Diana Tișe reușește să păstreze vie legătura dintre tradiție și suflet. Tânără interpretă de muzică populară, crescută în spiritul valorilor autentice ale județului Mureș, Diana își poartă rădăcinile cu mândrie pe fiecare scenă pe care urcă. Dincolo de glasul său cald și de costumele încărcate de istorie, descoperim un om sensibil, dedicat și profund conectat la moștenirea culturală pe care o reprezintă. În dialogul care urmează, vă invităm să o cunoașteți pe Diana Tișe dincolo de luminile reflectoarelor.
Cine este Diana Tișe dincolo de scenă, de costume și de aplauze?
Dincolo de scenă, Diana este un om simplu, legat profund de rădăcini, de familie și de valorile cu care a crescut. Este un suflet sensibil, care trăiește fiecare emoție intens și care își găsește liniștea în lucrurile mici — acasă, în natură, în oameni dragi.
Ai crescut în Reghin, într-o zonă cu rădăcini folclorice puternice. Ce ai luat cel mai frumos din lumea satului și din oamenii locului?
Am luat autenticitatea oamenilor și bucuria lucrurilor simple. În sat am învățat ce înseamnă respectul, tradiția și legătura sinceră dintre oameni. Acolo am descoperit și dragostea pentru cântec — un cântec care vine din suflet, nu doar din voce.
,,În sat am învățat ce înseamnă respectul, tradiția și legătura sinceră dintre oameni.”
În multe dintre aparițiile tale vorbești cu drag despre familie. Cine au fost oamenii care au crezut în tine înainte ca publicul să te descopere?
Familia mea a fost sprijinul meu cel mai puternic. Părinții mei au fost cei care m-au încurajat să merg mai departe, iar bunicii mi-au insuflat dragostea pentru tradiție. Ei au crezut în mine chiar și atunci când eu aveam îndoieli.
Bunica ta îți coase costumele populare. Ce simți atunci când urci pe scenă purtând ceva făcut cu mâinile și sufletul ei?
Este o emoție greu de descris. Simt că port cu mine o parte din sufletul ei, din munca și dragostea ei. Costumul nu este doar un obiect — este o poveste, o moștenire vie.
Ai început să cânți foarte devreme și ai participat la zeci de festivaluri. Ce nu vede publicul din munca și sacrificiile unui tânăr artist?
Nu se văd orele de repetiții, sacrificiile, oboseala și momentele de nesiguranță. În spatele fiecărui zâmbet de pe scenă sunt ani de muncă și multă disciplină.
Care au fost cele mai grele momente din drumul tău artistic și ce te-a făcut să nu renunți?
Au fost momente de oboseală și de îndoială, dar dragostea pentru muzică și susținerea celor dragi m-au ajutat să merg mai departe. Cred că atunci când faci ceva din suflet, nu poți renunța cu adevărat.
,,Cred că atunci când faci ceva din suflet, nu poți renunța cu adevărat.”
Spui adesea că folclorul îți este aproape de suflet. Crezi că muzica populară poate vindeca sau apropia oamenii într-o lume tot mai grăbită?
Da, cu siguranță. Muzica populară are o putere aparte — te liniștește, te apropie de tine și de ceilalți. Este o formă de vindecare prin emoție și autenticitate.
Ai cântat atât în țară, cât și peste hotare. Cum reacționează românii din diaspora atunci când aud cântecul autentic de acasă?
Este o emoție aparte. De multe ori îi vezi cu lacrimi în ochi. Pentru ei, cântecul devine o punte spre casă, spre dorurile lor.
Există un cântec pe care îl interpretezi și care te emoționează de fiecare dată, indiferent de câte ori îl cânți?
Da, sunt cântece care ating o coardă sensibilă de fiecare dată. De obicei, cele legate de dor, de familie sau de copilărie.
În spatele unei voci frumoase stă multă disciplină. Cum arată, pentru tine, o zi de pregătire înaintea unui spectacol important?
Este o zi de concentrare și echilibru — repetiții, odihnă, grijă pentru voce și pentru starea interioară. Încerc să intru într-o stare de liniște și conectare.
Dacă ar fi să descrii județul Mureș printr-un cântec, ce stare sau ce imagine ai transmite oamenilor?
Ar fi un cântec cald, cu dor și liniște, cu imagini de dealuri line, oameni primitori și tradiții vii.
Ce îți dorești să simtă oamenii atunci când te ascultă cântând?
Să simtă emoție autentică. Să se regăsească, să își amintească de ceva drag, să plece mai liniștiți și mai conectați cu ei înșiși.
Diana, când privești spre viitor, care este visul pe care îl porți cel mai aproape de suflet — ca artist și ca om?
Să duc mai departe folclorul autentic și să rămân fidelă valorilor mele, atât ca artist, cât și ca om.
Există un moment de pe scenă care ți-a rămas întipărit în suflet și pe care nu îl vei uita niciodată?
Da, fără îndoială… cel mai puternic moment pentru mine a fost spectacolul meu aniversar din 16 noiembrie 2025, când am împlinit 18 ani.
A fost mai mult decât un simplu spectacol — a fost un vis pentru care am muncit un an întreg, cu multă emoție, implicare și suflet. Fiecare detaliu a însemnat ceva pentru mine.
Am avut bucuria și onoarea ca pe scenă să-mi fie alături mari artiști consacrați din toate zonele țării, oameni pe care i-am admirat mereu și de la care am avut atât de multe de învățat. Prezența lor a făcut ca acea seară să fie cu atât mai specială.
Un moment cu totul aparte a fost atunci când am interpretat melodia „Țucu-te, viață, te țuc”, o piesă la care am contribuit chiar eu, compunând linia melodică. A fost pentru prima dată când m-am regăsit atât de profund într-un cântec.
În acea seară, pe scenă, am simțit recunoștință, împlinire și o bucurie greu de pus în cuvinte. A fost momentul în care am realizat cu adevărat că sunt pe drumul meu.
Primul tău material discografic a fost lansat la doar 13 ani – CD-ul intitulat «Drag mi-i mie a cânta», realizat în colaborare cu Libris Brașov. Cât de important a fost acest moment pentru tine?
Într-o perioadă în care tradițiile par uneori uitate, ce crezi că poate face generația tânără pentru ca folclorul să rămână viu?
Să îl respecte, să îl înțeleagă și să îl transmită mai departe. Tradiția nu trebuie reinventată, ci trăită sincer.
Dacă ai putea transmite un singur mesaj copilului care ai fost la începutul drumului, ce i-ai spune astăzi?
Să aibă încredere și răbdare. Să nu renunțe la visul ei, chiar dacă drumul pare greu.
,,A fost momentul în care am realizat cu adevărat că sunt pe drumul meu.”
Pasionat de jurnalism, fotografie și cultură în toate formele ei, activez ca presedinte de ONG cultural-educational, pun mana la treaba si duc educatia in zonele rurale prin înființarea de noi HUB-uri culturale rurale, bibliotecile, filmez, vorbesc si promovez. Oamenii trebuie să afle ca mai apoi să se implice.
- Diana Tișe, costumul, cântecul și sufletul - 19-06-2026
- Mihaela Băzăvan, o voce a tradiției argeșene - 04-06-2026
- Daria Moraru – voce, dor și rădăcină - 27-05-2026