Redirecționează 3,5% din impozitul pe venit
Tag

UNESCO

În cadrul primei ediții a conferinței For Women in Science: Get Inspired by Leaders in Science organizată în data de 8 februarie de către L’Oréal România și Comisia Națională a României pentru UNESCO, împreună cu Ambasada Franței în România, Institutul Francez în România și UEFISCDI au fost anunțate cele cinci cercetătoare din România laureate ale celei de-a 14-a ediție a programului de burse private L’Oréal – UNESCO „Pentru Femeile din Științe”.

Beneficiind individual de câte o bursă în valoare de 50.000 lei, laureatele acestei ediții sunt:

  • Computer Science: Ana-Maria Drăgulinescu
  • Științe Exacte: Alexandra Mihaela Pop
  • Științe Exacte: Daniela Ailincăi
  • Științele Vieții: Andreea-Teodora Iacob
  • Științele Vieții: Diana Cecilia Bica

 

Despre proiectele câștigătoare

Ana-Maria Drăgulinescu, inginer în Tehnologii și Sisteme de Telecomunicații, dr. în Electronică, Telecomunicații și Tehnologii Informaționale și lector și cercetător în cadrul Universității Naționale de Știință și Tehnologie Politehnica București, a fost desemnată prima câștigătoare a categoriei Computer Science  în cadrul programului din România, remarcându-se cu proiectul Inteligența Artificială Centrată pe Om pentru aplicații ale Internetului Obiectelor în Operațiunile de Căutare și Salvare”. Proiectul are ca scop dezvoltarea și implementarea tehnologiilor de Inteligență Artificială și Internetul Obiectelor orientate către utilizator, concentrându-se în special pe înlăturarea barierelor legate de gen și vârstă, în căutarea, detectarea și salvarea persoanelor afectate de dezastre naturale sau antropice, precum accidentele montane. La baza proiectului se află o platformă apartenentă Internetului Obiectelor cu componente hardware și software, platformă care va colecta date de telemetrie și imagini, creând seturi de date și algoritmi pentru diverse scenarii reale de Căutare și Salvare (SAR), precum operațiunile în munți, inundații, înecuri, cutremure sau incendii, cu scopul final de a îmbunătăți operațiunile SAR, contribuind la minimizarea întârzierilor și accelerarea eforturilor de salvare.

 

 

Alexandra Mihaela Pop, lector univ. dr. în cadrul Departamentului de Chimie al Facultății de Chimie și Inginerie Chimică al Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, s-a remarcat cu proiectul “Complecși ai metalelor din grupele 11 și 12 cu liganzi calcogen-organici – aplicații potențiale în optoelectronică”. Tematica abordată urmărește dezvoltarea unui domeniu de cercetare fundamental, cu potențial aplicativ. Activitatea de cercetare prevăzută în cadrul proiectului se referă la designul, sinteza și caracterizarea stucturală a unor noi compuși calcogen-organici și a complecșilor acestora cu metale, precum și investigarea proprietăților optice ale compușilor obținuți. Interesul crescut al comunității științifice față de dezvoltarea unor noi materiale optic-active cu potențial aplicativ în optoelectronică , așa cum sunt cele utilizate în dispozitive optice precum OLED-urile, motivează tema de cercetare abordată.

 

 

Daniela Ailincăi, Dr. în Chimie, inginer chimist și cercetător științific gradul III în cadrul Institutului de Chimie Macromoleculară “Petru Poni” din Iași, a câștigat cu proiectul său “Noi hidrogeluri bioactive: implanturi temporare pentru tratarea postoperatorie a cancerului de sân și prevenirea infecțiilor locale”. Prin acesta, Daniela urmărește să creeze hidrogeluri cu proprietăți adecvate pentru a fi utilizate ca implanturi temporare după intervenții chirurgicale la nivelul sânului. Aceste hidrogeluri, realizate din materiale sigure, vor contribui la menținerea formei sânului în procesul de vindecare. Sistemele vor conține, de asemenea, un agent antimicrobian și un  medicament anticancer, pentru a preveni infecțiile și recurența cancerului.

 

 

Andreea-Teodora Iacob, Șef lucr. dr. la disciplina de Chimie Farmaceutică și Terapeutică a Facultății de Farmacie din cadrul UMF „Grigore T. Popa” Iași și Farmacist Specialist (Laborator farmaceutic și Farmacie Clinică) s-a remarcat cu proiectul “Hidrogeluri bazate pe niozomi ca sistem inovator de eliberare a medicamentelor pentru vindecarea rănilor”. Scopul proiectului este de a crea un hidrogel pe bază de biopolimer, capabil să elibereze substanțe active cu efecte dovedite de accelerare a vindecării, în special util în tratarea rănilor profunde, de natură acută sau cronică. Proiectul vizează includerea extractului de placentă umană și curcumina în nanovehicule (niozomi), urmată de dezvoltarea unui hidrogel pe bază de fibroină, natural, care să introducă niozomii în matricea de hidrogel.

 

 

Diana-Cecilia Bica, biolog, dr. în Științe Medicale și Cercetător Științific în cadrul Universității de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, s-a evidențiat cu proiectul “Fluxuri de lucru bioinformatic pentru identificarea de căi moleculare ce pot fi țintite în medicina de precizie a cancerului pulmonar: validare folosind PCR digital”. Proiectul său se concentrează pe identificarea schimbărilor moleculare specifice în tumorile pulmonare tip adenocarcinom (LUAD). Prin analiza datelor existente în bazele de date publice despre cancer, Cecilia urmărește să stabilească rețele care conectează ARN-uri lungi non-codificate (IncRNA), microARN-uri (miRNA) și ARN mesager (mRNA) implicate în diferite căi de semnalizare alterate de cancer. Prin țintirea acestor căi cu tratamente personalizate, se speră îmbogățirea prognozei și a răspunsului la terapie în cazul pacienților.

 

 

Conferința For Women in Science: Get Inspired by Leaders in Science

De 25 de ani, Fundația L’Oréal și UNESCO încurajează participarea femeilor la știință și contribuțiile pe care acestea le aduc în procesul de evoluție al științei la nivel global, premiind anual excelența științifică a cinci cercetătoare, fiecare dintr-o regiune importantă a lumii. În cele 14 ediții consecutive de la lansarea lui la nivel local, programul a premiat și a susținut 42 de cercetătoare din România, cu burse în valoare totală de peste 1,5 milioane de lei, investiți în proiectele lor.

Organizată cu ocazia Zilei Internaționale a Fetelor și Femeilor din Domeniul Științei, celebrată anual la data de 11 februarie de către UNESCO și UN Women, Conferința For Women in Science: Get Inspired by Leaders in Science are ca obiectiv aducerea în prim-plan a contribuțiilor pe care femeile cercetătoare din România le aduc în domenii științifice cheie la nivel global, cu scopul de a inspira tinerele generații să urmeze o carieră în știință.

Valorizarea femeii în știință și excelența în știință pe plan local cu impact internațional au fost temele principale dezbătute în cadrul primei ediții. Printre invitații care s-au adresat unui public format din tineri  care studiază în cadul școlilor UNESCO, dar și unor studenți și cercetători din universitățille și institutele de cercetare locale,  se numără personalități consacrate din cadrul comunității științifice din România și internaționale, precum Anne L’Huillier, laureată a premiului Nobel pentru Fizică în 2023 și a Programului Internațional L’Oréal – UNESCO “For Women in Science” ediția 2011.

Subliniem felicitările și sprijinul nostru pentru câștigătoarele acestui program. Suntem mândri să constatăm prezența acestor valori în România. Le dorim mult succes în parcursul lor și să ajungă la același nivel de performanță ca și doamna L’Huilier.”, a declarat Nicolas Warnery, ambasadorul Republicii Franceze în România.

 

 

”România a făcut pași importanți în susținerea fetelor și a femeilor în domeniul științei, iar rezultatele sunt vizibile – femeile reprezintă 41% dintre absolvenții programelor de educație STEM, depășind, astfel, media Uniunii Europene. În domeniul științelor exacte, femeile reușesc să facă o diferență reală în ceea ce privește dezvoltarea societății, iar laureatele burselor private L’Oréal-UNESCO ne confirmă acest lucru, prin rezultatele cercetărilor lor. Totuși, avem nevoie să nu ne oprim aici: lupta pentru asigurarea egalității de șanse în domeniul STEM trebuie să continue. Amintesc, în acest sens, doar câteva dintre prioritățile Ministerului Educației: înființarea laboratelor inteligente în fiecare liceu, dotarea laboratelor de științe, majorarea cuantumului burselor de cercetare „Vasile Pârvan” și „Nicolae Iorga”, precum și dezvoltarea Programului Național de Sprijinire a Învățării Științelor Exacte (PNSTIM). Voi rămâne o puternică susținătoare a inițiativelor care pun în valoare fetele și femeile care, prin eforturile lor, aduc schimbări vizibile și necesare în lumea în care trăim.”,  a declarat Ligia Deca, Ministrul Educației, Președinta Comisiei Naționale a României pentru UNESCO.

“Celebrăm laureatele programului ”Pentru Femeile din Științe”, fiind conștienți că pentru evoluția omenirii este nevoie de femei în cercetare dedicate cauzelor științifice. În cadrul Grupului L’Oréal, una dintre misiunile noastre fundamentele este aceea de a susține femeile să-și atingă întregul potențial, să depășească obstacolele, pentru a avea un parcurs remarcabil în STEM și pentru a crea un viitor mai bun pentru noi toți. Suntem onorați să încurajăm, valorizăm și sprijinim femeile din știință din România, pentru a promova o lume științifică incluzivă și pentru a răspunde eficient marilor provocări de mâine.”, a declarat Vanya Panayotova, General Manager L’Oréal România.

În fiecare primăvară, pe 23 aprilie, de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, păstorii își pregătesc turmele de oi pentru drumul spre munte, unde caută iarbă abia crescută. Apoi, după circa 4 luni, grupurile de ciobani fac drumul înapoi cu animalele lor spre câmpie, pentru ca acestea să fie mai protejate de gerul iernii ce urmează. Vorbim despre transhumanță sau mutarea sezonieră a animalelor, un obicei cu rădăcini adânci, datând încă din perioada dacilor și a romanilor și care, în pofida schimbărilor sociale și tehnologice, a supraviețuit și s-a transmis din generație în generație.

Urcarea și coborârea la munte a animalelor sunt marcate cu festivaluri. La acestea, lumea petrece în costume populare și mănâncă tocan. Adică o mâncare tradițională, aflată pe lista produselor protejate, pregătită din carne de oaie lăsată să fiarbă la foc mic, timp de câteva ore, în propria grăsime și fără a i se adăuga alte condimente în afară de sare.

Ce aduce cu sine includerea transhumanței în patrimoniul imaterial UNESCO? Înseamnă că obiceiul de strămutare a turmelor – care are o importanță economică, dar și socială și culturală – ar urma să fie protejat și de către autorități. Impactul ar urma să se resimtă și în valorificarea produselor tradiționale obținute din lapte și brânză, precum și în dezvoltarea unor meserii pe cale de dispariție, precum cojocăritul și prelucrarea lânei.

 

Ministerul Culturii explică într-un comunicat că dosarul Transhumanța a fost unul multinațional, demersurile fiind susținute de România și de alte state din Europa – Albania, Andorra, Austria, Croația, Franța, Grecia, Italia, Luxemburgul și Spania. Cercetarea de teren, care a demonstrat existența în prezent a rutelor active de transhumanță în diferite zone din țara noastră, a fost realizată de cercetătorul Lucian David de la Institutul de Etnografie și Folcor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române și de profesorul Iulian Vlad de la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București. De asemenea, au oferit informații și au susținut acest demers asociații de crescători de ovine din țară, precum Federația Oierilor de Munte din România sau Asociația Crescătorilor de Ovine „Corbii de Piatră” din județul Argeș.

Potrivit https://ich.unesco.org/, transhumanța modelează relațiile dintre oameni, animale și ecosisteme. Aceasta implică ritualuri și practici sociale comune, îngrijirea și creșterea animalelor, gestionarea terenurilor, pădurilor și resurselor de apă, precum și a pericolelor naturale. Astfel, transhumanța contribuie la incluziunea socială, îmbunătățirea identității culturale și a legăturilor dintre familii, comunități și teritorii, contribuind, în același timp, și la atenuarea fenomenului depopulării satelor. În timpul transhumanței, ciobanii împărtășesc tradiții, povești și cântece, întărind legăturile comunitare și contribuind la transmiterea valorilor culturale. Transhumanța joacă, de asemenea, un rol crucial în conservarea mediului. Prin mutarea turmelor între diferite tipuri de pășuni se evită supraexploatarea unor zone specifice, contribuindu-se astfel la menținerea biodiversității și a echilibrului ecologic.

România este singura țară carpatică participantă în acest dosar și aduce astfel la cunoștința comunității internaționale valoarea de moștenire culturală și naturală a Carpaților românești, spațiu în care omul și natura au trăit mereu în armonie. Cu această nouă înscriere, România are zece elemente în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial a umanității, între acestea numărându-se ritualul călușului, doina sau mărțișorul.

Prin protejarea și promovarea Transhumanței, România se raliază, alături de partenerii din dosar, strategiilor curente ale Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare sustenabilă.

 

Sursă foto: Alexandru Antoniu – Album general al României: compus din 300 tablouri reprezentând monumentele istorice și contimporane, posițiuni pitoresci, Domeniul Coroanei și costume naționale cu descrierea istorică și pitorească, Dresden, C. G. Röder, 1901-1904, Domeniu public și Brașov Metropolitan

Introducere la un ghid incomplet

pentru descoperirea patrimoniului cultural imaterial

5 aprilie 2023, ora 18.00, sala Media

Muzeul Național al Țăranului Român

 

Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă miercuri, 5 aprilie 2023, ora 18.00, la Sala Media, la o nouă ediție a Conferințelor de la Șosea. Tema acestei ediții este Noi vrem UNESCO! Introducere la un ghid incomplet pentru descoperirea patrimoniului cultural imaterial

 

Conferențiază: Ioana Baskerville – Departamentul de Etnologie al Institutului de Filologie Română „A. Philippide” – Academia Română – Filiala Iași; punct focal național pentru Convenția UNESCO din 2003

Moderează: Corina Iosif – Muzeul Național al Țăranului Român

 

România se mândrește, din 2008 până astăzi, cu 9 înscrieri câștigătoare în prestigioasa listă a UNESCO pentru patrimoniul cultural imaterial al umanității. De la ritualul Călușului la meșteșugul cămășii cu altiță, forme de acțiune magică, muzici și dansuri tradiționale, vechi îndeletniciri au primit consacrarea și eticheta „UNESCO”. În ciuda entuziasmului oficial și civic manifestat față de fiecare succes în această direcție, dincolo de adeziunea emoțională tacită la nivelul publicului și asimilarea implicită la nivelul științelor etnologice autohtone, „imaterialul” – fenomen patrimonial central sau secundar în construcția noastră identitară, prin excelență static sau derutant de dinamic, fenomen universal, național sau local – stârnește controverse și curiozități.

 

Care este raportul real de forțe între brandul global și realitățile patrimoniale locale? Cum ne încurajează sau descurajează UNESCO să idealizăm țăranul român anistoric și să ne lăsăm fascinați de contribuția acestuia la „eternitatea” românească? Care e diferența dintre folclor și patrimoniul cultural imaterial? Cine este adevăratul deținător și gestionar al acestei forme de patrimoniu? UNESCO, statul, organizatorul de evenimente, primăria sau omul de rând? Care sunt, în anul 2023, strategiile și prioritățile Convenției UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, la 20 de ani de la adoptarea acesteia? Cum plasăm propriile afinități și descoperiri patrimoniale în raport cu standardele UNESCO? Cum să devenim din activiști pasionați activiști informați? Care este diferența dintre patrimoniul pasiv și patrimoniul viu și care este rolul societății civile și al experților în asigurarea vitalității patrimoniului cultural imaterial? Cine și cum decide viitoarele dosare de înscriere în lista UNESCO?

 

Ioana Baskerville va răspunde la aceste întrebări din perspectiva experienței acumulate în cadrul grupurilor naționale și internaționale de experți pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial care acționează sub egida Convenției UNESCO din 2003 și a calității de coordonator, din partea României, a două dosare multinaționale recente pentru Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității.

 

Conferința este un eveniment prilejuit de sărbătorirea a 20 de ani de la adoptarea Convenției UNESCO din 2003.

 

Intrarea este liberă.

 

 

Matricea Românească vă aduce în atenţie povestea lui Eugen Doga, compozitor român originar din Basarabia, cel care ne-a dăruit Imnul Chișinăului, dar și un vals introdus în patrimoniul UNESCO drept una dintre cele mai frumoase patru creaţii muzicale ale secolului XX.

Muzica este tratament pentru suflete, un dulce răspuns la orice suferințe și o modalitate în plus pentru a obține câteva clipe de liniște lăuntrică. Poate că aceasta este definiția unitară pentru simplii melomani, dar când vine vorba despre compozitori, muzica este chintesența existenței lor.

Eugen Doga nu este o excepție de la regulă, deoarece și-a așezat pe note muzicale toată viața. Născut odată cu sosirea primăverii, la 1 martie 1937, în satul Mocra din Transnistria, pe atunci R.A.S.S.M (Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească), acesta și-a dedicat cei mai frumoși ani, spre aducere aminte, muzicii, introducând căldură și gingășie în munca sa. A studiat la Școala de muzică Ștefan Neaga din Chișinău între 1951 și 1955, apoi la Conservatorul de stat din Chișinău (1955-1960), la clasa de violoncel a profesorului Hohlov, și la Institutul de Arte Gavriil Muzicescu din Chișinău (1960-1965), la clasa de compoziție a profesorului Solomon Lobel.

Eugen Doga - compozitor din Basarabia, românul care ne-a dăruit Imnul Chișinăului, dar și un vals devenit parte a Patrimoniului Mondial UNESCO

Eugen Doga – compozitor din Basarabia, românul care ne-a dăruit Imnul Chișinăului, dar și un vals devenit parte a Patrimoniului Mondial UNESCO

În acele timpuri de comunism în plin avânt, acest muzicolog, înzestrat cu un talent nativ, dar și cu perseverență, își începe cariera ca violoncelist în Orchestra Comitetului de Stat al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești pentru Televiziune și Radiodifuziune. Debutează, în 1963, cu un cvartet de coarde. Totuși, doar arta compunerii îi aduce cu adevărat renumele în timp. Iată de ce continuă să creeze, revărsând gloria unor rezultate frumoase asupra țării.

Portofoliul său impresionează, mai ales că dezvoltă un stil divers, acoperind atât domeniul muzicii clasice, cât și cel al muzicii de estradă. Are înscrise atât cântece – Curcubeul alb; Primăvara omenirii; Vocea omenească – dar și poeme simfonice, printre care: Inima veacului și Slăvim Moldova. Lui îi datorăm Imnul Chișinăului, Orașul meu, care a făcut-o renumită și pe cântăreața Sofia Rotaru în 1973.

https://www.youtube.com/watch?v=uCy5euFNEAc

Imnul Chișinăului, ”Orașul Meu”, interpretat de către cântăreața basarabeancă Sofia Rotaru

Doga însă nu s-a oprit doar la radio, ci a depășit frontierele comodității și a scris muzica pentru filmele copilăriei noastre: Capra cu trei iezi, Maria Mirabela, dar şi serialul Guguță. A semnat muzica pentru spectacolele: Radu Ștefan, întâiul și ultimul; Pe un picior de plai; Ce frumoasă este viața; Păsările tinereții noastre; Sfânta sfintelor.

Ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul muzical, Eugen Doga a fost decorat cu înalte distincții de stat ale Republicii Moldova, precum și ale U.R.S.S, inclusiv titlurile de Maestru Emerit al Artei din Republica Moldova, Artist al Poporului din R.S.S.M., Artist al Poporului din U.R.S.S, laureat al Premiului Boris Glăvan al Comsomolului din Moldova, laureat al Premiului de Stat al R.S.S.M. și al Premiului de Stat al U.R.S.S. Cea mai mare mândrie a venit, însă, odată cu includerea renumitului său vals din filmul Gingașa și tandra mea fiară (1978) în lista celor patru mari capodopere ale secolului XX.

Valsul lui Eugen Doga, de pe coloana sonoră a filmului rusesc ”Gingașa și tandra mea fiară”

Anul 1972 i-a adus Scoica de Argint la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian pentru muzica din filmul Lăutarii, iar în 1976 a urmat Scoica de Aur, pentru coloana sonoră a filmului O șatră urcă la cer. Ambele filme au devenit emblematice pentru patrimoniul Basarabiei, în mare parte grație coloanei sonore.

Din 1992, compozitorul Eugen Doga este membru titular al Academiei de Științe a Moldovei, iar Institutul Internațional de Cinematografie din Moscova i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa. Anul 2007 a fost declarat, în Republica Moldova, “Anul Eugen Doga”.

Iată cum îşi explică maestrul căutarea neostoită a perfecţiunii muzicale: “Am învățat de la marele Enescu să caut muzica pretutindeni, în folclor, în natură, fără prejudecățile snobilor. Degeaba râvnești să atingi înălțimile, să experimentezi o modernitate rece, chinuită, dacă nu ai scris nici o piesă miniaturală, ca un diamant mai valoros decît orice taluz zgomotos de zgură. Am descoperit că oamenii n-au uitat să viseze la muzică, să se bucure, să se vindece prin ea”.

Un exemplu de sobrietate, de râvnă și de credință în arta frumosului, Eugen Doga este, pe bună dreptate, un simbol al Basarabiei, făcând din muzica sa o carte de vizită a creativităţii româneşti.

Mărţişorul este o tradiţie de primăvară transmisă încă din Antichitate, ce constă în purtarea unui şnur împletit cu alb şi roşu; în vechime, acesta era confecţionat de către femei şi dăruit membrilor comunităţii, care-l purtau la gât, la mână, la gleznă, sau pe piept, începând cu data de 1 martie. Fiind legat şi de practicile tradiţionale agrare, el era prins de crengile înflorite, aruncat pe brazdă nouă, în fântână, sau prins în coarnele animalelor de muncă.  Mărţişorul are şi o funcţie de protecţie a gospodăriei şi a sănătăţii.

În mediul urban, tradiţia a suferit modificări importante: şnurului i s-au adăugat diverse pandantive, şi este dăruit în mod exclusiv femeilor. Atât în comunităţile rurale, cât şi în cele urbane, încă se păstrează funcţia socială a acestei tradiţii (împărtăşirea bucuriei începutului primăverii), dar este legată şi de simbolul maternităţii şi de cel al iubirii (albul semnificând puritatea sentimentelor, iar roşul, vitalitatea).

Amuletele care se leagă astăzi de şnurul tradiţional sunt dintre cele mai diverse (unele fără nicio legătură cu zona creştină a Balcanilor, unde este practicată această tradiţie). Demersuri concrete pentru acceptarea mărţişorului ca formă de practică, ritual tradiţional ancestral ce include şi trimiterea la meşteşuguri tradiţionale în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, se fac constant.

Tradiția mărțișorului a suferit, de-a lungul timpului, o serie de modificări notabile

Tradiția mărțișorului a suferit, de-a lungul timpului, o serie de modificări notabile Foto: arhiva personală

Concret, mărţişorul face parte din seria de practici tradiţionale ce aparțin patrimoniului imaterial, acel patrimoniu care se referă la tradiţii şi expresii orale, practici sociale şi ritualuri, artizanat tradiţional şi tot ceea ce, în virtutea convenţiilor UNESCO pentru patrimoniu (Convenţia de la Paris din 2003 fiind textul fundamental) reprezintă o mărturie a valorilor, credinţelor, cunoştinţelor şi a tradiţiilor naţionale ce pot depune mărturie privind vechimea şi autenticitatea lor în spaţiul mondial. Astăzi, în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al UNESCO, România are câteva elemente: ritualul Căluşului, Doina, tehnici de prelucrare a ceramicii de Horezu, Colindatul de ceată bărbătească şi Jocul Fecioresc.

Mărţişorul, dosar internaţional realizat în cooperare cu Republica Moldova şi Bulgaria, ar fi şi o prioritate a Ministerului Culturii, alături de autorităţile din ţările menţionate, pentru a fi propus spre acceptare în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Imaterial al UNESCO.

Proiectul, care a fost realizat împreună cu CNR-UNESCO şi o serie de grădiniţe, şcoli şi licee din Bucureşti, Constanţa, Craiova, Câmpulung Muscel, precum şi cu aportul unor cercetători şi muzeografi din Republica Moldova şi Bulgaria, s-a intitulat „Mărţişorul – pledoarie pentru patrimoniul imaterial”. Acesta s-a conturat ca urmare a unei prime conferinţe pe care platforma culturală Comparative Icons şi proiectul Patrimoniul Educativ au realizat-o cu ocazia Zilelor Patrimoniului European, în octombrie 2016.

Mărţişorul nu va dispărea, nu se va aneantiza, aşa cum ar părea, în marea de kitsch a societăţii globalizate, dacă vom şti să menţinem viu interesul în rândul elevilor pe care îi educăm în şcolile noastre, faţă de ceea ce înseamnă valoarea culturală autentică

La această conferinţă naţională, reflectată şi de site-ul European Heritage Days şi organizată în parteneriat cu CNR-UNESCO, s-a format un grup de lucru la care au aderat cu entuziasm profesori din Bucureşti şi din ţară, cu intenţia de a crea şi realiza proiecte educative, care să ia în considerare o comunitate precum cea a profesorilor proveniţi din regiuni / spaţii cu încărcătură culturală şi istorică, relevantă pentru conceptul de patrimoniu național. Un alt scop a fost acela de a invita cadrele didactice să evoce relaţia lor cu moştenirea culturală a regiunii din care fac parte şi modul în care se implică ei, alături de elevii lor, în realizarea dezideratelor mai sus amintite.

Proiectul Patrimoniul Educativ doreşte să consolideze o iniţiativă naţională la nivelul învățământului preuniversitar, care să favorizeze cunoaşterea de către copii şi adolescenţi a unor situri, obiecte, monumente de patrimoniu românesc, prin promovarea unor activităţi extracurriculare, precum:

  • vizite specializate
  • realizarea unei baze de date cu profesorii şi şcolile interesate
  • organizarea unor ateliere de dezbatere
  • realizarea unui ghid on-line, disponibil pentru elevi şi profesori
  • constituirea unei echipe de profesori-coordonatori
  • realizarea unei sitografii destinate problematicii patrimoniului şi a unor instrumente pedagogice
  • realizarea unei pagini de Facebook şi a unui blog
  • promovarea unor concursuri şcolare pentru programul Şcoala Altfel.

Proiectul Patrimoniul Educativ îşi propune și să pună accentul pe promovarea şi sensibilizarea comunităţii didactice față de noţiuni precum:

  • ideea de risc în patrimoniu
  • salvarea şi protejarea patrimoniului
  • promovarea în rândul cadrelor didactice a obiectivelor aflate în Lista Patrimoniului Mondial (obiectivele deja înscrise din patrimoniul românesc), precum şi a multitudinii de instrumente elaborate de către UNESCO pentru profesori, în cadrul iniţiativei Education au patrimoine mondial.

Primul proiect, realizat ca urmare a acestei întâlniri, a fost cel dedicat mărţişorului. Acesta s-a desfăşurat on-line și au participat profesorii şi elevii lor din zone geografice diferite, din şcoli diferite, toţi realizând fie expoziţii de mărţişoare confecţionate manual, fie mici eseuri și prezentări despre această sărbătoare, consultând resurse materiale (cărţi, culegeri, atlase).

Copiii și-au pus creativitatea la treabă și au realizat mărțișoare și desene ce au fost apreciate de către adulți

Copiii și-au pus creativitatea la treabă și au realizat mărțișoare și desene ce au fost apreciate de către adulți

Concluzia acestui proiect este clară: elevii şi profesorii sunt interesaţi şi pot să contribuie eficient la obiectivul naţional de salvgardare şi de promovare a patrimoniului național, iar funcţia de patrimonializare, atât de necesară în îndeplinirea criteriilor de selecţionare în lista UNESCO, poate fi îndeplinită prin acest mod.

Ca o concluzie personală, în calitate de profesor, dar şi de manager cultural, cred că este necesar ca astfel de proiecte nu doar să existe și să se realizeze, ci şi să beneficieze de sprijinul instituţiilor de cultură implicate în depunerea unui dosar la UNESCO.

Din fotografiile şi prezentările elevilor şi profesorilor, putem înţelege că acest obicei tradiţional s-a modificat, i s-au acordat valori noi, urbane, chiar globalizate, dar şi că aceiași martori implicaţi în realizarea proiectelor cunosc şi înţeleg importanţa păstrării acestei practici tradiţionale, cu toate legendele şi simbolistica implicită, transmisă de la cei maturi, către cei tineri.

Mărţişorul nu va dispărea, nu se va aneantiza, aşa cum ar părea, în marea de kitsch a societăţii globalizate, dacă vom şti să menţinem viu interesul în rândul elevilor pe care îi educăm în şcolile noastre, faţă de ceea ce înseamnă valoarea culturală autentică.

Roxana Zanea

Roxana Zanea

Profesor la Colegiul Naţional "Octav Onicescu" din Capitală. Absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității din București, cu studii aprofundate în literatură comparată și teoria literaturii
Roxana Zanea


Transhumanța, în Patrimoniul cultural imaterial UNESCO

12 decembrie 2023 |
În fiecare primăvară, pe 23 aprilie, de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, păstorii își pregătesc turmele de oi pentru drumul spre munte, unde caută iarbă abia crescută. Apoi, după circa 4 luni, grupurile de ciobani fac drumul înapoi cu animalele lor spre...

Conferințele de la șosea „Noi vrem UNESCO!”

3 aprilie 2023 |
Introducere la un ghid incomplet pentru descoperirea patrimoniului cultural imaterial 5 aprilie 2023, ora 18.00, sala Media Muzeul Național al Țăranului Român   Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă miercuri, 5 aprilie 2023, ora 18.00,...


Patrimoniul naţional imaterial, dimensiune esenţială a culturii

23 martie 2017 |
Mărţişorul este o tradiţie de primăvară transmisă încă din Antichitate, ce constă în purtarea unui şnur împletit cu alb şi roşu; în vechime, acesta era confecţionat de către femei şi dăruit membrilor comunităţii, care-l purtau la gât, la mână,...