23 noiembrie – 1 decembrie 2021, Sala Acvariu

Muzeul Naţional al Ţăranului Român

În perioada 23 noiembrie – 1 decembrie 2021, are loc expoziția trilingvă, foto-documentară Brukenthal – un european timpuriu, la Muzeul Național al Țăranului Român, Sala Acvariu, cu ocazia celebrării celor 300 de ani de la nașterea baronului Samuel von Brukenthal (1721 – 1803). Tânărul sas, din micuțul târg Nochrich, devine guvernator al Transilvaniei, contribuie în mod hotărâtor la europenizarea regiunii și fondează primul muzeu public din Sud – Estul Europei. Prin cariera sa, lasă în urmă o moștenire culturală de o asemenea valoare, încât, trecând și prin perioada comunistă, aceasta reușește să îi păstreze numele și perspectiva europeană, până astăzi.

Expoziția își propune o prezentare vie a operei și activității lui Samuel von Brukenthal, pe zece panouri. Broșura trilingvă, care însoțește expoziția, reproduce conținutul panourilor fără modificări și urmărește, astfel, să trezească interesul publicului larg față de o cunoaștere temeinică a acestei ilustre personalități, care ne inspiră și astăzi, prin exemplul său.

Vernisajul, în cadrul căruia vom asculta discursurile invitațiilor de onoare, printre care: dr. Virgil Nițulescu – Manager MNȚR, dr. Peer Gebauer – Ambasadorul Germaniei la București, dr. Theodor Paleologu – Președinte Fundația Paleologu, Sabin Luca – Manager MN Brukenthal, Laczikó Enikő – secretar de stat DRI și dr. Klaus Fabritius – Președinte al FDGR-Regiunea Extracarpatică, și în cadrul căruia ne vom bucura de o prezentare istorico-muzicală a biografiei baronului, susținută de istoricul Thomas Șindilariu, acompaniată de muzica preferată a lui Samuel von Brukenthal, are loc în ziua de 23 noiembrie 2021, ora 17.00, la sala Acvariu.

Evenimentul va fi transmis live pe pagina de Facebook a Muzeului.

Având în vedere restricțiile actuale, accesul la vernisaj se va face doar pe bază de invitație sau rezervare în prealabil la petra@cutimp.ro, în limita locurilor disponibile (30% din capacitatea sălii).

Expoziția:

Texte: Harald Roth și Thomas Şindilariu
Traduceri: Petra A. Binder, Thomas Şindilariu (română), Harald Roth (engleză)
Grafică: Anna Dejewska
Contribuții documentare: dr. Alexandru Sonoc (MNBrukenthal)
Contribuții comunicare și coordonare: dr. Dana Hrib. dr. Alexandru Chituță (MNBrukenthal)

Organizatorii și partenerii evenimentului la București: Forumul Democrat al Germanilor din România – Regiunea Extracarpatică, Departamentul pentru Relații Interetnice, Asociația Cu timp pentru cultură, Muzeul Național al Țăranului Român, Forumul Democrat al Germanilor din Cluj – Napoca, Muzeul Național Brukenthal.

Inițiatorii expoziției itinerante:

Forumul Cultural German pentru Europa de Est (Potsdam, Germania) în parteneriat cu Departamentul pentru Relații Interetnice, Muzeul Național Brukenthal, Forumul Democrat al Germanilor din Transilvania și Fundația Samuel von Brukenthal, și cu sprijinul Muzeului Național de Istorie a României, Arhivelor Naționale Sibiu, Institutului Transilvănean afiliat Universității Heidelberg, Arhivei Bisericii Negre, Verband der Siebenbürger Sachsen in Deutschland.

Expoziția va putea fi vizitată la Sala Acvariu, până pe 1 decembrie 2021, de marți până duminică, între orele 10.00 şi 18.00. Intrarea este liberă.

Expoziție de grup (video, foto, obiect) 14 – 24.10.2021

curator Marilena Preda Sânc

Vernisaj 14 octombrie 17:00 – 20:00, Muzeul Național al Țăranului Român

Muzeul Naţional al Țăranului Român vă așteaptă joi, 14 octombrie 2021, de la ora 17.00, la Sala Noua Galerie, la vernisajul expoziției Art and Landscape Narratives.

Artele vizuale actuale din România, practicile curatoriale, teoria artei și creația artistică se dezvoltă din ce în ce mai mult spre subiecte axate pe eco-democrație și pe existența umană în zilele noastre. Marilena Preda Sânc, cu o cunoaștere profundă a scenei de artă vizuală locală și mondială, coordonează o expoziție axată pe cercetarea conceptuală a contextelor sociale și politice, a problemelor de gen, a ecologiei și a istoriilor locale / globale, analizând efectele globalizării în era digitală și prezentarea, în perspective antropologice și geopolitice, a istoriilor unei omeniri care își redefinește identitatea spre o atitudine mai responsabilă.

„Practicile Eco Art reprezintă un teritoriu transdisciplinar, interstițial, hibrid și multimedial în arta contemporană. Artele vizuale se poziționează frecvent în sfera dialogului social, politic, educațional din perspectiva unei umanități opacizate de un consumism exacerbat. Natura și natura umană au avut de suferit. Eco Art aduce în atenție natura și pericolele generate de poluare dintr-o dublă perspectivă estetică și militantă. Esențial este să înțelegem Eco Arta ca un mod curat și etic de a gândi și reflecta lumea contemporană.” (Marilena Preda Sânc)

Expoziția Art And Landscape Narratives cuprinde creații realizate de artiștii: Felix Aftene, Jasmina Al-Qaisi, Cătălin Burcea, Zoița Delia Călinescu, Floriama Cândea, Claudiu Cobilanschi, Ilie Duță, Dorina Horătău, Ludic Collective, Andreea Medar si Mălina Ionescu, Răzvan Mihalachi, Marina Oprea, Magdalena Pelmuș, Alexandru Poteca, Adrian Simionuc.

Curator: Marilena Preda Sânc

Expoziția va putea fi vizitată la Sala Noua Galerie, până la 24 octombrie 2021, de marți până duminică, între orele 10.00 şi 18.00. Lunea este închis.

Producător: Asociația 4Culture

Co-Producător: WASP Studios

Program multianual co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național AFCN.

Parteneri media: Radio România Cultural, Modernism, Revista Zeppelin, Revista ARTA, Designist, Feeder, IQads, România Pozitivă

Programul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

ZENIT

Expoziția colectivului ARTHUB Bucharest la MNȚR

3 – 21 iunie 2021, Sala Acvariu

Asociația pentru Promovarea Artelor Contemporane, în parteneriat cu Muzeul Național al Țăranului Român, vă aşteaptă la Sala Acvariu, joi, 3 iunie 2021, de la ora 16.00, la vernisajul expoziţiei ZENIT.

Expoziția este deschisă până pe data de 21 iunie și se încheie cu un eveniment dedicat Solstițiului de vară.

Artiste și artiști: Liviu Acasandrei, Elena Andrei, Angela Bontaș, Ana Chiorean, Cristina Iacob, Adrian Laie, Lumi Mihai, Maia Ștefana Oprea, Nona Șerbănescu, Samir Vancica

Curatoare: Nona Șerbănescu

La granița dintre artă, cercetare antropologică, ritual și gândire magică, în continuarea demersului Mori și comori, mituri și rituri început în anul 2018, colectivul ARTHUB propune expoziția ZENIT. Proiectul se înscrie într-o familie de patru expoziții, în legătură cu cele patru cicluri vitale ale anului alături de NADIR (februarie 2022), SEMĂNAT (aprilie 2022) și MĂCINAT care a avut loc în noiembrie 2018 multi-sit la Muzeul Național al Literaturii Române, în spațiul public și la ARTHUB Bucharest (Th Aman).

Zenitul este amiaza, punctul de maximă luminozitate a soarelui, apogeul luminii din parcursul zilei, tot astfel cum Solstițiul de Vară marchează apogeul luminii din parcursul anului calendaristic. Desfășurându-se în intervalul 3-21 iunie 2021, expoziția ZENIT își propune să celebreze miracolul luminii și al vieții și cuprinde zilele din an în care natura se regăsește în punctul maxim vegetativ. Plecând de la acest pretext, artistele și artiștii propun o serie de lucrări, instalații și intervenții site-specific – în strânsă legătură cu „anatomia” spațiului gazdă, Sala Acvariu a Muzeului Național al Țăranului Român, un spațiu de trecere, luminat natural.

Lucrările de pictură, desen, instalație-obiect vor viza creșterea, vegetalul, lumina și legătura dintre obiceiurile tradiționale și evenimentele cosmice, începerea verii astronomice. Totodată propunem o analiză artistică în privința nevoilor și schimbărilor petrecute pe parcursul anului 2020, în primăvara în care omenirea s-a oprit în loc: revenirea la ritualurile pierdute ale pământului, agricultura de balcon și toate celelalte manifestări ale unei rupturi ale omului citadin contemporan de mediul său natural. În urma realizării expoziției și a documentării ce o precede va deriva o carte-obiect pe care colectivul o va lansa la finisaj, pe 21 iunie în cadrul unui performance dedicat luminii.

ARTHUB Bucharest este un proiect inițiat în 2013 de Asociația pentru Promovarea Artelor Contemporane. În cei 8 ani de activitate, proiectul a devenit mai mult decât un centru cultural multidisciplinar, în jurul său dezvoltându-se o comunitate de artiste și artiști din medii vizuale și  performative.

În prezent ARTHUB Bucharest funcționează în strada Vasile Lascar nr 63 cu 4 ateliere și un spațiu pentru evenimente culturale, deservind 7 artiști rezidenți și peste 10 colaboratori permanenți

Nona Șerbănescu (n. 1982) a terminat pictura la București în 2004. O preocupă subiectele sociale și / sau politice precum echitatea socială. În 2021 expune „Depozitul12 – Politici ale non-acțiunii” la Galeria Senat, în 2020 participă expozițiile Sororității Locomotive. În 2019 curatoriază și participă la expoziția „1977-1987” (ARTHUB) și ca autoare la Ex Cathedra Masculum (ALERT studio) în cadrul programului „Perspectivele și anatomia artei la feminin”. Este co-curatoare a ediției Bucharest Art Week din 2017 cu tema „Corespondența de război” în legătură cu situația din Siria. Este președinta Asociației pentru Promovarea Artelor Contemporane, coordonatoarea centrului cultural ARTHUB Bucharest, inițiatoarea Sororității Locomotive. Este mama a doi copii. Trăiește și lucrează în București.

Organizator: Asociația pentru Promovarea Artelor Contemporane

Expoziție găzduită de: Muzeul Național al Țăranului Român

Linkuri:

Eveniment Facebook

https://www.facebook.com/ArtHubBucharest

http://www.arthubbucharest.ro/

Expoziția va putea fi vizitată la Muzeul Național al Țăranului Român, Sala Acvariu, până la 21 iunie 2021, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00. Lunea este închis.

DECENII DE MEMORIE VIZUALĂ

Fotografii de Ana și Gheorghe Tripon

3-27 iunie 2021, Sala Irina Nicolau

Muzeul Național al Țăranului Român

Muzeul Textilelor, în colaborare cu Muzeul Național al Țăranului Român, vă așteaptă joi, 3 iunie 2021, de la ora 17.00, la Sala Irina Nicolau, la vernisajul expoziției Decenii de Memorie Vizuală – Fotografii de Ana și Gheorghe Tripon.

Expoziția dedicată fotografilor Ana și Gheorghe Tripon expune fotografii realizate de aceștia între anii 1958-1992, dar și fotografii create de fotografi necunoscuți din prima jumătate a secolului al XX-lea. Locuind în Băița, județul Hunedoara, cei doi fotografi au captat memoria locurilor, a oamenilor și a momentelor importante din viața lor, a evenimentelor sociale și a costumelor și textilelor tipice zonei. Fotografiile lor sunt în mare parte monocrome (alb-negru), dar au realizat și fotografii colorate și în culori.

Fotografiile Anei și ale lui Gheorghe Tripon au împlinit dorința membrilor comunității comunei Băița de a imortaliza imaginea celor dragi și momentele principale din viața lor. Pe lângă această misiune, fotografiile lor documentează stilul de viață și bunurile fizice tradiționale ale acestei regiuni printre care arhitectura, costumul și inventarul textil produs în gospodăria tradițională. Prin fotografiile acestora se pot vedea schimbările rapide care s-au produs pe durata secolului al XX-lea și se pot stabilii conexiuni între diferitele perioade de timp.

În contextul în care astăzi evoluția fotografiei dă oricui posibilitatea creării instantanee a unei imagini, fotografiile Anei și ale lui Gheorghe Tripon, care de la captarea imaginii pe film la procesarea acestuia erau produsul unei intense munci artistice, dar și de acuratețe tehnică, rămân unice.

Fotografiile din expoziție aparțin colecțiilor Muzeul Textilelor, Ana Tripon, Familia Nicșa, Elena Țucă și Victoria Tripon.

Expoziția va putea fi vizitată la Muzeul Național al Țăranului Român, Sala Irina Nicolau, până la 27 iunie 2021, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00. Lunea este închis.

Prețul biletului de intrare: adulți – 8 lei; pensionari – 4 lei; elevi și studenți, posesori ai cardului Euro 26, în vârstă de până la 30 de ani, persoanele adulte cu handicap mediu sau ușor – 2 lei

Cânepa între tradiție și ecotehnologie contemporană de top

Avem onoarea să vă invitam la [În]toarcem cânepa spre viitor – primul eveniment multidisciplinar dedicat cânepii, cu expoziție de artă documentară, instalații, performance, conferințe și dezbateri pe teme de economie circulară, între 3-27 iunie, la Muzeul Național al Țăranului Român

Joi, 3 iunie 2021, la 18:00, se lansează în premieră în România cu susținerea UniCredit Bank expoziția [În]toarcem cânepa spre viitor – un eveniment integrat dedicat cânepii, material versatil care face legătura între tradiție și ecotehnologia contemporană de top. Conceput ca o perspectivă 360 asupra cânepii, evenimentul introduce audiența în îndelungata tradiție a cânepii, prezența ei în numeroase culturi de pe glob, dar prezintă și revirimentul acestui material extrem de versatil în contextul interesului contemporan pentru design sustenabil și economie circulară, având potențialul de a poziționa România în topul acestor tendințe.

Evenimentul va integra mai multe niveluri: expoziție de artă/ instalații, performance, conferințe și dezbateri pe teme de economie circulară, precum și lansarea oficială a primului cluster național dedicat cânepii.

• Expoziție de artă multidisciplinară despre cânepă în sala Tancred Bănățeanu, cu trei componente:
  • Instalație și performance susținute de artistul Mircea Cantor, laureat al premiului Marcel Duchamp – între 3 și 5 iunie, în sala Tancred Bănățeanu
  • Instalație „Cultura cânepii în tradiția românească și japoneză” – organizată de Florica Zaharia, Conservator Emerit al Muzeului Metropolitan de Artă din New York, Director și Co-proprietar al Muzeului Textilelor din Băița, România
  • Instalație „deCânepă – povestea PATZAIKIN” – de Oláh Gyárfás, artist contemporan și designer-ul brand-ului PATZAIKIN
• „Forumul cânepii în secolul 21” – pe 9 și 10 iunie 2021 – forum online cu discuții și dezbateri între experți naționali și internaționali pornind de la potențialul plantei de cânepă în dezvoltarea durabilă
• Lansarea primului cluster al cânepii și inului din România – Caneparo – eveniment și conferință națională pe tema cânepii, pe data de 10 iunie 2021, de la ora 11:00, online.

Expoziția de artă despre cânepă (între 3-27 iunie 2021, în sala Tancred Bănățeanu, MNȚR)

Expoziția va oferi vizitatorilor experiența conexiunii autentice stabilite de-a lungul timpului între cânepă și meșterii, artiștii sau designerii care au transformat-o în obiect de artă sau resursă pentru dezvoltare. Se promovează, astfel, un model de dezvoltare sustenabilă pornit din dorința de a construi un pod între trecut și prezent, de a revizita și de a reprezenta în mod inovativ resursele materiale și imateriale din patrimoniul românesc.

Expoziția marchează 10 ani de la lansarea brand-ului PATZAIKIN și va invita vizitatorii să exploreze, printr-un exercițiu multidisciplinar de artă contemporană îmbinată cu cercetare etnografică și comunicare, cânepa ca resursă naturală esențială în contextul larg al economiei circulare și al dezvoltării comunităților rurale din Romania.

„În 2011, am lansat împreună cu echipa mea brand-ul PATZAIKIN, din dorința de a promova în întreaga lume prin design avangardist și ecotehnologie potențialul de recuperare a tradițiilor meșteșugărești în practicile design-ului contemporan. În ultimii 10 ani, brandul Patzaikin a creat un ecosistem de colaboratori din diverse domenii conexe, încercând să repornească lanțul valoric al cânepii ca o posibilă soluție în revitalizarea unei industrii importante pentru dezvoltarea durabilă” spune Ivan Patzaichin, președintele Asociației Ivan Patzaichin – Mila 23.

Instalațiile de artă multidisciplinară au la bază o amplă documentare privind cultivarea, producția și comerțul de cânepă, istoria cultivării plantei în România, pusă față în față cu utilizările actuale ale acesteia și în alte regiuni ale lumii. Conceptul curatorial, propus de Teodor Frolu, se bazează pe împletirea dintre tradițional și contemporan, armonizând prezentarea artistică a utilizărilor tradiționale ale plantei cu inovația și completând expoziția cu exemple de industrii și zone ale globului în care această plantă-resursă este valorificată economic pentru creșterea și bunăstarea comunităților.

„Suntem inspirați de beneficiile generate de micul „lanț de producție” din gospodăriile tradiționale românești, unde planta de cânepă era folosită în întregul ei, de la semințe până la fibră, fără a se risipi nimic. Este un model de gândire pe care dorim să îl promovăm pentru dezvoltarea antreprenoriatului sustenabil în prelucrarea cânepii din România. Prin această expoziție și prin inițiativa de creare a primului cluster al cânepii în România, am ajuns la un nivel de maturitate prin care eforturile noastre de inovare în dezvoltarea comunităților, prin apel la resurse creative culturale, au început să prindă contur” – menționează Teodor Frolu, vice-președintele Asociației Ivan Patzaichin – Mila 23 și curatorul expoziției.

Vizitatorii expoziției vor beneficia de tururi ghidate de vizitare a instalațiilor, împreună cu artiștii și curatorul.

Instalație și performance Mircea Cantor

Mircea Cantor, laureat premiul Marcel Duchamp, va realiza o instalație performace inedită, împreună cu meșteri și cântăreți din Maramureș, special concepută pentru Muzeul Național al Țăranului Român.

Instalație „Cultura cânepii în tradiția românească și japoneză”

Florica Zaharia, Conservator Emerit al Muzeului Metropolitan de Artă din New York, cercetător și fondator al Muzeului Textilelor din Băița (AB), prezintă tehnologia și estetica fibrei de cânepă în cultura tradițională românească pusă în oglinda cu tehnologia japoneză.

Instalație „deCânepă – povestea PATZAIKIN”

Oláh Gyárfás, artist contemporan premiat internațional și designer-ul brand-ului PATZAIKIN, propune o instalație care îmbină sculptura cu conceptele fashion-ului sustenabil, având ca materie principală cânepa.

Conferința internațională „Cânepa – înapoi în viitor” (miercuri, 9 iunie 2021, de la ora 12:30, online)

„Forumul cânepii în secolul 21” pune în discuție cânepa ca resursă cu multiple utilizări în gospodăriile tradiționale românești, cu un potențial uriaș în revitalizarea economiilor locale. În contextul forumului, vor avea loc discuții și dezbateri între experți naționali și internaționali pe tema „Cânepa – înapoi în viitor”, explorând potențialul valorificării tradiției cânepii în dezvoltarea sustenabilă contemporană și pentru reziliența comunităților locale.

Lansarea primului cluster al cânepii și inului din România – Caneparo (joi, 10 iunie 2021, de la ora 11:00, online)

Pe 10 iunie, cu ocazia unei conferințe pe tema beneficiilor și oportunităților generate de relansarea culturilor și lanțului valoric al cânepii industriale în România, Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 va lansa primul cluster al cânepii și inului din România – Caneparo.

Accesul la discuții va fi disponibil gratuit tuturor celor interesați. Link-ul de acces va fi anunțat pe paginile: https://www.facebook.com/romaniapoweredbynature, https://www.facebook.com/RowmaniaPatzaichin și https://www.facebook.com/TraditiiCreative. Posesorii unui card bancar UniCredit Bank vor avea acces gratuit pentru vizitarea instalațiilor, prezentând cardul la intrarea în expoziție.

Detaliile [În]toarcem cânepa spre viitor – primul eveniment integrat dedicat cânepii din România vor fi disponibile în paginile de Facebook și pe www.rowmania.ro.

Expoziția este oferită de Unicredit Bank și realizată de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, în parteneriat cu DC Communication, Muzeul Național al Țăranului Român, Muzeul Textilelor din Băița, Institutul Francez, The Institute, fiind înscrisă pe lista de expoziții satelit participante la Romanian Design Week sub tema Together. Expoziția face parte din proiectul cultural „[În]toarcem tradiția spre viitor” co-finanțat de AFCN. Proiect realizat în parteneriat cu Primăria Municipiului București prin Centrul Cultural Expo Arte. Partener media: Radio Guerrilla, Gala Societății Civile, Modernism.ro, Zeppelin Magazine.

Pictură pe sticlă de Maria Constantinescu

13-23 mai 2021, Sala Acvariu

Muzeul Naţional al Țăranului Român

Muzeul Naţional al Țăranului Român vă așteaptă joi, 13 mai 2021, de la ora 17.00, la sala Acvariu, la vernisajul expoziției de pictură pe sticlă realizată de Maria Constantinescu, Ierarhii de lumină.

„Doamna Maria Constantinescu, artist plastic, membră UAPB, a inventat un stil unic – inconfundabil. A plecat de la tradiție şi a ajuns la modernitate, la simbol. Acest fapt îl recunosc toți criticii de artă care au scris despre ea şi despre lucrările ei, Vasile Drăguț, Nicolae Steinhardt, Alexandru Balaci, Ricardo Barletta, Cornel Antim, Luiza Barcan, Françoise Bornardele, Franz Grishaufer, Paul Barbăneagră, Horia Roman Patapievici şi alții. Maria Constantinescu a avut onoarea ca despre ea să scrie unul dintre cei mai mari critici de artă ai Europei, considerat papa istoriei artelor, Giulio Carlo Argan, acest fapt reprezentând cel mai mare premiu acordat unui artist. Are onoarea să fie academician Burchardt şi membră a Academiei artelor tradiționale din România. A expus în muzee importante din țară şi străinătate şi are lucrări în colecții de stat şi particulare, cum ar fi, de exemplu, o compoziție zodiacală la Casa Regală a Spaniei, despre care Regina Spaniei a spus: iată ceva nou sub soare!“ (Răzvan Theodorescu)

„Maria Constantinescu și-a ales drumul său în artă. Ceea ce creează ea o exprimă în cel mai profund sens al cuvântului, pentru că arta ei i se aseamănă. Este o artă solară, prin care creatoarea caută să își înalțe privirea către Dumnezeu (care, așa cum înțeleg eu, pentru ea înseamnă iubirea și lumina divină, soarele care ne luminează sufletul și spiritul, astfel încât să iertam și să iubim necondiționat). Artista o face, pornind de la ceea ce a învățat, încercând să își cunoască rădăcinile spirituale ale nației din care face parte, cu speranța că, pe această cale, vom putea crea între noi pace, dragoste și armonie. Înțelegerea tradiției este un demers intelectual, dar și unul care transcende rațiunii. Nu e, întotdeauna, nevoie de explicații savante, pentru a te apropia de tradiție. Maria Constantinescu a ajuns și acolo, dar a pornit de la o cunoaștere empirică, în comunitatea argeșeană în care s-a născut. Pe această temelie se așază arta ei, care îndrăznește să privească spre Soarele dumnezeirii. Și nu o poate face altfel, decât prin captarea luminii. Probabil, din acest motiv, sticla este unul dintre materialele preferate pe care le modelează artista și prin intermediul căruia găsește calea ei proprie de a îmblânzi lumea obiectuală de care e înconjurată. Culorile nu blochează drumul luminii, ci doar o filtrează, în grade și proporții diferite. Chiar și când lumina nu este, în unele cazuri, personajul principal al artei sale, când obiecte care nu sunt translucide își găsesc loc printre martorii existenței sale, căreia îi este atât de mult dedicată, Maria Constantinescu găsește calea pentru a transforma, în mod miraculos, și aceste creații în căutători ai luminii. Culoarea Mariei se atașează de material doar pentru a-i conferi un sens al unei neștiute căutări către lumină, pe un drum pe care doar artista îl cunoaște. Numai așa se poate explica senzația de soare, de libertate luminoasă pe care o trăiești atunci când te afli în preajma lucrărilor Mariei Constantinescu.

Dacă tot acest efort al artistei – care presupune foarte multă trudă fizică, dar care rămâne neștiută pentru privitor, pentru că ea nu se cramponează de torsiunile pe care le îndură materialele, nu le consemnează trecerea, nu vrea să demonstreze cât este de greu să fii artist, încercând, doar, să le îndrepte către direcția privirii sale – ar fi fost unul menit să se oprească la materie, artista și-ar fi trădat năzuințele. Dar ea reușește să sublimeze materia, transformând, în mod miraculos, totul, în lumina care ne inundă nu doar privirea, ci și sufletul. Nu este lumina ucigătoare, a soarelui nemilos, care pârjolește totul, ci aceea pe care se pare că numai Dumnezeu o poate transmite spre noi, lumina unui Soare îmblânzit de privirea plină de speranță a artistei, de rugăciunile pe care ea le înalță, zilnic, spre Dumnezeu (lumina și iubire …). Despre această lumină vorbește întreaga artă a Mariei Constantinescu, indiferent cum și-a intitulat ea ciclurile de lucrări care au grupat, de-a lungul anilor, teme sau tehnici diverse. Este o lumină care o înnobilează pe ea și care ne oferă alegerea unei căi la capătul căreia să ne putem afla împlinite propriile speranțe de mai bine, de mai frumos, de viață. “ (Virgil Ştefan Niţulescu)

Expoziția va putea fi vizitată la Sala Acvariu, în perioada 13-23 mai 2021, de marți până duminică, între orele 10.00 şi 18.00. Intrarea este liberă.

Partea fascinantă la vastul univers al istoriei este aceea că, întotdeauna, ea va fi un izvor nesecat de cunoaștere și de experiențe, iar descoperirile care dezvăluie civilizații demult apuse nasc, înlăuntrul specialiștilor, ca și al profanilor, emoții de nedescris.

Am putut admira, la Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), o serie de piese vechi de mii de ani, prezentate săptămâna trecută, în cadrul vernisajului expoziției „Podoabe din tezaurului de la Sarasău”, care au reprezentat obiectul entuziasmului istoricilor instituției. Cele 11 podoabe preistorice din aur au fost descoperite întâmplător, la Sarasău (județul Maramureș), în anul 1847.

Însă, așa cum se întâmplă, din păcate, cu multe descoperiri similare, piesele au fost împărțite între localnicii care au participat la dezgroparea colecției – documentele de la acea vreme arată faptul că numai de la primul descoperitor au fost confiscate de către autoritățile de atunci aproximativ 4.5 kilograme de piese din aur. Astăzi, pot fi admirate doar două loturi din acea serie, unul prezent în colecția MNIR (a achiziționat piesele în 2016), iar celălalt în colecția Muzeului Național Maghiar din Budapesta. Pe teritoriul localității Sarasău au fost identificate, de-a lungul timpului, mai multe așezări, precum și un număr mare de piese din metal datând din Epoca Bronzului.

Din setul de obiecte de la MNIR fac parte șapte aplice discoidale (discuri spiralice) bogat ornamentate, trei verigi cu capete deschise, decorate cu mici nervuri circulare și 239 de mici mărgele semisferice și bitronconice (în forma a două trunchiuri de con, cu baza comună). Aceste podoabe din aur sunt spectaculoase și ne arată fascinanta lume demult apusă, dar ne indică și premisele unor noi cercetări.

Podoabele au fost descoperite la Sarasău (Maramureș) în urmă cu 170 de ani

„Obiectele ne spun că undeva, de peste 3000  de ani, există civilizații care încă par necunoscute pentru noi și care pledează pentru aprofundarea cercetărilor, pentru pluridisciplinaritate în abordarea descoperirilor. Este important acest demers istoric arheologic, dar sunt importante și punțile pe care, prin parteneriate de cercetare, putem să le stabilim în zona științelor exacte, precum chimie și fizică. (…) Cercetarea trecutului poate să fie absolut fascinantă și, chiar dacă în preistorie nu avem izvoare scrise, care pot să prezinte acel trecut, analiza aprofundată a descoperirilor aparent «mute» poate ajuta la scrierea istoriei”, a explicat, pentru Matricea Românească, cercetătorul științific în cadrul MNIR și curatorul expoziției, Corina Borș, cea care a studiat îndeaproape piesele, alături de muzeograful Cristiana Tătaru.

Corina Borș, cercetătorul științific în cadrul MNIR și curatorul expoziției

O serie de investigații pluridisciplinare realizate în cadrul Secției Investigații Fizico-Chimice a instituției gazdă, dar și în laboratoarele Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică – INOE 2000, a dezvăluit informații privind materialul din care au fost realizate aceste obiecte, dar și tehnica folosită. Proporția de aur din compoziția pieselor variază între 81,940% și 83,470%, în timp ce proporția de argint este cuprinsă între 15,510% și 17,048%.

Pe lângă aceste metale, obiectele mai conțin, în proporții foarte scăzute, Cupru, Fier și Nichel. În ceea ce privește tehnica abordată, aplicele au fost realizate, în primul rând, prin ciocănirea unei bare de aur, timp în care erau adăugate, treptat, fragmente de metal, pentru a obține o grosime uniformă a plăcii discului spiralic. Piesele au fost decorate prin incizie, cu ajutorul unei ustensile ascuțite.

Analiza aprofundată a descoperirilor aparent «mute» poate ajuta la scrierea istoriei

Existența unor astfel de vestigii istorice deschide, fără tăgadă, o nouă fereastră spre trecutul care așteaptă să fie descoperit de către oamenii pasionați și curioși.

Micro-expoziția „Podoabe din tezaurului de la Sarasău” poate fi vizitată, la MNIR, între 24 martie și 23 aprilie. 

Începutul, desfășurarea, efectele și deznodământul Primului Război Mondial (1914-1918) au consumat tone de hârtie și litri de cerneală pentru lucrările scrise în jurul acestei conflagrații majore. Deși războiul a fost, de-a lungul anilor, explicat și relatat prin milioane de cuvinte, ele nu sunt suficiente pentru a explica ce a însemnat cu adevărat Marele Război și ce învățăminte trebuie trase în urma lui și a celui care a urmat, în 1939. Însă copiii, în marea lor înțelepciune și inocență, au reușit să ilustreze o altfel de lecție de istorie, în urma căreia optimismul a fost numitorul comun. Această lecție de istorie s-a concretizat într-un număr mare de desene, care au făcut obiectul unei microexpoziții, găzduite de către Muzeul Național de Istorie a României (MNIR).

„România în Marele Război, prin ochii tinerilor artiști” a fost vernisată la finele acestei săptămâni, când au fost prezentate lucrările elevilor de gimnaziu. Copiii, care – surprinzător – nu provin din școli de arte, au dat frâu liber imaginației și și-au exprimat viziunea asupra războiului, plăsmuită cu ajutorul informațiilor profesorilor, ale muzeografilor și al vizitării expoziției MNIR, „România în Marele Război”.

Micii artiști care au oferit un altfel de lecție de istorie despre Marele Război

Elevii, provenind din școlile gimnaziale „Grigorie Ghica Voievod” și Nr. 119, au participat la proiect în urma unui parteneriat între cele două instituții de învățământ și MNIR.

„A fost o temă grea pentru ei și dificil de abordat, dar m-a uimit cât au putut să fie de creativi și cu ce sentiment au putut să realizeze aceste lucrări. Nu este portretizată atât de mult suferința, cât optimismul. Ei au lucrat la școală, unde am putut să îi coordonez, am și discutat, ca să vedem ce au înțeles. Și-au completat cunoștințele de la clasă cu aceste activități extra-curriculare”, a explicat profesorul Claudia Gheorghie, pentru Matricea Românească.

Mă bucur că trăiesc aici, sunt mândră că sunt româncă. Admir multe lucruri  bune la România, mai ales pentru că suntem autentici

Veselia și seninătatea sufletului de copil au reprezentat tușa principală a desenelor și picturilor expuse, ele fiind și dovada unei inteligențe creative. Am stat de vorbă cu o elevă sclipitoare, în vârstă de 13 ani, care a realizat portretul unui soldat român. Însă, viziunea acestui pui de om asupra războiului este copleșitoare.

Soldatul român, desenat de către Cătălina Ifrim (13 ani)

„Nu pot să spun că văd războiul ca pe o metodă de a remedia problemele pe care le întâmpinăm în viața de zi cu zi, dar pot spune că e o armă a neînțelegerii. Prin război, oamenii au găsit singura rezolvare, singura «ușiță» către o lume mai bună. Dar nu sunt de acord cu acest lucru. (…) Din păcate, oamenii, în momentul față, sunt pregătiți din punct de vedere psihic, de un al Treilea Război Mondial, deși în contemporan ar putea exista alte variante pentru a fi remediate diferențele politice. Despre România, pot spune că are și puncte bune, și puncte slabe. Mă bucur că trăiesc aici, sunt mândră că sunt româncă. Admir multe lucruri bune la România, mai ales pentru că suntem autentici, pentru că ne-am păstrat sufletul și pentru că tradiția încă rămâne”,  a spus Cătălina Ifrim, de la Școala Nr. 119.

În aproape fiecare lucrare este transmis sentimentul de speranță

La convingerile Cătălinei se aliniază și colega sa de proiect, Theodora Pîrvuleț (14 ani), de la Școala „Grigorie Ghica Voievod”, care consideră că, deși războaiele au trecut și au schimbat viețile noastre, „trebuie să mergem înainte și să avem grijă să nu se mai repete” un astfel de eveniment tragic.

Tema a fost aceea de a exprima viziunea asupra ororilor războiului, dar culorile vii ale desenelor, respectiv personajele creionate de către elevi însumează un optimism demn de luat exemplu, așa cum a subliniat curatorul expoziției, Andreea Bîrzu, muzeograf al MNIR.

„Ei încă sunt copii, au o vedere senină asupra lumii și asupra evenimentelor istorice care s-au petrecut, chiar dacă vorbim despre astfel de evenimente sângeroase, violente. Se văd clar seninătatea și bucuria de a trăi viața. Sunt lucruri care se observă, începând de la cromatica lucrărilor, până la subiectele abordate. În aproape fiecare lucrare este transmis sentimentul de speranță”.

Microexpoziția „România în Marele Război prin ochii tinerilor artiști” poate fi vizitată până în 3 aprilie, la Muzeul Național de Istorie a României.

Profesoarele Claudia Gheorghie (stânga) și Cristiana Banu, alături de muzeograful Andreea Bîrzu (dreapta)

Deși, la o primă vedere, desenele lui Mimi Ciora nu par decât compoziții în alb și negru, îmbogățite prin zeci de amănunte, apropierea privirii de fiecare lucrare în parte deschide o lume a simbolurilor ancestrale. Elementul dominant al expoziției sale, “Zâne şi inimi”, este feminitatea, despre care un clasic al culturii româneşti, Constantin Brâncuşi, credea că nu trebuie devoalată niciodată de mistere.

Tânara artistă s-a poziționat – intuitiv, credem noi – la extremitatea ideii brâncușiene și i-a „aşternut”, cu îndrăzneală – o trăsătură pe care sexul frumos o exprimă destul de des -, Femeii gândurile, sentimentele și convingerile pe propria ei piele.

Mitologia română cunoaște zâne bune, cum sunt Sânzienele, și zâne rele, precum Ielele

„Am încercat să fiu foarte atentă la detalii, de aceea, personajele au tatuaje, dar nu unele precum cele pe care le cunoaștem deja, pe care le vedem în albume sau pe pielea oamenilor, ci unele ce reprezintă simboluri reinterpretate de mine, forme organice. Mai am și inimile – sunt șapte la număr, pentru fiecare zi a săptămânii. În principiu, este vorba despre mine: încep cu luni și termin cu ultima zi din săptămână, când renasc și o iau de la început. Nu mă refer la ele ca organ vital, ci ca suflet”, şi-a „descifrat” artista creaţiile, pentru Matricea Românească.

Tânara artistă s-a poziționat la extremitatea ideii brâncușiene despre misterul feminin și i-a „așternut”, cu îndrăzneală, Femeii gândurile, sentimentele și convingerile pe propria ei piele

Privitorul care își formează, în prealabil, ideea că la expoziția lui Mimi Ciora va intra pe tărâmul zânelor din povești, cu zâmbet cald și cu flori în păr, va fi, cu siguranţă, fie dezamăgit fie plăcut surprins. Eu m-am încadrat în cea de-a doua categorie, pentru că nu mă așteptam la o reinterpretare a acestor creaturi mitologice în “cheie” horror – goth și pop culture (cultura masei). Mitologia română cunoaște zâne bune și rele, bătrâne gârbovite sau tinere ispititoare, iar toate personajele dețin aceeași trăsătură notabilă, care le separă de omul obișnuit – puterea supranaturală. În urma unei ample documentări, Mimi a decis să îmbine elementele negative cu cele pozitive ale zânelor, și a adus în fața publicului o nouă viziune.

O artistă îndrăzneaţă: Mimi Ciora

Astfel se face că „Zâne şi inimi” este despre femeia puternică, fioroasă pentru unii, dar cu trăsături calde pentru alţii, atât timp cât știm unde și cum să ne uităm. Tânăra artistă ne-a mărturisit că zânele reflectă propria ei personalitate – aspect ușor de intuit -, dar putem spune fără teama de a greși că expoziția este dedicată fiecărei femei. Adică eternului feminin, cu umbrele şi luminile sale de fiecare zi.

Zâne şi inimi, lumini şi umbre

Expoziția „Zâne și inimi” a artistei Mimi Ciora poate fi vizitată la Galeria Galateca din București, până în 19 noiembrie. Curator: Ioana Ciocan

Transhumanță. Un cuvânt devenit exotic pentru contemporaneitatea care deja a uitat – sau nici n-a aflat – de acest fenomen odinioară esențial în istoria neamului românesc, a fost readus în dezbatere graţie eforturilor unor ciobani care au pus la cale un proiect curajos. Șase baci au pornit la drum în 2013 din satul Rotbav (județul Brașov), cu 300 de oi, și au parcurs pe jos, timp de 115 zile, 1400 kilometri, destinația finală fiind Polonia (!). Deși traseul pare de neimaginat pentru comoditatea cu care este obișnuit în prezent românul, procesul transhumanței era, încă din cele mai vechi timpuri, unul firesc și, desigur, vital.

Proiectul „Transhumanța 2013” a fost derulat de către membrii Asociației Transhumanța din România și ai Fundației Pastorale Transhumanța din Polonia. Prietenia dintre frații Cățean (Silviu, George și Ionuț) și polonezul Piotr Kohut a fost catalizatorul implementării acestui proiect, iar pasiunea lor pentru tot ceea ce înseamnă viața ciobanului a fost liantul care i-a ajutat să meargă mai departe, etapă după etapă, în atingerea destinației finale. Proveniți dintr-o familie unde creșterea oilor cunoaște o tradiție de 300 de ani, frații Cățean dețin o fermă care numără 1500 de oi, 100 de vaci și 12 cai de rasă.

Viața la munte, sinonimă cu libertatea

Atenția celor șase ciobani (doi români, doi polonezi și doi ucraineni) a fost îndreptată asupra Arcului Carpatic, iar principalul scop al drumului lor a fost acela de a arăta comunităților prin care au trecut o parte importantă din civilizația de la munte, una care are la bază cultura pastorală și pe cea a lemnului. Pe lângă aceasta, așa cum a subliniat George Cățean în cadrul vernisajului dedicat proiectului, de la Muzeul Național al Țăranului Român, atunci când vorbim despre omul de la munte, conceptul-cheie al discuției este libertatea. George are 29 de ani și a fost cel care a coordonat traseul pe teritoriul României. Deși a parcurs pentru prima oară un astfel de drum, tânărul nu este străin de poveștile specifice transhumanței, întrucât bunicii săi făceau periodic călătoria, experienţă dură, care le-a șubrezit sănătatea.

Transhumanța, un obicei milenar pentru români și vecinii lor Foto: Jozef Michaelk

„Prin transhumanță, am vrut să refacem traseul vechilor ciobani, în special al celor din sudul Transilvaniei. La noi în țară există două locuri mari de păstorit, zona Brașovului și zona Sibiului. Proiectul a început în 11 mai și am avut 600 de oi, chiar dacă s-a promovat acțiunea menționându-se că au fost 300 de oi. Au existat presiuni din partea unor organizații care protejau animalele. Ni s-a spus că cei 1400 de kilometri care trebuia parcurși erau mult prea solicitanți pentru animale. De aceea, am făcut primii 700 kilometri cu primele 300 de oi, și partea a doua cu alte 300 de oi”.

Transhumanța 2013: România, Ucraina, Cehia și Polonia

S-a pornit cu patru ciobani (ucrainenii s-au alăturat după ieșirea celor dintâi din România), cu 300 de oi, cu câini – de pază, dar și pentru întorsul oilor – și măgăruși, startul fiind, aşa cum aminteam, în satul Rotbav (județul Brașov), după care au urmat Ucraina, Cehia și Polonia. Grupul a mers în jur de 12 kilometri pe zi și, cu toate că a dorit să parcurgă întregul traseu în 100 de zile, perioadei stabilite inițial i s-au adăugat încă două săptămâni, întrucât ciobanii au participat la diferite evenimente găzduite de localitățile tranzitate, unde au vorbit despre proiect. Ciobanii au dormit în cojoace, au mâncat brânză cu mămăligă și au mers ore în șir pe jos. Detaliile din „culisele” călătoriei pot fi aflate vizitând expoziția de fotografie a proiectului, „Drumul oii, ultimul episod?”, lansată recent la MNȚR, până în 30 octombrie 2016.

Deşi în țara noastră există o hartă ancestrală a transhumanței, în prezent parcurgerea unui astfel de traseu cu un număr mare de animale ar reprezenta o curajoasă încercare a norocului, deoarece multe dintre drumuri au devenit proprietăți private. De aceea, mai există foarte puțini ciobani care fac transhumanță. Ciobanii din cadrul proiectului au avut parte de înțelegere în zonele din România prin care au trecut (Brașov, Mureș, Cluj, Sălaj, Maramureș și Satu Mare), mai ales datorită sprijinului direcțiilor agricole locale.

Ciobanii înfruntă, pe parcursul transhumanței, condiții vitrege care le șubrezesc sănătatea

Întrucât vorbim despre un proiect de anvergură, nu se poate ocoli subiectul delicat al bugetului necesar derulării lui, iar în această privință, cei din Polonia, inițiatorii mișcării, au gândit o soluție ingenioasă.

„S-a lansat un apel prin care cei care voiau să își trimită oaia în transhumanță donau o anumită sumă, iar în contul acelei sume se trimitea oaia. În momentul în care s-a terminat traseul, drept recompensă, fiecare a primit clopotul pe care l-a avut oaia la gât pe tot parcursul proiectului. Oile au rămas în Polonia și au fost răvășite (împărțite n.r.) către restul ciobanilor sau către cei care au dorit să și le ia”, a explicat George. Cetățenii au plătit în jur de 500 de zloți, echivalentul a 450 lei.

Din momentul în care am avut poza cu primul-ministru și am postat-o unde a trebuit, totul s-a schimbat la 180 de grade. Am început să devenim mai credibili

Atunci când ideea inițială a devenit scop, actorii proiectului au început să vorbească „în stânga și în dreapta” despre proiectul la care s-au gândit ei, dar nimeni „nu îi băga în seamă”: „Nici nu prea știau ce înseamnă acest cuvânt, transhumanţă. Din fericire, am avut inspirația de a-i scrie despre proiect premierului Dacian Cioloș pe Facebook. După două luni, am primit un telefon din partea unui consilier de-al dumnealui și ne-am întâlnit la reprezentanța Comisiei Europene din București, unde am reușit să facem o poză cu el. Din momentul în care am avut poza și am postat-o unde a trebuit, totul s-a schimbat la 180 de grade. Am început să devenim mai credibili”.

Mărturii unice de pe “Drumul Oii”

Mărturiile ciobanilor în urma acestei călătorii simbolice pentru istoria noastră arată sacrificiul oferit de către om, oii, principala sa sursă de subzistenţă, spre a-i asigura pășunea vitală.

Câinele, mâna dreaptă a ciobanului, pe parcursul călătoriei cu mioarele

„Aveam cizme de gume și mi-am luat niște sandale, că am zis că nu poți să mergi toată ziua. Dar câteodată nu apucai să îți mai dai cizmele jos! Nici nu stăteam să mănânce oile ziua, că mergeam. Seara, când ne opream, ele mai mâncau așa, în treacăt, se săturau. Apă n-am avut vreo două zile, tot acolo, aproape de Sălaj. Era (sic!) niște fântâni secate, era cu cumpănă. Dar n-o fost bai, că nu aveau apă, nu mănâncă. Și nu le era sete mai tare. După aia am mers, când am găsit o vale, nu prea s-o îmbulzit. Am trecut de toate. (…) Că ne întreba unii: «Aveți lipsă de oi?». Ce lipsă să avem, că nicio lipsă. Le-am numărat o dată pe la jumătatea drumului, când am auzit de lup. «Hai să le numărăm, că cine știe?» Nu era nimic… 300 în cap. Cu atâtea am mers, cu atâtea am vinit. (…) Noi am fost doi români. Eu cu încă unul. Și a fost polonezul. Mie mi-a plăcut, chiar dacă mergeam câteodată de dimineața până seara și nu mâncam nimic. Tot era fain”, a povestit unul dintre ciobanii participanţi, Cristian Suciu.

Înainte, lâna era ca și gramul de aur: un kil de lână era un gram de aur, dar astăzi…

„Bunică-meu zicea că lui nu-i trebuie intermediar să ajungă la Dumnezeu. Acolo, în vârful muntelui, el e destul de aproape de Dumnezeu. Zice: «Mai aproape ca mine nu sunt mulți!».  Păi, și când plecau la drum și așa, chiar dacă nu venea preotul la stână, că cine știe pe unde erau urmele, mergea să-l dezlege popa. Popa tot timpul vine la noi, face câte o citire, așa, chiar până la Sfântul Constantin și Elena. La stână”, a explicat Silviu Cățean.

Oile au fost greu încercate de sete în periplul lor pe teritoriul celor patru țări

„Înainte, lâna era ca și gramul de aur: un kil de lână era un gram de aur, dar astăzi… Merinosul (lâna provenită de la oile din rasa merinos, n.r.) rezistă în zona mai secetoasă. Aici plouă mult și, fiind o lână care ține apa, oile fac pneumonie. Pe țurcană, e lâna ca țigla de pe casă, de nu intră fir de apă! De aia e făcută și o rezistat atâta. Când o fost în transhumanță, or mai dus ei oi și caracule (numele unei rase de oi, ale căror miei au blana buclată, n.r.), și de toate…. Le-au mâncat câinii pe munte. N-or rezistat. S-or uscat de pe picioare. Astea rezistă la orice. Și la frig, și la foame. Asta îi ca țiganul”, a mai spus Cățean.