de la Institutul Național al Patrimoniului, „pe măsură ce colindatul devine mediatizat și spectaculizat, repertoriul tinde să se standardizeze, iar variantele locale riscă să se piardă” . Această uniformizare diminuează diversitatea culturală care caracteriza odinioară colindatul tradițional. O altă problemă o reprezintă înlocuirea colindelor autentice cu variante moderne. Conform unui articol de analiză din Doxologia, „în multe comunități urbane sau semi-urbane, colindele tradiționale sunt adaptate pentru spectacole sau înregistrări, ceea ce reduce accentul pe dimensiunea ritualică și comunitară”. Un risc asociat acestor transformări este pierderea semnificației ritualice. Într-un reportaj de teren realizat de Ziarul Lumina, se subliniază că „dacă cetele nu mai respectă traseul tradițional și regulile de colindat, iar colindele devin simple momente de spectacol, se pierde legătura profundă cu comunitatea și valorile sărbătorii”.
În ciuda acestor provocări, există factori care asigură supraviețuirea colindatului autentic. Recunoașterea internațională prin UNESCO și eforturile comunităților locale au dus la menținerea tradiției în multe sate, unde cetele continuă să se formeze și să meargă din casă în casă, păstrând repertoriul și structura ritualică. Totodată, articole recente evidențiază că reinterpretările sau modernizările pot fi pozitive dacă respectă rădăcinile tradiționale și semnificațiile originale, oferind o punte între vechi și nou.
Documentarea locală — mai ales din Ţara Făgărașului și zone în Transilvania — menționează diverse tipuri de cete, identificate după accesoriile sau semnele lor distinctive:
Ceata cu bâtă sau băț: un tip de ceată care folosește ca element simbolic o bâtă sau bețe împodobite — recuzită care poate avea un caracter arhaic‑ritua, semn al tăriei și al protecției
Ceata cu turca (sau de „turcaşi”): aici element central e o mască, adesea reprezentând o capră sau altă formă zoomorfă, care joacă rolul unei fiinţe mitice, venerabile sau sacrificabile. Turca este „îmbrăcată/împodobită” de feciori, iar ceata merge cu ea pe la case unde prinde viață și adună în jurul ei veselie, teamă, farmec și poveste.
Ceata cu steag: un alt tip — ceata are un steag ca semn identitar/ritual, pe care îl poartă sau îl arborează la poarta gazdei. Steagul are o valoare simbolică — de identitate, de apartenenţă la ceată, de reprezentare a grupului.
Unele surse spun explicit că, în zona Făgărașului, există aceste trei tipuri de cete — „în funcție de accesoriile pe care le folosesc în timpul colindului: cu bâtă, cu turcă (mască) și cu steag”.
În satul Dăișoara, județul Brașov, colindatul de ceată bărbătească este un ritual viu, transmis din strămoși și păstrat cu mare grijă până în prezent. Obiceiul se desfășoară anual, începând cu 6 decembrie, când cetele de feciori se adună pentru a-și desemna funcțiile, a stabili detaliile organizatorice și a pregăti repertoriul muzical. Fiecare ceată își alege conducători precum „primar” sau „casier”, iar tinerii stabilesc împreună detaliile organizatorice, aleg muzicanții de stradă, data în care vor aduce lemne pentru încălzirea Căminului Cultural, unde se va organiza balul feciorilor pe 26 decembrie, ce și la ce feciori se mănâncă acasă în noaptea de colindat, etc.
În trecut, la Dăișoara o ceată număra doar cinci feciori, dintre care doar unul fără armată făcută. Astăzi, când tinerii sunt mai puțini și mai răsfirați prin orașele țării, intrarea în ceată se face de la 16-17 ani și în funcție de disponibilitate tinerii rămân în ceată până la căsătorie, uneori până la 32 de ani. Dincolo de reguli și funcții, ceata este un dans al vieții, o legătură între generații, între trecut și prezent.
Înainte de Crăciun, fiecare fecior își alege simbolic o fată care îi împodobește/gătește bățul și vrâsta cu iederă verde și flori (în trecut erau folosite florile care se puneau în piept la nunți) — un gest care odinioară însemna alegerea viitoarei mirese. Astăzi, gestul continuă să fie simbolic, dar încă poartă emoția și frumusețea unei tradiții care leagă tinerii și comunitate. În dimineața zilei de 25 decembrie, când feciorii și fetele se adună la Căminul Cultural din sat, fetele aduc căciulile cu vrâste și bețele împodobite, iar băieții oferă, la rândul lor, o ciocolată, în sen de prețuire pentru munca depusă, iar schimbul acesta simplu aduce continuitate unei bucăți de tradiție.
Pe 25 decembrie, prima zi de Crăciun, ceata pornește de la Căminul Cultural, însoțită de muzicanți — toba, saxofonul și acordeonul transformă pașii într-o melodie care răsună prin ulițele satului. Strigăturile tradiționale umplu aerul rece al dimineții:
„Pe ulița mândrii-n sus toate lămpile s-au stins, / Numai la mândruța mea arde lampa ca o stea.”
„Cât îi țara și Ardealul / Nu-i fecior ca dăișoreanul
Că-i înalt și subțirel / Parcă-i tras printr-un inel!”
Prima oprire este la biserică, unde feciorii primesc binecuvântarea preotului, apoi urmează jocul din fața școlii unde în fața părinților, a bunicilor și a sătenilor, ceata joacă o sârbă, o învârtită și o hațegană. Prima casă colindată este casa parohială, apoi la autoritățile locale, primarul și vice-primarul. După aceste momente se pornește din „grui” din capul satului din casă în casă, oriunde poarta este descuiată și sătenii își doresc să fie colindați. Fiecare casă devine un mic univers de sărbătoare, iar întreaga comunitate se reunește în jurul muzicii și jocului, într-un dans al tradiției și al timpului care se reînnoiește. Fata din casă este jucată de către primarul cetei, alături de ceilalți feciori și fete care se încing la joc în curțile și casele oamenilor. De obicei, colindatul întregului sat se întinde până în zorii dimineții de 26 decembrie. 
Dimineața, după ce colindul ajunge și la ultima casă din sat, feciorii se adună și-și spală fața cu apă rece la izvorul de la Oarda — un ritual de purificare, simbol al curățirii sufletului și al începutului unui nou ciclu, după o noapte în care s-a mâncat, jucat și cântat. Aici fetele îi așteaptă pe feciori cu „ștergare” (reg. pentru prosoape). Apoi urmează ultima colindare în biserică, înainte ca seara să înceapă balul feciorilor, un moment de bucurie, muzică și socializare, care adună satul întreg.
Colindatul de ceată bărbătească nu este doar un obicei — este un cântec al vieții și al timpului, o ceremonie prin care satul întreg respiră împreună, renunțând la grijile zilei și primind energia noului an. Prin băț, turcă, steag, vrâsta împodobită și muzica ce răsună în zăpadă, feciorii dau viață renovării simbolice a lumii, așa cum a făcut-o generație după generație.
Chiar și astăzi, în acest colț de lume, la Dăișoara, tradiția supraviețuiește. Ea este mai mult decât un obicei — este pulsul comunității, emoția tinereții și magia Crăciunului, care se împletesc într-un ritual ce leagă trecutul de prezent și aduce speranță în sufletele celor care îl trăiesc.
VĂ AȘTEPTĂM LA BALUL FECIORILOR!
Crăciun fericit tuturor!
Adrian-Cătălin Bulboacă, președintele Matricei Românești, cu un cald mesaj întru bucuria sărbătorii Nașterii Domnului.
Sărbătoarea Crăciunului este momentul perfect pentru a discuta cu copiii noștri despre valorile morale. Acestea depășesc ideea de dar și de decor festiv. În viziunea mea, ele sunt daruri sufletești, fără seamăn.
Vorbește-le copiilor! Despre generozitate vorbește-le, arătându-le bucuria de a oferi, nu doar de a primi. Implică-i în activități simple, precum donarea de jucării sau ajutorarea celor în nevoie.
Încurajează-i să practice recunoștința, reflectând împreună la lucrurile frumoase din viața lor – familia, prietenii sau momentele speciale.
Subliniază importanța dragostei și unității familiale. Crăciunul este despre timp petrecut împreună, despre a asculta și a împărtăși povești care ne apropie.
Povestește-le despre puterea bunătății, fie că este un zâmbet, o îmbrățișare sau o vorbă caldă. Explică-le că micile gesturi pot crea o atmosferă magică.
Nu în ultimul rând, amintește-le valoarea smereniei și a bucuriei în lucrurile simple. Povestiți împreună despre începuturile modeste ale Crăciunului și semnificația sa profundă.
Aceste conversații, purtate cu blândețe, îi pot ajuta să înțeleagă adevăratul spirit al sărbătorilor și să le transforme într-o experiență de suflet.
,,Bradul de Crăciun”
Într-o noapte geroasă de iarnă, doi copilași stăteau lângă focul din cămin, bucurându-se de căldură. Deodată, o bătaie ușoară în ușă le-a atras atenția. Curioși, au alergat să deschidă.
În prag, au găsit un copil sărman, desculț și îmbrăcat în zdrențe subțiri, tremurând de frig. Cu glas plin de compasiune, cei doi i-au spus:
– Vino, intră să te încălzești!
L-au condus la foc, i-au oferit o parte din cina lor modestă și l-au lăsat să doarmă în patul lor, preferând să se odihnească ei pe bănci din lemn.
În toiul nopții, o muzică cerească i-a trezit. Privind pe fereastră, au văzut un alai de copii îmbrăcați în straie strălucitoare, cântând din harpe aurite. În mijlocul lor, copilul sărman pe care îl adăpostiseră s-a arătat, acum purtând haine ce străluceau. Cu un zâmbet cald, le-a spus:
– Mi-a fost frig, și m-ați primit. Mi-a fost foame, și m-ați hrănit. Mi-ați oferit odihnă. Eu sunt copilul Iisus, umblând prin lume pentru a aduce pace și bucurie. Drept răsplată, fie ca acest brad să vă dăruiască în fiecare an daruri minunate.
Apoi a luat o ramură de brad de lângă casă, a plantat-o și a dispărut. Dimineața, ramura devenise un copac măreț, care în fiecare an rodea fructe de aur, dăruite copiilor buni și cu suflet curat.
București, 2 decembrie 2024 – Începând cu a doua zi a lunii decembrie, showroom-ul Învie Tradiția de pe strada Mihai Eminescu, nr. 142, Sector 2, București, se transformă într-un spațiu magic dedicat Sărbătorilor de iarnă. Până pe 20 decembrie, iubitorii tradițiilor autentice sunt invitați să descopere frumusețea artei populare românești în cadrul Târgului de Crăciun Învie Tradiția.
La fel ca și anul trecut, târgul este și online, pentru a veni în sprijinul celor mai ocupați dintre noi. Astfel, cei de acasă vor putea accesa în cadrul târgului următoarele categorii: Bunătăți Tradiționale Românești, Obiecte din atelierele meșterilor populari, Coșuri cadou de Crăciun, Cadouri corporate, Colțul artizanilor tineri, Cadouri pentru bugete mici și Vestimentație inspirată de tradiție. Pe lângă produsele principale din cadrul târgului, participanții au acces și la restul produselor adunate din toate colțurile țării, de la meșteri, artizani și producători locali.
Târgul de Crăciun Învie Tradiția promite o experiență de neuitat, oferind vizitatorilor o gamă variată de cadouri traditionale romanesti, create cu migală și pasiune de meșteri populari din cele mai renumite regiuni etnografice ale țării. Peste 2000 de obiecte unice, de la decorațiuni de Crăciun și articole vestimentare inspirate de portul popular, până la bunătăți culinare specifice sărbătorilor, vor fi disponibile pentru cei care doresc să aducă spiritul autentic al României în casele lor.
Pe lângă obiectele destinate publicului larg, târgul oferă și o zonă specială pentru cadourile corporate, ideale pentru companiile care doresc să îmbine tradiția cu eleganța în darurile oferite partenerilor de afaceri și angajaților. Cu o varietate de coșuri cadou și pachete personalizabile, Învie Tradiția oferă soluții adaptate pentru fiecare buget și preferință.
Participanții la târg vor avea ocazia să se bucure de o atmosferă caldă și primitoare, încărcată cu povestea și meșteșugul înrădăcinat în istoria și cultura satului românesc.
Învie Tradiția este un proiect național care susține meșterii populari și producătorii locali, contribuind la promovarea și perpetuarea meșteșugurilor tradiționale românești. Cu fiecare ediție a târgului, Învie Tradiția aduce în prim-plan frumusețea artei populare și creează o punte între trecut și prezent, oferind o nouă piață de desfacere pentru produsele autentice.
Pentru mai multe informații despre târgul de Crăciun și oferta de produse, vă invităm să ne vizitați pe www.invietraditia.ro.
Strada Mihai Eminescu, nr. 142, Sector 2, București
Email: office@invietraditia.ro
Telefon: +4 0740 821 317
Pe 15 noiembrie a început Postul Crăciunului, unul dintre cele patru posturi importante din calendarul creștin ortodox. Acest post are o semnificație profundă pentru credincioșii din România, fiind o perioadă de pregătire spirituală pentru sărbătoarea Nașterii Domnului. În cele 40 de zile de post, până pe 24 decembrie, credincioșii sunt chemați la rugăciune și smerenie.
Postul Crăciunului simbolizează timpul de așteptare și pregătire pentru venirea Mântuitorului Iisus Hristos pe pământ. Este o perioadă de curățare sufletească și trupească, menită să apropie credincioșii de Dumnezeu și să îi ajute să întâmpine nașterea Domnului cu bucurie și liniște interioară. Prin cele 40 de zile ale sale, Postul Crăciunului ne amintește de postul ținut de Moise pe Muntele Sinai, în așteptarea cuvintelor lui Dumnezeu gravate pe tablele de piatră ale Legii. Astfel, prin post și rugăciune, creștinii se pregătesc să primească în sufletele lor Cuvântul lui Dumnezeu, întrupat și născut din Fecioara Maria.
În comparație cu Postul Paștelui, Postul Crăciunului este blând – oferă credincioșilor mai multe zile de dezlegare la pește, vin și untdelemn. În perioada postului, credincioșii trebuie să se abțină de la consumul de produse de origine animală, precum carne, ouă și brânză. În anumite zile, peștele poate fi consumat. Anul acesta, în 2024, principalele zile de dezlegare la pește sunt: 21 noiembrie (Intrarea Maicii Domnului în Biserică), sâmbetele și duminicile din post (cu excepția perioadelor de post aspru), 30 noiembrie (Sf. Andrei) sau 6 decembrie (Sf. Nicolae).
În această perioadă, cei care țin post sunt încurajați să participe la Liturghie și să folosească timpul pentru introspecție, ajutorarea celor în nevoie și împăcarea cu aproapele.
Părintele Vasile Ioana, parohul Bisericii “Sfântul Nicolae Dintr-o Zi” din București, a descris, pentru Digi24, postul astfel: “Fiecare mare sărbătoare este precedată de o perioadă de așteptare. Postul Crăciunului este o perioadă de curățare sufletească și trupească, prin participarea la slujbe, spovedanie și împărtășanie.” În general, preoții spun despre postul Crăciunului că este o perioadă de așteptare și împăcare, similar cu așteptarea poporului din Vechime a venirii Mântuitorului.
În perioada Postului Crăciunului, credincioșii români respectă o serie de tradiții și obiceiuri străvechi. Una dintre tradiții este colindatul, care, deși începe oficial pe 24 decembrie, pregătirea colindelor este o activitate importantă pe parcursul postului. În multe regiuni, în timpul postului, se face curățenie generală în casă, aceasta fiind asociată cu curățenie sufletului. În această perioadă se evită certurile, în timp ce se intră într-o atmosferă plină de liniște, specifică Crăciunului.
Pentru un post reușit, este recomandat pentru credincioși să-și planifice mesele, adoptând o alimentație echilibrată pe bază de legume, fructe, nuci și cereale. Citirea Bibliei și rugăciunea pot întări legătura spirituală. Cel mai important, însă, este ca postul să fie privit cu bucurie – în loc să fie considerat o obligație dificilă, postul poate fi privit drept o ocazie de creștere spirituală, ce aduce liniște.
“Omul nu este chemat doar în perioada postului să fie blând și bun, ci permanent. Îndemnul meu pentru toți credincioșii este să vină la biserică, să participe la slujbe, să se spovedească, să se împărtășească și să fie buni cu toți cei din jurul lor în fiecare zi”, a adăugat Părintele Vasile Ioana în cadrul interviului acordat celor de la Digi24.
Sursă foto: radiorenasterea.ro
Adrian-Cătălin Bulboacă, președintele Matricei Românești, cu un cald mesaj întru bucuria sărbătorii Nașterii Domnului.
Minunatele zile ale sărbătorii Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos să vă găsească la ceas de bucurie alături de cei dragi!
Ca în fiecare an, în perioada Sărbătorilor de iarnă, Învie Tradiția, proiectul național de susținere a meșterilor populari români, organizează un târg de cadouri de Crăciun. La fel ca în anii precedenți, vizitatorii târgului vor avea acces la peste 2000 de produse realizate în atelierele meșteșugarilor populari din zonele principale de tradiție ale țării noastre. La acestea se adaugă și o selecție vastă de bunătăți tradiționale românești, articole vestimentare, ornamente și decorațiuni de Crăciun, și multe altele. Târgul va avea loc în perioada 1-22 decembrie 2023, online și offline.
Dacă în anii precedenți târgul a avut loc fizic, anul acesta organizatorul realizează un târg online, pentru a veni în sprijinul celor mai ocupați dintre noi. Astfel, cei de acasă vor putea accesa în cadrul târgului următoarele categorii: Bunătăți Tradiționale Românești, Obiecte din atelierele meșterilor populari, Coșuri cadou de Crăciun, Cadouri corporate, Colțul artizanilor tineri, Cadouri pentru bugete mici și Vestimentație inspirată de tradiție. Pe lângă produsele principale din cadrul târgului, participanții au acces și la restul produselor adunate din toate colțurile țării, de la meșteri, artizani și producători locali.
Organizatorul oferă posibilitatea de a personaliza cadourile, de a le trimite către cei dragi din alte zone ale țării, însoțite de o felicitare, prin curier. Iar cei care doresc să facă o plimbare sunt așteptați și în showroom-ul Învie Tradiția de pe strada Mihai Eminescu, nr. 142, Sector 2, București pentru o experiență inedită a tradiției românești.
Învie Tradiția a luat naștere ca un proiect național dedicat meșterilor populari și producătorilor locali, precum și a păstrării meșteșugului tradițional. Acesta își propune să documenteze și să promoveze arta populară născută la sat, care încă este vie și foarte bogată în cele mai multe regiuni etnografice din România și să creeze o nouă piață de desfacere pentru produsele meșteșugărești.
Astăzi, Taina cea din veac ascunsă și îngerilor neștiuți, oamenilor se descoperă. Dumnezeu cel veșnic Se smerește, din Sfânta Fecioară Se naște și în ieslea Betleemului Se așază. Dumnezeu, Cel ce peste toate stăpânește și tuturor lege a dat, astăzi în brațe este purtat și în scutece înfășat.
Din lumină acestei tainice iconomii dumnezeiești să ne luminăm sufletește și cu cetele cele îngerești să cântăm:
Să se bucure Cerul, să se veselească pământul, că S-a născut pe pământ Dumnezeu cel mai înainte de veci și, în dragostea Sa cea mare, pe toți ne-a îmbrățișat.
Minunatele zile ale sărbătorii Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos să vă găsească la ceas de bucurie alături de cei dragi!
Pe parcursul primelor veacuri, Crăciunul nu a fost sărbătorit. De la sfârșitul sec. III a început să fie sărbătorit împreună cu sărbătoarea Teofaniei (Boboteaza), pe data de 6 Ianuarie. Începând cu sec. IV, după multe dezbateri și neînțelegeri, s-a hotărât ca sărbătoarea Crăciunului să fie celebrată pe 25 decembrie. Au fost propuse diferite luni, în principal, din cauza faptului că nici în Vechiul Testament, dar nici în Noul Testament, nu se dau detalii cronologice în legătură cu momentul nașterii lui Hristos. Biserica a stabilit ziua de 25 decembrie ca zi de sărbătoare a nașterii lui Hristos, pentru ca aceasta să înlocuiască marea sărbătoare națională a lui Sol Invictus. Data a fost stabilită prima dată în Apus, iar în Răsărit a venit aproape de sfârșitul sec. IV. efinirea acestei sărbători a avut loc în Occident, în timp ce în Orient a venit spre sfârșitul secolului al IV-lea. Știm că Crăciunul a fost sărbătorit pentru prima dată la Constantinopol în 378 și în Antiohia în 386. Pentru Antiohia, cunoaștem data datorită unui discurs al Sf. Ioan Gură de Aur, rostit cu ocazia sărbătorii. Ceea ce este surprinzător este că la Betleem, locul de naștere al lui Hristos, Crăciunul a fost sărbătorit pentru prima dată în anul 433. Consolidarea sărbătorii se datorează Sf. Ioan Gură de Aur și Sf. Grigorie Teologul. Perioada dintre Crăciun și Lumini este numită de bizantini festivalul Kalandi.
Sărbătorile din Bizanț, în general, sunt strâns legate de biserică, și cu atât mai mult atunci când este vorba de sărbătoarea Crăciunului. În dimineața zilei de 25 decembrie se săvârșea în biserică Sfânta Liturghie, și pentru a sărbători nașterea lui Hristos, oamenii se așezau în așa fel încât să dea impresia unei peșteri, iar în centru era așezată un fel de saltea pe care zăcea un copil, reprezentându-L pe Hristos. Această tradiție este mărturisită până în secolul al XII-lea de Theodoros Balsamon.
În ziua de după Crăciun exista obiceiul de a schimba casele între ele, în dar, așa-numita „lohozema”. Lohozema era un fel de supă, în care se amesteca grisul copt și se dădea vacilor pentru a produce mai mult lapte, iar în ziua de după Crăciun și se dădea în dar conform tradiției, în cinstea Fecioarei Maria. Acest obicei a fost criticat de Biserică și desființat prin canonul al 79-lea al Sinodului Trulan. Totuși, Simeon Metafrastul îl menționează în secolul al X-lea, ceea ce arată că, în ciuda eforturilor Bisericii, obiceiul nu a pierit. Se pare, însă, că până în secolul al XII-lea tradiția a fost abandonată, cel puțin la Constantinopol.
În timpul festivalului, oamenii aveau grijă să-și păstreze casele ordonate, își împodobeau ferestrele, curățau drumurile și își împodobeau magazinele. De asemenea, erau împodobite și diverse monumente publice. Decorul consta în principal din rozmarin, ramuri de mirt și flori de sezon.
Bizantinii, pe tot parcursul sărbătorilor, atunci când intrau în casă, cântau colindele întotdeauna în acompaniamentul unor instrumente muzicale. Colinde cântau și copiii, care, însă, adăugau și niște versuri de laudă proprietarilor caselor pentru a primi și o răsplată corespunzătoare.
Pe lângă adulți și copii, colinde erau cântate de membrii orchestrelor, care se plimbau pe străzi mai ales seara, cântând, și nu se opreau decât dacă erau nu erau plătiți, sau tratați.
În cele douăsprezece zile de sărbătoare, bizantinii se deghizau, purtând diverse măști și costume, și, în același timp, colindau de cele mai multe ori cu fețele acoperite, bătând la ușile caselor și deranjând proprietarii.
Împăratul a dat poruncă să se țină curse de cai în zilele de sărbătoare, spectacol foarte drag bizantinilor. Biserica a avut o reacție negativă asupra acestui lucru și a încercat să oprească această practică, dar nu pare a fi reușit, întrucât aceste spectacole au continuat fără încetare.
Constantin al VII-lea Porfirogenetul, în lucrarea sa De Cerimoniis, menționează că în ziua de Crăciun, împăratul intra în Hagia Sofia purtând coroana și hlamidă, însoțit de toți slujitorii curții imperiale. Pe drumul de la palat la biserica cea mare, oamenii îl aplaudau, iar reprezentanții Municipiilor îi adresau urări. Străzile erau îngrijite și împodobite cu crengi de mirt, rozmarin și flori.
Aflându-se în Hagia Sofia, împăratul își dădea jos coroana înaintea porților împărătești, se întâlnea cu Patriarhul și intrau împreună în biserică. Apoi, mergând spre Altar, împăratul se închina, și apoi se retrăgea în tronul împărătesc, până în momentul la care urma să se împărtășească. La întoarcerea sa, poporul îl aplauda iarăși pe împărat, în timp ce se auzeau și salutări în limba latină. Urma apoi o masă magnifică la palat, la care participau membri ai curții imperiale, diplomați străini și doisprezece oameni săraci corespunzători ucenicilor lui Hristos. În acea zi, arestările au fost interzise doar pentru contravenții minore.
Ziua de 1 ianuarie era dincolo de prima zi a lunii și prima zi a anului, lucru care fusese deja stabilit încă din secolul I î.Hr. Această sărbătoare a fost păstrată și de bizantini, care, ca și romanii, obișnuiau să-și împodobească tocurile ușilor cu crengi de dafin, sau coroane de flori. Această zi era sărbătorită cu mare bucurie de către bizantini, iar pe parcursul ei se schimbau daruri bănești. Copiii primeau cadou în urma schimbului de urări, o monedă. Cu toate acestea, în afară de cadourile bănești, oamenii făceau schimb de cadouri, fructe și dulciuri. Exista, de asemenea, impresia că ziua Crăciunului trebuie petrecută în cât mai multă veselie și fericire pentru a avea un an fericit. De aceea, aveau obiceiul de a se distra cu mese și dans, dar și de a se deghiza în diverse animale. Și bizantinii au fost proactivi și aveau grijă ca prima persoană care intra în casa lor la în prima zi de Ianuarie să le aducă și noroc pentru noul an, credință care este valabilă și astăzi.
La Constantinopol, câtă vreme instituția vasalajului era în vigoare, domnitorul împărțea poporului săculeți cu bani. Începând cu perioada lui Iustinian I, s-a dat ordinul de a se distribui doar monede de argint, miliaresioane, dar nu de aur. Pe 3 ianuarie aveau loc curse de cai, urmate de banchete și jocuri de noroc. În palat, împăratul dădea banchete magnifice.
Din luna noiembrie până la începutul lunii ianuarie, românii sunt invitați să se bucure de magia sărbătorilor de iarnă vizitând superbele târguri de Crăciun organizate în marile orașe din țară. Vizitatorii se pot destinde participând la activități pentru întreaga familie, savurând bucate preparate cu grijă, bucurându-se de concertele tematice. Mirosul de cozonac și de vin fiert completează cadrul de poveste, iar obiectele decorative sau hainele populare pregătite cu grijă de artizani locali își așteaptă cumpărătorii, cu speranța că vor aduce bucurie în sufletele celor le cumpără.
Târgurile de Crăciun sunt printre cele mai așteptate evenimente în perioada iernii, mii de participanți trecând pragul acestora an de an. Copii, părinți și bunici se lasă purtați de atmosfera de poveste, petrecând împreună momente speciale.
În ultimii ani, în România, din ce în ce mai multe târguri de Crăciun sunt organizate la nivel național. Mai jos vei găsi o selecție a celor mai mari dintre acestea.
Mult așteptatul Târg de Crăciun din capitală se desfășoară anul acesta în perioada 20 noiembrie – 26 decembrie în Piața Constituției. Accesul vizitatorilor este gratuit, târgul fiind deschis de luni până vineri în intervalul 12:00-23:00, iar sâmbăta și duminica între 10:00-23:00. Printre atracțiile din acest an se numără concertele live, Căsuța lui Moș Crăciun, patinoarul, caruselul, precum și roata panoramică.
Destinație de neratat pentru bucureșteni și turiștii din țară sau străinătate, Piața Constituției îmbracă haine de sărbătoare și găzduiește, pe perioada Târgului de Crăciun București 2022, diferite zone tematice.
Peste 70 de căsuțe de lemn sunt amplasate, ce așteaptă vizitatorii cu decorațiuni de iarnă, jucării, obiecte handmade, suveniruri tradiționale, produse alimentare de sezon ce pot fi cumpărate. Vizitatorii vor putea găsi, de asemenea, și produse realizate de meșteșugari, artiști plastici, artizani și creatori autohtoni – de la globuri din sticlă pictate manual, ornamente pentru brad, accesorii și bijuterii, până la produse de ceramică din Horezu, Corund și Baia Mare, ii, icoane și obiecte realizate din lemn cioplit.
Pentru cei mici, organizatorii au gândit spații dedicate activităților și jocurilor interactive. Căsuța lui Moș Crăciun îi așteaptă pe micii vizitatori, unde aceștia vor avea ocazia să vorbească cu Moșul și să își facă poze cu acesta, fiind întâmpinați de spiriduși.
Un brad de mari dimensiuni completează atmosfera festivă, alături de un patinoar de peste 30m lungime și 20m lățime, un carusel și o roată panoramică, înaltă de aproape 40m. În plus, vizitatorii se pot încălzi și răsfăța cu delicatese de iarnă în zona food truck-urilor.
În weekendurile și sărbătorile legale din perioada 20 noiembrie -26 decembrie 2022, numeroase spectacole și concerte tematice sunt programate. Pe scena amplasată în fața Palatului Parlamentului vor urca coruri de la Palatul Național al Copiilor și Opera Comică pentru copii, artiști și grupuri vocale ale unor lăcașuri de cult religios și instituții ce promovează creația românească tradițională.
Colinde, cântece tradiționale, alături de spectacole de datini și obiceiuri prezentate de ansambluri folclorice din diferite zone ale țării vor întregi tabloul, contribuind la crearea unei atmosfere de basm.
Sursă fotografii: Facebook – ARCUB
Cel mai așteptat eveniment de iarnă din Sibiu, Târgul de Crăciun își așteaptă vizitatorii în perioada 11 noiembrie 2022 – 2 ianuarie 2023. Ajuns la cea de-a 15-a ediție, Târgul de Crăciun este organizat în Piața Mare din Sibiu, accesul vizitatorilor fiind permis zilnic în intervalul 11:00-22:00.
Numeroși expozanți așteaptă cu nerăbdare vizitatorii, cu obiectivul de a le oferi acestora experiențe de poveste. Cei mici se pot bucura de diversele atracții pregătite special pentru ei, precum patinoarul în aer liber. În plus, sunt așteptați la Atelierul lui Moș Crăciun.
Veniți din toată țara, expozanții întâmpină vizitatorii cu o gamă extinsă de produse, precum decorațiuni de Crăciun, bijuterii din porțelan, căni pictate manual, coronițe, ghirlande, globuri, obiecte specifice Crăciunului sculptate manual, precum și diverse specialități gastronomice.
Spectaculoasele proiecții vor lumina fiecare clădire din Piața Mare, întreținând atmosfera feerică a evenimentului. În plus, acestea vor da strălucire întregului Târg, într-o manieră unică, transformând centrul Sibiului într-un loc de poveste.
Sursă fotografii: targuldecraciun.ro
Clasat pe locul 6 în 2021 în topul celor mai frumoase târguri de Crăciun din Europa, Târgul de la Craiova este, și anul acesta, singurul târg de Crăciun din România nominalizat în topul celor mai frumoase evenimente de acest gen din Europa.
Deschis în data de 11 noiembrie 2022 cu un concert susținut de unii dintre cei mai îndrăgiți artiști români, târgul va putea fi vizitat până pe 8 ianuarie 2023. Căsuțe de poveste unicat, un brad înalt de peste 20 metri, peste un milion de beculețe și figurine luminoase, alături de un patinoar de 700mp așteaptă să-și primească oaspeții.
Târgul de Crăciun din Craiova se desfășoară anul acesta pe o suprafață de peste un kilometru pătrat, respectiv în cinci zone: Piața Mihai Viteazul, Centrul Vechi, esplanada Teatrului Național, zona Doljana și Părculețul de la Catedrala Sf. Dumitru.
Vizitatorii sunt așteptați cu numeroase produse specifice sezonului pe care le pot cumpăra de la cei peste 70 de comercianți din Craiova și din toată țara: mâncare tradițională, jumări, brânzeturi, vin fiert, cozonaci, gogoși, turtă dulce, decorațiuni și cadouri hand-made, globuri sau coronițe.
Pentru prima dată, va fi amplasată o roată panoramică pe esplanada Teatrului Național, acolo unde peste 20 de food truck-uri din toata țara vor fi prezente pe toată perioada târgului.
Sursă fotografii: Facebook – Târgul de Crăciun Craiova
Deschis în data de 27 noiembrie, Târgul de Crăciun din Timișoara își așteaptă oaspeții până la data de 2 ianuarie 2023. Numeroase atracții sunt pregătite să întâmpine vizitatorii, precum patinoarul, caruselul, roata panoramică, photo booth-ul sau activități VR. De la eveniment nu lipsește nici Căsuța lui Moș Crăciun, cu ateliere creative de felicitări, de decorat turtă dulce sau de pictură pe ceramică. Peste 75 de comercianți au pregătit cele mai bune produse de sezon. Pe scena din Piața Victoriei vor urca, timp de lună, artiști timișoreni și invitați, Moș Crăciun, dar și colindători de pretutindeni.
Sursă foto: Facebook – Târgul de Crăciun din Timișoara, Viorel Predut
Deschis în data de 30 noiembrie 2022, Târgul de Crăciun de la Brașov își ține porțile deschise până pe 8 ianuarie 2023. Piața Sfatului găzduiește, și anul acesta, mult așteptatul eveniment de sezon. Participanții sunt așteptați cu mâncăruri tradiționale, prăjituri aromate, iar pentru micii vizitatori sunt programate o serie de activități, printre care se numără și Atelierul lui Moș Crăciun.
Bradul de Crăciun completează imaginea de poveste, iar participanții vor avea ocazia să cumpere mezeluri locale, preparate cu specific, alimente vegetale, dulciuri și produse artizanale.
În cadrul evenimentului sunt programate concerte de colinde susținute de coruri școlare, expoziții de artă, serate de muzică și multe altele. Patinoarul îi așteaptă, de asemenea, pe participanți, intrarea fiind gratuită. În plus, din programul evenimentului fac parte și ateliere de realizare decorațiuni și cadouri de Crăciun.
Sursă fotografie: Facebook – Informația Brașovului
Târgul de Crăciun de la Cluj și-a deschis porțile în 18 noiembrie, fiind deschis până pe 31 decembrie. Până la finalul anului, kilometrul zero al Clujului, Piața Unirii, se transformă într-un loc magic de relaxare și sărbătoare în care vizitatorii sunt invitați să trăiască magia sărbătorilor de iarnă.
În perioada în care târgul va fi deschis sunt programate peste 120 de ore de muzică, mari artiști, zeci de coruri și colindători de la grădinițele, școlile și liceele din oraș urmând să urce pe scenă.
Tramvaiul lui Moș Crăciun va circula pe toată durata târgului, în intervalul 16:00-18:00, pe traseul Gară-Bucium, cei mici fiind întâmpinați, în anumite zone, chiar de Moș Crăciun. Cei mici vor putea, de asemenea, să lase scrisoarea pentru Moș la Căsuța acestuia. 86 de căsuțe cu bunătăți și cadouri de la producători locali, caruselul, bradul, roata panoramică și poveștile la gura sobei completează atmosfera.
Sursă fotografii: Facebook – Târgul de Crăciun Cluj-Napoca
În perioada 2-26 decembrie, orădenii, alături de participanți din toată țara și din străinătate sărbătoresc magia sărbătorilor de iarnă în Piața Ferdinand și Piața Unirii, îmbrăcate în decoruri festive.
În Piața Ferdinand, căsuțele de lemn îi așteaptă pe vizitatori cu cadouri meșteșugite, podoabe de iarnă, dulciuri și bunătăți locale. Tot aici, pentru cei mici sunt organizate o serie de activități ce prevăd multă distracție și voie bună.
Piața Unirii găzduiește o roată panoramică gigantică, un patinoar și clasicele food trucks, pline de delicii culinare. Moș Crăciun va fi și el prezent la eveniment, în căsuța lui de lângă bradul cel mare.
Pe scena din Piața Unirii vor urca artiști români și internaționali, ce vor bucura participanții cu colinde, datini și tradiții bihorene.
Sursă fotografii: Facebook – Targul de Craciun Oradea
Întrucât drumul este adesea mai important decât destinația, vă dorim să aveți o călătorie frumoasă către Răsăritul cel de Sus.
O mică urare din partea noastră:
Sus pe culme bradul verde
Sub zăpada albicioasă
Printre negură se pierde
Ca o fantasmă geroasă,
Și privește cu-ntristare
Cum se primblă prin răstoace
Iarna pe un urs călare,
Iarna cu șapte cojoace.
El se scutură și zice:
„În zadar tu, vrăjitoare,
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fără soare.
În zadar îngheți pământul,
Ucizi florile și stupii
Și trimiți moartea cu vântul
Și trimiți foamea cu lupii.
În zadar a ta suflare
Apa-n râuri o încheagă,
Șterge urma pe cărare
Și de mine m-i leagă.
În zadar aduci cu tine
Corbul negru și prădalnic,
Și din codrii cu jivine
Faci să iasă urlet jalnic.
În zadar, urgie crudă,
Lungești noaptea-ntunecoasă
Și, râzând de-a lumii trudă,
Scurtezi ziua luminoasă.
În zadar îmi pui povară
De zăpadă și de gheață.
Fie iarnă, fie vară,
Eu păstrez a mea verdeață! ”
Dragi copii din țara asta,
Vă mirați voi cum se poate
Moș Crăciun din ceriu de-acolo
De le știe toate-toate…
Uite cum, vă spune badea…
Iarna-n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră să vă vadă…
Îngerii se uită-n casă,
Văd și spun – iar Moșul are
Colo-n ceriu la el, în tindă,
Pe genunchi o carte mare…
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil și ce purtare…
Și de-acolo știe Moșul,
Că-i șiret el, lucru mare.
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c-așa vrea Dumnezeu.
Și numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge-atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.
Și tace-apoi și-adoarme când viscolele pier.
În noaptea asta însă vin îngerii din cer
Și zboară-ncet de-a lungul pădurilor de brad,
Și cântă-ncet; și mere și flori din sân le cad.
Iar florile s-anină de ramuri până jos
Și-i cântec de lumină și-așa e de frumos!
Iar brazii se deșteaptă, se miră; asta ce-i!,
Se bucură și cântă cu îngerii și ei.
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ți trimite dintr-însa Dumnezeu.
Un înger rupe-o creangă din brazii cu făclii
Așa cum a găsit-o, cu flori și jucării.
Departe într-un staul e-n fașe-acum Isus
Și îngerii, o, câte și câte i-au adus!
Dar el e bun și-mparte la toți câți îl iubesc –
Tu vino și te-nchină, zi: „Doamne-ți mulțumesc”.
Nu prea știu cum ar trebui să vorbim despre colinde. Colindele au ceva de abur – mâna-l scapă, obrazul parcă-parcă-l simte, doar inima îl poate cuprinde – și asta dacă e bine acordată, ceea ce, hai să recunoaștem, nu ni se întâmplă prea des.
Colindele dau și cer tihnă, cer și dau un alt ritm sufletesc.
Cer să închizi ochii, prea iritați de orgia de beculețe.
Cer să-ți cureți urechile de zoaiele radioactive al căror nume se termină de obicei cu „FM”.
Cer un alt fel de a respira.
Cer să nu fii burdușit de spiritul bulimic al zeului Xmăs.
Cer să nu fii lerofob.
Nu, colindele nu sunt „cântece de sezon”, ci invocații ce sfâșie spațiul profan și dezleagă timpul smintit în care trăim.
„Nalt e cerul și adânc” – colindele pun în paranteză fantasma spațială în care trăim. Cerul este pe cât de înalt, pe atât de adânc, fiindcă existența noastră nu e, nu trebuie să fie mișcarea debilă unor puncte de pe axele oX – oY*…
… ci pulsiune paradoxală – cu cât te cobori mai temeinic, cu atât te înalți mai rodnic. La Stea nu ajungi decât din hăul Ieslei.
… și reflexie – cu cât mai adânc cerul dinăuntru, cu atât mai înalt cel de dinafară. Cu cât mai plat cerul inimii, cu atât mai sec și mai apăsător cerul de deasupra.
Așa că „oaspeți cu azur în gene” nu e metaforă, ci simpla descriere a celor care (pe)trec prin faldurile acestor văzduhuri, ba în pogorământ fulgerător, ba urcând pe treptele ninse ale scării lui Iacob.
Tot în aceeași colindă, se îngână: „Bacii lepădară grija / Astăzi lupii țin ajun / Porumbeii nu visează / Vânt de uliu căpcăun”. Și uite, gazdă bună, cum colinda i-a pus timpului pauză, cum eternitatea îl soarbe „într-o clipă”, cu tot cu războaiele și cinismele, cu tot cu fricile și luptele pentru supraviețuire**. Piua. Stop joc. Stop cadru. Lumea rămâne pe loc ca-ntro fotografie, își trage puțin sufletul ca să ții minte, gazdă bună, că niciunde și nicicând pacea nu se poate naște din viteză și din zbucium. Și nu e „pace albă” până când nu putem auzi rumegatul boilor din iesle, adică până nu suntem prezenți Acolo.
Astfel, nu e întâmplător că cele mai strașnice colinde sunt cele ale copiilor, monahilor și deținuților. Fiecare dintre aceste categorii are o relație proprie cu spațiul și timpul. Copiii trăiesc natural într-un NespațiuNetimp al cărui puls încă e dat de apropierea de Rai și de frăgezimea vârstei, nu de inflexibilitatea monotonă a vieții noastre civilizate & pasteurizate. Monahii își asumă abandonarea spațiutimpului lumesc pentru a pregusta NespațiulNetimpul de Dincolo. Iar deținuții, cei siliți să trăiască în afara lumii noastre, evadează prin colind din spațiutimpul închircit al celulei, odihnindu-se vreme de câteva strofe în NespațiulNetimpul unui Dincolo unde nu există gratii.
Pentru deținuți, evadare diafană.
Pentru monahi, coloana sonoră a lui Dincolo.
Pentru copii, firescul clipei.
Mai mult decât noi – cei ce suntem necopii, nemonahi și nedeținuți – ei caută mângâierea, iar în colinda-iesle e mângâiere cât să încăpem toți, la grămadă…
M-aș opri aici. Decât cuvintele mele noduroase, mai potrivite sunt cântarea și tăcerea pentru a ne apropia de colindă – acest du-te-vino misterios împletit între Gazdă și oaspete, dincolo de geografie și dincoace de istorie.
Afară e ger, prin lume bântuie irozi mari și mici, cu trup și fără trup, înstăpâniți peste spațiul profan și timpul smintit acestor vremuri. Din acest spațiu și din acest timp suntem chemați să ieșim – cu dorul pușcăriașului,
cu râvna călugărului,
cu bucuria copilului,
pentru a-L întâlni pe Cel din „scaunul de odihnă”.
Așadar, să colindăm și să ne lăsăm colindați.
Crăciun tihnit!
*iar Descartes nu cântă colinde, cugetă și există și asta-i ocupă tot timpul…
**nici Darwin nu cântă colinde, în caz că exista vreun dubiu.
Ne-am continuat drumul prin Moldova și am avut plăcerea să ajungem la Mănăstirea ,,Alexandru Vlahuță’’ și să-l cunoaștem pe părintele protosinghel Zaharia Curteanu, care ne-a povestit cu ce bucurie sărbătoresc Nașterea Domnului în zona aceea și în special în mănăstirea unde viețuiește.
,,Sfinții părinți întotdeauna au accentuat ideea că Sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos este, alături de Învierea Sa, cea mai importantă sărbătoarea din anul bisericesc și este mama celorlalte sărbători. Fără Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos nu ar fi fost nici Învierea Domnului, nici sărbătorea Cincizecimii. Este o mare taină modul în care Dumnezeu a ales-o pe Fecioara Maria să Îl aducă în lume de Domnul Iisus Hristos și lucrul acesta cu greu poate fi înțeles de mintea umană, anume cum un om poată să-L nască pe Dumnezeu.”
,,Eu sunt puțin dezamăgit de modul în care creștinii înțeleg astăzi această sărbătoare, deoarece se poate observa modul extrem de superficial în care noi creștinii înțelegem să trăim sărbătoarea; aceasta nu mai este trăită în adevărata atmosfera duhovnicească, ci pur și simplu este doar o zi importantă în care mulți se gândesc la un eveniment religios, nu se implica sufletește, și nu trăiesc acel moment ca pe unul foarte important pentru ei la nivel personal. Din păcate, a ajuns creștinul de azi să fie pregătit de mass media pentru întâmpinarea unui anumit eveniment religios și nu de calendarul bisericesc sau de trăirea lui personală. Consider ca un Crăciun nu se poate trăi fără copii, simțim lipsa lor care amintește de evenimentul acesta și nu putem vorbi despre Nașterea Domnului fără să ne gândim la atmosferă în care mulți dintre noi am trăit sau poate ni s-a povestit de catre bunicii noștri. Toate tradițiile au scăzut astăzi fiind înlocuite de către noi, creștinii, cu niște obiceiuri mai mult sau mai puțin duhovnicești. Mă refer și la prezența la slujbă, a devenit una de rutină, înainte oamenii se pregăteau zile întregi, așa se petrec și la alte mari sărbători. Crăciunul din nefericire este înțeles că o perioadă în care noi primim cadouri și atât și dacă se poate să fim prezenți la slujba doar ca la un eveniment din viața noastră, dar nu este acel impact al prezenței lui Dumnezeu în inimile noastre”, ne spune părintele.
Mai sunt zone unde tradițiile încă sunt puternice, deoarece sunt susținute de preoți, se implică și au un impact foarte pozitiv asupra comunității. Fie se fac mici concerte de colinde, fie se dau mici cadouri pentru copii. ,,La noi aici vin în fiecare an colindători, avem în sat un profesor de muzică ce are un grup de colindători de 20-30 de copii care cânta la mandolina, având premii internaționale. Ceea ce am putut observa că de la an la an a mai scăzut numărul de copii, nu mai este acest interes pentru datini si sărbători. Lipsa tradițiilor se observă în zilele noastre, ar trebui să ne implicăm mai mult în aceste tradiții.”
,,Trebuie să avem o lucrare mai pronunțată în privința întâlnirii euharistice cu Hristos, nu sunt obișnuiți oamenii pentru astfel de zile atât de importante. Trebuie o pregătire din timp, în zilele de astăzi toți lăsăm pe ultima sută de metri, bineînțeles din diferite motive lumești. Noi clericii trebuie să fim un exemplu pentru ei și să îi îndrumăm.”
,,Călugări fiind, oameni rămânem în esență”
,,Aici în sat avem niște familii care ne sună în fiecare an să venim să îi colindăm, ceea mă bucura și îmi dă speranță că acest spirit al Nașterii Domnului nu s-a terminat in sufletele oamenilor. Acest colind le da o bucurie sufletească și îi propulsează în spiritul Crăciunului.”
,,Bucuria Nașterii Domnului fără un colind autentic nu poate fi deplina. Se promovează la televizor colindele fără Hristos, trebuie accentuat, cine este Hristos, rolul Lui în istoria mântuirii întregului neam.”
,,Vine secularizarea dar trebuie să stăm cât putem cu umărul împotriva ei, că altfel toate sărbătorile vor deveni pur și simplu un eveniment. La evenimente mergi fără să te pregătești sufletește, mergi pentru că trebuie, da bine să fii acolo, dar sărbătoarea religioasă este momentul când și tu te implicat, ești acolo cu sufletul.”
,,Este trist pentru noi care ne bucurăm de prezența oamenilor, nu știm cum vor decurge lucrurile, dar nu mă aștept la bucuria de altă dată. Omul neimplicându-se fizic, nefiind prezent fizic va există o obișnuită, poate să fie prezent și virtual (online). Pe viitor sigur va fi un impact asupra acestui lucru, se vor obișnui să asculte la televizor sau pe telefon un colind, nu o să mai fie acea trăire sufletească și apropiere duhovnicească. Se va da deoparte prezența fizică, factorul uman. Omul nu se mai implica personal în actul evenimentului religios, acesta va fi pe termen lung o consecință. Oamenii aceia se vedeau după un anumit timp, oamenii se bucurau împreună. Era un moment în care se împăcau între ei dar și în fața lui Dumnezeu. Fără o participare fizică nu putem vorbi de o bucurie și de o trăire deplină. O sărbătoare fără bucurie.”
,,De câțiva ani se pune accentul pe Crăciun, Crăciunul care nu amintește de momentul Nașterii Domnului. Crăciunul este un cuvânt care a luat o altă semnificație. Omul înțelege Crăciunul că momentul în care primește cadouri, deși cadoul acesta îl regăsim în eveniment, este darul pe care Dumnezeu l-a făcut omului, nașterea Pruncului și noi dăruim celorlalți prin ceea ce am primit noi de la Dumnezeu, dar dincolo de dar trebuie să îl vedem pe Dăruitor. Da, bineînțeles se pierde puțin semnificația biblică.”
,,Începe cu 2-3 zile înainte, pregătim bucatele, dar liturgic vorbind bucuria începe în momentul în care se dă binecuvântarea pavecerniței care se face atunci seara. După priveghere ne adunăm și cântăm colinde cu toții, pentru mine este important să îl colindăm noi pe Dumnezeu în biserică și după slujba privegherii mergem pe la câteva familii cu colindul. A doua zi majoritatea se împărtășesc și ne bucurăm de prezența creștinilor la slujbă. Eu provin dintr-o familie cu 5 copii și am o nostalgie în privința copiilor și de aceea îi chemăm în ziua Nașterii Domnului să le dăruim câte o mică atenție din partea noastră, urmând bineînțeles o masă festivă în comuniune, unde stăm de vorbă, dăm fiecăruia un mic cadou. Pe toți ne încearcă un sentiment de nostalgie când primim ceva, nu cred că nu ne ducem cu gândul la copilărie, Crăciun fără copilărie nu este Crăciun, fără bucuria aceea de a fi puri. Pentru mine Crăciunul înseamnă sărbătoarea copilăriei, sărbătoarea purității, sărbătoarea întâlnirii cu Hristos.”
Interviu realizat de Andrei Ispas
