ASAP România, programul de responsabilitate socială al Fundației The Institute, susținut de Lidl România, și-a concentrat eforturile în 2024 pe interacțiunea cu elevii din întreaga țară. Aceasta s-a tradus prin experiențe diverse și inedite dedicate lor, care au avut ca temă colectarea separată și reciclarea. Fie că au fost prezentate sub formă de workshop-uri, ateliere, jocuri sau concursuri, echipa ASAP România a mizat prin toate pe ideea de a face reciclarea mai cool și de a-i responsabiliza și mai mult pe elevi față de mediu.

De departe, activitatea vedetă a acestui an a fost expoziția BANDA ASAP, desfășurată în octombrie 2024, în București, acolo unde au fost prezentate, pentru prima dată în offline, cele mai bune lucrări ale elevilor participanți în edițiile concursului cu același nume, de până la acel moment. Peste 180 de benzi desenate ale elevilor din județele Brașov, Iași, llfov, Constanța, Sibiu, Neamț, dar și din București au fost expuse, timp de o săptămână, în expoziția de la Amzei Creative Corner. Concursul a continuat să-i provoace pe elevi să-și deseneze eroii reciclării cu o nouă ediție pe finalul de an, pentru județele Prahova și Timiș, ai cărei câștigători vor fi anunțați la finalul lunii ianuarie.

Tot din seria activităților extrem de îndrăgite de public în 2024 a făcut parte și ASAP Recycling Park, parcul eco de distracții construit pentru al treilea an consecutiv la Electric Castle, unde relaxarea s-a îmbinat cu reciclarea, așa cum au arătat cei peste 8.000 de participanți la jocurile marca ASAP România.

Un alt exemplu e seria de workshop-uri, ateliere, prezentări și instruiri despre importanța energiei verzi și a reciclării, desfășurate în cadrul proiectelor cu finanțare din partea AFM (Administrația Fondului pentru Mediu) în patru școli partenere din București: Colegiul Tehnologic „Grigore Cerchez”, Școala Gimnazială Nr. 56, Liceul teoretic bilingv „Miguel de Cervantes” și Colegiul Național „Grigore Moisil”. Acestea și-au propus ca, până la finalul anului școlar 2024-2025, să devină modele de sustenabilitate, cu îndrumarea ASAP România. În plus, în cadrul proiectelor, cele patru școli au fost echipate cu tehnologie modernă pentru monitorizarea calității aerului și au fost dotate parțial cu infrastructură pentru colectarea separată a deșeurilor, proces ce este verificat pe tot parcursul anului școlar curent pentru a eficientiza colectarea reciclabilelor.

În 2024, programul ASAP România a lansat și o cercetare calitativă prin care și-a dorit să afle perspectiva elevilor asupra protejării naturii, a mediului educațional și a viitorului. „Cum va fi lumea ta peste 10 ani?” este manifestul de sustenabilitate la care au participat elevi din 10 licee, din 5 orașe ale țării. Studiul include recomandări relevante pentru școli, profesori și elevi și poate fi descărcat de pe site-ul programului.

„În 2024 ne-am dorit să găsim răspuns la întrebările: Cum facem memorabile întâlnirile cu elevii din școlile înscrise și active din program? Cum îi aducem mai aproape de noi și de misiunea noastră? Așa că ne-am concentrat mai mult pe activități specifice cu ei. Ne-am dus către elevi cu o serie de experiențe noi – precum vizitele la clădiri sustenabile din cadrul celor 4 proiecte cu finanțare AFM, ateliere de reciclare creativă, lecții deschise cu reprezentanți ai autorităților de mediu – și ne-am extins în dialogul cu ei și către alte teme specifice ce fac parte din domeniul mare al protejării mediului. A fost un an cu mult sens pentru noi”, a declarat Mihaela Tutunaru, coordonator program ASAP România.

„În 2025, trecem într-o nouă etapă de educare cu programul ASAP”

Pentru anul 2025, echipa ASAP România își propune să colaboreze cu ONG-uri din zona educațională și de protecția mediului și să continue acțiunile în offline pentru elevii și profesorii parte din program – să le ofere contexte inedite, nu doar în școli, ci și în spații culturale și sociale relevante. Aceștia vor avea oportunitatea să pună în practică concepte de sustenabilitate, experimentând reutilizarea deșeurilor reciclabile și explorând diverse modalități creative de a utiliza materialele reciclate.

Tot în acest context, proiectul de educație alternativă al elevilor ambasadori ASAP va prinde o nouă formă în 2025 – o altfel de abordare prin care programul își dorește să-i pregătească și pentru cariera lor, dar și ca cetățeni responsabili și activi civic, prin noi activități și provocări.

„Credem că, în acești ani, am contribuit la educarea comunităților din școli cu privire la un comportament responsabil în ceea ce privește consumul de plastic sau deșeurile reciclabile și avem o comunitate pregătită să dea mai departe publicului larg, prin diverse modalități practice și creative, ce a învățat despre acest subiect. Pregătim noi experiențe pentru elevi în 2025, prin care urmărim să trecem într-o nouă etapă de educare cu programul ASAP și să îi provocăm la o implicare mai activă în acțiunile propuse de noi în școli”, a mai precizat Mihaela Tutunaru, coordonator program ASAP România.

Echipa programului ASAP România încurajează și invită orice școală din România să se alăture programului, pentru a avea astfel acces la resurse educaționale pentru profesori și elevi, dar și la informații esențiale și îndrumări personalizate pentru a-și îndeplini obligațiile de mediu. Detalii despre program și date de contact, pe site-ul oficial asap-romania.ro.

***

Despre ASAP România

ASAP (Armata Selectării Atente a Plasticului) este un program de responsabilitate socială inițiat de Fundația The Institute, care urmărește să genereze schimbare în comportamentul adolescenților față de plastic, de la utilizare la colectare separată și reciclare. Obiectivul ASAP este acela de a contribui activ la promovarea educației pentru mediu în rândul publicului țintă și de a crea cea mai mare infrastructură unitară pentru colectarea separată a deșeurilor în vederea reciclării în toate școlile din România. În prezent, programul e activ în peste 1.700 de școli din 36 de localități și municipii reședință de județ din România, informațiile despre colectare separată și reciclare ajungând la peste 600.000 de elevi din ciclurile preuniversitare.

Aurelia Curelaru este mijlocitorul dintre o limbă oficială a UE și predarea interdisciplinară. Creează punte între elevi și limba franceză, între generațiile de azi și programele de formare continuă pe care le urmează pentru a fi în „trend”, între matematică, geografie și istorie și disciplina ce o predă zilnic.

Nu își are rădăcinile în Vaslui, dar natura vieții, ori un joc hazard al întâmplărilor a condus-o la Școala Gimnazială ,,Dimitrie Cantemir” din acest oraș, Școala nr. 2, cum o cunosc localnicii. Este din 2021 aici, deși nu-i ajung degetele de la ambele mâini să numere anii de experiență la catedră.

Am povestit despre cum e să modeleze caractere, despre ce își ia frumos pentru suflet din meseria aleasă, dar și despre orașul și școala care sunt bucată din viața sa. Să o cunoaștem pe Aurelia Curelaru, profesoara premiată Merito 2024!

Cum arată portretul unui dascăl excepțional prin ochii dumneavoastră?

Un dascăl excepțional este un profesor care iubește copiii și cu răbdare, perseverență, responsabilitate, multă cercetare și studiu îi motivează să învețe pentru a-și descoperi pasiunile, interesele, cultivându-le, totodată, o disciplină a muncii și gândirea creativă.

Ați ales să construiți caractere, să modelați cele mai pure suflete, să vă aplecați cu dragoste asupra preadolescenților și adolescenților. Ce vă luați frumos pentru suflet din meseria aceasta?

Adolescenții sunt minunați, îmi oferă energie pozitivă și provocări pe măsură. Ei sunt sinceri și îmi dau din bunătatea lor, îmi împărtășesc temerile, aspirațiile lor și trăiesc alături de ei emoții puternice, altfel spus… suflul tinereții.

V-ați cunoscut mereu traseul în viață sau ați jonglat cu mai multe roluri în societate?

În adolescență mi-am dorit să fiu traducător, mi se părea o ocupație extrem de interesantă, să trăiești alături de cel care scrie în limba lui și apoi să găsești cuvintele potrivite pentru a reda mesajul în limba maternă. Astfel, credeam eu, trăiești în două lumi în același timp.

Cum e Aurelia-omul de acasă? Cum e Aurelia-omul de la catedră?

Omul de acasă – modest, poate retras căruia îi place să citească literatură, să meargă la teatru și să se delecteze urmărind filme de aventură, de inspirație istorică și să mai scotocească printre cărți vechi, inscripții și hrisoave… poate înnoadă o poveste, o altă pasiune a copilăriei, istoria.

Omul de la catedră –  un profesor plin de energie, implicat în viața școlii, pasionat de teatru și de materia pe care o predă elevilor.

Sunteți de mai bine de un deceniu bucată din sistemul de învățământ. Vă pregătiți pentru fiecare întâlnire cu elevii?

Eu încerc să transform întâlnirile cu elevii mei în momente speciale, pentru a le menține viu interesul față de cultura francofonă și limba franceză. Astfel, îmi pregătesc secvențele didactice, ținând cont de cunoașterea elevilor, de interesele lor, vârstă și nivelul de studiu al limbii franceze. Lecțiile mele au o poveste, le place copiilor să se simtă parte din poveste și activitățile ludice sunt mult așteptate, atunci când transformăm sala de clasă într-un spațiu de joc sau scenă.

Timpul vă permite să vă dedicați și altor proiecte sau la mijloc e nevoia de a aduce în școală noi și noi activități pentru a crește calitatea și succesul școlar?

Timpul îl împart între activitățile dedicate copiilor și dorința de a ține pasul cu noile provocări din domeniul educației.

Cum arată școala în care predați?

Școala în care predau cele mai multe ore este o școală cu profesori responsabili, elevi sinceri, drăgălași, veseli și cu multe dorințe de a „ajunge cineva în viață”, cum spun ei. Școala ne oferă condiții bune pentru a ne desfășura activitățile, are acreditare Erasmus+ până în 2027 și elevii noștri, prin străduința și implicarea doamnei director, au șansa să participe la diverse schimburi culturale și lingvistice, iar profesorii să participe la cursuri de formare profesională în statele UE.

Despre comunitatea în care predați, ce îmi puteți spune?

Orașul nostru este liniștit, cu oameni foarte serioși care doresc să aibă un trai decent. Tinerii sunt foarte talentați, responsabili și foarte implicați în activitățile de voluntariat și activitățile civice prin care își doresc să ajute familiile vulnerabile.

Dar dacă ar fi să descrieți în câteva rânduri cum sunt copiii de azi, ce cuvinte ați alege?

Copiii de astăzi sunt creativi, inteligenți, dar și sensibili. Ei au nevoie să fie înțeleși pentru a le fi un sprijin real în viața lor.

I-ați câștigat pe elevi în limba franceză și cunoaștem că fiecare profesor are „farmecul” său, ca să nu zic „metodele” mai exact. Ce atuuri ați purtat mereu cu dumneavoastră?

Pregătirea cu responsabilitate a orelor, studiul individual, creativitatea, buna dispoziție, ludicul și feedbackul real din partea elevilor. I-am invitat pe elevi să fie criticii orelor, să pună în lumină punctele tari și punctele slabe ale activităților, iar eu am luat în considerare sugestiile lor în proiectarea didactică.

Aveți o abordare interdisciplinară. Considerați că înțeleg mai bine unele concepte atunci când se îmbină mai multe domenii experiențiale?

Elevii noștri au nevoie de a vedea cum se îmbină cunoștințele din diverse domenii, precum geografia, istoria, limba română, educația civică, muzica, cinematografia în viața de zi cu zi. Conceptele abstracte sunt greu de înțeles uneori, iar elevii au nevoie de experiențe de învățare în care să se folosească de cunoștințele dobândite la celelalte materii. Un simplu proiect de grup, cu o sarcină provocatoare de a crea un filmuleț de promovare a unei rețete dintr-o anumită zonă francofonă suscită interes, solicită cunoștințe de geografie, istorie, TIC, arte plastice, creativitate și cunoașterea rigorilor lingvistice ale limbii franceze. Și copiilor le plac asemenea proiecte, aceste sarcini cu caracter interdisciplinar.

Lucrați diferențiat. De unde toate resursele?

Clasele noastre de elevi nu sunt omogene, elevii au niveluri de înțelegere și ritmuri de învățare diferite. Pedagogia diferențiată ne oferă câteva direcții de urmat pentru a oferi elevilor șansa să atingă standardele cerute de CECRL (Cadrul Comun de Referință pentru Limbile străine) în dobândirea competențelor lingvistice de comunicare într-o limbă străină de circulație internațională. Unii elevi au nevoie de sprijin mai mare din partea profesorului, tocmai de aceea eu creez activitățile didactice în funcție de nevoile elevilor (nevoi descoperite în urma evaluărilor inițiale, de parcurs și sumative). Prin stagiile profesionale CREFECO am descoperit modalități de a construi activități relevante prin care elevii să atingă progresul în ritm propriu, așa se face că în aceeași clasă, elevii capabili de performanță și elevii care au nevoie de ajutor se simt minunat și colaborează, cooperează.

Care sunt indicatorii principali care vă arată că trebuie să lucrați/predați individualizat?

Rezultatele elevilor la evaluările naționale și la testele PISA, admiterea elevilor la licee și, ulterior, integrarea tinerilor pe piața muncii.

De unde ar trebui să plece schimbarea în educație?

Cred că schimbarea în educație stă în mâinile fiecărui profesor, care se pregătește să-și întâlnească elevii și, cu responsabilitate, îi călăuzește pe drumul cunoașterii.

Ce ar trebui să se întâmple la nivel macro pentru a atinge un ideal educațional?

Schimbările din societate influențează puternic educația, astfel încât este afectată uneori relația părinte-elev-profesor. Valorizarea școlii și a principiilor ei ar schimba și percepția asupra necesității școlii în societatea contemporană. Cât despre curriculum, în gimnaziu, acesta este centrat pe competențe, pornind de la Recomandările Comisiei Europene, însă ar fi necesară implementarea unor standarde, cu descriptori de performanță și pentru celelalte materii școlare, ca în cazul limbile străine. Astfel sistemul de evaluare-notare și implicit de progres în învățare al elevului ar beneficia de multiple ameliorări.

Abia are prima carte de identitate, este în clasa a VIII-a și are examenul național în față. Perspectivele asupra vieții sunt largi, deși mai are timp să se gândească și să se răzgândească încă de o sută de ori. Culmea, adolescentul Andrei Popovici cunoaște deja calea pe care vrea s-o apuce. Actor, regizor, scriitor, jurnalist sau cadru didactic, știe sigur că va oferi dragoste societății prin meseria pe care o va îmbrățișa.

Poartă cu el idei creative ce le-a așezat în două serii de cărți scrise sub titulatura sa. Anul 2024 s-a încheiat cu Agrafă și Creion, eroii ce se regăsesc și în titlu. Este un adolescent în formare, dar în inima sa nu stă decât o dorință de a evolua și de a inspira prin faptele sale. Familia este tot și în toate. A cunoscut sprijinul și iubirea în acre crește încă din prima zi lui de viață. Așa ar trebui să se întâmple în toate casele, dar viața bate filmul.  Și Andrei știe asta, de aceea a ajutat și ceilalți copii mai mici sau de vârstă apropiată lui din orașul său natal. Cum? Donând cărți.  În cele trei ediții ale Provocării lui Andrei – Donează o Carte!, desfășurate până acum, peste 2400 de volume au adus bucuria cunoașterii și au deschis noi orizonturi și perspective tinerilor din mediul rural.

Andrei, unde și cum te-a găsit decembrie?

În luna decembrie m-a găsit acasă, în Oradea, alături de cei dragi, familia mea. Este o lună plină pentru mine, nu doar de spiritul magic al sărbătorilor, ci și de entuziasm și bucurie.

În data de 19.12.2024  a avut  loc lansarea celui de-al doilea volum al seriei „Aventurile lui Agrafă și Creion”, intens și plin de suspans: Ordinul Umbrelor. Așa că pot spune că sunt atât ocupat, cât și bucuros.

De obicei, fiecare dintre noi la final de an își face bilanțul și își evaluează întreg parcursul anului în curs. Anul tău cum a fost?

Abia pot spune că am făcut bilanțul anului 2024, lansarea romanului Ordinul Umbrelor tocmai s-a întâmplat. Acesta este continuarea captivantă, intensă și dramatică a aventurilor celor doi superdetectivi, Agrafă și Creion care acum se avântă pe teritoriul periculos al Umbrelor.

Din perspectiva unui tânăr autor, a fost și continuă să fie un an cu adevărat magic. Pe 30 mai 2024 mi-am lansat romanul de debut, Aventurile lui Agrafă și Creion, iar acum, cu mare entuziasm, sunt fericit că am reușit să finalizez volumul al doilea al seriei. Sper ca acesta să ajungă la câți mai mulți cititori, care să se bucure în serile reci, dar calde sufletește vorbind, de acest roman polițist plin de pasiune și creativitate. Este cadoul meu pentru voi.

Din perspectiva de elev, pot spune că anul acesta școlar este unul provocator și intens. Fiind în clasa a VIII-a, mă pregătesc pentru examenul de capacitate, o etapă importantă în viața mea.

Ești elev, dar și un bun cetățean în orașul tău. Ai adunat multe volume de cărți în anii trecuți și le-ai donat unor biblioteci. Anul acesta ai continuat această activitate?

Consider că este foarte important ca fiecare dintre noi să se implice în comunitatea din care face parte și să-și aducă aportul, așa cum poate. Bucuria de a dărui și de a vedea scânteia din ochii celorlalți te umple de o energie aparte și de o stare de bine.

În anul 2024, „Provocarea lui Andrei – Donează o Carte!”  a reușit să umple rafturile bibliotecii din cadrul școlii „Ovidiu Drimba” din Lugașu de Jos cu dicționare, manuale și cărți de povești.

În cele trei ediții ale Provocării lui Andrei – Donează o Carte!, desfășurate până acum, peste 2400 de volume au adus bucuria cunoașterii și au deschis noi orizonturi și perspective tinerilor din mediul rural.

Pot spune, cu mândrie, că sunt cu adevărat fericit că am reușit să realizez acest lucru.

Am întrebat mai devreme acest aspect, pentru că mă gândesc că te-ai concentrat pe volumul al-II-lea pe care îl scrii. Ce îmi poți spune?

Doresc ca Aventurile lui Agrafă și Creion să fie o trilogie. Și, da! Într-adevăr am fost foarte ocupat să finalizez volumul doi al seriei.

Volumul trei  al seriei îl voi lansa din postura de licean. Sunt încântat că am ajuns până aici și  sincer, este o bucurie imensă pentru mine să văd cum, pornind de la o idee sau un concept inedit, am reușit să scriu sute de pagini. Este multă muncă – poate unii ar crede că e ușor, dar de multe ori revezi un fragment și de 50 de ori până când îți pare că sună așa cum ar trebui.

Știu că sunt doar la început, dar sper să cresc tot mai mult, desigur, cu ajutorul vostru, al cititorilor.

Despre primul volum ce poți enunța? Cum a prins la public?

Ca autor al seriei „Aventurile lui Agrafă și Creion”, pot spune cu bucurie că această poveste polițistă a fost primită cu entuziasm de către cititori. Cei cu care am vorbit, mi-au spus că au fost foarte încântați și așteaptă cu nerăbdare volumul doi.

Un lucru care m-a impresionat este faptul că romanul nu doar că a captivat copiii pentru care a fost destinat inițial, dar și pe părinții sau bunicii care l-au citit. Am primit multe feedbackuri care mi-au confirmat că „Aventurile lui Agrafă și Creion” este, de fapt, un roman pentru întreaga familie.

Lumea creată este inedită și originală, populată cu personaje unice și haioase, iar povestea este presărată cu multă aventură și mister la fiecare pas. Această combinație a făcut ca romanul să fie o experiență plăcută și memorabilă pentru toți cititorii, indiferent de vârstă.

Ai avut, cred cu tărie, nevoie de sprijin în privința lansării primului volum. Cine sunt oamenii cărora le întorci un mare mulțumesc?

Fără sprijin, nu cred că poți reuși să realizezi tot ceea ce îți propui. Este esențial să ai alături oameni care te susțin și care fac tot posibilul ca visele tale să prindă contur și să devină realitate.

Oamenii cărora le sunt profund recunoscător și cărora le mulțumesc din suflet sunt părinții mei. Fără ei, ar fi fost extrem de dificil să-mi îndeplinesc visul. M-au încurajat, m-au îndrumat și mi-au oferit mereu sprijinul lor necondiționat.

În România, nu este deloc ușor să fii publicat, mai ales dacă nu ești autor străin sau un scriitor român consacrat. Editurile sunt reticente să își asume riscuri, chiar dacă îți recunosc talentul și te încurajează să continui. Există piedici care pot să te descurajeze și să te tragă înapoi. De aceea, mă consider norocos că am niște părinți minunați, care au fost și sunt alături de mine la fiecare pas!

Ai pregătit o lansare de carte și la al doilea volum? Te-ai gândit să vii cu ceva nou?

Emoțiile și energia pe care le simți la lansarea unei cărți sunt cu adevărat unice. Te încarcă cu  încredere. Da, cu siguranță voi organiza o lansare specială pentru romanul „Ordinul Umbrelor”, al doilea volum din seria Aventurile lui Agrafă și Creion. Pe 19 decembrie, cei care au fost prezenți la evenimentul organizat la Librăria Compas din Oradea, s-au bucurat de un spectacol autentic.

Mi-am descoperit pasiunea pentru actorie, iar alături de trupa de teatru APRENTIS, din care fac parte, am pus în scenă o mini-piesă de teatru adaptată după două capitole din acest  al doilea volum. Sper ca această interpretare să încânte publicul. În plus, am compus versurile unei melodii speciale pentru această ocazie, iar evenimentul va include și alte momente frumoase, menite să creeze o atmosferă de neuitat.

Andrei, de unde atâta inspirație, creativitate și spor pentru toate proiectele în care te implici?

Inspirația vine, în primul rând, din lumea care mă înconjoară. Sunt înconjurat de rechizite atât la școală cât și acasă, deoarece părinții mei au o afacere în domeniu. Vine totul de la sine, observând ceea ce este în jurul meu. Așa am ajuns să creez un univers al rechizitelor, în care eroii sunt chiar o agrafă și un creion. Creativitatea este un mod de exprimare, un fel unic prin care fiecare dintre noi încearcă să se manifeste. Îmi place să creez ceva unic, să visez și să-mi imaginez lumi noi pe care eu le modelez exact așa cum îmi doresc.

Când negociezi cu timpul liber, ce face un adolescent de vârsta ta?

Îmi place să mă întâlnesc cu prietenii, să mergem la un film sau la bowling ori, pur și simplu, să petrecem timp împreună discutând și schimbând idei și impresii.

Ai în față un examen de dat. La anul dacă nu greșesc. Unde ai dori să continui studiile?

Așa este, anul viitor va fi un an foarte important pentru mine. La vară voi da examenul de capacitate. În ceea ce privește direcția pe care o voi urma, sunt aproape sigur că mă voi orienta spre un profil uman. Încă oscilez în privința liceului la care voi aplica, însă cert este că va fi unul din Oradea.

Te-ai gândit la ce meserie vei îmbrățișa când vei deveni mai mare?

În privința profesiei în care voi activa, pot spune că mă tentează mai multe domenii și meserii: scriitor, actor, regizor, jurnalist, cadru didactic și, cine știe, poate chiar primar.

Andrei, crezi că te poți susține financiar și din vânzarea de cărți? Te-ai dus cu gândul acolo?

Din păcate în România, cel puțin în acest moment, nu cred că te poți susține financiar doar din vânzarea cărților. Este necesar să faci și altceva pentru a avea un trai decent. Consider că este important ca meseria în care activezi să fie măcar parțial conectată cu creativitatea, cu cuvintele și desigur, să ai un program flexibil care să îți permită să jonglezi între activități. Pentru ca „pasiunea pentru cuvinte” să nu se stingă, trebuie ca tu, ca om, să fii motivat, să simți că ești apreciat și că vocea ta contează.

• circa 500 de seniori din județele Tulcea, Mureș, Vrancea, Maramureș și Galați au fost sprijiniți prin acțiunile locale ale organizațiilor susținute de Fundație
• 130 de vârstnici aflați în situații grele de viață au primit pachete de sărbători sau tichete sociale
• 50 de seniori au luat parte la masa festivă de Crăciun organizată pentru ei

București, 20 decembrie 2024 –  Fundația Regală Margareta a României, alături de voluntari, sponsori și donatori, a adus spiritul Sărbătorilor în casele și inimile vârstnicilor vulnerabili, prin acțiuni dedicate. De la mese festive și cadouri, la sprijin material, până la activități sociale și emoționale, seniorii au simțit că nu sunt singuri în această perioadă specială.

Crăciun cu emoție pentru seniorii din București

Pe 18 decembrie, 50 de voluntari au străbătut sectoarele Capitalei și au dus pachete încărcate cu alimente de bază, bunătăți tradiționale și produse igienico-sanitare pentru 100 de seniori. Vizitele au fost mai mult decât livrări de pachete – au fost momente de bucurie, cuvinte calde și îmbrățișări care au alinat singurătatea celor care își petrec sărbătorile în tăcere și izolare.

Doamna Maria, de 86 de ani, unul dintre seniorii vizitați, este o persoană care se confruntă cu singurătatea și izolarea: „Când nu mai vezi, nu te mai poți deplasa și nu ai pe nimeni, ajungi să trăiești doar din amintiri.” Pentru ea și pentru alți vârstnici, vizitele lunare ale asistentului nostru social, Sorin Marinescu și ale voluntarilor Fundației, dar și credința, sunt printre puținele bucurii care le-au rămas.

Sorin Marinescu, coordonator al programului Fondul pentru Vârstnici, este recunoscător că și anul acesta a reușit, cu sprijinul companiilor care au donat alimente de bază, dulciuri, fructe, produse lactate, ouă, produse igienico-sanitare, să ofere ajutor suplimentar la final de an. El a colectat donațiile, i-a convocat pe voluntari la sediul Fundației și i-a împărțit pe echipe, pentru a distribui pachetele de Sărbători către adresele seniorilor din toate sectoarele Capitalei.

Mese festive, activități creative și recreative pentru seniori

50 de seniori din București au fost invitați de Fundație la o masă festivă și au avut bucuria petrecerii unor momente de neuitat în compania prietenilor cu suflet mare din echipele programelor Telefonul Vârstnicului și Conectăm Generații în Lumea Digitală. Cadrul prietenos și generos a fost oferit de Hanu’ Berarilor, parte din rețeaua restaurantelor City Grill.

Cum îmbătrânirea activă este benefică pentru întreaga comunitate, seniori beneficiari ai programelor Telefonul Vârstnicului și Fondul pentru Vârstnici au fost parteneri de activități creative ai copiilor de la Centrul Generatii din București și au realizat, împreună cu voluntarii seniori ai Centrului, coronițe de poveste pentru Crăciun.

De un recital de colinde în ritm de jazz se vor bucura, pe 21 decembrie, seniorii de la Centrul rezidențial pentru persoane vârstnice SENIORMED, din sectorul 1.

Ajutor la nivel național pentru seniorii vulnerabili

În județele Tulcea, Mureș, Vrancea, Maramureș și Galați –  alți 500 de vârstnici au avut parte de ajutor material și acoperirea unor nevoi urgente sau au fost implicați în numeroase ateliere intergeneraționale, precum și serbări și colinde oferite de copii seniorilor. În localitățile Tulcea, Reghin, Mărășești, Baia Mare și Nicorești, cele 5 organizații locale, cu servicii dedicate vârstnicilor, sunt sprijinite prin programul Fondul pentru Vârstnici.

Iar 30 de seniori beneficiari ai programului Telefonul Vârstnicului, din diferite colțuri ale țării, aflați în situații care le îngreunează traiul zilnic, au primit tichete sociale și vor avea pe masa de Crăciun cele necesare.

O rețea de sprijin pentru vârstnicii vulnerabili

În 2024, Fundația Regală, prin implicarea companiilor și a persoanelor fizice donatoare, a sprijinit 4.000 de seniori și a oferit grant-uri pentru 27 de ONG-uri din România care, prin serviciile sociale locale, au răspuns diverselor nevoi ale vârstnicilor din comunitățile lor.

Seniori din toată țara sunt ajutați cu cele necesare fiecăruia: de la discuții telefonice săptămânale, telecluburi de socializare, consiliere psihologică, ajutor la cumpărături, recomandări pentru îngrijire sau menaj la domiciliu, pachete sociale, mese de sărbători, ateliere de educație digitală, până la implicarea lor în activități de socializare sau chiar voluntariat la centrele din comunitate.

Prin Fondul pentru Vârstnici, Fundația Regală Margareta a României derulează mai multe programe prin care seniorii sunt ajutați să înfrunte provocările de viață și să facă față dificultăților vârstei.

Vârstnicii care suferă din cauza izolării sociale sau sunt în situații grele de viață pot apela Telefonul Vârstnicului – 0800 460 001. În 2024, linia telefonică națională, gratuită și confidențială, destinată vârstnicilor care au nevoie de informare, consiliere socială și alinare a singurătății a fost sprijin pentru 2.300 de seniori care au sunat pentru prima dată. Din 2015 până în prezent, asistenții sociali și voluntarii acestui serviciu social au purtat aproape 105.000 de convorbiri, cu un număr de peste 19.000 de apelanți unici.

Cum putem ajuta împreună?

Alăturați-vă campaniei și transformați sprijinul dumneavoastră în speranță pentru cei care au nevoie cel mai mult.

• Companiile – Direcționați 20% din impozitul datorat statului pentru anul fiscal 2024 până la              31 decembrie 2024, prin semnarea unui contract de sponsorizare. Suma disponibilă pentru sponsorizare poate fi calculată pe sponsorizez.ro.
• Persoanele fizice – Faceți o donație prin SMS textul SINGUR la 8844, pentru a contribui cu 2 Euro lunar[1] în susținerea seniorilor vulnerabili.

Serviciile sociale, consilierea și îndrumarea, sprijinul comunității sunt esențiale pentru un trai demn și alinarea singurătății. 4.000 de seniori contează pe suportul Fundației Regale, nu doar în perioada Sărbătorilor, ci în fiecare lună a anului care urmează. Fundația Regală răspunde cu suflet vârstnicilor singuri. Haideți să le fim aproape!

***

Despre Fundaţia Regală Margareta a României

Înființată în 1990 de către Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române, împreună cu tatăl său, Regele Mihai, Fundația Regală Margareta a României este una dintre puținele organizații non-guvernamentale care derulează programe dedicate seniorilor din România. De-a lungul celor aproape 35 de ani de activitate, cu implicarea voluntarilor și mobilizarea partenerilor instituționali și a întregii comunităţi, Fundația a creat diverse soluții menite să îmbunătățească viețile acestora, să aline singurătatea, să prevină izolarea socială, ori să creeze oportunități pentru o viață activă. Programele și campaniile Fundației, precum rețeaua Pentru Seniorii Noștri, Fondul pentru Vârstnici, Centrele Generații, Telefonul Vârstnicului, Conferința Bune Practici pentru o Bătrânețe Frumoasă, au redat demnitatea și speranța la vârsta a III-a. Mai multe detalii pe www.frmr.ro.

[1] Valoarea Donației este de 2 Euro/lună. Suma alocată cauzei este de 2 Euro. Nu se percepe TVA pentru donațiile de pe abonament. În rețelele Digi Mobil, Orange şi Telekom România Mobile, pentru cartelele preplătite, TVA-ul a fost reținut la achiziționarea creditului. Pentru donațiile de pe cartele preplătite, în rețeaua Vodafone utilizatorii nu plătesc TVA. Campanie realizată cu sprijinul Digi Mobil, Orange Romania, Telekom Romania Mobile şi Vodafone Romania

Pe 18 ianuarie 2025, Fundația Regală Margareta a României celebrează 35 de ani de implicare socială continuă!

La 18 ianuarie 1990, Majestatea Sa Margareta și Alteța Sa Regală Principesa Sofia, sub îndrumarea tatălui lor Regele Mihai, au inițiat primele acțiuni umanitare, la sosirea în România. De-a lungul a 35 de ani, Fundația Regală Margareta a României a dezvoltat numeroase proiecte durabile în domeniul educației, dezvoltării comunității, societății civile și asistenței sociale, servind sute de mii de copii, tineri și seniori. Am schimbat vieți și am întărit comunități. Am inspirat oamenii să-și atingă potențialul și am apropiat generațiile.

Te invităm să celebrăm împreună aceste realizări!

Artiștii care au fost susținuți prin burse oferite de Fundație de-a lungul timpului se vor reuni din toate orașele lumii pentru a celebra acest moment împreună cu susținătorii și simpatizanții noștri.

TALENT 35 este un dublu eveniment, care va avea loc pe data de 18 ianuarie 2025 în prezența Familiei Regale a României și va cuprinde:

• Vernisajul Expoziției de artă contemporană a artiștilor emergenți Talent 35 – de la ora 17.00, la Muzeul Național de Artă al României (Palatul Regal)

• Concertul aniversar Talent 35 la Ateneul Român – de la ora 19.00, cu participarea unor muzicieni excepționali și cu prezența extraordinară a dirijorului Tiberiu Soare

”TALENT 35 – Susținerea și promovarea artiștilor emergenți și a artei contemporane” este o inițiativă bilaterală implementată de Unitatea de Management a Proiectului din cadrul Ministerului Culturii, în calitate de Operator al Programului RO-CULTURA, în parteneriat cu Artă și Cultură din Norvegia, în calitate de partener de Program, și finanțată cu sprijinul Granturilor SEE și Norvegiene 2014 – 2021 prin Fondul Național Bilateral, gestionat de Punctul Național de Contact din cadrul Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene.

Vârful pilei cu care se juca i-a secționa măduva. De la vârsta de 8 ani Cătălin Petroșanu este purtător de scaun rulant, dar nu se plânge. Mai greu, ce e drept, în țara noastră, cu accesibilizarea, recunoaște și el, în schimb, și-a făcut un rol în societate. În anii 1990, când această cumpănă a venit peste el și familia sa, societatea nu oferea nici prea mult sprijin, nici condiții, nici mediul școlar nu era atât de prietenos. Dar Cătălin a crescut mare, atât de mare încât vocile negative din viața sa nici nu a vrut să le audă, nici nu a stat în loc de ele. Au trecut pe lângă urechea sa, doar familia și cei ce l-au susținut fără granițe contează. Datorită lor, pasiunile sale nu au fost puse pe pauză.

Prin intermediul celei mai longevive fundații de ajutorare a persoanelor cu dizabilități a început să practice sport. Mai întâi baschet, apoi tir cu arcul. Acum, fără vreo urmă de laudă și de a arunca cu cuvinte, este campion atât în viața personală, cât și în motorsport.

Să-l cunoaștem!

Praticați sport din scaun rulant. Este un refugiu sportul pentru dumneavoastră?

Este si refugiu, pentru că mă face să uit de toate lucrurile negative din jur, dar dacă vorbim despre motorsport, este o mare pasiune. Atunci când urc în scaunul de curse, uit de toate problemele și practic devin un întreg cu mașina de curse.

V-ați vedea viața fără să faceți sport sau a devenit o prelungire a dumneavoastră?

În momentul acesta nu văd viața fără motorsport, este refugiul meu și îmi umple timpul cu activități care îmi aduc multe satisfacții. Prin prisma acestui sport, merg în locuri noi, cunosc oameni noi și cu fiecare experiență asimilez lucruri noi.

Când și cum a apărut sportul în viața dumneavoastră?

Sportul a apărut în viața mea prin intermediul celei mai longevive fundații de ajutorare a persoanelor cu dizabilități din Romania și anume Fundația Motivation Romania. La vârsta de 16 ani am fost contactat de ei și prin interacțiunea cu instructorii de viață independentă am reușit să ies din bula în care mă închisesem. Din acel moment am început să particip în cadrul programelor organizate de ei, la diferite competiții de sport adaptat utilizatorilor de scaun rulant. Motorsportul a apărut mai târziu în urma unui concurs organizat în orașul în care locuiesc. Fiind pasionat de mașini, m-a atras foarte mult și uite că după câțiva ani și multă muncă, am ajuns pe podium.

Automobilism practicați din 2018, dar din ce alte sporturi ați gustat înainte?

Am practicat baschet, maraton de alergare și tir cu arcul. Cel mai mult mi-a plăcut baschetul și o mare perioadă de timp m-am antrenat cu colegii mei săptămânal. Deoarece în orașul meu nu mă puteam antrena, mergeam în alt oraș aflat la aproximativ 50 km distanță. La un moment dat din cauza job-ului și distanței, am renunțat. În țara noastră sportul, în general, nu este susținut și nu poți face performanță fără sprijin.

Haideți să ne întoarcem, poate, în cea mai neagră perioadă a dumneavoastră și anume momentul când ați rămas imobilizat la pat și ați început să depindeți de un scaun. Cum s-a întâmplat nenorocirea?

Accidentul meu a survenit la vârsta de 8 ani, eram în vacanța de vară și în joacă am aruncat o pilă in sus, deasupra capului, iar în momentul când aceasta prin inerție s-a întors, văzând că mă va lovi, m-am aplecat și vârful ascuțit unde ar fi trebuit să aibă un mâner, s-a înfipt direct în coloana vertebrală, secționând măduva.

Presupun că acceptarea adevărului că nu vă veți mai putea deplasa pe picioarele dumneavoastră nu a fost ușoară. Ce gând v-a făcut să vă iubiți indiferent de condiția fizică?

Faptul că am avut tot timpul familia alături și m-au sprijinit la fiecare pas, prietenii care nu mi-au lipsit niciodată, persoana dragă inimii lângă mine a fost, pasiunile mele, toate acestea cumulate mi-au dat putere să depășesc orice obstacol. Oricum timpul nu putem să-l dăm înapoi, depinde doar de noi cum privim viața ce se deschide în fața noastră, nu în spate. Legat de condiția fizică, eu nici nu mai văd scaunul rulant, a devenit parte din mine, este invizibil , totul acum vine de la sine.

V-ați considerat întâmplarea ca fiind o dramă?

Probabil, în adolescență, au fost momente mai dificile, dar o dată cu maturizarea am depășit acest gând. Faptul că am avut tot timpul o viață activă, m-a ajutat să trec mult mai ușor peste greutățile întâmpinate. Viața mea s-a schimbat foarte mult în bine după obținerea libertății depline, și anume permisul de conducere, iar apoi încadrarea în muncă. Acestea cumulate, mi-au deschis alte orizonturi și mi-au transformat viața în una absolut normală.

Credeți că povestea vieții pe care o trăiți poate salva și alte vieți? Eu aș spune că sunteți o mare sursă de inspirație și insuflați multă forță.

Eu întotdeauna am sfătuit cum am putut mai bine, de-asemenea și prin puterea exemplului persoanele care au avut accidente similare ori alte probleme. Doar de noi depinde când dispare nodul din gât. Într-adevăr este nevoie și de îndrumare și susținere, dar tot noi luăm deciziile care ne pot schimba viața în bine sau în rău. Eu când întâmpin anumite probleme, mă gândesc că sunt oameni care au probleme mult mai grave decât mine, oameni care sunt pe patul de spital, oameni care au anumite afecțiuni incurabile. Să învățăm să prețuim fiecare clipă din viață, ca și cum ar fi ultima. De multe ori ne plângem pentru lucruri mărunte și nu vedem cât de privilegiați suntem pentru ceea ce avem.

Ați dovedit putere. Dar cât de greu a fost să o obțineți după evenimentul care v-a schimbat viața?

Puterea a venit după ce am trecut prin multe încercări și multe experiențe prin această viață. Numai atunci când reușești să învingi greutățile ce ți le oferă, abia atunci poți să te consideri un om puternic. Am și eu multe momente de slăbiciune, dar am învățat să privesc mai departe pe cât posibil. Accidentul meu a survenit chiar la începutul anilor ”90, o perioadă grea pentru toată lumea, persoanele cu dizabilități nu aveau prea multe drepturi și nici nu li se ofereau servicii care să le faca viața mai ușoară. Nu am avut un scaun rulant adecvat, nu am avut acces la educație asa cum ar fi fost normal. Persoanele ce dobândesc acum o dizabilitate au mult mai multe șanse să aibă un start bun în noua viață, față de ce am întâmpinat eu atunci.

Cum e să fiți purtător de scaun rulant în România?

Destul de greu, privind partea de accesibilitate, servicii medicale, deschiderea autorităților pentru a sprijini persoanele cu dizabilități, susținerea sportului în scaun rulant, incluziunea persoanelor cu dizabilități în societate și în câmpul muncii. La toate acestea suntem foarte deficitari. Dorim să ne aliniem cu țările occidentale, dar uităm de cei mai puțin norocoși și nu le oferim servicii și înlesnirea unei vieți normale.

• 3,8 milioane de vârstnici numără populația rezidentă de peste 65 ani a României în 2024
• 1 din 3 seniori locuiesc singuri[1], fiind expuși în mai mare măsură riscului de sărăcie și excluziune socială
• 000 de persoane vârstnice vor fi ajutate prin proiectele sociale dedicate ale Fundației

3 decembrie 2024  –  În România, populația rezidentă de seniori cu vârsta de 65 de ani și peste depășește          3,8 milioane de persoane. Provocările vârstei vin la pachet și cu singurătatea, întrucât 1,35 milioane dintre seniori locuiesc singuri. Fundația Regală Margareta a României lansează campania „Răspundem cu suflet vârstnicilor singuri!”, inițiativă prin care își propune să ofere sprijin imediat și soluții sustenabile seniorilor vulnerabili din punct de vedere social, care se confruntă cu lipsa resurselor, izolarea sau marginalizarea, atât în perioada Sărbătorilor, cât și pe tot parcursul anului viitor. 4.000 de vârstnici vor beneficia de ajutor material, de sprijin practic și susținere emoțională prin proiectele sociale dedicate.

Prin intermediul programului Fondul pentru Vârstnici, Fundația vizează îmbunătățirea calității vieții și incluziunii sociale a seniorilor, cu precădere a celor singuri și vulnerabili din punct de vedere social. Fondul pentru Vârstnici este finanțat din donații și sponsorizări și mii de persoane vârstnice primesc anual ajutor material, sprijin practic și susținere emoțională.

Alături de seniori. Schimbăm vieți, împreună

Campania „Răspundem cu suflet vârstnicilor singuri!” invită liderii de companii să se implice în sprijinirea urgentă a seniorilor, pentru care fiecare zi contează. Contribuind pana la 31 decembrie cu 20% din impozitul pe profit pentru anul 2024, companiile au șansa de a transforma taxele într-un gest concret de solidaritate. Împreună putem fi vocea lor, alinând din singurătate, prevenind izolarea socială, ori creând oportunități pentru o viață activă.

Zeci de asociații mobilizate de Fundație în sprijinul seniorilor

În 2024, Fundația Regală Margareta a României, prin implicarea companiilor și a persoanelor fizice donatoare,    a sprijinit 4.000 de seniori și a oferit grant-uri pentru 27 de ONG-uri din România care, prin serviciile sociale locale, au răspuns diverselor nevoi ale vârstnicilor din comunitățile lor.

Persoanele vârstnice au beneficiat de:

• ajutor material – tichete sociale, produse alimentare, igienice și sanitare sau paramedicale, bunuri de necesitate
• sprijin practic – îngrijire sau menaj la domiciliu, livrarea cumpărăturilor sau a medicamentelor acasă, consiliere socială și îndrumare către servicii de suport accesibile în comunitate
• susținere emoțională, prin activități de socializare, servicii de alinare a singurătății sau consiliere psihologică
• dar și soluții pentru îmbătrânire activă, prin voluntariat în centre de zi pentru copii sau incluziune digitală

„Pentru mine, singurătatea e o izolare. Din păcate, ușa nu mi-o mai deschide nimeni. De când a murit soțul, viața mea s-a terminat, întrucât am pierdut o persoană cu care comunicam în permanență. Acum știu că, măcar o dată pe săptămână, vineri, am cu cine să stau de vorbă și cuiva îi pasă de mine. Îmi place că mă pot destăinui, că mă ascultați și sunteți interesați de starea mea”, doamna T, 77 de ani, beneficiar.

Ce putem face pentru a îmbunătăți viața seniorilor din România?

Peste 4.000 de seniori contează pe sprijinul Fundației Regale, nu doar în perioada Sărbătorilor, ci în fiecare lună a anului. Pentru seniorii noștri, timpul nu mai este un aliat. Împreună putem acționa și schimba vieți.

Alăturați-vă campaniei și transformați sprijinul dumneavoastră în speranță pentru cei care au nevoie cel mai mult.

• Companiile – Direcționați 20% din impozitul datorat statului pentru anul fiscal 2024 până la 31 decembrie 2024, prin semnarea unui contract de sponsorizare. Suma disponibilă pentru sponsorizare poate fi calculată pe sponsorizez.ro.
• Persoanele fizice – Faceți o donație prin SMS textul SINGUR la 8844, pentru a contribui cu 2 Euro lunar[2] în susținerea seniorilor vulnerabili.

Cum sunt folosite fondurile strânse?

• Răspundem prompt solicitărilor și oferim resurse sau soluții pentru vârstnici
• Alinăm singurătatea celor care nu mai au pe nimeni prin vizite sau conversații telefonice
• Îi încurajăm să revină în comunitate prin activități recreative, culturale și sociale sau în cluburi de seniori
• Oferim consiliere psihologică și sprijin emoțional seniorilor în suferință
• Îi valorizăm și le dăm ocazia de a fi utili ca voluntari pentru copiii de la centre intergeneraționale
• Ajutăm material, prin pachete sau tichete sociale, vârstnicii aflați în cele mai dificile situații de viață
• Oferim susținere și dotări pentru îngrijitorii la domiciliu, voluntarii și asistenții sociali din comunități
• Facilităm accesul către serviciile de care au urgentă nevoie: îngrijire la domiciliu, cantină socială, centru de zi, policlinică socială
• Dăruim spiritul Sărbătorilor prin meniuri sau mese organizate pentru vârstnicii singuri, alături de voluntarii noștri

Parteneri media: TVR, Radio România, Radio România Actualități, Radio România Antena Satelor, Radio România Regional, Radio Trinitas, ziarul cotidian diplomatic Nine O’Clock, Ziarul News, Zenith Media, New Age Media – regia de media a cinematografelor Cinema City

***

Despre Fundația Regală Margareta a României

Cu o experiență de aproape 35 de ani în domeniul social, Fundația Regală Margareta a României este una dintre puținele organizații non-guvernamentale care derulează programe dedicate seniorilor din România. De-a lungul timpului, cu implicarea voluntarilor și mobilizarea partenerilor instituționali și a întregii comunități, Fundația a creat diverse soluții menite să îmbunătățească viețile acestora, să aline singurătatea, să prevină izolarea socială, ori să creeze oportunități pentru o viață activă. Programele și campaniile Fundației, precum rețeaua Pentru Seniorii Noștri, programele Fondul pentru Vârstnici, Centrele Generații, Telefonul Vârstnicului, Conferința Bune Practici pentru o Bătrânețe Frumoasă, proiectul Conectăm Generații în Lumea Digitală, au redat demnitatea și speranța la vârsta a treia. Mai multe detalii pe www.frmr.ro.

[1] Raport INSSE – Condițiile de viață ale populației din România în anul 2023

[2] Valoarea Donației este de 2 Euro/lună. Suma alocată cauzei este de 2 Euro. Nu se percepe TVA pentru donațiile de pe abonament. În rețelele Digi Mobil, Orange şi Telekom România Mobile, pentru cartelele preplătite, TVA-ul a fost reținut la achiziționarea creditului. Pentru donațiile de pe cartele preplătite, în rețeaua Vodafone utilizatorii nu plătesc TVA. Campanie realizată cu sprijinul Digi Mobil, Orange Romania, Telekom Romania Mobile şi Vodafone Romania

Daniela Olaru este o „altfel” povestitoare de cărți. Nu scrie, nu dă viață unei întâmplări prin cuvinte așezate pe foaie, ci prin desene frumos ilustrate, migălos creionate. Poartă multă dragoste față de artă, iar prin pasiunea pe care o  valorizează după ce a început inițial să studieze pianul redă emoție odată cu creațiile sale.

Este tânără, visătoare, se lasă purtată de imagini frumoase. După ce  a studiat o vreme un instrument muzical, s-a îndreptat către grafică, iar perfecționarea s-a întâmplat și dincolo de granițele țării noastre. Acolo a descoperit un sistem educațional complet diferit față de cel din România unde profesorii îi învăța pe studenți chiar cum să își facă o carieră pe această specializare. Mai mult chiar de la Daniela Olaru în rândurile de mai jos!

Ce este un ilustrator de cărți și ce face el?

Un ilustrator de cărți este, în esență, un povestitor vizual. Prin desenele sale, acesta aduce la viață cuvintele unui autor, transformându-le în imagini care îmbogățesc experiența cititorului. Rolul lui nu este doar să completeze textul, ci să adauge un strat de emoție și interpretare care să capteze atenția și să rămână în memoria cititorilor.

Cu ce se deosebește Daniela Olaru față de ceilalți ilustratori?

Cred că ceea ce mă face diferită este felul în care abordez fiecare poveste în stilul care îmi este specific. Îmi place să creez ilustrații care sunt mai mult decât simple imagini frumoase – vreau ca privitorul să simtă că face parte din poveste, să fie atras să exploreze detaliile și să contribuie la dezvoltarea narativului. Pun un accent mare pe culoare și compoziție, care pentru mine sunt ingrediente esențiale într-o ilustrație, dar nu sunt niciodată scopul în sine.

Fiecare proiect pentru mine este o oportunitate de a găsi un echilibru între mesajul pe care vreau să-l transmit și modul în care aleg să-l exprim vizual. Stilul meu se mai schimbă pe măsură ce învăț mereu și experimentez.

Cum sună frumoasa poveste a escapadei dvs. academice?

Povestea mea a început la Liceul de Artă „Ștefan Luchian”, unde am început cu pianul, dar am realizat repede că îmi doresc mai mult să lucrez în domeniul artei vizuale. Așa că m-am orientat către grafică și am continuat la Universitatea de Arte Vizuale și Design „George Enescu”, unde am făcut licența și masterul în grafică publicitară.

Un moment important a fost programul Erasmus, care m-a dus la Manchester unde am studiat un semestru Illustration with Animation. Acolo am descoperit un sistem educațional complet diferit față de cel din România. Am rămas impresionată de faptul că ilustrația este considerată un job în sine, un domeniu luat foarte în serios, iar discuțiile cu profesorii nu se axau doar pe tehnici, ci și pe cum să îți construiești o carieră ca ilustrator. A fost o experiență care m-a ajutat să înțeleg că ilustrația nu este doar un hobby, ci o muncă foarte serioasă ce necesită timp, dedicare și profesionalism. Am învățat că trebuie să fie tratată ca atare și remunerată corespunzător. La întoarcere în România, am realizat că încă mai avem mult de lucru pentru a înțelege și aprecia acest aspect, însă cred că suntem pe drumul cel bun față de acum câțiva ani.

Dacă nu ar fi fost ilustrator Daniela, ce ar fi făcut în viață?

Dacă nu aș fi fost ilustrator, probabil că aș fi continuat pe drumul muzicii și aș fi urmat mai departe studiile de pian. Muzica a fost o pasiune constantă, dar, în același timp, și scrisul mi-a fost mereu aproape – am câteva drafturi de povești ascunse prin sertare care așteaptă să fie scoase la lumină. Pe de altă parte, am fost mereu preocupată de protecția mediului, iar dacă nu aș fi ajuns ilustrator, nu m-ar fi mirat să fiu implicată în activismul ecologic sau să urmez o carieră în domeniul veterinar, pentru a contribui cumva la bunăstarea animalelor. Mi-a plăcut întotdeauna să fiu aproape de natură și să înțeleg cum pot ajuta.

De la cine ați moștenit talentul?

Nu am crezut niciodată în ideea de „talent” ca fiind un factor decisiv. Mai degrabă cred că există o înclinație naturală spre anumite domenii, dar dacă nu investești timp și muncă, acea înclinație nu se poate transforma într-o abilitate reală. Totuși, am avut un unchi de-al mamei care a fost pictor și aceasta a fost profesia lui pe tot parcursul vieții. Nu știu dacă „gena artistică” se transmite, dar cu siguranță mi-a lăsat o apreciere profundă pentru artă.

Îmi imaginez că dragostea dvs. pentru ilustrație trebuie să aibă rădăcini în propria copilărie. Totuși când și cum anume desenul a devenit mai mult decât un simplu joc, mai mult decât o pasiune, respectiv o profesie?

Da, am desenat pe toate caietele și prin colțurile cărților. În special, îmi amintesc că în cartea cu povești de Frații Grimm, unde erau ilustrații alb-negru, îmi plăcea să desenez peste acele imagini sau să le completez cu propria mea viziune, imaginându-mi ce ar mai fi trebuit să facă personajele sau ce ar fi trebuit să fie în plus. Ilustrația a devenit profesie pentru mine în timpul masterului, când am început să caut mici joburi freelance, chiar dacă erau destul de slab plătite. După terminarea studiilor, am început să trimit portofoliul meu la edituri și, atunci, am obținut primul meu proiect de carte, la Editura Humanitas.

A fost o alunecare pe negândite spre profesie sau…?

Nu a fost pe negândite, ci a fost o alegere conștientă. Am vrut să fac asta, mai ales că vedeam deja pe piață ilustratori români care reușeau să își construiască o carieră în acest domeniu. Acest lucru m-a încurajat să îmi doresc și eu să fac același lucru și să mă implic activ în ilustrarea de cărți.

Ce anume presupune documentarea pentru un proiect de carte în vederea ilustrării? Este o documentare făcută doar cu ajutorul „Domnului Google” sau, uneori, implică deplasare pe teren, vizite în arhive, discuții îndelungi cu autorul ori editorul?

Fiind o profesie de acest tip, lucrul se desfășoară adesea în regim „in-house”, acolo unde se realizează ilustrațiile. Deși procesul s-a digitalizat semnificativ, acest lucru ajută mult la eficiență, iar referințele pot fi găsite online, inclusiv prin Google. Da, caut adesea imagini pe internet, iar fotografiile pe care le fac eu însămi sunt o sursă importantă de inspirație și documentare. În plus, am o bibliotecă de cărți ilustrate de alți ilustratori pe care le consult des și cărți de specialitate, care îmi oferă o bază solidă de informare. Deși nu am avut încă nevoie să merg pe teren pentru proiectele mele, cred că ar fi interesant să dezvolt și astfel de proiecte, în care documentarea să implice deplasări. Desigur, procesul de documentare presupune și discuții extinse cu autorii și editorii, iar în funcție de proiect, aceste întâlniri pot fi față în față, atunci când simți că este necesară o mai multă conexiune umană.

Mi se pare că mulți au impresia că a fi ilustrator este o ocupație boemă, deosebit de plăcută. Povestiți-ne un pic despre părțile mai puțin plăcute și mai puțin știute ale ocupației dvs., despre dificultățile implicate de ilustrarea unei cărți.

În realitate, profesia de ilustrator nu este deloc boemă, deși poate părea astfel din exterior. Ilustrația trebuie să îndeplinească scopuri clare – un brief, cerințe precise și să ajungă la publicul dorit. Sunt multe aspecte administrative de care trebuie să te ocupi – negocierea și semnarea contractelor, facturi, discuții cu clienții, stabilirea unei remunerații corecte pentru munca depusă și, desigur, respectarea deadline-urilor.

Pe lângă acestea, sunt și cerințele multiple care vin din partea diferitelor părți implicate în proiect. Uneori, creativitatea se poate termina și atunci ai nevoie de o pauză, o gură de aer, de o mică deconectare, poate chiar de alte activități care nu țin de desen. E foarte important să îți acorzi acest timp pentru a-ți recăpăta energia creativă. Și, bineînțeles, există și partea de promovare: ca ilustrator, ești și antreprenor, iar rețelele de socializare te ajută să ajungi la oameni, să fii prezent și să îți faci cunoscută munca, să atragi noi proiecte. Așadar, în spatele ilustrațiilor se află multă muncă și organizare.

Tehnologia schimbă multe în jurul nostru. Bibliotecile se digitalizează. Telefoanele mobile mai au puțin până vor ajunge să ne îndeplinească orice dorință… În ce fel a schimbat această evoluție rapidă a tehnologiei și domeniul dvs., respectiv ocupația de ilustrator, asociată încă, în mintea unora, cu pensula, cu șevaletul, cu Van Gogh?

De mult timp nu se mai lucrează doar în stil tradițional, cu pensula pe hârtie. Tehnologia a schimbat mult felul în care abordăm ilustrația, iar acum avem la dispoziție tablete grafice și software-uri care ne ajută să lucrăm în format digital. Eu personal lucrez și în stil tradițional, dar și digital, și îmi place să îmbin cele două metode. Tehnologia, în special, ne economisește timp, iar un instrument simplu precum butonul de „undo” îți permite să revii asupra unui pas făcut, lucru imposibil în ilustrarea tradițională, unde totul depinde de precizie și de deciziile luate pe loc.

În ceea ce privește AI-ul, cred că este un instrument interesant, un tool care poate fi folosit pentru a sprijini procesul creativ. Nu-mi dau seama cum va evolua în timp și cum va schimba pe termen lung domeniul ilustrației, dar este clar că are un potențial enorm în diversele sale aplicații. Totuși, nu ar trebui să ne fie frică de el. AI-ul este doar un instrument, iar un artist adevărat poate să-și păstreze autenticitatea și originalitatea chiar și în fața unor tehnologii avansate. Desenul uman are o valoare aparte, o semnificație personală pe care tehnologia nu o poate reproduce. În ciuda rapidității și eficienței AI-ului, procesul de creație, de introspecție și de alegere a detaliilor care dau viață unui desen, rămâne exclusiv uman și reprezintă ceea ce face arta cu adevărat specială.

Pentru dvs., ca ilustrator de carte, ce primează: gusturile publicului, propria viziune asupra proiectului, așteptările editorului?

Pentru mine, viziunea asupra proiectului este esențială, dar aceasta se construiește și în colaborare cu editorul, ținând cont de așteptările și cerințele lor. În ceea ce privește gusturile publicului, cred că o editură trebuie să diversifice planul editorial pentru a forma o educație estetică. Este important să avem apariții mai îndrăznețe, mai originale, atât din punct de vedere al formei, cât și al designului. De exemplu, cartea ca obiect – cu o copertă inovativă, hârtie special aleasă și un stil grafic distinct – poate crea o experiență mai profundă pentru cititor. Un stil grafic autentic și neconvențional adaugă valoare și impact, iar acest tip de diversitate poate ajuta publicul să aprecieze și să înțeleagă diferitele fațete ale ilustrației. La final, îmi doresc ca ilustrația să provoace privitorul, să-l invite să completeze povestea și să o perceapă într-un mod unic, contribuind astfel la dezvoltarea unei conexiuni mai adânci între el și carte.

Produsul finit care iese din pensulele sau creioanele unui ilustrator este inspirație și cât anume este transpirație?

Este un mix între inspirație și muncă, iar pe măsură ce înveți și te acomodezi cu procesul, ajungi să îți simplifici anumite etape. Inițial, poate părea complicat, însă pe măsură ce îți înțelegi mai bine stilul și abordările, lucrurile se fluidizează. Munca devine internalizată, iar procesul de creație capătă o oarecare ușurință. Este ca un drum pe care îl parcurgi și înveți să îți eficientizezi pașii – nu mai sunt atâtea incertitudini, iar dezvoltarea ideii devine mai naturală. Totuși, chiar și atunci când ajungi la un nivel de confort, trebuie să ții mereu cont de provocările proiectului și să rămâi atent la detalii pentru a menține acel echilibru între inspirație și execuție.

• Ashoka este o organizație globală pentru susținerea antreprenoriatului social și schimbărilor sistemice, fiind aleasă constant în top 10 cele mai inovative organizații din lume.

• Programul Ashoka Fellowship este o recunoaștere pe viață și acces la o comunitate globală de susținere. Statistic, poate fi aleasă o persoană din 10 milioane de oameni pe an.  

• Ashoka România este prezentă în țară din 2017 și a identificat și susținut până în prezent 10 Ashoka Fellows, Diana Filimon fiind a 11-a.

27 noiembrie 2024. Diana Filimon, fondatoarea Forum Apulum și co-fondatoarea publicațiilor pentru tineri Gen, revistă, Gen, știri, Gen, sport și Gen Zette a devenit ieri a unsprezecea Ashoka Fellow din România în cadrul evenimentului de lansare organizat în București, alături de comunitatea de creatori de schimbare construită în România de peste 7 ani. Ea se alătură rețelei globale Ashoka, care include peste 3.900 de antreprenori sociali din mai bine de 98 de țări, pe care Ashoka îi susține pe viață. 

Prin programul de fellowship, organizația le oferă Ashoka Fellows o identitate, o comunitate și rețeaua de încredere și cunoaștere pentru a avea un impact social accelerat. Ashoka Fellows sunt antreprenori sociali vizionari, recunoscuți pentru capacitatea lor de a dezvolta și implementa soluții inovatoare pentru probleme sociale complexe și profund înrădăcinate. Potrivit studiilor interne, doar unul din 10 milioane de oameni pe an poate deveni Ashoka Fellow. Aceștia răspund unor nevoi pe termen lung, devin catalizatori ai schimbării, remodelează sisteme și creează noi structuri pentru a aduce transformări sustenabile și de impact în societate.

Cine este noua Ashoka Fellow

Diana se definește ca fiind filolog de formație, om de comunicare prin experiență și activist prin alegere. Este CEO și fondatoare a Asociației Forum Apulum și co-fondatoare a Gen, știri și Gen, revistă, unele dintre cele mai cunoscute proiecte media orientate către tinerii din România. Diana abordează problema evitării știrilor de către majoritatea tinerilor români, care se simt deconectați de la viața civică. Inițiativele sale Gen, știri și Gen, revistă folosesc rețelele de socializare Instagram și TikTok pentru ca tinerii să documenteze și publice știri. Relevante și accesibile, aceste știri contribuie la promovarea educației media digitale pentru tineri și le cultivă simțul responsabilității și-al implicării civice.

Ideea inovatoare a Dianei are scopul de a elimina decalajul dintre experiența personală și educația civică a tinerilor, în special în cazul celor care trăiesc în afara sferei de influență a  Capitalei. Proiectele ei nu înseamnă doar furnizarea de știri în mod accesibil și relevant pentru tineri, ci sunt în primul rând despre a-i încuraja pe tineri să acționeze cu responsabilitate civică și încredere în propria capacitate de a produce schimbare. Activitatea ei a adus transformări în comunitățile de tineri aspiranți la meseria de jurnalist, cărora le dă o voce și încrederea că pot crea societatea incluzivă, responsabilă și implicată pe care și-o doresc.

„De aproape 8 ani lucrăm direct cu tinerii din medii diverse, în special cu cei care au acces mai redus la oportunități și tot ce facem este să încercăm să îi înțelegem cât mai bine și să creăm proiecte care să îi ajute să fie cetățeni mai implicați în comunitate. Apropierea de ei ne-a permis să depistăm niște semne în timp util despre încotro se duc tinerii ca opinii politice, idei despre lume și obiceiuri de consum al informației și să ne dăm seama cum putem să îi ajutăm să fie mai conectați la lumea din jur și cu mai multe ocazii de a se face auziți. Mă bucur tare mult că mă pot alătura unei rețele de oameni care fac mici minuni prin munca lor și cu ajutorul cărora să pot crește ideile de la care am pornit Forum Apulum și proiectele noastre.”, spune Diana Filimon, Ashoka Fellow.

93% din Ashoka Fellows influențează politici publice și în 90% din cazuri, ideile lor sunt replicate de alte organizații.

„Este o bucurie să o avem pe Diana Filimon alături în efortul de a accelera implicarea civică a tinerilor și de a crea spații care să le permită să se exprime și să contribuie în societate. Sondajele noastre arată că 1 din 2 tineri spun că au nevoie de mentori de la care să învețe despre antreprenoriat social, iar Diana este un exemplu inspirațional de rol asumat în acest sens, cu multă empatie și delicatețe față de problemele lor reale. Prin viziunea și reziliența sa, Diana nu doar că abordează una dintre cele mai mari provocări ale societății noastre, dezinformarea în rândul tinerilor, dar reușește să creeze un ecosistem de educație și implicare civică care are potențialul de a schimba profund mentalități și comportamente. Ne dorim să ducem mai departe împreună valorile comunității – în care ne susținem reciproc, învățăm împreună și unii de la alții, împărtășim atât realizările, cât și vulnerabilitățile, într-un mediu sigur”, spune Mihaela Vasiloi, Ashoka Fellows Scouter, Ashoka România.

Despre Ashoka Fellowship

Procesul de selecție este o experiență transformatoare, care generează discuții puternice, perfecționează ideile inovatoare și lasă loc pentru o călătorie de auto-descoperire și creștere pentru fiecare candidat la Fellowship-ul Ashoka. Selecția, care a fost preluată drept model de multe alte organizații din lume, urmărește 5 criterii: noutatea ideii, impactul social, abilitățile antreprenoriale, creativitatea și fibra etică. Procesul a implicat numeroase echipe locale și globale de experți, parteneri și voluntari. 

Diana va primi, precum ceilalți Ashoka Fellows înaintea ei, resurse esențiale pentru a se concentra pe dezvoltarea viziunii ei inovatoare, inclusiv o bursă personalizată, timp de trei ani. La aceasta se adaugă mentorat și acces pe viață la rețeaua globală de resurse de cunoaștere, de experți și de practicieni. 

Ashoka dezvoltă un ecosistem care sprijină colaborarea și schimbul de cunoștințe între Fellows, facilitând parteneriate strategice și colaborări care amplifică impactul inițiativelor lor. Rețeaua Ashoka evoluează pentru și împreună cu Ashoka Fellows astfel încât aceștia să poată accesa resurse și expertiză pentru a-și dezvolta și scala soluțiile la potențialul maxim. Mișcarea Ashoka promovează o cultură globală a schimbării în care fiecare privește cu asumare viitorul și contribuie la modelarea acestuia. 

De la înființarea Ashoka România, alți 10 antreprenori sociali români au devenit Ashoka Fellows: Paul Radu, Dorica Dan, Florin Stoican, Elena Calistru, Ioana Bauer, Carmen Gheorghe, Iarina Taban, Eugen Vaida, Vera Marin și Monica Boța-Moisin – implicați în domenii foarte diverse: jurnalism de investigație, activism împotriva discriminării femeilor rome, prevenirea traficului de persoane, redefinirea sistemului de sănătate pentru pacienții cu boli rare, noi sisteme de protejare a biodiversității și a patrimoniului cultural. Schimbările produse de ei sunt remarcabile – mai multe detalii despre activitatea lor pot fi consultate aici.  În medie un Ashoka Fellow are impact asupra a peste 200.000 de persoane.

Despre Ashoka România

Fondată pe principiul că „Toți suntem creatori de schimbare” (Everyone a changemaker), Ashoka a fost clasată de thedotgood. pe locul 7 în topul ONG-urilor de impact în acest an, fiind constant in top 10 încă din 2015. Ashoka este prezentă începând din 2017 și în România, unde își propune să contribuie la crearea unei societăți în care fiecare cetățean este un creator de schimbare, capabil să acționeze în mod creativ pentru a rezolva probleme sociale. Ashoka România este susținută de Romanian-American Foundation, partener de lansare. Mai multe informații sunt disponibile pe site-ul Ashoka.

Joi, 5 decembrie, începând cu ora 18,  profesorii MERITO sunt invitați online să ia parte la „Cafeneaua” MERITO Maramureș, o întâlnire online unde se vor împărtăși idei despre cum se poate dezvolta o comunitate de învățare pentru profesori. Se asigură faptul că va fi un schimb de idei interactiv, de la profesori pentru profesori, studenți și elevi de profil pedagogic.

Continuăm „sezonul 7” (calendar anexat) de intervenții online de învățare colaborativă pentru profesori, inițiate din Maramureș, despre metode eficiente și strategii corecte de învățare. Intervențiile dedicate profesorilor, din această serie, conțin sesiuni de prezentare și exemplificare de abordări validate, instrumente pentru lucrul cu elevii, lecții și adaptări din ultima perioadă, cât și împărtășiri din comunitate, de la profesori la profesori, privind problematici pe domeniu ce influențează practicile la clasă.

În prima „cafenea” din acest „sezon”, profesoarele contributoare împărtășesc metode, practici validate și abordări pentru dezvoltarea comunităților de practică și învățare pentru profesori, într-un format tip dezbatere-panel:

Ioana Hochia, profesoară MERITO 2024 pentru învățământul primar, la Liceul de Arte Baia Mare, și inspector școlar de specialitate, în cadrul IȘJ Maramureș: introducere, context și considerații generale pe subiect: ce este o comunitate, ce ne reunește, tipuri de comunități și de ce avem nevoie;

Tatiana Cauni, profesoară MERITO 2019 de Limba și literatura română la Liceul Teoretic „Emil Racoviță”, din Baia Mare: despre comunitatea MERITO;

Ancuța Dîrle, profesoară pentru învățământul primar la Liceul Internațional Baia Mare: cum coordonezi o comunitate de profesori, chiar dacă ești debutant?;

Ioana Crișan, profesoară pentru învățământul preșcolar la Grădinița cu Program Prelungit Step by Step, din Baia Mare: cum reunește comunitatea profesori eterogeni?;

Maria Kovacs, profesoară de Limba engleză și geografie, specialistă în literație și gândire critică și co-fondatoare a Asociației „Toți Copii Citesc”: despre comunități de învățare;

Andrada Mazilu, profesoară MERITO 2019 pentru învățământul primar, la Liceul Teoretic „Nikolaus Lenau” din Timișoara, și co-fondatoare a Asociației „Inițiativă în Educație”: despre comunitate InEdu;

Diana Bucuță, profesoară pentru învățământul primar și inspector școlar de specialitate, în cadrul IȘJ Sibiu: cum aduc inspectorii împreună oamenii cu aceleași obiective? (în curs de confirmare)

–

 Întâlnirea de joi, 5.12, începând cu ora 18, este disponibilă gratuit profesorilor, directorilor, studenților și elevilor de profil pedagogic din toată țara, cu participare directă pe Zoom, în limita celor 500 de locuri disponibile („primul venit, primul servit”), exclusiv prin acest formular de înscriere online, cât și transmisă în direct pe evenimentul dedicat de FB și pe https://www.facebook.com/proiectulmerito

Pentru a beneficia de materialele întâlnirii și a ne conecta direct, vă recomandăm să participați prin Zoom, prin completarea formularului de înscriere. De asemenea, vom oferi câteva cadouri către profesori participanți prin Zoom, cu sprijinul partenerilor de inspirație, motiv pentru care vă încurajăm să participați astfel.

Detaliile complete și link-ul de participare vor fi trimise în ziua evenimentului, după procesarea înscrierilor.

Întâlnirea continuă „sezonul 7” de intervenții online de învățare colaborativă inițiate din Maramureș, este organizată de către Ioana Hochia, cu sprijinul Tatianei Cauni și Marișcăi Morari, profesoare MERITO în Baia Mare și facilitatoarele comunității locale, sub umbrela proiectului omonim, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Maramureș; Casa Corpului Didactic Maramureș.

După întâlnire putem emite un certificat de contribuție profesorilor care preiau, adaptează, aplică dintre metodele discutate și ne transmit documentarea acestora (text, foto, video) pe merito@rbls.ro – nu emitem adeverințe doar pentru participare. 

Proiectul MERITO este o cauză de transformare a meseriei de profesor, în sensul de a o recredibiliza, prin recunoașterea dascălilor valoroși, și a o profesionaliza, prin propagarea expertizei și bunelor practici în breasla de cadre didactice (www.merito.ro) – un proiect al Fundației Romanian Business Leaders (www.rbls.ro).

Suntem aici pentru detalii suplimentare și sperăm să ne (re)vedem curând, într-un nou context de învățare cu sens cu și pentru profesori valoroși!

Părinți, vă întrebați unde vă mai distrați copiii pe timp de iarnă? Vă gândiți la ce activități distractive și interactive să îi mai duceți într-o zi de weekend? Ce-ar fi să  vă pregătiți copiii pentru un show magic și ludic de o zi? Vă dăm de veste că în Iași va fi o distracție de neuitat care se întinde pe multe ore, despre care vor povesti zile întregi cu prietenii! Magic&Ludic Festival revine la Iași și continuă să aducă bucurie familiilor, dar mai ales celor mai mici, care se vor bucura de experiențe de neuitat.

La a patra ediție, cea de pe 16 februarie 2025, artiștii  Yoki Doki vin de peste granițele acesteia pentru a crea o atmosferă magică pentru copiii mici și mari, ce susțin programe unice. Mascotele Unicorn, Elefănțica, Vulpița, Iepurașul, Ursul Roz, Brioșa vor întâmpina invitații, totodată îi vor distra la 2 zone: Gift Box și Dartz. Vor urma programe distractive precum Bule de săpun, Chimic Show, Show de Magie alături de personajele Lollipops, clovnii Yoki și Doki și personajele Among Us. La final, copiii vor încheia într-un mod extravagant fiind poftiți să guste dintr-o porție mare de distracție și muzică modernă la Discoteca de hârtie colorată.

„Magic&Ludic Festival este un cadou pe care îl primesc copiii din partea părinților. Este un spațiu unde copiii își creează amintiri și își aduc aminte de ele când vor fi mari, amintirile acelea unde au fost cu mami și cu tati și s-au distrat împreună. Sau, poate, cu bunicii lor”, spune Andrei Enea, unul dintre organizatori.

Nu uita să îți treci data și ora în calendar, de distracție și voie bună ne ocupăm noi!

Unde are loc evenimentul?

La Agora, Centru Provindența

Când se va petrece show-ul?

16 februarie 2025

De la cât începe cea mai extravagantă petrecere?

De la 10.00

Până la cât va ține?

Până la 19.00

Magic&Ludic Festival a prins amploare în Iași în anul 2023 și continuă și în 2025. Este un festival dedicat în întregime familiilor. „Magic&Ludic Festival s-a creionat nu întâmplător de Ziua Internațională a Copiilor. Și noi, adulții, sărbătorim copilăria odată cu ei”, adaugă Andrei Jipa.

De la o distracție de o zi s-a ajuns la o sărbătoare întinsă pe două zile cu proiecție de film în aer liber, ateliere creative, spectacole de teatru și muzicale, chiar și zone sportive unde copiii au putut practica zumba sau escalada un perete cățărător.

„Prin Magic&Ludic Festival contribuim la consolidarea unei valori fundamentale – FAMILIA – și subliniem frumusețea creării unei legături solide. Iar pentru asta, oferim un context dedicat pentru întreaga familie. Un cadru sigur, prietenos și colorat pregătim pentru o zi – exact ca-n povești. Tind să mă repet, dar este timpul să le ofer în dar și eu ceva după ani de zile în care copiii mi-au oferit mie iubire necondiționată”, spune Ema Tănase, profesor educator.

România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește abandonul școlar. Ponderea tinerilor care au părăsit devreme sistemul de educație și formare este de 16% la nivel național, în timp ce media Uniunii Europene este de 10%. Iar în mediul rural, acolo unde se află jumătate din potențialul uman al țării (51% din populație), abandonul școlar este și mai ridicat. Peste 600.000 de elevi nu merg la școală, în prezent, la nivelul la care trebuie să fie sau au renunțat cu totul la studii. Problema este agravată de numărul mare de tineri NEETs (ʻneither in employment, nor in education and trainingʼ), care nu sunt nici în școală, nici în câmpul muncii. Conform Eurostat, România are cel mai mare nivel de NEETs din UE (19,8%), în strânsă legătură cu rata uriașă de abandon școlar. Lucrând la negru, pierzând șansa de a se forma profesional, trăind din ajutoare sociale, acești tineri devin la rândul lor parte a unei probleme sistemice, perpetuând sărăcia, excluziunea socială, inegalitatea de gen și lipsa competențelor.

Pentru a înțelege cum putem crește nivelul de școlarizare și ajuta mai mulți copii să-și finalizeze studiile, Asociația BookLand și Unlock au realizat, cu sprijinul Leroy Merlin, o cercetare care a mers în inima României rurale (prea rar atinsă, de altfel, de studiile sociologice). Intitulat „Părinți la Sat”, studiul a privit în profunzime relația dintre copii și școală & modul în care părinții se raportează la educație: cât de importantă este pentru ei și ce fac (sau nu) pentru a-și susține copiii să învețe. Studiul arată și cum accesul la oportunități, dar și traumele din familie determină stiluri de viață foarte diferite. Părinții de la sat care au beneficiat de oportunități care să-i ajute să crească material și emoțional se pot gândi la educație și la valori pe care le împărtășesc apoi cu copiii. Cei fragili, aflați în sărăcie extremă și care nu pot asigura un trai decent, sunt prinși într-o capcană din care simt că nu pot face nimic.

Cum arată valorile și principiile părinților de la sat?

Oamenii din satele argeșene încearcă să depășească cutumele înrădăcinate în generații prin care gura lumii guvernează. Cu toate acestea, procesul nu este simplu și necesită timp, rezistența la schimbare fiind mare. Există, însă, valori care par de neclintit. Copiii continuă să fie rațiunea de a fi a părinților, care își definesc valoarea prin aceștia; familia este valoarea centrală, iar copiii sunt sensul vieții. Asociată cu siguranța și statutul în comunitate, familia este valorizată până într-acolo încât unii adulți aleg să rămână în situații sau relații toxice pentru că ʻașa se face’. În același timp, statutul este dat și de bunurile deținute; inclusiv dragostea față de copii este exprimată prin ceea ce poți da mai departe (ʻsă ai ce să lași copiilor, căci pentru ei muncești’). Prin urmare, o casă mare (chiar și neterminată) este semn de bogăție, iar să ai haine frumoase (de brand, dacă se poate) înseamnă să fii un om valoros, care obține mai ușor recunoaștere socială.

De ce se tem părinții din mediul rural?

Pentru a înțelege blocajul în care se află România rurală, studiul a investigat și temerile părinților. Aceștia se tem, de pildă, că le vor fi marginalizați și discriminați copiii, dar și că tinerii o vor lua pe căi greșite și nu se vor ține de studii. Printre cauzele frecvent amintite pentru abandonul școlar sunt sarcinile adolescentelor (suntem nr. 1 în Europa în ceea ce privește numărul de mămici adolescente) și bullying-ul practicat. Părinții se tem și că nu sunt capabili să-și ajute copiii cu probleme comportamentale sau întârzieri de învățare. Iar în cazul celor care nu-și pot ajuta copiii la teme, teama de blocajul educațional al copilului este înlocuită de o atitudine de desconsiderare a școlii (= locul unde aceștia spun că se râde de copiii lor). Frica de a nu fi părinți buni, de a nu-și îngriji copiii ʻcum trebuie’ este asociată cu teama că le vor fi luați copiii și este mai puternică în rândul mamelor captive în situații de abuz. Prea multe familii continuă să trăiască din alocații, ajutor de șomaj sau muncă zilieră, iar teama de a nu (mai) avea un loc de muncă și un venit afectează părinții.

Cum arată casele familiilor intervievate?

Cele mai multe cazuri de abandon școlar sunt întâlnite în conexiune cu spațiul locativ. Copiii din familii sărace, la limita subzistenței, care locuiesc în case insalubre și nu au un spațiu unde să se spele sau un loc în care să-și facă temele, au un risc mult mai mare de a abandona școala, ca și cum educația ʻar fi ultima lor grijă’. Unii copii au spus că ar prefera să nu mai frecventeze școala și să-și îngrijească frații mai mici, pentru ca mama lor să poată munci și aduce un ban în plus acasă. Studiul arată și că investițiile în spațiul unde copilul învață nu sunt prioritare. Spațiul de bază al casei include o bucătărie, spațiul de dormit și un grup sanitar cu duș (wc-ul fiind, în multe cazuri, încă în curte), în timp ce spațiul de învățare este adesea „încropit” de o masă și un scaun unde se și gătește sau mănâncă.

Disconfort și nesiguranță în relația cu banii

Respondenții spun că lipsa banilor le creează un sentiment de nesiguranță și teamă căci, în Argeșul rural, oportunitățile de lucru nu sunt atât de variate și sigure: ʻnu e ca la Mioveni unde ai acces la locuri de muncăʼ. De aceea, mulți săteni aleg să plece în străinătate. În lipsa predictibilității financiare, majoritatea se axează pe imediat (ʻce-i în mână nu-i minciună’) și rareori fac planuri pe termen lung. În mod paradoxal, părinții cu cei mai puțini bani au tendința de a ceda presiunilor copiilor pentru a cumpăra jucării sau haine de brand, comparativ cu cei mai stabili financiar, care sunt mai chibzuiți. Cea mai mare diferență între cei care reușesc să facă bani și cei care nu reușesc rămâne atitudinea. Cei care suferă de deprivare financiară cred despre ei că ʻnu potʼ și despre mediu că ʻnu se poateʼ.

Investițiile în educație nu sunt o prioritate pentru părinți

Indiferent de nivelul de trai, facturile și plata utilităților sunt priorități. Chiar dacă vorbim despre oameni care locuiesc la țară și au terenuri, sunt extrem de puțini cei care se bazează pe producția proprie pentru a-și acoperi întreg necesarul gospodăriei, apropiindu-se astfel de stilul urban de consum. Hainele sunt un subiect major de tensiune la sat, copiii fiind deseori judecați în funcție de îmbrăcăminte, cele mai multe cazuri de bullying fiind cauzate de acest aspect. Cheltuielile cu educația (rechizite sau transport pentru cei care studiază la oraș) ocupă o pondere redusă în bugetul familiei, nefiind o prioritate. Apropo, un alt studiu recent arată că românii cheltuie de opt ori mai mult pe țigări și alcool decât pe educație… Totuși, cu cât părinții sunt mai educați și cu cât au aspirații mai înalte pentru copii, cu atât crește și investiția în educație, în special în activități extra-curiculare: sport, o limbă straină sau excursii cu școala.

Familia, între modele tradiționale și independență

Familia rămâne extrem de importantă la sat. Majoritatea femeilor continuă să se mărite și să devină mame de foarte tinere (16-18 ani), mai ales cele care provin din medii defavorizate, însă nu exclusiv. Rolurile de gen tind să urmeze în continuare calea clasică: în general femeia este cea responsabilă de gospodărie și copii, inclusiv de educația lor. Totuși, în familiile moderne există o oarecare implicare și a bărbaților. În familiile monoparentale copiii suferă mult după părintele care lipsește, mai ales dacă mama este cea care a plecat. Atunci când mamele rămân singure cu copiii, cel mai adesea reușesc să-i stabilizeze și să le asigure o direcție. Studiul relevă și o tendință nouă: aceea a mamelor care-și învăța fetele să gândească independent și să învețe o meserie, pentru a nu depinde financiar de un partener.

O diplomă deschide ușa spre locuri de muncă mai bine plătite

A avea un loc de muncă stabil, bine remunerat, care se bucură de prestigiu social este aspirațional. Și totuși, oamenii nu-și încurajează copiii să viseze mai mult decât ceea ce știu că funcționează. Maximul la care aspiră pentru copii sunt joburi sigure, în administrația publică – polițist, pompier, învățător, asistent – iar cei care spun că-și doresc să-și vadă copiii la facultate nu știu ce anume vor studia aceștia. Își spun însă, că o diplomă le deschide copiilor ușa spre locuri de muncă mai bune: ʻla birou, nu cu cârca, în ploaie’. Perspectiva părinților argeșeni trebuie privită și în contextul percepției la nivel național, unde doar 34% dintre români cred că învățământul îi pregătește pe copii pentru viață într-o mare sau foarte măsură, în timp ce 7 din 10 români care au copii sau cunoscuți absolvenți de liceu & facultate spun că le e greu să-și găsească locuri de muncă, neavând experiență practică (59%) sau acces la oportunități în zonă (42%).

Școala, valorizată în teorie

În teorie, școala este valorizată de toți cei investigați pentru că este un pașaport către o viață mai bună, una în care nu sunt constrânși să muncească în condiții precare. Deși părinții recunosc rolul esențial al educației, în multe familii nu există o implicare activă în susținerea copiilor. Astfel, în familiile aflate în dificultate, copiii au performanțe școlare reduse, absentează frecvent sau abandonează școala. În plus, mulți părinți nu au la rândul lor educație și nu-și pot ajuta copiii la teme, aceștia ajungând să se frustreze și să nu-și mai dorească să meargă la școală. Un alt fenomen este cel al copiilor care doresc să performeze, dar sunt ținuți în urmă de familiile care se tem ca aceștia să nu plece din comunitate. Mulți părinți se plâng de bullying în școli, copiii ajungând să fie judecați după haine, branduri, gadgeturi, și spun că lipsa uniformei permite diferențierea între copii la școală și accentuează atitudinile de discriminare.

Planurile de viitor & apartenența la comunitate

Planurile de viitor sunt influențate de puterea financiară și de statutul în comunitate. Totuși, există un angajament comun: dorința de a rămâne în județ alături de familie. Părinții vor ca tinerii să rămână și să se dezvolte personal și profesional în comunitate, unde au crescut. Această viziune este deosebit de importantă pentru familiile care se confruntă cu dificultăți financiare; sprijinul reciproc dintre generații constituie o sursă vitală de ajutor și stabilitate în fața provocărilor de zi cu zi. Însă, ce fel de suport pot asigura copiii care nu sunt cuprinși în sistemul educațional? Deși potențialul este uriaș: conform statisticilor europene, ponderea populației de vârstă școlară în populația totală din România este cea mai mare și mai stabilă în comparație cu țările din regiune. În schimb, ponderea copiilor încadrați în școlile românești este cea mai mică din regiune & în scădere: doar 18% față de 20% în Polonia sau 21% în Germania, spre exemplu.

Stilurile parentale de la sat: un nou instrument util în comunicarea cu părinții

Realizat pe teren, în gospodării din mai multe sate argeșene, Studiul „Părinți la sat” a intrat adânc în realitatea României rurale, printr-o o serie de 40 de interviuri cu părinți din varii categorii socio-economice. Concluziile, deși privesc situația din Argeșul rural, vorbesc despre probleme sistemice, existente la nivel național. Și, deși nu toate familiile intervievate trăiesc în situații financiare-limită, prea multe dintre cazurile întâlnite spun povești triste despre analfabetism, discriminare, abuz și medii toxice… Povești despre copii la limita puterilor, care cer ajutorul serviciilor sociale.

„Există o Românie profundă care stă ascunsă și pe care foarte puțini se încumetă să o exploreze. O Românie amorțită și blocată în zone rurale, unde oamenii sunt ancorați doar în prezentul căruia trebuie să-i supraviețuiască. Ei nu au o viziune pe termen lung, pentru că nu au pe ce să se bazeze. Nu există joburi stabile, oportunități de dezvoltare sau un plan de creștere al comunității. Unii reușesc să construiască vile frumoase, lucrând și inspirându-se din străinătate. Alții trăiesc într-o sărăcie incredibilă, în case insalubre și dărăpănate, cu mame aflate în depresie pentru că nu pot munci și mai sunt și chinuite de soții alcoolici sau violenți, cu copii cu ochi triști și care nu știu încotro să o ia. Cei mai mari prind curaj și ʻse cerʼ în plasament, lăsându-i pe părinți și mai deprimați. În studiul din județul Argeș am aflat că nu există părinte care să nu-și iubească copiii și care să nu plângă atunci când îi pierde… dar și că sunt oameni care au nevoie de perspectivă, au nevoie de cineva care să-i ajute să devină utili social. Oamenii marginalizați de la sat sunt potențialul irosit al României, iar copiii care abandonează școala sunt deseori produsul unor familii în derivă care nu-și găsesc un scop și o direcție. Ei se apară și spun ʻnu am școalăʼ, ʻnu mă angajează nimeniʼ, ʻnu am cum să las copiii singuri acasă și să merg la muncăʼ. E normal când toată viață nu ți-a ieșit nimic și nu te-a ajutat nimeni. Sunt însă în comunitate oameni care au reușit și le întind o mână – le dau joburi temporare și reușesc să trăiască de pe o zi pe altă. Dar nu apucă să acopere la timp nevoile de bază ale copiilor: să am un loc unde să mă spăl, să îmi fac lecțiile, să dorm. Fără oportunități de dezvoltare, fără investiții și fără educație, jumătate din România se chinuie să evolueze. Iar unii se pierd de tot, din păcate din ce în ce mai mulți.” – Adina Vlad, Managing Partner Unlock

„Datoria noastră, ca pilon al societății, este să ajutăm acolo unde este identificată nevoia, cu atât mai mult nevoia stringentă. Ca să facem lucrul acesta cu eficacitate, ca să putem face diferența pe termen lung, avem nevoie să cunoaștem. Alături de partenerii noștri de la BookLand, ne-am imersat într-o cercetare deloc facilă, în România profundă, unde normalitatea – așa cum este ea definită și aplicată la socialul și umanul de zi cu zi – este una total diferită de cea pe care o trăim noi.  Aceia dintre noi pentru care accesul la educație, la un loc de muncă, la familii care își poartă de grijă și își cresc copiii fără grija zilei de mâine, care au un cămin și o comunitate apropiată, reprezintă doar o parte a României. Partea pentru care ʻnormalul’ este un cuvânt  uzual, ușor de înțeles. Însă în România profundă, din nefericire, trăiesc cei vulnerabili: familii dezrădăcinate, adulți privați de șansa la un loc de muncă și pentru care hrana zilnică nu reprezintă o nevoie primară, ci de multe ori una la care aspiră. Sunt copii rupți din sânul familiilor, deși sunt iubiți nemărginit, copii care renunță la școală din lipsă de resurse minime, din lipsă de perspectivă și, în primul rând, din lipsa unei mâini de ajutor. România profundă este România vulnerabilă și este de datoria tuturor să o descopere și să ajute la schimbare, pentru o Românie cu adevărat sustenabilă.” – Mihaela Voinea, Lider Dezvoltare Durabilă Leroy Merlin România.

În același timp, studiul introduce un instrument util pentru înțelegerea părinților de la sat și a mecanismelor care îi motivează să-și susțină copiii la școală, diferențiind între 5 tipologii parentale: traumatic, compensatoriu, ambițios, progresiv și armonios. Cel mai des întâlnite în mediul rural sunt cele traumatice și compensatorii, cu o viziune pesimistă, dar și cele bazate pe dragoste pură și necondiționată.

Stilul parental traumatic se referă la părinți prinși în propria neputință și situație limită, care nu își pot motiva copiii, nu reușesc să fie prezenți sau activi în ceea ce privește activitățile școlare ale copilului. Copiii lor au cea mai mare nevoie de sprijin. Stilul compensatoriu îi include pe acei părinți care caută să le ofere copiilor ce le-a lipsit lor în copilărie, mai ales la nivel material, și se concentrează pe îndeplinirea dorințelor. Sunt mai preocupați de fericirea și confortul copiilor decât de educația formală. Stilul ambițios este cel al părinților care-și doresc pentru copiii lor să obțină performanțe academice excepționale. Aceștia caută să-și împlinească propriile visuri prin realizările copiilor, ceea ce poate amplifica presiunea asupra celor mici. Stilul progresiv se caracterizează prin părinți ce pun accent pe dezvoltarea din punct de vedere emoțional și școlar, pentru a crește copii care să-și găsească drumul. Văd educația ca fiind esențială și caută modalități prin care să le sprijine copiilor explorarea diverselor interese. Stilul armonios este adoptat de adulții care încearcă să fie alături de copii & să-i ajute să devină oameni buni, acceptați de comunitate, nu neapărat super-performanți la școală. Văd educația formală ca fiind importantă pentru că le dă copiilor ocazia să socializeze & să vadă alt mediu.

Campusul BookLand, pentru o Românie care învață meserie

Accesul la educație la sat, într-un mediu în care analfabetismul funcțional este o problemă sistemică, este singura cale prin poate fi depășită trauma transgenerațională a sărăciei extreme din care părinții (și copii) simt că nu pot evada. De aceea, după 4 ani în care a renovat și dotat 80 de școli și grădinițe din toată țara, Asociația BookLand a început să construiască primul său Campus Preuniversitar Profesional în Sistem Dual în satul Vulturești, din județul Argeș.

Mai mult decât o școală, Campusul BookLand reprezintă o schimbare de paradigmă. Pentru comunitatea locală, Campusul aduce soluții concrete, asigurând stabilitate economică, sustenabilitate și un viitor prosper pentru zeci de generații de tineri argeșeni. Începând din 2025, când își va deschide porțile, primii 300 de elevi din satele învecinate (pe o rază de ~50km) vor studia aici în primul an, urmând ca după completarea tuturor claselor capacitatea maximă să fie de peste 1.200 de elevi. Elevii vor beneficia de condiții moderne de învățare pentru toate ciclurile de învățământ: primar, gimnazial, liceal și postliceal și de toate facilitățile și dotările pentru a face performanță: săli de clasă ʻscoase în natură’, ateliere de lucru, laboratoare, bibliotecă, sală de spectacole, facilități sportive, amfiteatru în aer liber, spații de relaxare, mini-fermă de animale, cantină, brutărie, spălătorie, livadă, grădină de legume și solar.

BookLand și-a propus astfel să revoluționeze învățământul profesional, implementându-l unde este mai multă nevoie – la sat, derulând programe în sistem dual alături de agenții economici cărora le va pregăti teoretic și practic viitorii angajați. Campusul va fi 100% gratuit pentru toți elevii care vor urma cursuri aici, după o programă comparabilă cu cea din campusurile occidentale, asigurând transport, două mese pe zi, uniforme, rechizite, manuale și cursuri extrașcolare. Despre impactul proiectului și schimbarea de mentalitate pe care o va încuraja, Adina Vlad, Managing Partner Unlock, a declarat: „Campusul BookLand este un proiect incredibil pentru oamenii de sat, parcă prea frumos să se întâmple. Dar o dată ce se va întâmpla, va schimba mult din față actuală a vieții la țară. Așa cum spunea Victor Hugo: ʻcând construiești o școală, închizi niște pușcăriiʼ. Sau cum spun oamenii din Argeș ʻva avea lumea mai mult curaj să facă copii și să dăm un viitor vieții la țară, care are atât de multe beneficii de faptʼ.”

„Vom arătă cum educația exhaustivă formează caractere tari: o zi în școala BookLand începe cu un mic dejun sănătos, cu ore susținute de dascăli pasionați, cu pauze pline de mișcare în aer liber, cu un prânz sănătos, cu afterschool în care vom face lecțiile, împreună contribuind și la bunul mers al campusului prin activități practice în bucătărie, livadă-grădina, în ferma de animale. Fiecare elev va avea responsabilități clare, dorindu-ne să le cultivăm respectul pe toate planurile. Manualele, rechizitele, transportul, uniformele școlare și accesul la diferite activități vor fi asigurate integral de noi. Vom funcționa ca o școală privată, însă cu zero taxe! Mai mult, vom plăti printre cele mai mari burse liceenilor, care vor face practică la operatorii economici cu care vom încheia parteneriate și unde tinerii vor învăța meserii. În misiunea asumată ne bazăm atât pe noi înșine – căci vom deschide întreprinderi sociale pentru a ne auto-gospodări, cât și pe partenerii care ni s-au alăturat, investind în crearea unor condiții mai bune de învățătură pentru copiii de la sat. Căci binele făcut se întoarce!” – a adăugat Mihaela Petrovan, Președinta Asociației BookLand.

Colaborarea strânsă dintre instituțiile de învățământ și angajatori (care stă la baza învățământului profesional dual aplicat în Campusul BookLand) este cerută la nivel național: 56% dintre români văd un astfel de parteneriat ca o soluție pentru criza de pe piața muncii. În același timp, din ce în ce mai mulți români apreciază că tinerii trebuie să se îndrepte către domenii cerute pe piața muncii și să capete mai multă experiență practică. Rezultatele sunt nu doar promițătoare, ci și realizabile: absolvenții BookLand vor putea intra pe piața muncii imediat după finalizarea studiilor, ceea ce reprezintă un avantaj și o șansă la o viață mai bună. Pregătindu-se pentru a ocupa locuri de muncă alături de operatori economici din județ și pentru cele mai căutate meserii de pe piață, tinerii au opțiunea să rămână în comunitate, aproape de familie.

Construcția Campusului BookLand a început în septembrie ’24, odată cu punerea pietrei de temelie în prezența autorităților, sponsorilor, partenerilor și operatorilor economici care își vor găsi aici o pepinieră de viitori specialiști, dar și a comunității din satul Vulturești. Lucrările progresează rapid, astfel încât campusul să-și poată deschide porțile în septembrie ’25. Pentru BookLand, acesta este doar primul dintr-o rețea națională de campusuri școlare, lecțiile și bunele practici dobândite în Argeșul rural urmând să fie aplicate ulterior în fiecare județ, în beneficiul tinerilor de la sat.

Sute de companii și-au dat deja mâna pentru a contribui la construirea Campusului din satul Vulturești, jud. Argeș, susținând misiunea educațională BookLand: Leroy Merlin, Verbund, SAP, CEC Bank, Coca Cola HBC, Asevi, Puran Architecture & Design, Somaco Grup Prefabricate, Holcim, Asa Cons, Cargill, Zentiva, Serv Class, Brico Dépôt, UniCredit, Vopseaua Oskar, Maxbet, Novomatic, Corteva, Timac Agro, Siniat, Kober, Teleperformance, Noventa, Stift Lux Design, Sipex, Huawei Technologies, BMI Bramac, Ferro, Mobilift, Porta Doors, European Pastry, Mediaposte Hit Mail, Linde Gaz, Turbomecanica, Viacon, Leoni, Terra Gres, Raveli, Rocas Decor, Bella Casa, Honeywell, Zahăr Mărgăritar, Titan Machinery, Rehau, Elis Pavaje, Bauelemente, Up România, Claritech, Fereastra Suki, Grădinariu Import Export, Intertrans Continental, Douglas, Strizo, Niko Auto Com, Hirsch Porozell, Gilcom, Ravago, Instal Impex, Savelectro, Elserv, Elvon, Austrotherm, Eurotigla, Caparol, Dolo Trans Olimp, Emerson Process Management, Eptisa, Game World, Team Montage, Menatwork, Indfloor Group, Kronospan, Butan Gas, Argenta, Porsche, Mar&Pet, Schneider Electric, Bilka Steel, Danlin, Agro Concept, Purmo Group, Media Med Publicis, Pallex, Polon Alfa, Terqua, Kovostroj, Cybernet Auto Center și Stroia.

Toți cei care împărtășesc viziunea BookLand pentru acces la educație de calitate pentru elevii de la sat se pot alătura demersului donând 2 euro lunar printr-un SMS cu textul CONSTRUIM la 8845 sau achiziționând Șoricelul BookLand.

De 14 ani BookLand contribuie la sublinierea importanței educației și dezvoltării personale prin Întâlnirile BookLand Evolution, care le facilitează liceenilor dialogul cu varii personalități, prin Taberele Coolturale care le oferă copiilor un mix de activități educaționale și distractive în mijlocul naturii, dar mai ales prin Renovarea & Dotarea școlilor. „Împreună CONSTRUIM oameni” a adus laolaltă, în perioada 2020 – 2024, sute de companii din mediul privat, autorități locale, profesori-părinți-elevi care, la îndemnul BookLand, și-au dat mâna pentru a contribui la modernizarea școlilor de la sat. Acest parteneriat public-privat a fost posibil datorită obiectivului comun de a reduce abandonul școlar, oferindu-le elevilor șansa la educație de calitate în clădiri sigure și prietenoase. Rezultatul? 80 de școli rurale renovate & echipate, 15.000 de copii anual care merg cu drag să învețe, rezultate școlare mai bune și premisele unei vieți împlinite. În 2025 BookLand va inaugura primul Campus Preuniversitar Profesional în sistem Dual din mediul rural, locul în care educația se întâlnește cu dezvoltarea economică sustenabilă, asigurându-le tinerilor locuri de muncă, stabilitate și un nivel de trai mai bun. În plus, asociația promovează numeroase inițiative prin care susține dezvoltarea armonioasă a copiilor de la sat, precum Bursele BookLand, excursiile coolturale sau atelierele pe care le realizează alături de Partenerii & Ambasadorii săi. Mobilizarea exemplară reușită de BookLand a fost recunoscută printre bunele practici încurajate de Guvernul României în Raportul Național Voluntar al României, prezentat la Forumul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă (New York, 2023). 

Leroy Merlin, membră a Grupului Francez ADEO, este lider european al pieței de bricolaj, cu o istorie de peste 100 de ani ca retailer specializat în construcții, decorațiuni și grădinărit.

Harta ADEO cuprinde peste 1000 de magazine situate în 20 de țări ce deservesc 500 de milioane de locuitori și profesioniști. Sunt 150.000 de colegi, lideri dezvoltați într-o cultură a intraprenoriatului, animați de un scop comun: să fie utili lor, celorlalți, comunităților și întregii lumi, să ofere soluții eficiente și responsabile de îmbunătățire a locuințelor.

În România funcționează 22 de magazine Leroy Merlin, cu peste 3.500 de angajați în 15 orașe: București, Cluj-Napoca, Craiova, Ploiești, Pitești, Brașov, Constanța, Sibiu, Suceava, Târgu Mureș, Bacău, Iași, Timișoara, Oradea, Târgoviște și Arad.

Locul copilăriei sale este locul copilăriei multor artiști. Județul Iași este o carte de vizită atunci când pășești în România. Găzduiește o paletă întreagă de creatori de toate formele. Un amestec de glamour vibrant și istorie uimitoare, județul continuă să ofere societății române, chiar Europei oameni-surpriză, oameni-lumină, valori, premii, titluri. Astăzi îl vom aduce în față pe artistul liric Gabriel Birjovanu.

Dacă poartă în suflet succese răsunătoare sau întâmplări fericite, aflăm de la cel care s-a întors acasă după ani în care a locuit în Oslo. A cucerit vreme de două decenii publicul norvegian și nu doar. Îi rămâne fidel scenei după atâția ani în care a cântat muzica, ea fiind cea care adună oameni. Publicul din 39 de țări s-a bucurat de talentul și harul său. Prezența sa pe afiș umple săli, deși, culmea, este singurul în familia sa care cunoaște notele muzicale și le cântă.

Pentru artistul Gabriel fiecare întâlnire cu spectatorii este o întreagă sărbătoare. Dacă mai simte emoții atunci când este pe scenă, aflăm chiar de la el!

Fără muzică putem trăi?

Muzica este un limbaj universal, un limbaj al sufletului. Și chiar dacă fizic am putea trăi fără muzică, nu cred că am putea trăi cu adevărat, plenar, dincolo de existența biologică. Muzica dă sens zilelor noastre, ne hrănește interiorul, ne ajută să înțelegem, să simțim și să comunicăm ceea ce cuvintele nu pot exprima. Muzica ne ridică, ne vindecă și, de multe ori, ne aduce împreună. Oamenii simt o energie specială când merg pe stadioane mari să asculte muzica rock, e ceva ce nu poți simți în fotoliul de acasă chiar dacă au cele mai performanțe sisteme audio. Sau oamenii care cântă în cor, ei simt un echilibru interior și o armonie pe care oamenii cu meserii individuale nu reușesc să le simtă. Muzica adună, muzica oferă senzații. Aș putea spune că fără muzică, viața ar fi un spațiu tăcut și gol, iar fiecare zi ar fi mai puțin plină de sens. Sau cum zicea marele nostru actor,” se poate trăi fără artă și cultură, dar nu se merită”!

Mai simte emoții artistul Gabriel când urcă pe scenă având în vedere numărul mare de prestații creatoare?

Da, simte. De fiecare dată este un nou început. Eu am norocul că (încă) arăt tânăr și vocea mea și-a păstrat prospețimea. Pot spune de fapt, că abia acum glasul meu a ajuns la maturitate. Chiar dacă am urcat pe scenă de o mie de ori, de-a lungul anilor, fiecare concert a  adus cu el o încărcătură emoțională diferită. Nu există două momente identice pentru că publicul, energia, starea mea și a celor din jur sunt mereu în schimbare. Emoțiile nu sunt niciodată la fel, chiar dacă este vorba de o operă sau de un rol pe care l-am mai interpretat. Iar acele momente de „adevăr” pe scenă, când simt că totul se aliniază și că sunt cu adevărat în legătură cu publicul, sunt magice. E o emoție care nu se epuizează niciodată, indiferent de câte ori urci pe scenă. De fapt, cu fiecare prestație, îmi doresc să trăiesc acea stare de „mântuire” artistică.

Cu ce credeți că ați cucerit atât publicul nostru, cât și cel norvegian?

Îmi place să cred că oamenii din public admiră la mine sinceritatea emoțiilor pe care le transmit, penetranța vocii și căldura interpretării. Prin aceasta dăruire  și prin faptul că pun mult din mine în fiecare interpretare, am câștigat simpatie. Sunt mulți cântăreți în  branșă și e concurență imensă, dar cu modestie observ că prezența mea pe afiș umple sala.

Am învățat că publicul nu vine doar pentru a asculta o interpretare, ci pentru a simți ce avem noi de transmis, pentru a trăi o experiență autentică. Ceea ce aduc eu în față  nu este doar un spectacol, un concert, un recital, ci o emoție trăită intens. Și cred că asta se simte – o autenticitate care le atinge sufletul. Aș putea spune că, indiferent de țară sau limbaj, muzica are aceeași putere de a uni, de a ne face să ne simțim vulnerabili și totodată conectați.

Întreb pentru că știu de rezidența dvs. de acolo și chiar aș dori să facem și o oprire, să mă luați de mână și să mă duceți în acea perioadă pe care ați trăit-o!

Mi-ar plăcea să pot explica destul de expresiv ca eu să pot împărtăși acea perioadă cu tine. Cei 20 de ani petrecuți de mine în Norvegia a fost un proces de transformare în cariera mea, dar și în viața mea personală. A fost un loc în care am învățat multe despre mine, despre ce înseamnă să fii artist într-o cultură diferită, dar și despre cum oamenii din colțuri diverse ale lumii pot găsi/întâlni  un limbaj comun prin muzică. Mi-ar plăcea să te pot ghida prin acele momente, prin fiecare concert, prin fiecare întâlnire cu publicul  – unde mă simțeam mândru că sunt român și că provin dintr-o cultură bogată și o tradiție mare pentru muzica vocală, că fiecare notă cântată devenea o punte între noi, oamenii din lumi diferite, dar uniți prin aceleași trăiri. Aș putea spune că această perioadă a fost o călătorie minunată, în care am avut șansa să colaborez cu artiștii cei mai importanți ai vremii.

Spuneți-mi, vă rog, au România și Norvegia puncte comune sau a trebuit să „învățați” de la zero această țară?

România și Norvegia sunt două lumi foarte diferite, dar există ceva adânc și universal care le unește: iubirea pentru frumos și respectul față de cultură. În Norvegia, am învățat să apreciez și să înțeleg mai profund legătura dintre natură și artă – aici, peisajele grandioase, liniștea munților și marea au o influență asupra stării interioare a fiecărei ființe. Deși a trebuit să mă adaptez la un alt mod de viață și să învăț un alt limbaj de exprimare  cultural, am regăsit aceleași valori fundamentale pe care le trăiesc și în România: onestitatea, respectul, dăruirea. Am avut privilegiul să înțeleg  această țară,  și să descopăr cum artiștii români pot interpreta cu delicatețe și profunzime muzica de Grieg sau să joace în piese de teatru de Ibsen sau să fie fermecați de profunzimea picturilor lui  Edvard Munch. Noi, latinii, putem interpreta aceste compoziții într-un mod magistral, respectând rigoarea scandinavă, dar punând un strop de suflet, pasiune și temperament .

Un șir impresionant de concerte susținute mai peste tot în Europa. Greșesc?

Mai mult sau mai puțin. Am cântat mai mult în Germania, în Norvegia și Suedia. Îmi amintesc că am avut în urmă cu 10 ani un turneu în Germania cu showul celebru la vremea aceea „The twelve tenors  „cu 40 de concerte. În fiecare zi în alt oraș. Am schimbat 40 de camere de hotel. Dimineața când  mă ridicam din pat îmi trebuiau câteva secunde ca să  îmi aduc aminte planul și arhitectura camerei. Am avut norocul să pot cânta în locuri extraordinare, să simt energia publicului. Fiecare concert a fost o oportunitate de a învăța ceva nou, fie că am cântat în teatre istorice sau în săli moderne, fiecare locație aducând cu ea o atmosferă unică. Pentru mine, fiecare recital este o călătorie – un loc unde mă las transpus de muzică, iar publicul devine o parte integrantă a acelei experiențe.

Care a fost cel mai „special”?

Este greu să aleg doar unul, pentru că fiecare concert are ceva special în el. Îmi amintesc cu drag când am cântat „Nessun dorma”pe scena filarmonicii din Munchen, când am cântat rolul Alfredo din Traviata  în orașul lui Jussy Bjørling din Suedia  sau să cânt sub bagheta lui Zubin Mehta la Oslo. Atmosfera acelor  seri mi-a rămas în amintire și mi-a încurajat evoluția artistică. Au fost momente  în care am simțit că între mine și public nu mai există bariere, doar muzică. Acele concerte au rămas în inima mea. A fost ca o conversație fără cuvinte.

Dincolo de satisfacția profesională a concertelor, sunt sigură că v-a încercat bucuria întâlnirii cu toate aceste colțuri de lume. Care anume, din țările vizitate, v-a marcat cel mai tare și de ce?

Am avut privilegiul de a călători în 39 de țări, fiecare oferindu-mi experiențe unice și vacanțe minunate, multe dintre ele sub soarele cald, cu cocktailuri și palmieri. Dintre toate, câteva locuri mi-au rămas în mod special în suflet. Florida, Thailanda, Maroc  Egipt si  Dubai m-au încântat cu istorie, peisajele lor exotice și energia vibrantă. Dar fiordurile Norvegiei au lăsat o amprentă profundă asupra mea, poate mai mult decât oricare alt loc. Am avut norocul să locuiesc acolo o perioadă și să descopăr o armonie aparte între frumusețea naturală a peisajului și modul de viață al oamenilor, o liniște și o puritate aproape ireale. Publicul norvegian mi-a rămas la rândul său aproape de suflet, cu felul cald și respectuos în care primea muzica, creând un sentiment unic de conexiune cu fiecare notă.

Dacă nu ar fi fost muzica, ce meserie ați fi îmbrățișat?

Dacă nu ar fi fost muzica, cred că aș fi ales o meserie în domeniul artei, poate în teatru sau literatura, acolo unde creativitatea și comunicarea sunt fundamentale. De asemenea, am avut o fascinație pentru psihologie, pentru că îmi place să înțeleg ce se află în spatele trăirilor și comportamentelor umane. Sau mi-ar fi plăcut să fiu designer de interior, să renovez și să decorez case vechi. Muzica, însă, mi-a dat răspunsuri la multe întrebări despre sine și despre lume, așa că nu regret că am ales-o.

Este muzica o „moștenire de familie”?

Nu, deloc. În familia mea cred ca sunt singurul care știe notele muzicale. Dar pentru ai mei, muzica a fost mereu prezentă. Țin minte din copilărie că toți dansau sau ascultau muzică și mă duceau pe mine la teatru, la filarmonică, la operă sau la teatrul de păpuși. Preocupări de apropieri culturale au fost. Am crescut într-un mediu în care muzica era apreciată și iubită. Însă, marea inspirație a venit de la părinții mei, care m-au încurajat și  m-au susținut să îmi urmez drumul artistic.

Când v-ați dat prima dată întâlnire cu muzica? Dar primul date oficial?

Muzica a intrat în viața mea când eram mărișor, adolescent aproape. De aia tot timpul conservatorului am avut un mic handicap că nu aveam experiența colegilor mei care făceau muzica din clasa I. Dar pe parcursul studiilor, am recuperat. Prima „întâlnire oficială” cu muzica  a fost atunci când am început să cânt cu orchestra. A fost o experiență. Pentru fiecare cântăreț e acea perioadă a fost un fel de trezire a conștiinței muzicale, un moment în care am înțeles că muzica nu este doar o pasiune, ci o chemare, iar întâlnirea cu scena a fost un pas natural, plin de emoție.

Zeci de proiecte și evenimente. Care este momentul dumneavoastră de suflet?

Fiecare proiect a avut ceva special pentru mine, însă unul dintre cele mai dragi momente a fost atunci când am debutat în  „La Bohème” in Norvegia. Era un vis devenit realitate. În acel moment, am înțeles că muzica are puterea de a ne duce pe toți într-un alt univers, unul unde sufletele noastre pot trăi într-o libertate totală. Am mai avut emoții mari, anul trecut când am redebutat aici, acasă pe scena operei ieșene în spectacolul cu operata „Liliacul”.

Momentul meu de suflet totuși a fost când am dat admitere la doctorat și am devenit bursier al statului român. Precum și recitalurile mele de arii și duete din opera și operetă de anul acesta, care au fost evenimente culturale de mare succes, și care au fost sold out. Vă invit la următorul meu concert la Iași în 12 decembrie 2024.

Viața a fost în preajma scenei. Ați guvernat în jurul acesteia. Și totuși, cine este artistul Gabriel atunci când se dezbracă de hainele tuturor rolurilor pe care le interpretează?

Gabriel este un inimos și cu o energie pozitivă molipsitoare , un hedonist cu o mare iubire pentru viață, pentru familie, pentru cei dragi. Când nu sunt pe scenă, mă bucur de liniștea casei mele, de momentele de răgaz și de conversațiile sincere cu cei care îmi sunt aproape. Am mereu musafiri, gătesc pentru ei, fac petreceri. Viața mea de artist este doar o parte din mine, dar esența mea este mai mult decât concertele  pe care le interpretez. Sunt o persoană care caută constant echilibrul între muncă și suflet, între artă și viața de zi cu zi.

Ce pasiuni mai purtați în afara muzicii lirice?

Îmi place să pictez abstract, să călătoresc și să descopăr locuri noi. Iubesc să petrec timp în natură, fie că este vorba de o plimbare prin pădure cu cățelușa mea Salome sau un city break aici aproape de noi în Europa. De asemenea, am o  pasiune pentru gătit – consider că prepararea unui fel de mâncare este o formă de artă în sine. Aceste mici bucurii mă ajută să mă regăsesc și să mă îmbogățesc pe interior. Îmi place mult să călătoresc, să gătesc, să merg la pescuit, să conduc off road, să  merg eu însumi la spectacole ca și spectator plătitor de bilet. Îmi place mult să merg la restaurante sa gust  și chiar fac cronici despre cum am experimentat bucatele alese.

Ce are Iașiul și nu au alte orașe?

Iașiul este un loc magic, încărcat de istorie și cultură. Cred că Iașiul are un aer aparte, o energie care vine dintr-o tradiție intelectuală și artistică adâncă. Orașul acesta te face să te simți acasă, indiferent de colțul lumii din care vii. De asemenea, atmosfera sa boemă, cu cafenelele sale vechi și muzee, îți dă o senzație de timp suspendat, departe de graba zilnică a altor orașe. Mie Îmi plac mult restaurantele ieșene, îmi place că sunt multe evenimente în aer liber, îmi place că sunt cluburi cu muzica specifică, îmi place oferta culturala variată.

Un sfat pentru tineri?

Să își urmeze pasiunile, dar să  fie și realiști. Suntem contemporani cu o perioadă în care se vor restructura sistemele de valori, meseriile prin revoluția AI. Nu recomand tuturor să facă muzică ,chiar dacă veniturile în cultură  s-au normalizat în ultimii ani și artiștii români au venituri comparabile cu cei  din vest. Cred că în viitor anumite meserii vor dispărea, acum e inflație de cântăreți și mulți sunt foarte buni. Suntem o națiune de talentați. În fiecare cor dintr-o instituție de cultură din țara noastră întâlnești multe voci excepționale. La fiecare karaoke party vin oameni ( de rând) care au talent, care au voce bună și cântă muzical. Suntem talentați. Dar asta implică și mare concurență. Pentru părinții care își încurajează copiii să facă muzică, îi îndemn să aibă în vedere că în viitor corurile se vor micșora, orchestrele vor avea mai puțini instrumentiști (dar buni ) -amploarea sunetului va fi dată de tehnica de microfoane și amplificare care va fi genială și va suna  absolut natural și perfect. Deci piața muncii va accepta mai puțini muzicieni. În același timp dacă tinerii sunt determinați și muncitori  încă o generație mai sunt șanse de găsit job în domeniu, curat și bine plătit și îți poți urma destinul și chemarea. Eu am avut noroc!

Vlad Lupeș nu a simțit greutatea cuvintelor „adult” și „responsabil”. A îmbrățișat poziția corespunzătoare în ONG-ul unde activează de un an și 6 luni pentru că este mereu cu inima deschisă spre nou. Este fundraiser  în interiorul Asociației NICIODATĂ SINGUR, Prietenii Vârstnicilor, asociație care prin intermediul programelor sale combate singurătatea în rândul seniorilor de peste 65 de ani care resimt un grad ridicat de singurătate și care trăiesc în izolare.

Fundraisingul nu este despre a convinge, ci despre a conecta. Este despre a-i face pe donatori părtași într-o comunitate care lucrează cot la cot pentru un scop comun și care funcționează sub umbrela acelorași principii și convingeri. Fundraisingul este despre a face bine, iar noi azi învățăm lecția bunătății de la tânărul Vlad Lupeș. Să-l cunoaștem!

Vlad, de când ești bucată din proiectul Teach for Romania?

Sunt alături de Teach for Romania de 3 ani de zile, din poziția de voluntar.

Cum îți lași amprenta în acest proiect? Care sunt atribuțiile tale mai exact?

M-am alăturat Teach for Romania din poziția de voluntar. Am început să ofer suport departamentului de selecție și recrutare pentru Generația 9, ca și “asistent de main selector”, iar mai apoi ca și main selector unde am intervievat aproximativ 30 de candidați.

De-a lungul timpului am ajutat echipa de logistică în organizarea anumitor evenimente interne și am făcut parte din echipa de comunicare timp de 2 ani în cadrul Academiei de vară unde am intervievat profesori pentru a le afla povestea și pentru a afla de ce s-au înscris în cadrul programului de 2 ani de zile coordonat de Teach.

Care este misiunea organizației voastre și cum s-a dezvoltat fundraisingul la voi de la începuturi până acum?

Din perspectiva Teach nu pot să ofer detalii, dar din experiența mea de fundraiser pot spune că teach are o construcție solidă a departamentului de fundraising, iar asta se poate observa prin parteneriatele corporate pe care le-au creat în ultimii ani (acest fapt îl putem observa și prin cresterea bugetelor asociației de la an la an).

Daca este să îți povestesc despre asociația la care sunt în acest moment, Asociația Niciodată Singur Prietenii Vârstnicilor, asociație care prin intermediul programelor sale combate singurătatea în rândul seniorilor de peste 65 de ani care resimt un grad ridicat de singurătate și care trăiesc în izolare.

Eu sunt parte din echipă de aproximativ 1 an și 6 luni. Bugetul asociației a fost foarte mix, aproximativ 100 de mii de euro însă începând cu anul trecut, a crescut foarte mult. Am încheiat 2023 cu un buget de peste 700 de mii de euro.

Credem foarte mult în sustenabilitatea veniturilor și a proiectelor noastre. Veniturile noastre sunt diverse: de la parteneri strategici care oferă bugete de peste 100 de mii de euro, cu peste 100 de donatori corporate prin intermediul 20% sau formularului 177 și peste 1000 de donatori individuali (recurenți și one time), cu peste 1000 de donatori recurenți prin intermediul DIRECT DEBIT (metoda de fundraising stradal), dar și donatori prin SMS.

Cum ai ales să lucrezi în fundraising?

Sunt om de comunicare, dar prima mea interacțiune cu fundraisingul a fost acum 3 ani când m-am mutat în București și am început să lucrez în mediul ONG. Am început să ofer suport, mai apoi am fost community fundraiser, iar acum coordonez departamentul de fudnraising în cadrul unei organizații Niciodată Singur. Frumusețea acestui domeniu este încununarea de skilluri și competențe din mai multe domenii: de la PR la Sales, Marketing și Operațional.

Iar fundraisingul este despre comunități, despre oameni pe care îi aduci alături de tine pentru a face bine și a aduce și mai mult impact în comunitate.

Ce satisfacții îți aduc rezultatele?

Sunt result oriented, iar ceea ce mă ajută să merg mai departe sunt rezultatele pe care știu că le pot aduce și faptul că o dată cu creșterea bugetelor, contribui la dezvoltarea organizației, un impact mai mare în comunitate, proiecte mai diverse.

Mă bucură mult când văd fiecare contract semnat, dar și mai mult fiecare persoană care înțelege activitatea asociației și dorește să contribuie la impactul pe care îl are.

Cea mai valoroasă investiție este, oare, investiția în oameni?

Da, în fundraising nu este doar despre a cere bani, ci este important să construiești relații și să aduci oameni care să fie alături de organizație sau care să te înconjoare. Întotdeauna relațiile primează și prin acestea pot ajunge la rezultatele dorite. Dar și aceste relații trebuie construite, iar mai apoi întreținute. Iar un Sponsor trebuie să fie mai mult decât un finanțator, ci trebuie să fie un partener (durabil și sustenabil).

Este importantă investiția în oameni, dar și în propria persoană. Din păcate, în România sunt aproximativ 100 de fundraiseri înscriși în COR cu această denumire, iar acest domeniu este la început. Abia acum încep să apară și în România școli sau cursuri de formare în acest domeniu.

Ce te motivează să vii la birou zilnic?

Nu îmi place să confund biroul cu acasă, de aceea pot spune că merg de cele mai multe ori la birou. Îmi place interacțiunea de la birou cu colegii, discuțiile rapide asupra problemelor sau situațiilor neprevazute.

Îmi place și că zilnic mă întâlnesc cu beneficiarii la Centrul de socializare al seniorilor.

Ce spun cei din familia ta despre meseria ta?

Am toată susținerea din partea lor. Nu știu în ce măsură înțeleg ei ceea ce fac eu, chiar dacă le-am explicat de foarte multe ori domeniul în care lucrez.

Apropo, ce te recomandă diploma pe tine și cum de nu profesezi în domeniu?

Am terminat Resurse Umane și un master în Diversitate și Incluziune, pot spune că se îmbină perfect cu ceea ce fac în acest moment.

Am profesat în domeniul Resurselor Umane în mediul corporate, dar nu m-am simțit împlinit, de aceea am ales mediul ONG. Iar departamentul de fundraising îmbină toate skillurile acumulate până în acest moment. În resurse umane lucrăm cu oameni, în procesele de recrutare și selecție e nevoie de negociere, de vânzare, dar și zona de employer branding.

Care a fost cea mai grea lecție pe care ai învățat-o până acum ca profesionist în fundraising?

Am învățat că în acest domeniu e important să accepți că proiectul tău nu este înțeles de toți oamenii, că activitatea asociației sau misiunea acesteia nu este compatibilă cu direcțiile de CSR ale unei companii. Poate fi dezamăgitor când primești mulți de “Nu” “Nu putem susține activitatea asociatiei” “Ne pare rău, nu este in direcția noastră de CSR/ESG” .

Că rezultatele nu vin imediat, iar relațiile trebuie întreținute.

Rezultatele vin imediat?

Nu. Un fundraiser nou în cadrul unei asociații (acum depinde  de asociație: sunt asociații pentru care e super greu să faci fundraising pentru că misiunea organizației nu este clară, iar direcțiile de implicare sunt neclare. Aceste asociații de cele mai multe ori trăiesc doar project based prin intermediul finanțărilor) aduce primele fonduri in primele 6luni – 1 an.

E nevoie de răbdare și de planificare clară. Un lucru important învățat de curând, este să găsești cei mai apropiați oameni din networkul tău care te pot ajuta să ajungi la persoana de care ai nevoie.

Ce sfat i-ai da unei persoane aflate la începutul carierei de fundraiser?

Să se bucure de experiență. Să înțeleagă că e nevoie de timp și răbdare pentru a aduce fonduri, iar pentru unele cauze e mult mai ușor să strângă fonduri decât pentru altele. Să lucreze în echipă pentru ca fundraisingul nu e jobul unei singure persoane, ci e un efort de echipă și un efort susținut.

O nouă ediție a concursului BANDA ASAP începe azi, 11 noiembrie, pentru elevii din județele Prahova și Timiș! ASAP România, programul Fundației The Institute, în parteneriat cu Animest, continuă să caute eroii reciclării, așa cum și-i imaginează și îi desenează elevii din România, prin intermediul benzilor desenate.

După trei ediții desfășurate în județele Brașov, Iași, Ilfov, Constanța, Neamț, Sibiu și București, cu benzi desenate creative, pline de inspirație, dar și de soluții la problemele de mediu, ASAP România dă astăzi startul înscrierilor pentru elevii de gimnaziu și de liceu din Prahova și Timiș.

Tema concursului rămâne aceeași: „2040. În România încă se mai aruncă plastic la gunoi. Un erou/o eroină decide să ia soarta plasticului în propriile mâini”.  

Concursul presupune desenarea unei povești într-un șablon de benzi desenate, care se descarcă de pe site-ul oficial ASAP România, din pagina dedicată: https://asap-romania.ro/bandaasap/. Povestea, gândită și desenată de elevi, trebuie mai apoi înscrisă în concurs de către un profesor din școala de care aparțin, până pe 13 decembrie 2024. Câștigătorii concursului vor fi anunțați anul viitor, pe 27 ianuarie 2025, după etapa de jurizare.

Având ca referință edițiile anterioare ale concursului, când elevii s-au întrecut în idei fantastice și au demonstrat că dețin tehnici foarte bune de desen, juriul nu va avea o misiune ușoară în a delibera. Ligia Soare, cofondatoare și coorganizatoare a Festivalului Animest, Miruna Smit, ilustratoare, și Alexandru Ciubotariu, artist cunoscut sub numele de Pisica Pătrată, vor juriza lucrările pe categorii (școli gimnaziale/ licee), luând în calcul trei criterii: respectarea temei de concurs, creativitatea autorului și aspectul vizual al desenului.

Biciclete pentru elevii câștigători, cursuri de dezvoltare profesională pentru profesori

Elevii câștigători, profesorii îndrumători, dar și școlile și liceele lor vor obține premii și la această a patra ediție a concursului BANDA ASAP.

Opt biciclete vor ajunge la elevii câștigători, câte patru pentru fiecare județ – două pentru elevii de gimnaziu și două pentru cei de liceu, în valoare maximă de 2.000 de lei/ premiu. Profesorii îndrumători vor primi fiecare accesul la un curs de dezvoltare profesională, în valoare de 1.000 lei, iar școlile vor beneficia de opt table interactive pentru săli de curs sau laboratoare, fiecare în valoare maximă de 5.000 lei.

„Sunt jurat în acest concurs de la prima ediție și pot spune că nu e o misiune ușoară cea pe care o am împreună cu colegii mei, de a evalua lucrările elevilor. Fiecare tânăr are stilul lui, chiar dacă nu toți au abilitățile tehnice complet dezvoltate, însă reușesc să transmită emoție și inventivitate prin ceea ce desenează, iar asta e minunat. Sunt extrem de curioasă și de entuziasmată deopotrivă să văd lucrările elevilor din Prahova și Timiș, cu siguranță vor fi oau! Mult succes tuturor!”, a menționat Ligia Soare, cofondatoare și coorganizatoare Animest. 

„Primim atât de multe întrebări de la profesori și elevi despre concursul BANDA ASAP, pe când o nouă ediție, când și la ei în oraș, așa că spunem acum, cu tot entuziasmul, că organizăm ediția a patra și tare ne bucurăm! Am avut un feedback extraordinar atât de pe urma concursului, cât și după expoziția organizată de curând cu multe dintre benzile desenate ale elevilor participanți, încât suntem pregătiți să fim inspirați de ideile elevilor din Prahova și Timiș. Baftă multă, așteptăm cât mai multe înscrieri!”, a precizat Mihaela Tutunaru, coordonator program ASAP.

ASAP România își propune prin acest concurs să crească gradul de informare și de conștientizare în rândul elevilor din România cu privire la colectarea separată și reciclare; totodată, e important ca ei să își dezvolte spiritul ecologic și să fie mai responsabili, iar un mijloc foarte bun de a se implica este tocmai participarea la un astfel de concurs deopotrivă pozitiv, creativ și constructiv.

Toate detaliile despre procesul de înscriere, desfășurarea concursului, criteriile de jurizare și premii sunt disponibile în regulamentul BANDA ASAP – aici. 

***

Parteneri media: Ambasada Sustenabilității în România, Rock FM.

***

Despre ASAP România

ASAP (Armata Selectării Atente a Plasticului) este un program de responsabilitate socială inițiat de Fundația The Institute, care urmărește să genereze schimbare în comportamentul adolescenților față de plastic, de la utilizare la colectare separată și reciclare. Obiectivul ASAP este acela de a contribui activ la promovarea educației pentru mediu în rândul publicului țintă și de a crea cea mai mare infrastructură unitară pentru colectarea separată a deșeurilor în vederea reciclării în toate școlile din România. În prezent, programul e activ în peste 1.600 de școli din 36 de localități și municipii reședință de județ din România, informațiile despre colectare separată și reciclare ajungând la peste jumătate de milion de elevi din ciclurile preuniversitare.

ASAP este un program susținut de Lidl România, care contribuie la obiectivele strategiei REset Plastic a Grupului Schwarz, din care retailerul face parte. Strategia REset Plastic cuprinde cinci zone de acțiune – de la evitarea folosirii plasticului în ambalaje și regândirea designului acestora, la reciclare și acțiuni de ecologizare, până la inovare și educare în domeniu.

26 octombrie 2024 – O ediție de excepție a marcat cel de-al 15-lea an de Concert Regal Caritabil la Ateneul Român, unde șase tineri soliști au captivat publicul cu interpretări memorabile, răsplătite cu aplauze prelungite. Evenimentul, organizat de Fundația Regală Margareta a României, este unul dintre cele mai apreciate evenimente de strângere de fonduri din România, iar ediția din acest an a confirmat încă o dată impactul său asupra comunității artistice. Fondurile, de 200.000 de euro, vor susține 30 de burse pentru tineri talentați cu posibilități reduse și un program complex de dezvoltare profesională, prin programul Tinere Talente.

Concertul Regal Caritabil, organizat în fiecare an în ziua de naștere a Regelui Mihai I al României, a avut loc aseară în prezența Majestății Sale Custodele Coroanei și Alteței Sale Regale Principele Radu, însoțiți de Alteța Sa Regală Principesa Muna al-Hussein a Iordaniei și de Alteța Sa Regală Principesa Sofia. Au luat parte ambasadorii Statelor Unite ale Americii, Republicii Franceze în România și Regatului Hașemit al Iordaniei, vice-ambasadorul Regatului Unit în România, precum și un public de 800 de iubitori ai muzicii, personalități din lumea culturală, artiști, reprezentanți ai mediului de afaceri, ai Bisericii Ortodoxe Române, ai Bisericii Romano-Catolice și susținători ai artei românești.

Participanții s-au bucurat de o seară regală, în care tinerii muzicieni – foști bursieri ai programului Tinere Talente – au performat pe scena Ateneului, acompaniați de Orchestra Universitaria a Universității Naționale de Muzică din București, sub bagheta renumitului dirijor Tiberiu Soare, unul dintre cei mai mai longevivi susținător al programului.

Publicul a avut ocazia să asculte Uvertura națională de George Stephănescu, Concertul pentru două violoncele și orchestră în sol minor, de Antonio Vivaldi, Navarra pentru două viori și orchestră, de Pablo de Sarasate și Concertul pentru două piane și orchestră, de Francis Poulenc, în interpretarea de excepție a violonceliștilor Constantin Borodin și Izabela Ghergu, violoniștilor Mircea Dumitrescu și Paul Răducanu, precum și a pianiștilor Cadmiel Boțac și Mihai Ritivoiu. Paul Răducanu și Mircea Dumitrescu au cântat pe viorile Paul Kaul, respectiv, Frères Silvestre, care au aparținut lui George Enescu și care se află în administrarea Muzeului Național ”George Enescu”.

În discursul rostit în deschiderea Concertului Regal Caritabil de vineri, Majestatea Sa Margareta a spus:

”Este o mare bucurie să fim împreună în această seară, la a 15-a ediție a Concertului Regal Caritabil, un eveniment în care sărbătorim talentul și generozitatea.

România are nevoie de artă, iar noi sprijinim împreună tinerii talentați muzicieni și artiști plastici, oferindu-le burse, mentorat și promovare. Bursa Tinere Talente a fost o șansă pentru mulți artiști de a-și urma visul, de a se dezvolta pe drumul artei, primind încrederea că ceea ce fac are valoare și motivația de a căuta excelența.

440 de burse au fost acordate, din 2008 până astăzi. Peste 2 milioane de Euro au fost investiți în susținerea lor. Tinere Talente a devenit un proiect de țară, care a dat curaj și voce unei noi generații de artiști.

În prezent, mulți dintre bursieri au devenit cunoscuți pe scena internațională, în galerii și muzee celebre. Ei au așezat România pe harta culturală a lumii.

Cei 6 soliști de pe scena din această seară sunt 6 povești de succes – Izabela, Cadmiel, Mircea, Paul, Mihai și Constantin. Suntem mândri că destinul lor artistic s-a împlinit! Prin har, efort și îndrăzneală. Dar și prin mentorii care le-au îndrumat pașii și oamenii generoși care susțin bursele Tinere Talente.”

Tiberiu Soare, dirijor pentru a cincea oară a Concertului Regal, a declarat: ”Aseară ne-am propus să prezentăm publicului un act artistic de cea mai înaltă calitate. Muzică la cele mai înalte standarde posibile, bazată exclusiv pe talentul noii generații, cu susținerea orchestrei formată și ea din studenți ai Universității Naționale de Muzică București. Soliștii concertului sunt foști bursieri ai programului Tinere Talente. Ei au evidențiat rezultatele acestui proiect de-a lungul anilor. Am vrut să impresionăm din punct de vedere artistic, pentru a convinge din punct de vedere social, referitor la sprijinul valoros pe care anumiți oameni îl pot aduce unor tineri artiști la început de drum. Sper că publicul prezent în sala Ateneului a conștientizat ce se întâmplă atunci când investești în oameni, ce impact poate avea un astfel de program, la ce rezultate poate să conducă.”

În rotonda Ateneului Român, invitații au putut admira expoziția Pasiunile și Preocupările Familiei Regale realizată de tinerii artiști vizuali, bursieri ai ediției 2024, sub îndrumarea mentorului conf. univ. dr. Ion Anghel, în perioada Taberei de creație interdisciplinară din luna august a acestui an.

De-a lungul anilor, programul Tinere Talente a oferit 440 de burse și a sprijinit peste 300 de tineri muzicieni și artiști vizuali, proveniți din familii cu resurse limitate, oferindu-le burse, mentorat și oportunități de formare profesională. Bursele nu se rezumă doar la un sprijin financiar, ci  oferă și acces la sesiuni de mentorat și masterclass-uri susținute de muzicieni consacrați, invitații la concursuri, participări la expoziții și multe alte resurse care le permit bursierilor să își atingă potențialul maxim.

Selecția națională pentru noua ediție a burselor Tinere Talente are loc până la data de 10 noiembrie 2024.

Concertul Regal Caritabil este susținut de o serie de sponsori și parteneri din mediul de afaceri, alături de care Fundația Regală Margareta a României contribuie la dezvoltarea culturii și artei românești. Aceste parteneriate continuă să fie esențiale pentru sprijinirea tinerelor talente și pentru consolidarea patrimoniului cultural al României.

„Suntem extrem de recunoscători atât sponsorilor care sunt mereu alături de noi, cât și iubitorilor de muzică și artă care au fost prezenți la Concertul Regal Caritabil. Suma strânsă la concert ne va permite să sprijinim 30 de noi tineri talentați să își continue studiile și să se dezvolte ca artiști. Susținerea acestora nu înseamnă doar un ajutor financiar, ci o contribuție esențială la viitorul culturii românești”, a precizat Mugurel Mărgărit, Director executiv al Fundației Regale Margareta a României.

În cei 17 ani de Tinere Talente, Fundația a reușit să colecteze peste 2 milioane de Euro pentru a asigura continuitatea celui mai important program cultural de sprijin pentru tinerii din România.

Pentru mai multe informații despre Fundația Regală Margareta a României și programul Tinere Talente, vizitați www.frmr.ro.

Despre programul național Tinere Talente

Mulți copii talentați provin din familii ale căror posibilități financiare nu le permit să-și urmeze talentul. Astfel, România pierde în fiecare an zeci de tineri talentați, care altfel ar putea deveni ambasadori culturali. România are nevoie de artă! Ca răspuns la această problemă, Fundația Regală Margareta a României a creat un program național pentru a sprijini, îndruma și promova acești tineri artiști talentați, care provin din familii cu venituri reduse și care au nevoie de sprijin financiar pentru a-și atinge adevăratul potențial și a-și exprima talentul. Astfel, cu 440 de burse au fost sprijiniți tineri cu vârsta între 14 şi 24 de ani, care studiază muzica sau artele vizuale în licee și universități din România, să-și depășească greutățile financiare și să continue să-și exprime valoarea artistică. Fundația Regală este unic beneficiar al Concertului Regal Caritabil, organizat anual, începând din 2008, iar fondurile strânse din vânzarea biletelor şi din sponsorizări sunt dedicate proiectului Tinere Talente. Concertul Regal a avut loc în mod tradițional în ziua de 25 octombrie, în ziua de naștere a Regelui Mihai I al României, fondator al Fundației alături de Majestatea Sa Margareta Custodele Coroanei române și fiecare ediție a concertului aniversar a adus pe scena Ateneului Român cei mai valoroși muzicieni ai momentului și mari orchestre, în susținerea tinerilor artiști români.

Despre Fundația Regală Margareta a României

Fundația Regală Margareta a României (FRMR) a fost înființată în 1990 de către Regele Mihai I al României și Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române. Cu o activitate de 34 de ani, Fundația Regală sprijină copii, tineri și vârstnici prin intervenții durabile, bazate pe schimbul de experiență și valori între generații. De-a lungul timpului, Fundația s-a implicat în numeroase proiecte sociale, culturale și de susținere a educației și talentului artistic. Mai multe detalii despre programele Fundației sunt disponibile pe www.frmr.ro.