Educația cu sens în mediul rural: despre încredere, empatie și schimbare cu Valentina Florina Smarandache
În mediul rural, rolul profesorului depășește cu mult transmiterea cunoștințelor – devine sprijin, ghid și uneori chiar reper emoțional pentru elevi. În acest interviu, descoperim perspectiva unui cadru didactic dedicat, care a ales să își construiască misiunea în jurul încrederii, empatiei și dezvoltării fiecărui copil.
Valentina Florin Smarandache, profesor limba franceză cu peste două decenii în mijlocul copiilor, ne vorbește despre provocările și frumusețea meseriei, despre cum relația autentică profesor–elev poate transforma destine și despre impactul educației centrate pe nevoile reale ale copiilor. Să îi dăm cuvântul!
De ce ați ales să profesați această meserie?
Îmi place această meserie pentru că pot să dau mai departe ceea ce am învățat de la profesorii mei, pentru că pot să ajut copiii să înțeleagă o materie școlară și pentru că iubesc foarte mult copiii.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră ideea că „fiecare copil să se simtă văzut, auzit și în siguranță”?
Deoarece predau în mediul rural și copiii provin din familii dezorganizate, cu venituri reduse, crescuți de bunici sau doar de tată, am învățat să ascult mai mult și să fiu mai atentă la nevoile acestora. Cred că elevii trebuie să aibă încredere în profesorii care îi îndrumă, să simtă că le pot împărtăși problemele lor și să găsească împreună o soluție.
Ce schimbări concrete ați observat în relația dumneavoastră cu elevii?
Elevii sunt mai deschiși, comunicăm mai bine , sunt mai încrezători în forțele proprii, a crescut stimă de sine, se acceptă unii pe alțîi indiferent de statut social sau etnie, îi simt mai apropiați și mai responsabili.
Care e modul în care oferiți feedback elevilor?
Încerc să-i încurajez, să le ridic stimă de sine și încrederea , să îi laud și să le spun ce trebuie îmbunătățit.
Puteți descrie un moment în care ați simțit că un elev „a înflorit” pentru că s-a simțit văzut și valorizat?
Da, am reușit să conving câțiva elevi să participe la un concurs de creație. Aveau o stimă de sine foarte scăzută și îmi repetau mereu „eu nu pot, eu nu știu”. După ce i-am convins că trebuie să încerce și am trimis lucrările la concurs, am reușit să luăm 2 premii. Atunci am văzut schimbarea elevilor care au fost uimiți că au luat premiu (ei nu voiau să participe), au început să aibă încredere mai mare în ei, au fost mai deschiși în a participa și la alte competiții, i-au încurajat și pe colegi să încerce.
Ce diferență vedeți în nivelul de implicare al elevilor în procesul de învățare?
Elevii sunt mai conștienți de faptul că în acest moment al vieții trebuie să învețe, sunt mai responsabili, mai disciplinați, le place să lucreze în echipe și să se ajute reciproc.
A scăzut frecvența conflictelor sau a situațiilor de bullying? În ce mod?
Da, au scăzut conflictele între elevi, deoarece aceștia au învățat să se accepte unii pe alții, să medieze conflictele apărute și să fie mai buni și mai empatici cu ceilalți.
Cum reacționează elevii când sunt implicați în soluționarea conflictelor?
Elevii încearcă să găsească soluțiile cele mai bune, să-i sprijine pe colegi și să-i susțînă moral, dar și să îi ajute pe cei care au greșit, să conștientizeze fapta făcută și cum va putea fi evitată pe viitor.
Cum integrați dezvoltarea competențelor socio-emoționale în activitatea zilnică?
Prin lucrul în echipa, prin proiecte de grup, prin încurajări, prin ascultare și comunicarea eficientă profesor- elev, prin rezolvarea conflictelor și implicarea elevilor în această rezolvare.
Cum îi ajută aceste competențe pe elevii din mediul rural să aibă perspective mai largi asupra viitorului lor?
Elevii devin mai încrezători în ei, își cresc stima de sine, se simt bine așa cum sunt indiferent de statutul social, reușesc să-și gestioneze mai bine emoțiile și să conștientizeze propriile nevoi, își creează relații sănătoase cu cei din jur, acceptându-i așa cum sunt, sunt mai pregătiți pentru parcursul școlar viitor și pentru viață.
Simțiți că există acum un obiectiv comun asumat de întreaga comunitate școlară? Cum se vede asta în practică?
Da, cred că toți profesorii din școală au ca obiectiv comun starea de bine a elevilor și încurajarea lor pentru a reuși în viață și în mediul școlar.
Cum s-a schimbat comunicarea cu părințîi?
Părinții au devenit puțin mai preocupați de starea de bine a copiilor și mai atenți la nevoile lor. De asemenea, s-a îmbunătățit comunicarea cu școală.
Ați observat o implicare mai mare a familiilor în viața școlii? În ce fel?
Da, se interesează mai des de copiii lor, sunt deschiși să participe la proiectele pe care le avem împreună și să colaboreze în beneficiul elevilor.
Ce înseamnă pentru elevii dumneavoastră accesul la aceleași instrumente de dezvoltare că în școlile urbane?
Elevii au șanse egale cu ceilalți, se simt valorizați, sunt mai încrezători, se reduce abandonul școlar.
Dacă ar fi să descrieți transformarea școlii dumneavoastră într-un singur cuvânt, care ar fi acela? De ce?
ÎNCREDERE, deoarece elevii au încredere în ei, în profesori și în actul educațional care se bazează pe competențe moderne, pe dezvoltare emoțională, pe managementul clasei.
Ce i-ați spune unui profesor dintr-o altă școală rurală care și-ar dori că școala în care predă să facă parte din program?
I-aș spune să participe la program și pentru dezvoltarea lui personală, dar și pentru îmbunătățirea meseriei pe care o face, pentru relațiile cu elevii și colegii.
Dacă ați avea o superputere și ați putea schimbă un lucru la sistemul de învățământ, care ar fi acela?
Cred că aș umbla la programele școlare care nu sunt întotdeauna pliate pe nevoile elevilor.
- Educația cu sens în mediul rural: despre încredere, empatie și schimbare cu Valentina Florina Smarandache - 27-03-2026
- Anamaria Zelincă, profesor educație timpurie: „Copiii nu vor ține minte lecțiile, ci felul în care s-au simțit” - 24-03-2026
- Dincolo de catedră cu Lucian Grigorescu: cum transformi educația lucrând prin profesori - 27-02-2026
