Ziua de 14 septembrie este una dintre cele mai importante sărbători creștine din calendarul ortodox, cunoscută sub denumirea de Înălțarea Sfintei Cruci. Această zi are o semnificație spirituală profundă, marcând nu doar amintirea patimilor și jertfei lui Hristos, ci și biruința credinței asupra păgânismului. În tradiția ortodoxă, sărbătoarea este însoțită de post aspru, chiar dacă nu cade într-o perioadă de post, iar credincioșii participă la slujbe speciale și se închină Sfintei Cruci împodobite cu flori și busuioc.
Originea sărbătorii
Sărbătoarea își are originile în secolul al IV-lea, fiind legată de două evenimente istorice importante:
- În anul 326, Elena (mama lui Constantin cel Mare) a descoperit la Ierusalim, pe Golgota, lemnul Crucii Domnului, împreună cu cele două cruci ale tâlharilor. Minunea recunoașterii a avut loc prin vindecarea unei femei bolnave atunci când a fost atinsă de Crucea Mântuitorului.
- În anul 335 a avut loc sfințirea solemnă a Bisericii Sfântului Mormânt, ridicată de Constantin el Mare pe locurilor Patimilor și Învierii. A doua zi, pe 14 septembrie, patriarhul Macarie I al Ierusalimului a ridicat Crucea în văzul poporului, rostind: „Doamne, miluiește!”, moment considerat prima înălțare oficială a Sfintei Cruci.
Ulterior, ziua de 14 septembrie a fost instituită ca sărbătoare anuală a Înălțării Sfintei Cruci, celebrată în tot Răsăritul creștin, iar mai târziu și în Apus.
Semnificația teologică, practici liturgici și tradiții
Crucea este simbolul central al credinței creștine. Ea reprezintă:
- Jertfa Mântuitorului Iisus Hristos, prin care omenirea a fost izbăvită de păcat și moarte.
- Victoria asupra morții și răului, prin Înviere, făcând din cruce nu doar un instrument al suferinței, ci și al biruinței și mântuirii.
- Semnul apartenenței la credință, purtat de creștini prin semnul crucii și prin cruciulițele binecuvântate.
În această zi, credincioșii sunt chemați să-și amintească de puterea jertfei, de nevoia de răbdare și de asumarea propriei cruci în viață, asemenea Mântuitorului. Aceștia își reînnoiesc chemarea de a-și asuma crucea personală cu credință, conștienți că suferința nu are ultimul cuvânt, ci Învierea.
Sfântul Ioan Gură de Aur scria: „Crucea este nădejdea creștinilor, învierea celor căzuți, toiagul celor neputincioși, mângâierea celor săraci, zdrobirea celor mândri.”
Iar Sfântul Efrem Sirul adăuga: „Prin Cruce, iadul a fost biruit, moartea a fost omorâtă și Adam a fost readus în Rai.”
În toate bisericile ortodoxe, slujba din 14 septembrie are un caracter solemn și specific:
- Se săvârșește Liturghia unită cu slujba de Înălțarea Sfintei Cruci, în cadrul căreia crucea este scoasă din altar, împodobită cu flori și busuioc, și este ridicată solemn de către preot sau episcop în mijlocul bisericii, pentru a fi venerată de credincioși.
- Este zi de post aspru, indiferent de ziua săptămânii în care cade, ca semn de pocăință și amintire a Patimilor Domnului.
- Credincioșii aduc flori, busuioc și mentă, care sunt binecuvântate și apoi împărțite, considerându-se că au puteri tămăduitoare și protectoare.
Sărbătoarea este marcată și în Biserica Romano-Catolică și în cele Orientale, deși poate avea unele diferențe de dată sau accent teologic. Toate aceste tradiții subliniază însă același lucru: Crucea este simbolul universal al mântuirii și al iubirii divine.
Obiceiuri și credințe populare
În tradiția populară românească, ziua de 14 septembrie, cunoscută și sub numele de Cârstovul Viilor, marchează un moment de trecere între vară și toamnă. Unele dintre credințele și obiceiurile populare legat de această zi sunt:
- Se spune că după această zi șerpii și insectele intră în pământ, iar frigul începe să-și facă simțită prezența.
- Este considerată zi de hotar agrar, când nu se mai culeg plante medicinale și nu se mai seamănă, fiind ultima zi de strâns plante cu puteri vindecătoare.
- În unele zone viticole, este sărbătorit începutul culesului viilor, oamenii gustând din primul must și aducând la biserică struguri spre binecuvântare.
- Se aprind focuri ritualice pe dealuri, menite să alunge spiritele rele și să protejeze gospodăriile.
Ziua de 14 septembrie este un moment de adâncă reflecție spirituală și de întărire în credință. Prin bogăția ei de semnificații istorice, teologice și populare, această sărbătoare unește trecutul cu prezentul și cheamă credincioșii la comuniune, pocăință și recunoștință față de jertfa lui Hristos. Crucea, din instrument al morții, devine astfel pom al vieții și emblemă a speranței, aducând lumină și putere celor care cred.
Surse foto: speranta.mmb.ro, basilica.ro
