Anamaria Zelincă, profesor educație timpurie: „Copiii nu vor ține minte lecțiile, ci felul în care s-au simțit”
Într-o lume în care educația timpurie este adesea privită prin prisma programelor și a rezultatelor, există oameni care reușesc să redea esența acestei profesii: conexiunea umană. Pentru ei, grădinița nu este doar un loc al primelor litere și cifre, ci spațiul în care se formează încrederea, emoțiile și primele repere de viață.
Am stat de vorbă cu Anamaria Zelincă, o educatoare tânără, la început de drum, care își construiește o carieră în sistemul de educație cu răbdare, sensibilitate și multă dedicare, găsindu-și locul printre cei mai sinceri „profesori” – copiii. Dincolo de activități și planificări, ea vorbește despre empatie, limite, bucurie și despre acele „semințe” invizibile pe care le plantează zilnic în sufletele celor mici.
Să o cunoaștem!
Ce v-a atras către lumea copiilor mici și nu către alte niveluri de învățământ?
Cred că sunt două motive la mijloc. În primul rând, îi asociez pe cei mici cu niște îngerași…au un suflet inocent, sincer și pur. Pentru mine est un privilegiu să fiu înconjurată zilnic de ei. Iar în al doilea rând, mă regăsesc în toată ”agitația” și creativitatea de care e nevoie în activitățile de la grupă.
Există un moment din începutul carierei care v-a confirmat că sunteți pe drumul potrivit?
La început eram destul de neîncrezătoare și temătoare. Trecerea de la practica din liceu, unde mergeam o zi pe săptămână, la propria mea grupă a fost o schimbare mare. Am început să mă îndoiesc de mine si de ceea ce știu, însă, cu timpul, am prins curaj și m-am înscris la examenul de definitivat. Totul s-a schimbat în momentul în care am susținut prima inspecție la grupă și am primit calificativul ,,foarte bine” , alături de multe aprecieri pentru activitățile desfășurate. Atunci am simțit, cu adevărat, că sunt pe drumul potrivit. A fost momentul în care încrederea a început să înlocuiască teama.
Cum reușiți să creați o legătură autentică cu fiecare copil?
Prin dragostea reală pentru copii și această meserie. Legăturile autentice nu se construiesc forțat, ci se simt. Atunci când copilul se simte văzut, ascultat și acceptat, legătura apare firesc.
Ce v-au învățat copiii, de-a lungul timpului, despre viață?
Sunt multe lecții, însă cea mai importantă pentru mine este să fiu prezentă și să mă bucur, asemenea unui copil, de tot ce mi se oferă.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră să „plantați semințe” în sufletul unui copil?
Pentru a planta semințe în sufletul unui copil, este nevoie să pregătesc terenul. Eu aleg să fac acest lucru printr-un climat educațional cât mai benefic pentru preșcolari. Apoi, semințele pot fi plantate și îngrijite în fiecare nouă zi pe care o petrecem împreună.
Care sunt cele mai dificile momente în această profesie și cum le gestionați?
Momentele dificile apar atunci când îmi doresc să fac mai mult, dar nu pot. Nu din rea voință, ci pentru că nu dispun mereu de resursele financiare necesare pentru a pune în practică toate ideile mele. Sunt atâtea idei si materiale folositoare, dar și costurile sunt ridicate. Aloc un buget materialelor de care am nevoie, dar nu reușesc să acopăr totul…de aceea uneori mă limitez doar la ce am.
Cum gestionați diferențele dintre copii (emoționale, sociale, familiale)?
Prin diferite povești și dialog constant. Îmi rezerv timp pentru a asculta fiecare copil atunci când are nevoie. Îmi place să le transmit ideea ca a fi diferit nu însemna ”rău”, ”greșit”, ci este perfect normal. Fiecare este special tocmai prin aceste diferențe.
Ce valori considerați esențiale în educația timpurie?
Dragostea pentru cei din jur, răbdarea, iertarea, disponibilitatea de a fi alături de ceilalți.
Credeți că sistemul educațional actual susține suficient rolul educatoarelor?
Din păcate, nu. Din păcate, nu. Așa cum am menționat și mai sus, există, în primul rând, nevoi financiare. Sunt necesare materiale pentru a face activitățile cât mai atractive; nu este suficientă o foaie și câteva creioane colorate. Cele mai multe grădinițe și școli nu dispun de un buget pentru astfel de resurse, astfel că educatoarea ajunge să investească din propriul salariu pentru a crea „magie” la grupă.
Un alt aspect este faptul că educatoarea îndeplinește adesea și roluri suplimentare, apropiate de cele ale unui îngrijitor, depășind atribuțiile prevăzute în fișa postului.
Cum ar trebui, în opinia dumneavoastră, să arate educația ideală pentru copii?
Educația ideala nu înseamnă doar acumulare de informații, ci formare de oameni. Copilul nu vine la grădiniță doar să știe cifrele, ci și pentru a-și recunoaște emoțiile, pentru a înțelege de ce anumite comportamente sunt nepotrivite și pentru a respecta și impune limite. Consider că dezvoltarea emoțională și socială este la fel de importantă ca cea cognitivă.
Cum v-a schimbat această meserie ca om?
Această meserie m-a schimbat profund. La 19 ani, când am început această carieră, eram la rândul meu, un copil. Am crescut, am învățat și m-am modelat cu fiecare generație pe care am avut-o. În tot acest timp, am înțeles că nu pot da mai departe dintr-un ,,rezervor,, gol”, așa că acum mă asigur prima dată că eu sunt bine, pentru a putea oferi, tot ce e mai bun.
Dacă ați putea transmite un singur mesaj fiecărui copil pe care l-ați educat, care ar fi acela?
Mă bucur ca am avut ocazia să fac parte, pentru o scurtă perioadă, din viața voastră.
Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, „a lăsa o urmă” în viața unui copil?
Cred că, oricât m-aș strădui, copiii nu își vor aminti peste ani toate activitățile de la grădiniță, poate doar vag. Însă, cu siguranță, își vor aminti cum s-au simțit. Pentru mine, ,,a lăsa o urmă” în viața unui copil, înseamnă să vină cu drag la grădiniță și să se simtă bine acolo.
- Anamaria Zelincă, profesor educație timpurie: „Copiii nu vor ține minte lecțiile, ci felul în care s-au simțit” - 24-03-2026
- Dincolo de catedră cu Lucian Grigorescu: cum transformi educația lucrând prin profesori - 27-02-2026
- Ela Amalia Ardelean și drumul unei tinere care își caută sensul în Drept și cuvinte - 26-02-2026
