Oare ar fi trebuit să o dau și eu pe Maria la lecții de pictură? – se frământa mama ei.
Poate că nu trebuia să plec de acolo, poate că trebuia să mai stau puțin lângă ea… își tot repeta tatăl Ligiei.
Fac tot ce e de făcut pentru fiii mei adolescenți? se tot întreabă Miruna, mama lor.
Ne simțim vinovați
Ne simțim destul de des, noi, părinții, vinovați.
De ce nu am ales asta?
Nu ar fi trebuit…
Ar fi trebuit…
Dar dacă….
Sigur, am greșit…
Regret, nu am ales…
Ar fi putut avea asta copiii mei…
Oare de ce nu m-am gândit…
Simt că am ales greșit…
Simt că nu am ales…
Dar dacă aș fi făcut altfel….
Sentimente ce te ghidează
Sentimentul acesta, ,,că nu am fost destul sau că nu suntem destul” nu ne dă pace, ne macină, nu ne lasă să dormim.
Suntem dedicați copiilor noștri, am vrea să rezolvăm lucrurile pentru ei, să dăm tot, să facem tot. Tot ce ne stă în putere.
Sentimentul de vinovăție, oricât de neplăcut, când se cuibărește în noi, ca orice altă trăire emoțională, apare pentru a te orienta către soluții mai bune pe care tu, din rolul de părinte, să le vezi.
Când vina te îngheață
Vina resimțită ne lasă înghețați, fără sprijin, cu remușcări. Cu sentimentul că am fi pierdut ceva, că nu am fost tot ce ar fi fost bine să fim ca părinți…
Prima reacție, atunci când ne simțim vinovați este sa evităm emoția, să o negăm sau să găsim explicații, scuze pentru lucrurile care ne cauzează aceasta simțire. Aceasta reacție, de fapt, nu face altceva decât să potențeze vinovăția, care se poate transforma în timp în rușine, lucru de nedorit.
Sunt un părinte responsabil
Am pierdut oportunitatea aceasta pentru copilul meu.
Nu am fost în control în acea situație.
Nu am făcut ce ar fi trebuit să fac.
Toate aceste trăiri este bine să știm că își au parte din izvor în rezervorul responsabilității din noi, părinții.
Fără motivația noastră potențată de responsabilitate nu s-ar face simțită prezența niciunei stări legate de vinovăție.
Este important să înțelegem de unde vine sentimentul de copleșire și să pronunțăm viu:
,,Da, iată, mă simt vinovat… însă se întâmplă asta pentru că sunt un părinte responsabil, pentru că îmi pasă”
Este important să ne orientăm spre acțiune, atunci când ne simțim vinovați, spre fapte ce pot repara, ce pot ridica, reorienta, deschide uși, lumina oportunități.
Cuvinte ce vin în ajutor
Aceste cuvinte sunt un real ajutor pentru ca noi să putem trece peste ceea ce simțim pe moment și să putem găsi soluții, în loc să înghețăm, să rămânem țintuiți de neputință, sau să ne pierdem ritmul.
Nouă, părinților, ne pasă. Însă nu putem să fim mereu omniprezenți, nu putem alege tot, nu putem rezolva pe deplin toate lucrurile. Contează însă să găsim soluții, să ne implicăm, să ascultă, să fim empatici, să avem mereu o listă de priorități la îndemână, să fim implicați, conectați și – mereu – prezenți în viața fiilor și fiicelor noastre.
