Emblemă a eleganței de altădată și martor al istoriei tumultoase de pe litoralul românesc al Mării Negre, cazinoul din Constanța renaște în 2025 într-o nouă formă, după ani de degradare și așteptare. Cu o arhitectură spectaculoasă în stil Art Nouveau și o poveste care se întinde pe mai bine de un secol, acest monument istoric revine în centrul atenției ca spațiu cultural și turistic de referință. Recent restaurat, cazinoul și-a recăpătat frumusețea pierdută, având un nou rol în viața comunității – dintr-o ruină emblematică a redevenit un simbol viu al patrimoniului românesc.

De la bijuterie arhitecturală la ruină

Emblema arhitecturală a litoralului românesc, cazinoul din Constanța și-a recăpătat strălucirea în 2025, după un amplu proces de restaurare care l-a readus la viață.

În 1880, o simplă construcție de lemn era, de fapt, primul cazinou de pe faleza Constanței. Numit inițial cazinoul de pe faleză, acesta găzduia activități recreative pentru turiști, precum jocuri de noroc, dansuri și spectacole. În 1891, cazinoul a fost demolat și înlocuit cu o construcție ceva mai solidă, dar tot provizorie.

Câțiva ani mai târziu, în 1903, s-a decis construirea unui cazinou din piatră, reprezentativ pentru orașul Constanța, care începea să se transforme într-o destinație turistică modernă. Tânărul arhitect Daniel Renard, de origine elvețiană, este cel căruia i-a fost încredințată lucrarea, acesta propunând un proiect în stil Art Nouveau, deosebit de inovator pentru acea vreme. Construcția a început în 1904, fiind marcată de controverse politice. Inițial, proiectul lui Renard a fost abandonat temporar în favoarea unui proiect neoromânesc, ca apoi să fie reluat. În 15 august 1910, clădirea a fost inaugurată oficial, în prezența regelui Carol I.

Cazinoul, o capodoperă de Art Nouveau cu influențe franțuzești, se remarcă prin vitralii, balcoane decorate, decorațiuni marine – sirene și scoici, feronerie artistică și o fațadă spectaculoasă cu vedere spre mare. Interiorul era dotat cu saloane de joc, sală de bal, restaurant, foaier și terasă panoramică, toate decorate cu mare eleganță.

În perioada interbelică, cazinoul era frecventat de elitele românești și străine – aristocrați, diplomați, ofițeri și oameni de afaceri. În Primul Război Mondial, clădirea a fost bombardată și a suferit distrugeri, fiind ulterior refăcută. Apoi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acesta a fost folosit ca spital de campanie de armatele române și germane.

După război, cazinoul a fost redeschis pentru public și a funcționat ca restaurant, sală de evenimente și spațiu cultural. În perioada comunistă a fost naționalizat, pierzând din funcția de divertisment de lux. În 1986 s-a realizat o restaurare superficială pentru a fi transformat în casă de cultură. Sute de deținuți au muncit la restaurare (în cadrul reconstrucției din perioada 2020-2025, restauratorii au găsit în zidurile clădirii bilețele cu mesaje în care erau notate numele și sențiinta primită), însă ulterior, starea clădiri s-a deteriorat progresiv, iar după 1990, lipsa investițiilor a dus la avansarea degradării. Astfel, în anii 2000, cazinoul a fost închis.

De la momentul închiderii, de-a lungul anilor, cazinoul din Constanța a devenit un simbol al neputinței autorităților, dar și al nostalgiei, fiind inclus pe lista celor mai periclitate clădiri de patrimoniu din Europa. Deși zeci de proiecte de restaurare au fost propuse, toate au fost abandonate din motive birocratice sau lipsă de fonduri.

În 2020, lucrări de restaurare au fost demarate, fiind finalizate în 2025. 171 milioane de lei au fost investite pentru consolidarea fundației, refacerea fațadei, restaurarea vitraliilor, mozaicurilor și componentelor metalice. Elementele decorative originale, precum stucaturile și vitraliile, au fost reconstituite cu fidelitate, iar tâmplăria a fost realizată din lemn stratificat de stejar, similar cu cea originală. Au fost implementate, de asemenea, și soluții moderne pentru asigurarea durabilității structurii. În fosta sală restaurant a cazinoului, fiecare ornament de pe tavan și de pe pereți a fost refăcut cu grijă, iar în total, pentru toate decorațiunile, au fost folosite 5 kilograme de foițe de aur.

Recăpătarea strălucirii

Odată cu redeschiderea oficială, cazinoul va fi transformat într-un centru cultural și turistic de referință. Clădirea va găzdui expoziții de artă, evenimente culturale, conferințe și spectacole, reafirmându-și poziția de simbol al litoralului românesc.

Se află în plan și crearea unui muzeu dedicat istoriei cazinoului și a orașului Constanța, alături de amenajarea unor spații speciale destinate pentru evenimente private și corporate. Totodată, se dorește organizarea unor tururi ghidate pentru turiști, astfel încât aceștia să poată explora în detaliu arhitectura și povestea impresionantă a edificiului.

Păstrându-și farmecul original și adaptându-se la cerințele culturale și turistice moderne, cazinoul din Constanța își redobândește, odată cu redeschiderea sa, locul de onoare printre cele mai importante obiective istorice din România.

Sursă foto: Remon Proiect

„Am primit, cu adâncă tristețe, vestea trecerii din această lume a Papei Francisc, o venerabilă și bine-cunoscută personalitate a creștinătății contemporane, al cărui Pontificat lasă o amprentă profundă asupra istoriei recente a Bisericii Romano-Catolice. Împărtășim durerea provocată de această pierdere și adresăm condoleanțe întregii Biserici Romano-Catolice. Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Care este Învierea și Viața (cf. Ioan 11,25) să odihnească sufletul Papei Francisc în lumina, pacea și iubirea Preasfintei Treimi”, a transmis Patriarhul Bisericii Române Ortodoxe Daniel către Eminența Sa Giovanni Battista Re, decanatul Colegiului Cardinalilor, Vatican.

Papa Francisc, lider al Bisericii Catolice, a fost una dintre cele mai influente figuri religioase din trecutul recent. În perioada pontificatului său, a susținut dialogul ecumenic, încurajând cooperarea între Biserici și construind punți între confesiuni. Un moment emblematic al acestui efort a fost vizita sa oficială în România, în perioada 31 mai – 2 iunie 2019, când s-a întâlnit cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel.

În cadrul vizitei sale apostolice, Papa Francisc a fost primit la Palatul Patriarhiei din București de Patriarhul Daniel și de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Evenimentul a avut o puternică semnificație simbolică și spirituală, subliniind dorința de colaborare și respect reciproc între cele două Biserici creștine.

În timpul întâlnirii, cei doi lideri religioși au rostit rugăciunea Tatăl nostru în Catedrala Mântuirii Neamului. Momentul a fost istoric, pentru că, deși s-au rugat în mod succesiv și nu împreună, el a reprezentat o manifestație publică a unității spirituale într-o lume adesea fragmentată de diferențe religioase și culturale.

Papa Francisc a elogiat rădăcinile creștine ale poporului român și a subliniat importanța păstrării unității credinței în diversitatea ei. La rândul său, Patriarhul Daniel a exprimat recunoștință pentru sprijinul oferit de Biserica Catolică românilor ortodocși aflați în diaspora și a reiterat importanța cooperării pentru binele comun.

Papa Francisc, născut Jorge Mario Bergoglio pe 17 decembrie 1936 la Buenos Aires, Argentina, a fost primul Suveran Pontif provenit din America Latină și, totodată, primul papă iezuit din istorie. Fiul unor imigranți italieni simpli, Papa Francisc și-a dedicat viața slujirii credinței și oamenilor săraci. Hirotonit preot în 1969, a fost numit arhiepiscop de Buenos Aires în 1998 și cardinal în 2001. Alegerea sa ca Papă pe 13 martie 2013 a marcat începutul unei epoci de profundă deschidere a Bisericii Catolice spre problemele sociale ale lumii contemporane. Papa Francisc s-a remarcat prin accentul pus pe milostivenie, pentru promovarea unei Biserici “sărace pentru cei săraci” și pentru inițiativele de reformă a administrației Vaticanului. Enciclica Laudato si’, care a adus în prim-plan responsabilitatea creștină față de mediu, și documentul Fratelli tutti, despre fraternitatea și prietenia socială, sunt printre cele mai importante contribuții teologice ale sale. În 2019, Papa Francisc a întreprins o vizită istorică în România, prin intermediul căreia a subliniat nevoia de unitate între creștini. Prin atitudinea sa modestă, refuzând luxul tradițional papal și alegând un stil de viață simplu, Papa Francisc a cucerit inimile a milioane de oameni. A trecut la cele veșnice în 21 aprilie 2025, la vârsta de 88 de ani, în urma unui accident vascular cerebral combinat cu insuficiență respiratori, lăsând o moștenire profundă de compasiune, dialog și reformă.

Patriarhul Danie, născut Dan Ilie Ciobotea pe 22 iulie 1951 în localitatea Dobrești, județul Timiș, este Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române din 30 septembrie 2007. Format în școlile teologice din Sibiu și București și apoi doctorand la Strasbourg și Freiburg im Breisgau, Daniel s-a remarcat prin seriozitatea academică și orientarea sa spre dialogul ecumenic. Înainte de alegerea ca Patriarh, a fost Mitropolit al Moldovei și Bucovineri timp de 17 ani, unde a inițiat o intensă activitate pastorală și culturală. Ca Patriarh, Daniela a pus accent pe consolidarea prezenței Bisericii în societatea românească modernă și pe continuarea proiectelor de amploare. Cea mai impresionantă realizarea a sa este inițierea și ducerea spre finalizare a Catedralei Naționale a Mântuirii Neamului, un proiect simbolic pentru identitatea spirituală a României. De asemenea, a susținut dezvoltarea mass-mediei creștine prin Trinitas TV, Radio Trinitas și agenția Basilica. În 2019, a jucat un rol central în primirea Papei Francisc în România, într-un gest de deschidere ecumenică.  De-a lungul timpului, Patriarhul Daniel s-a evidențiat prin echilibrul între tradiție și modernitate, prin promovarea educației religioase și prin implicarea activă a Bisericii în sprijinul celor aflați în dificultate.

Sursă foto: basilica.ro

Palatul Cotroceni, o emblemă a istoriei și culturii românești, ce servește în prezent drept reședință oficială a Președintelui României și sediu al Muzeului Național Cotroceni, și-a deschis porțile pentru public, în fiecare weekend, începând din 21 martie.

O bijuterie arhitecturală în inima Bucureștiului

Construcția inițială a Palatului Cotroceni datează din perioada 1679-1681, când domnitorul Șerban Cantacuzino a ridicat Mănăstirea Cotroceni pe Dealul Cotroceni, defrișând o parte din Codrii Vlăsiei. Așezământul monahal a inclus o biserică în stil brâncovenesc și reședința domnească.

Ulterior, la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe locul mănăstirii, a fost construit actualul palat la inițiativa regelui Carol I, devenind reședința princiară pentru moștenitorul tronului, Ferdinand. Lucrările au fost realizate între 1893 și 1895, sub îndrumarea arhitectului francez Paul Gottereau, cel care a proiectat și alte edificii importante din România, precum Biblioteca Centrală Universitară.

În perioada interbelică, Palatul Cotroceni a fost modernizat și extins, devenind una dintre cele mai elegante reședințe regale din România. În timpul domniei regelui Ferdinand și a reginei Maria, palatul a fost îmbogățit cu elemente decorative în stil neoromânesc, reflectând gustul artistic al epocii.

După abdicarea regelui Mihai I în 1947, Palatul Cotroceni a fost naționalizat și utilizat ca sediu pentru diverse instituții comuniste. În 1977, după cutremurul devastator, clădirea a suferit pagube semnificative și a fost restaurată sub coordonarea arhitectului Nicolae Vlădescu. În 1991, odată cu revenirea la democrație, Palatul Cotroceni a devenit reședința oficială a Președintelui României. Totodată, o parte a palatului a fost transformată în Muzeul Național Cotroceni, deschis publicului. Astăzi, palatul îmbină elemente arhitecturale în stil brâncovenesc cu influențe europene moderne.

Muzeul Național Cotroceni

Muzeul Național Cotroceni a fost inaugurat în 1991 și oferă vizitatorilor o incursiune fascinantă în istoria României. Printre cele mai importante atracții ale muzeului se numără:

• Holul de onoare, decorat cu mozaicuri impresionante și coloane din marmură
• Salonul Ambasadorilor, unde au avut loc întâlniri semnificative de-a lungul istoriei
• Salonul Florilor, amenajat la îndemnul reginei Maria a României, inspirat de stilul Seccesion, anul 1900
• Salonul Mușatinilor, împodobit cu fresce ce ilustrează momente din istoria Moldovei
• Sala Unirii, utilizată pentru ceremonii oficiale și dineuri de stat
• Apartamentele regale, ce păstrează mobilierul original al regelui Ferdinand I și al reginei Maria.

Muzeul găzduiește și expoziții temporare de artă, istorie și patrimoniu cultural, contribuind la promovarea valorilor românești.

Începând din 21 martie 2025, a fost lansată inițiativa “Porți deschise la Palatul Cotroceni”, permițând accesul publicului în anumite zone ale complexului în zilele de vineri, sâmbătă și duminică, între orele 10:00 și 18:00, cu ultima intrare la ora 17:00. Accesul se face prin poarta principală a complexului, situată pe Bd. Prof. Dr. Gheorghe Marinescu, iar ieșirea se realizează pe la poarte de la intersecția Bulevardului Geniului cu Șos. Cotroceni.

Accesul în curtea palatului este gratuit, astfel că vizitatorii pot explora grădina Palatului Cotroceni, Platoul de Ceremonii, Platoul Baroc, Biserica Palatului Cotroceni și curțile interioare adiacente clădirilor Administrației Prezidențiale și Muzeului Național Cotroceni.

Pentru a vizita saloanele oficiale și Muzeul Național Cotroceni este necesară achiziționarea unui bilet. Prețurile variază între 40 și 70 de lei, cu reduceri de 75% pentru elevi și studenți și de 50% pentru pensionari.

Deschiderea Palatului Cotroceni pentru public reprezintă o oportunitate unică de a descoperi un monument istoric de o valoare inestimabilă. Vizitatorii pot explora atât spațiile exterioare, cât și interioarele deosebite ale palatului, conectându-se astfel cu o parte din istoria României.

Sursă foto: presidency.ro

În premieră națională, în perioada 28-30 martie, Salina Praid devine gazda unui eveniment gastronomic unic în România: Taste of Transylvania Underground. Festivalul promite o experiență de neuitat, combinând fine dining-ul cu atmosfera spectaculoasă a uneia dintre cele mai mari saline din Europa. Conceptul inovator de fun dining aduce împreună gastronomia de elită și divertismentul, într-un cadru subteran impresionant. Organizatorii estimează între 1.500 și 2.500 de participanți zilnic, atrași de combinația perfectă dintre preparate gourmet, vinuri alese și spectacole artistice.

Elitele gastronomiei din România și Ungaria, reunite la Praid

În cadrul festivalului, restaurante de top din România și Ungaria se vor reuni, inclusiv locații cu stele Michelin, precum Babel Budapest și SALT Budapest. Meniurile speciale vor purta semnătura unor chefi renumiți de la restaurante apreciate din România – Costes Downtown, Páva, NOUA + NOUA Bar, Soro Lume, Bistro de l’Arte, Voilá Bistro, Mosafir și Cimbru. Atmosfera va fi întreținută de o serie de artiști care vor performa în salină.

O experiență multisenzorială: gastronomie, vinuri și tradiție

Participanții vor avea ocazia să exploreze o paletă variată de experiențe autentice, menite să celebreze cultura și gastronomia Transilvaniei. Amatorii de vinuri vor putea degusta selecții rafinate oferite de producătorii locali, în cadrul unor sesiuni exclusive de wine pairing alături de preparate fine pregătite inclusiv de chefi distinși cu stele Michelin.

În plus, festivalul va include ateliere dedicate meșteșugurilor tradiționale, unde vizitatorii vor descoperi tainele olăritului, țesutului și altor arte populare. Standurile micilor producători vor oferi delicii precum brânzeturi maturate, afumături artizanale și deserturi tradiționale specifice gastronomiei românești, secuiești și maghiare.

Cei care doresc o experiență exclusivista vor putea accesa zona VIP, amenajată la 3 metri înălțime, care are o vedere spectaculoasă asupra salinei. Aici, invitații vor fi răsfățați cu un bar propriu și servire personalizată, având posibilitatea să deguste meniurile special concepute de chefi de top. Această combinație între fine dining, tradiție și rafinament promite să transforme fiecare moment petrecut în festival într-o amintire de neuitat.

Festivalul Taste of Transylvania Underground oferă patru tipuri de bilete, adaptate pentru toate gusturile. Cei care aleg biletul Basic vor beneficia de acces general, având acces la concerte, expoziții și activități diverse. Pentru gurmanzi, biletul Foodie adaugă cinci preparate la alegere, pregătite de chefi renumiți. Experiența exclusivistă este garantată de biletul Premium, care include nouă preparate la alegere și acces pe terasa VIP situată la 3 metri înălțime, dotată cu propriul bar și servire personalizată. Ziua de duminică aduce cel mai mare brunch din România, în format all you can eat, cu bilete speciale pentru copii, oferind vizitatorilor posibilitatea de a explora fără limite oferta culinară a celor 12 restaurante participante.

Intrarea este gratuită pentru copiii sub vârsta de 3 ani. Pentru copiii între 3 și 14 ani intrarea este 50 de lei pentru vineri sau sâmbătă și 100 lei pentru duminică. Biletele pot fi achiziționate online de pe site-ul oficial tasteoftransylvania.eu.

Atmosfera va fi întreținută până la ora 2:00 dimineața de artiștii Gyárfás István Trió, DJ Dark, DJ BRNY, Jazzappella și Freak Fusion Cabaret, alături de Corul Bărbătesc Secuiesc format din 100 de membri.

Monika Kozma, președintele fundației Pro Economica: “Acest parteneriat are rolul de a pune în valoare bogăția gastronomică a regiunii și de a poziționa Transilvania pe harta internațională a destinațiilor gourmet. Obiectivul nostru este transformarea acestui eveniment într-un reper anual, capabil să atragă turiști din întreaga lume și să contribuie la dezvoltarea turismului gastronomic în România”.

„Prin Taste of Transylvania Underground, ne propunem să demonstrăm că Transilvania poate deveni o destinație premium pentru iubitorii de gastronomie, îmbinând tradițiile locale cu fine dining-ul de înaltă clasă. Nu este vorba doar despre a organiza un festival gastronomic, ci despre a crea un ecosistem care susține economia locală și valorile autentice ale regiunii” a declarat Trucza Adorján, fondatorul festivalului.

Lansat în 2022, Festivalul Taste of Transylvania a devenit rapid unul dintre cele mai așteptate evenimente gastronomice din România, aducând laolaltă chefi de renume și pasionați de gastronomie. Cu fiecare ediție, festivalul promovează nu doar preparatele tradiționale reinterpretate, ci și conceptul de sustenabilitate în gastronomie și turism.

Taste of Transylvania Underground promite să fie o ediție de referință, oferind o combinație unică de fine dining, tradiție și divertisment într-un decor natural spectaculos.

Sursă foto: urlaub-in-rumanien.de, Facebook Taste of Transylvania

Alexandru Dimitrie Xenopol (1847-1920) a fost unul dintre cei mai importanți istorici, economiști, filosofi și scriitori român. Prin lucrările sale de istorie și filozofie a istoriei, Xenopol a avut o influență majoră asupra dezvoltării gândirii istorice românești. Este cunoscut mai ales pentru Teoria istorică a lui Xenopol și pentru monumentala sa lucrare, „Istoria românilor din Dacia Traiană”.

A.D. Xenopol s-a născut pe 23 martie 1847 la Iași, într-o familie de origine greacă. Tatăl său, Dimitrie Xenopol, era funcționar public, iar mama sa, Maria, provenea dintr-o familie cu tradiție în educație. Încă de mic, Xenopol a manifestat o pasiune pentru lectură și studiul istoriei.

A urmat studiile la Academia Mihăileană și la Universitatea din Iași, unde s-a remarcat prin inteligența sa excepțională. Și-a continuat studiile în Germania, unde a obținut un doctorat în filozofie și unul în drept. În această perioadă, a intrat în contact cu mari gânditori europeni, ceea ce i-a influențat profund viziunea asupra istoriei și filozofiei.

Întors în România, Xenopol a ocupat diverse funcții administrative și academice, fiind profesor la Universitatea din Iași și, mai târziu, rector al acestei instituții. A fost membru al Academiei Române și a avut un rol activ în dezvoltarea învățământului superior din țară.

În domeniul istoriei, cea mai importantă contribuție a sa este lucrarea „Istoria românilor din Dacia Traiană”, publicată în șase volume între 1888 și 1893. Monumentala operă este una dintre primele sinteze academice ale istoriei românilor, bazată pe o metodologie riguroasă și pe documente istorice relevante.

Xenopol a fost primul istoric care a articulat o viziune asupra continuității românilor pe teritoriul Daciei după retragerea romanilor. El a respins teoriile conform cărora populația românească s-ar fi format în sudul Dunării și a argumentat în favoarea unei evoluții autohtone.

A fost și un pionier al filozofiei istoriei în România. El a elaborat o teorie originală asupra proceselor istorice, subliniind caracterul irepetabil și unicitatea fiecărui fenomen istoric. În lucrarea sa, „Les principes fondamentaux de l’histoire” publicată în 1899, el argumentează că istoria nu este o știință exactă, ci una interpretativă, bazată pe analiza evenimentelor unice.

În paralel cu activitatea sa de cercetare, Xenopol a fost profesor la Universitatea din Iași, unde a predat istorie și economie politică. A fost, totodată, și un prolific publicist, scriind articole și studii în diverse reviste academice românești și internaționale. În anii de maturitate, Xenopol a fost activ și în viața publică, ocupând funcții administrative importante. A fost un mare susținător al modernizării României și al dezvoltării culturale, promovând ideea că o națiune puternică trebuie să se bazeze pe educație și cunoaștere.

Curiozități despre A.D. Xenopol:

• Poliglot cu o educație excepțională – Xenopol vorbea fluent mai multe limbi, inclusiv franceza, germana și latină, ceea ce i-a permis să studieze și să colaboreze cu mari istorici și filozofi europeni.
• A fost unul dintre primii români cu două doctorate – În filozofie și în drept, lucru foarte rar la acea vreme.
• Un scriitor prolific – Pe lângă lucrările sale istorice, Xenopol a scris și opere literare, inclusiv nuvele și eseuri, dovedind o pasiune aparte pentru literatură și filozofia istoriei.
• Contemporan și prieten cu M. Eminescu – Cei doi s-au cunoscut și au avut schimburi de idei în perioada în care Eminescu era redactor la „Timpul”, iar Xenopol era preocupat cu teoria istorică
• A candidat la Academia Română înainte de a fi ales – În 1888, a fost refuzat inițial la alegerile pentru Academia Română, dar a fost acceptat doi ani mai târziu datorită prestigiului său academic.
• Vizionar al istoriografiei moderne – Xenopol a fost printre primii istorici care au pus accentul pe metoda științifică în cercetarea istorică, anticipând unele idei moderne despre interpretarea trecutului.
• Primul care a formulat o lege a cauzalității în istorie – A susținut că evenimentele istorice nu sunt simple întâmplări, ci rezultatul unui lanț cauzal, o idee revoluționară pentru vremea sa.
• Patriot convins, deschis la idei internaționale – Deși susținerea identitatea națională românească, nu respingea influențele străine, considerând că România trebuie să își construiască viitorul printr-o sinteză între tradiție și modernitate.
• Apreciat, dar și contestat – Deși era considerat un savant de prestigiu, unii critici ai săi îl acuzau că avea o viziune prea naționalistă sau că interpreta evenimentele istorice printr-un filtru prea idealist.
• Ultimii ani de viață trăiți într-o relativă izolare – După o carieră plină de realizări, spre sfârșitul vieții s-a retras din prim-planul vieții academice și culturale, dar a continuat să scrie și să reflecteze asupra istoriei.

S-a stins din viață în 1920, lăsând în urmă o moștenire impresionantă. Deși astăzi nu este la fel de popular precum alți istorici români, Xenopol rămâne o figură fundamentală în dezvoltarea gândirii istorice românești.

A.D. Xenopol rămâne unul dintre cei mai mari gânditori români ai secolului XIX și începutului de secol XX. Opera sa a influențat generații de istorici și a consolidat bazele cercetării istorice moderne în România. Prin contribuțiile sale în filozofia istoriei, a adus o nouă perspectivă asupra interpretării proceselor istorice, consolidând rolul istoriografiei românești în context european.

Sursă foto:

De la atelier L. Kauffmann – sursa, Domeniu public, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=97561487

De la Necunoscut – sursa, Domeniu public, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=97561488

Biserica Stavropoleos este unul dintre cele mai remarcabile monumente istorice și religioase din București, situată în centrul orașului, pe strada Stavropoleos. Lăcașul de cult impresionează nu doar prin arhitectura sa brâncovenească, ci și prin istoria sa bogată, reușind să supraviețuiască cutremurelor, incendiilor, războaielor și comunismului.

În secolul al XVIII-lea, pe când Bucureștiul era un oraș al hanurilor și al călătorilor osteniți, un călugăr grec pe nume Ioanichie Stratonikeas a ajuns aici din Epir, de la Mănăstirea Gura. Atras de viața monahală încă din tinerețe, Ioanichie renunțase la grijile lumești și alesese să slujească la o mănăstire din eparhia Pogonianei, cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Cucerit de meleagurile valahe, acesta s-a stabilit la biserica lui Ghiorma Banul, unde mai târziu s-a construit Banca Generală.

Ambițios și perseverent, Ioanichie a început să strângă o mică avere, iar primul pas a fost achiziționarea unui teren de 27 de stânjeni de la jupâneasa Despa. Pe acel loc, a ridicat mai întâi un han, apoi o casă cu pivniță pentru vinuri și o cârciumă – toate menite să-i asigure fondurile necesare pentru a construi o biserică. Cum terenul inițial era prea mic, a apelat la serdarul Grigorașcu Greceanu pentru un stânjen de pământ, astfel încât să poată extinde altarul. Impresionat, serdarul nu doar că i-a vândut terenul, ci i l-a oferit ca danie “pentru pomenirea sufletelor noastre”. Chiar și așa, spațiul era limitat, iar în doar cinci luni, pe 30 octombrie 1724, Ioanichie a reușit să ridice o bisericuță modestă, fără pridvor și cu o singură absidă.

Problema clopotniței a fost rezolvată cu ajutorul jupânesei Maria, fiica logofătului Radu Greceanu, care i-a donat un petic de pământ. În 1726, datorită prestigiului său în creștere, Ioanichie a fost ridicat la rangul de Mitropolit al Stravopolei – o veche mitropolie grecească, conform tradiției Bisericii Răsăritene. De aici provine și numele bisericii, care a rămas neschimbat până în prezent.

Biserica era prea mică pentru numărul crescând de credincioși. După ce a devenit Mitropolit de Stavropoleos, Ioanichie a început să primească donații generoase de la boieri și sprijin direct de la domnitorul Nicolae Mavrocordat. Aceste fonduri i-au permis să extindă biserica, transformând-o dintr-o simplă construcție dreptunghiulară într-una în formă de cruce. Terenul necesar pentru altar i-a fost oferit tot de către serdar, care a primit în schimb un alt lot.

Pe 8 noiembrie 1733, lucrările la biserică au fost finalizate, iar Ioanichie a continuat să întărească așezământul, donând hanului și bisericii moșii, case, vite și pogoane de vie. Până la moartea sa, în 1741, Mănăstirea Stavropoleos devenise una dintre cele mai bogate și respectate așezări monahale din Țara Românească. Prin testament, Ioanichie a lăsat întreaga avere nepotului său, Partenie, care nu a știut să administreze moștenirea primită. Astfel că, după șapte ani, a fost alungat, fiind înlocuit de egumenul Matei Ierapoelos.

Deși Ioanichie era grec, pentru ridicarea bisericii a lucrat cu meșteri români. Acest lucru se observă în frumoasa pisanie românească sculptată în piatră, în inscripțiile românești ale frescelor și în motivele decorative inspirate din tradiția autohtonă.

Biserica Stavropoleos este un exemplu de arhitectură brâncovenească, un stil specific Țării Românești, care îmbină elemente bizantine, otomane, renascentiste și baroce. Fațada bisericii este bogat ornamentată cu sculpturi în piatră, iar pridvorul cu coloane sculptate este un elemente distinctiv al construcției.

În interior, biserica este decorată cu fresce impresionante, restaurate de-a lungul timpului, iar catapeteasma sculptată și icoanele vechi conferă un farmec aparte acestui lăcaș de cult. În plus, biserica adăpostește o colecție valoroasă de manuscrise, cărți vechi și obiecte de cult.

Biserica este cunoscută și pentru corul său, care interpretează muzică bizantină. Aceasta face parte dintr-o tradiție de lungă durată a bisericii, fiind un element important al slujbelor religioase. Mănăstirea Stavropoleos organizează, de asemenea, evenimente culturale și expoziții care promovează patrimoniul spiritual și artistic ortodox.

Lângă biserică, vizitatorii pot admira o curte interioară superbă, decorată cu coloane, fragmente de sculpturi medievale și o grădină liniștită, unde se pot retrage pentru a se bucura de momente de reculegere.

Monumentul religios este una dintre cele mai vizitate biserici din București, atrăgând atât credincioși, cât și turiști pasionați de arhitectură și istorie. Prin frumusețea și semnificația sa, Stavropoleos rămâne un simbol al Bucureștiului vechi, o mărturie a rafinamentului artistic și spiritual al epocii brâncovenești, ce păstrează vie amintirea ctitorului său și a devotamentului acestuia.

Surse foto:

By Neoclassicism Enthusiast – Own work, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=103621728

By Carol Szathmari – Muzeul Metropolitan Bucureşti, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=9404154

By fusion-of-horizons – FlickrUploaded by nicubunu, CC BY 2.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=21672564

În perioada 24 februarie – 18 martie 2025, Muzeul Palatului Principilor Transilvaniei din Alba Iulia găzduiește expoziția „Mărțișoare cu istorie, 1879-1940”, oferind vizitatorilor ocazia de a descoperi îndeaproape tradiția mărțișorului de-a lungul decadelor.

În cadrul expoziției, vizitatorii vor putea admira mărțișoare cu care românii au contribuit la finanțarea apărării navale și aeriene a țării, cele din perioada Regalității interbelice, cu chipul suveranilor României, precum și unele de inspirație folclorică Art-Nouveau. Toate acestea alcătuiesc o colecție privată de excepție, pusă la dispoziție de cpt. Anghel Georgian, prezentată pentru prima dată în această formulă. Membru al Asociației Filateliștilor Tomis Constanța și colecționar pasionat, Anghel Georgian a expus atât în România, cât și în străinătate, fiind un obișnuit al muzeelor din toată țara. Acesta deține cele mai vechi mărțișoare datate din România, iar o parte dintre acestea vor fi expuse.

Vernisajul va avea loc luni, cu participarea colecționarului. Acesta va prezenta publicului, de asemenea, și volumul “Mărțișoarele Flotei Naționale Române 1913-Colecția Anghel Georgian”, un album fotodocumentar realizat de Centrul Cultural Județean Constanța Teodor T. Burada, care explorează ampla manifestare națională din 1913 pentru susținerea flotei române.

Organizatorii au transmis și un mesaj vizitatorilor – “Fie că evocă folclorul și tradițiile, fie că ilustrează istoria României interbelice, Regalitatea sau Apărarea țării, aceste mărunte, dar prețioase mărturii ale altor vremi combină funcția de protecție cu cea estetică, la care se adaugă cea de utilitate publică. Cum anume? Vă invităm să descoperiți vizitând expoziția începând de luni, 24 februarie, până în 18 martie, inclusiv.”

O fereastră spre trecut

Muzeul Palatului Principilor Transilvaniei este una dintre cele mai valoroase instituții culturale din România, situată în Alba Iulia, un oraș cu o moștenire istorică deosebită. Clădirea care găzduiește muzeul este un monument remarcabil al epocii medievale și renascentiste, având o importanță deosebită pentru istoria Transilvaniei.

Construit în secolele XVI-XVII, Palatul Principilor a fost reședința conducătorilor Transilvaniei, inclusiv a unor figuri marcante precum Mihai Viteazul. Clădirea a fost martoră unor evenimente semnificative din istoria regiunii, servind nu doar ca locuință domnească, ci și ca centru administrativ și politic.

De-a lungul timpului, palatul a suferit numeroase transformări. Inițial construit în stil renascentist, el a fost extins și modificat de-a lungul secolelor, îmbinând elemente arhitecturale gotice, baroce și neoclasice. În perioada habsburgică, a fost utilizat ca spațiu militar, iar în secolul XX a fost afectat de lipsa lucrărilor de restructurare, deteriorându-se considerabil.

În prezent, datorită unui amplu proces de restaurare, Palatul Principilor Transilvaniei și-a recăpătat o parte din strălucirea sa de odinioară și a fost transformat într-un muzeu de referință pentru patrimoniul cultural al României.

Recent inaugurat, Muzeul are ca scop conservarea, valorificarea și promovarea patrimoniului istoric și cultural al Transilvaniei. Colecțiile sale include artefacte de mare valoare, documente, obiecte de artă și exponate care reflectă diverse etape istorice prin care a trecut palatul. În sălile sale, vizitatorii pot admira fresce originale, elemente arhitecturale renascentiste și obiecte de mobilier istoric. În cadrul acestuia se organizează expoziții temporare, dedicate unor teme variate, de la istoria medievală a Transilvaniei, până la tradițiile locale. În plus, vizitatorii pot descoperi și colecții de documente și artefacte, care oferă informații despre perioada în care Alba Iulia a fost un centru politic și cultural important al regiunii. Muzeul organizează frecvent și evenimente culturale, ateliere educaționale și conferințe, toate având scopul de a aduce mai aproape de public istoria fascinantă a acestui loc.

Un proiect la care s-a lucrat intens în ultimii ani a fost restaurarea corpului E al Palatului, care a permis redeschiderea unor săli impresionante pentru vizitare. Lucrările au inclus conservarea frescelor, refacerea elementelor arhitecturale originale și modernizarea spațiilor interioare, astfel încât acestea să poată găzdui în condiții optime expoziții și evenimente culturale.

Această restaurare este doar un prim pas în recuperarea completă a edificiului. Autoritățile locale și specialiștii în patrimoniu continuă să lucreze la reabilitatea întregului ansamblu, cu scopul de a reda publicului un monument istoric de excepție.

Sursă foto: palatulprincipilor.ro, alba24.ro

În 2027, județul Harghita va purta prestigiosul titlu de Regiune Gastronomică a Europei, conform deciziei oficiale a Institutului Internațional de Gastronomie, Cultură, Arte și Turism (IGCAT). Această distincție recunoaște excelența gastronomică a regiunii și angajamentul său față de promovarea turismului sustenabil și a valorilor culturale locale.

În perioada 6-11 octombrie 2024, un juriu internațional de experți din partea IGCAT a vizitat județul Harghita pentru a evalua patrimoniul gastronomic local, inițiativele comunitatea și eforturile orientate către turismul sustenabil. Dr. Diane Dodd, președinta IGCAT și fondatoarea World Region of Gastronomy Award, a subliniat valorile culturale din Harghita, armonia naturală a peisajului și colaborarea strânsă dintre comunitățile locale.

Ceremonia oficială de acordare a titlului a avut loc în data de 6 februarie 2025, în județul Harghita. La momentul înmânării premiului, au fost evidențiate ospitalitatea localnicilor, moștenirea gastronomică și multiculturalismul specific județului. Această recunoaștere internațională oferă județului o vizibilitate sporită și creează oportunități pentru promovarea ofertei gastronomice bogate și diverse, conform reprezentanților județului.

Consorțiul care a coordonat candidatura județului Harghita își propune să creeze un ecosistem alimentar sustenabil, care să sprijine economia locală, să protejeze valorile culturale și să îmbogățească diversitatea gastronomică europeană. Sub sloganul „Gustă județul Harghita!”, planificările pentru programele și evenimentele gastronomice ce vor avea loc în 2027 au început deja. De exemplu, la ediția de primăvară a Târgului de Turism al României, programată între 20 și 23 februarie 2025, standul Visit Harghita va include o bucătărie demonstrativă ca punct de atracție.

Obținerea titlului de Regiune Gastronomică a Europei reprezintă o oportunitate majoră pentru județul Harghita de a-și promova patrimoniul gastronomic și cultural pe plan internațional. Este de așteptat ca această recunoaștere să atragă un număr crescut de turiști în regiune, contribuind astfel la dezvoltarea turismului și a economiei locale. De asemenea, titlul încurajează păstrarea și protejarea alimentelor, băuturilor și produselor agricole locale, precum și valorile culturale și naturale specifice zonei.

Descoperă Harghita!

Harghita este un județ situat în inima României, cunoscut pentru peisajele montane spectaculoase, apele minerale, pădurile bogate și ospitalitatea locuitorilor. Cultura gastronomică a județului Harghita este un amestec fascinant de influențe secuiești, maghiare și transilvănene, păstrată cu grijă generație după generație. Bucătăria locală se bazează pe ingrediente naturale, adesea provenite din fermele mici sau culese din flora spontană a regiunii.

Județul este renumit pentru preparatele sale rustice, cu arome bogate și ingrediente locale. Printre deliciile tradiționale se numără: supa de găluște cu lapte (tejbegríz leves), kurtos kalacs (cozonacul secuiesc), szekely gulyás (gulașul secuiesc), brânza de burduf și cașcavalul afumat – brânzeturi maturate și afumate în coajă de brad, ciorba de cartofi cu tarhon și palinca de afine sau zmeură.

Curiozități despre Harghita

Este cel mai împădurit județ din România, având peste 60% din suprafață acoperită de păduri, ceea ce explică bogăția sa în ciuperci sălbatice, fructe de pădure și vânat. Este considerat ținutul urșilor, în jud. Harghita aflându-se cea mai mare populație de urși bruni din Europa. Lacul Sfânta Ana, singurul lac vulcanic din România, se află în Harghita și este o atracție turistică importantă. În apropiere, se găsește și tinovul Mohoș, o mlaștină unică cu plante rare. Harghita este unul dintre cele mai curate județe din România, datorită aerului montan și abundenței izvoarelor minerale.

Festivalurile gastronomice din Harghita sunt faimoase, printre cele mai cunoscute fiind Festivalul Secuiesc al Cartofului și Zilele Kürtőskalács. În Harghita există tradiția de a bea apă minerală direct de la sursă, multe sate având izvoare naturale cu apă carbogazoasă naturală, folosită atât pentru băut, cât și pentru prepararea mâncărurilor.

Pentru 2027, autoritățile locale și comunitatea gastronomică pregătesc o serie de evenimente, precum târguri gastronomice internaționale pentru promovarea produselor tradiționale, demonstrații culinare și ateliere de gătit cu bucătari locali și internaționali, tururi gastronomice în fermele și stânele din Harghita și festivaluri ale vinului și pălincii pentru degustarea băuturilor autentice.

Sursă foto: Facebook Visit Harghita – Cabana Madarasi Menedékház, Facebook Visit Harghita – István Kósa, Facebook Visit Harghita – Péter András, Facebook Visit Harghita –  Kolozsi Robi

Situat în Sibiu, Muzeul Național Brukenthal este cel mai vechi muzeu din România și unul dintre cele mai importante din Europa Centrală și de Est. Deschis către publicul larg în 1817, muzeul este rezultatul colecției impresionante a baronului Samuel von Brukenthal, guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei în perioada habsburgică.

Construit între 1778 și 1788, Palatul Brukenthal a fost inițial reședința guvernatorului, dar și un loc destinat expunerii colecțiilor sale de artă. După moartea sa, conform testamentului său, muzeul a fost deschis publicului, devenind astfel una dintre primele instituții de acest gen din Europa.

De-a lungul secolului al XIX-lea, principala preocupare a muzeului a fost aceea de a conserva patrimoniul existent și de a lărgi colecțiile principale prin achiziții, dar și prin înființarea de noi colecții, orientate spre sfera culturii săsești.

Mai târziu, în 1948, Muzeul Brukenthal a fost naționalizat, devenind astfel proprietatea statului comunist român. În același an, Societatea Transilvăneană pentru Științele Naturii din Sibiu și-a încetat activitatea, muzeul aflat sub patronajul acesteia fiind inclus în patrimoniul național. Câțiva ani mai târziu, în 1957, Muzeul de Științele Naturii din Sibiu a devenit parte din Muzeul Brukenthal.

În 1966, Muzeul Cinegetic August von Spiess s-a deschis, urmând deschiderea Muzeului Farmaciei în 1972. În 1988, secția Istorie a muzeului a fost deschisă, respectiv Muzeul de Istorie din prezent. Galeria de Artă contemporană a muzeului este cea mai recentă locație, deschisă în 2006, însă în 2014 a devenit Muzeul de Artă Contemporană.

În prezent, Muzeul Brukenthal este compus din mai multe secții, fiecare având o colecție impresionantă de exponate, printre care:

Galeria de Artă Europeană conține opere ale unor artiști renumiți precum Peter Paul Rubens, Van Dyck, Jan Brueghel cel Tânăr și multe altele. Această galerie este una dintre cele mai valoroase colecții de artă occidentală din Europa de Est.

Galeria de Artă Românească cuprinde lucrări ale unor artiști români importanți, precum Nicolae Grigorescu, Theodor Aman și Corneliu Baba.

În Muzeul de Istorie Naturală, vizitatorii pot admira colecții de mineralogie, paleontologie, botanică și zoologie, incluzând fosile rare, specii dispărute și diorame interactive pentru vizitatori, toate având un rol educațional deosebit.

În Muzeul Farmaciei, deschis în 1972, pot fi admirate peste 6.600 de piese din secolele XVI-XIX, provenind din 67 de surse – farmacii, oficii farmaceutice, instituții medicale și persoane particulare, din 32 de localități din țară.

În cele din urmă, prin Muzeul de Artă Contemporană sunt promovați artiști români contemporani, luând astfel naștere un dialog cultural cu tendințe internaționale prin expoziții tematice, ateliere și evenimente culturale.

Muzeul Brukenthal joacă un rol esențial în promovarea patrimoniului cultural național și internațional. Prin organizarea de expoziții temporare, simpozioane, conferințe și activități educaționale, muzeul contribuie la dezvoltarea turismului cultural și la consolidarea poziției Sibiului drept un centru european al culturii. În plus, muzeul colaborează cu instituții de prestigiu din Europa și nu numai, facilitând schimbul de valori artistice și istorice prin proiecte comune, restaurări de opere de artă și conferințe internaționale despre conservarea patrimoniului.

Surse foto: De la Dragos Dumitru – Palatul Brukenthal, CC BY 2.0, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=16582088, www.sibiucity.ro, www.transfagarasan.travel

În perioada interbelică, România cunoștea o efervescență culturală și socială deosebită, iar acest lucru se reflecta și în obiceiurile culinare și în preferințele în materie de băuturi. Una dintre băuturile care s-a bucurat de o popularitate aparte în acea vremea a fost șvarțul, un tip de cafea neagră tare, inspirată din tradițiile germane și austriece.

Șvarțul era servit în cafenelele de lux din marile orașe, precum București, Iași, Cluj sau Timișoara, unde intelectualii, politicienii și artiștii vremii își dădeau întâlnire pentru a discuta idei și a savura o ceașcă de cafea intensă.

Dar ce este șvarțul?

Șvarțul este o cafea neagră preparată prin fierberea îndelungată a cafelei măcinate fin, rezultând o băutură extrem de concentrată și foarte aromată. Spre deosebire de alte tipuri de cafea, aceasta era consumată fără zahăr sau lapte, păstrându-și astfel tăria și gustul autentic.

Un elemente definitoriu al șvarțului era modul în care era servit – în cești mici, de porțelan, adesea însoțit de un pahar cu apă rece, pentru a potența savoarea cafelei. Se spunea că un șvarț bine făcut trebuia să fie atât de tare încât lingurița să stea vertical în ceașcă.

Cafenelele din perioada interbelică erau adevărate centre culturale, unde scriitori celebri, jurnaliști, actori și oameni politici dezbăteau teme ale epocii. Printre cele mai renumite locuri unde se servea șvarțul se numărau Capșa, Corso și Oteteleșteanu în București, locuri frecventate de personalități precum Mihail Sebastian, Mircea Eliade sau Tudor Arghezi.

Băutura simboliza rafinamentul și era considerată o alegere potrivită pentru cei care doreau să își mențină concentrarea ore în șir. În funcție de gusturi, băutura se consuma adesea alături de un pahar de coniac sau de lichior fin.

După Al Doilea Război Mondial, odată cu schimbările politice și economice din România, tradiția cafenelelor boeme a început să se piardă. Cafeaua de tip șvarț a fost treptat înlocuită de alternative mai accesibile, precum cafeaua turcească sau nechezolul, un surogat de cafea popular în perioada comunistă. Cu toate acestea, în anumite cercuri, mai ales în Transilvania, șvarțul continuă să fie apreciat de cunoscători.

În ultimii ani, datorită interesului crescut pentru istoria gastronomiei românești, șvarțul a început să revină în atenția pasionaților de cafea. Unele cafenele artizanale din București și Cluj au reintrodus această rețetă pe meniurile lor, încercând să recreeze atmosfera rafinată a epocii interbelice.

Pe lista mâncărurilor și băuturilor care au fost extrem de populare în trecut, dar care astăzi sunt aproape uitate sau foarte rar consumate, se mai găsesc:

Hidromelul

O băutură fermentată obținută din miere și apă, hidromelul a fost una dintre cele mai populare băuturi alcoolice din Europa medievală. În România, era consumat în special în zonele rurale, fiind considerat un elixir al sănătății. Odată cu răspândirea vinului și a berii, hidromelul a dispărut aproape complet din obiceiurile de consum.

Mămăliga fiartă în lapte

Astăzi, mămăliga este asociată cu brânză și smântână, însă în trecut, mai ales în perioada interbelică și în anii imediat următori, era frecvent fiartă direct în lapte și servită ca un fel de terci dulce și sărat, mai ales la micul dejun.

Icre negre de sturion

Până în prima jumătatea a secolului XX, România era una dintre cei mai mari producători de icre negre din Europa, datorită capturilor de sturioni din Dunăre. Erau considerate un produs de lux și servite în restaurante de elită. Supra pescuitul și interdicțiile privind capturarea sturionilor au făcut ca acest produs să devină extrem de rar.

Supa de migdale

În Evul Mediu și până în perioada interbelică, supa de migdale era o delicatesă servită în casele artistocrației românești. Aceasta era preparată din migdale măcinate, lapte și condimente, având o textură cremoasă și un gust delicat.

Berea de secară

Înainte ca berile de grâu și orz să domine piața, berea de secară era o băutură frecvent consumată în regiunile din nordul României, în special în Bucovina și Moldova. Avea un gust ușor acrișor și un conținut mai ridicat de nutrienți.

Cvasul

Această băutură fermentată obținută din pâine neagră era foarte populară în trecut, mai ales în Moldova și Basarabia. Avea un conținut redus de alcool și un gust ușor acrișor, fiind considerată revigorantă și sănătoasă. Astăzi, cvasul este mai rar întâlnit în România, dar încă este consumat în țări precum Rusia și Ucraina.

Deși nu mai sunt populare astăzi, toate aceste preparate și băuturi fac parte din patrimoniul culinar al României, reflectând obiceiurile și gusturile din vremurile de altă dată.

Sursă foto: www.capsa.ro, www.viabucuresti.ro, www.mesagerulneamt.ro

România a obținut o nouă recunoaștere la nivel european în domeniul viticol, odată cu înregistrarea denumirii “Jidvei” ca Denumire de Origine Protejată (DOP) de către Comisia Europeană. Această certificare atestă unicitatea și calitatea vinurilor produse în regiunea Jidvei, confirmând faptul că acestea sunt obținute din struguri calificați și vinificați în această zonă specifică a județului Alba.

Denumirea de Origine Protejată (DOP) este un sistem de certificare europeană care garantează că un produs agricol sau alimentar este originar dintr-o anumită regiune și că toate etapele de producție au loc în acea zonă. Acest statut conferă produsului o protecție specială pe piața europeană, împiedicând folosirea neautorizată a denumirii de către producătorii din alte regiuni.

Prin obținerea statutului DOP, vinurile Jidvei sunt acum recunoscute oficiale ca produse cu caracteristici distincte, influențate de solul, clima și tehnicile tradiționale de vinificație din regiunea Târnave.

Vinurile care poartă denumirea Jidvei includ o varietate largă de sortimente: albe, rose, roșii, spumante, semi-spumate și licoroase. Strugurii din care sunt produse aceste vinuri provin dintr-o zonă cu condiții climatice unice, situată în partea central-vestică a României. Solurile calcaroase, altitudinea moderată și expunerea la soare favorizează acumularea de arome intense în struguri, ceea ce conferă vinurilor o prospețime și o complexitate aparte.

Regiunea Jidvei este renumită mai ales pentru vinurile albe de calitatea superioară, obținute din soiuri precum Fetească Regală, Fetească Albă, Sauvignon Blanc, Riesling de Rhin și Muscat Ottonel. De asemenea, producătorii din zonă au investit semnificativ în tehnologie și inovare, păstrând în același timp metodele tradiționale de vinificație care au consacrat acest brand.

Pe lângă vinurile Jidvei, România mai deține numeroase produse agricole și alimentare cu indicație geografică protejată la nivel european. Printre acestea, se numără:

Salamul de Sibiu (IGP – Indicație Geografică Protejată)

Unul dintre cele mai cunoscute produse românești, Salamul de Sibiu, a obținut certificarea IGP în 2016. Acesta este produs după o rețetă tradițională veche de peste 100 de ani și este realizat din carne de porc atent selecționată, uscată și maturată timp de câteva luni.

Magiunul de Topoloveni (IGP)

Acest magiun tradițional din prune, fără adaos de zahăr sau conservanți, a fost primul produs românesc care a obținut recunoaștere la nivel european, în 2011. Produsul este cunoscut pentru gustul său natural, obținut prin fierbere lentă, fără îndulcitori sau alte adaosuri artificiale.

Cârnații de Pleșcoi (IGP)

Acești cârnați tradiționali din județul Buzău sunt realizați din carne de oaie și condimente naturale, fiind recunoscuți pentru gustul lor autentic și procesul de afumare tradițional.

Telemeaua de Ibănești (DOP)

Un alt produs românesc care se bucură de protecție europeană este Telemeaua de Ibănești, un tip de brânză produs în județul Mureș, din lapte de vacă, și maturată după metode specifice regiunii.

Novacul afumat din Țara Bârsei (IGP)

Acest sortiment de pește provine din zona Țării Bârsei și este apreciat pentru aroma sa unică, rezultată din afumarea tradițională cu semn de esență tare.

Obținerea statutului de DOP pentru vinurile Jidvei reprezintă un pas important în promovarea vinurilor românești pe piața internațională. Această certificare nu doar că asigură protecția împotriva falsificărilor, dar și contribuie la consolidarea reputației României ca producător de vinuri de calitate. În plus, recunoașterea produselor tradiționale românești la nivel european sprijină producătorii locali, încurajează dezvoltarea economică a regiunilor și promovează patrimoniul gastronomic al țării. Acest proces face parte dintr-un efort mai amplu de a aduce produsele autentice românești pe mesele consumatorilor din întrega Europă.

În viitor, este de așteptat ca și alte produse românești să obțină astfel de certificări, consolidând astfel locul României pe harta gastronomică a Europei.

Sursă foto: www.primariajidvei.ro, www.jidvei.ro

Muzeul Satului Bănățean din Timișoara va înregistra marca “Țăranul Smart” la OSIM, într-un demers cultural menit să promoveze comportamentul sustenabil și inteligent al țăranului bănățean, anunță AGERPRES. Prin această acțiune, instituția culturală dorește să sublinieze valorile tradiționale ale satului românesc și să le transmită din generație în generație, într-un context în care concept precum economic circular și risipa alimentară devin tot mai relevante în societatea contemporană.

Țăranul smart, un exemplu de sustenabilitate

Mărca Țăranul Smart face referire la comportamentul țăranului bănățean tradițional, care a învățat să trăiască în armonie cu natura, să drămuiască resursele și să valorifice fiecare element din gospodăria sa. Camelia Burghele, etnolog și antropolog cultural la Muzeul Satului Bănățean, subliniază faptul că țăranul bănățean a fost întotdeauna un exemplu de eficiență și sustenabilitate, începând de la utilizarea materialelor uzate pentru a crea obiecte utile, până la conservarea alimentelor pentru întreaga familie pe parcursul anului.

Un exemplu emblematic în acest sens este șpaisul (cămara de alimente) din fiecare gospodărie, care reprezenta un loc valoros pentru întreaga comunitate. În perioada specifică sacrificării porcului de Ignat, întreaga familie se implica activ în procesul de conservare a cărnii, astfel proviziile să fie suficiente pentru întregul an. Acest comportament orientat spre economie și atent la resurse face ca țăranul bănățean să fie considerat astăzi țăranul smart – o persoană care își administrează resursele în mod eficient, fără a face risipă.

Cultura puținului

Într-o eră globalizată, în care risipa alimentară și consumul excesiv sunt teme tot mai discutate, țăranul smart devine un simbol al culturii puținului. Această cultură a puținului nu înseamnă doar economisire, ci și o modalitate de a trăi în mod echilibrat, valorificând fiecare resursă disponibilă. Camelia Burghele afirmă că, spre deosebire de stilul de viață modern, unde risipa este adesea o realitate, în satul tradițional bănățean nu există conceptul de aruncat. “Totul este reutilizat sau dat mai departe, iar acest comportament ar trebui să fie exemplu pentru noi, cei din societatea urbană”, a explicat Burghele pentru AGERPRES.

Acest comportament inteligent al țăranului bănățean, care respectă resursele naturale și valorifică fiecare element, este în perfectă concordanță cu principiile sustenabilității și economiei circulare promovate astăzi pe plan european și global. În acest context, Muzeul Satului Bănățean își propune să transforme țăranul smart într-un simbol cultural recunoscut la nivel european, care să evidențieze importanța comportamentului responsabil față de natură și resurse.

Borco Ilin, muzeograf la Muzeul Satului Bănățean, a explicat pentru AGERPRES faptul că țăranul smart reprezintă o marcă identitară pentru Banat, un concept care reflectă nu doar valorile tradiționale ale regiunii, ci și spiritul de adaptare și inovație al țăranului bănățean. Acesta consideră că rolul muzeului este să fie păstrătorul patrimoniului imaterial și să ajute la reconstituirea memoriei colective a satului tradițional.

“Este esențial să găsim un nume adecvat pentru acest loc, pentru această cultură a puținului, care a fost transformată într-un adevărat stil de viață de țăranul bănățean. Țăranul Smart este o denumire care reflectă perfect această inteligență a celui care a învățat să facă mai mult cu mai puțin, să conserve și să aprecieze ceea ce are”, a afirmat Borco Ilin.

Multiculturalitate

Un alt aspect semnificativ al Muzeului Satului Bănățean este promovarea multiculturalității regiunii Banat, un loc unde etniile au conviețuit pacific și au împărtășit din tradițiile lor. MSB reflectă această diversitate prin colecțiile sale, care includ gospodării specifice diverselor grupuri etnice, cum ar fi slovacii, nemții, sârbii și maghiarii, dar și prin Aleea etniilor, un loc emblematic care reunește tradițiile fiecărei comunități.

Astfel, Muzeul Satului Bănățean îmbină atât conservarea valorilor tradiționale, cât și promovarea unui comportament sustenabil, în conformitate cu tendințele actuale de protejare a mediului și reducere a risipei. Țăranul Smart devine astfel nu doar un concept local, ci un model de urmat pentru întreaga Europă.

Sursă foto: www.muzeulsatuluibanatean.ro

Mica Unire este un moment deosebit în istoria României, marcând un pas important pe drumul unificării naționale. Sărbătorită anual pe 24 ianuarie, sărbătoarea comemorează unirea Principatelor Moldovei și Valahiei sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza în 1859 – acum 166 de ani. Evenimentul a fost unul crucial în formarea statului național român și a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării ulterioare a țării.

În prima jumătate a secolului XIX, Principatele Române – Moldova și Țara Românească, se aflau sub influența Imperiului Otoman, dar și sub presiunea altor mari puteri europene, precum Imperiul Rus, Imperiul Austriac și Franța. În aceste condiții, ideea unirii celor două principate, care împărtășeau o limbă comună, tradiții similare și un destin istoric similar, a început să prindă contur. Unirea nu era doar un obiectiv politic, ci și un vis național al românilor din ambele principate.

După Revoluțiile din 1848 și tensiunile politice generate de dorința de modernizare a regimurilor de guvernare din Moldova și Țara Românească, s-a ajuns la un punct culminant în 1859, când ideea unirii a fost susținută de către forțele politice din ambele principate, precum și de către marile puteri europene.

Astfel, la 5 ianuarie 1859, Adunarea Electivă din Moldova l-a ales pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei. La 24 ianuarie 1859, Cuza a fost ales și domnitor al Țării Românești, printr-o alegere similară a Adunării Elective de la București. Acesta reprezintă un moment de importanță majoră, fiind considerați de mulți un act de unire, chiar dacă formal, fiecare principat continuând să aibă propriile instituții și guverne.

Dubla alegere a lui Cuza a fost un succes diplomatic remarcabil, fiind susținut tacit de marile puteri ale vremii, în ciuda opoziției inițiale din partea Imperiului Otoman. Alexandru Ioan Cuza, cu sprijinul popular și cu ajutorul unor reforme sociale și economice importante, a reușit să își consolideze puterea și să pună bazele unui stat modern și unitar. Mica Unire a fost un proces de integrare politică și economică între cele două principate, ce a culminat cu înfăptuirea unui stat român unificat în 1866, odată cu adoptarea unei noi constituții și cu înlocuirea domnitorului Cuza de către Carol I.

Mica Unire reprezintă începutul procesului de creare a unui stat național unitar român. Deși în mod formal unirea nu a fost completă, țara rămânând încă fragmentată în termeni administrativi și politici, Mica Unire a fost un pas crucial spre realizarea României moderne. Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor a marcat începutul unor reforme fundamentale care au transformat societatea românească: reforma agrară, reforma învățământului, reorganizarea armatei și altele. Acestea au avut un impact major asupra dezvoltării economice și sociale a celor două principate.

Un alt aspect semnificativ al Micii Uniri este reprezentarea dorinței de unitate și solidaritate națională a românilor în ambele principate. În ciuda diferențelor de ordin politic și social dintre Moldova și Țara Românească, alegerea unui singur domnitor a transmis un mesaj clar privind încrederea în viitorul unui stat român unit și suveran.

În prezent, 24 ianuarie este sărbătorită în România ca Ziua Unirii Principatelor Române. Sărbătoarea subliniază importanța valorilor de libertate, democrație și progres în societatea românească. De-a lungul anilor, 24 ianuarie a fost marcată prin ceremonii oficiale, parade, evenimente culturale și educaționale, dar și prin diverse activități civice, în care românii din întreaga țară își celebrează apartenența la o națiune unitară.

La 166 de ani de la Unirea Principatelor Române, în țară se vor organiza numeroase evenimente pentru marcarea acestui moment special. Câteva dintre acestea:

Cluj – În data de 24 ianuarie, primăria organizează diverse activități începând cu ora 11:00 – vor avea loc concerte în intervalul 13:00 – 20:30.

Bihor – În perioada 21-26 ianuarie, la ora 11:00, la Muzeul Orașului Oradea, se organizează un atelier de educație muzeală despre Alexandru Ioan Cuza și Mica Unire, pentru copii, în premieră

Galați – Vineri, 24 ianuarie, începând cu ora 18:30, Teatrul Național de Operă și Operetă Nae Leonar invită publicul să se bucure de prima operetă românească, Crai Nou, o capodoperă a compozitorului Ciprian Porumbescu

Prahova – În data de 24 ianuarie, în intervalul 09:00 – 14:00, Muzeul Județean de Istorie și Arhologie Prahova va putea fi vizitat gratuit.

Bârlad – Ca în fiecare an, Trenul Unirii va fi așteptat la Bârlad. Astfel, Muzeul Național Vasile Pârvan Bârlad invită publicul vineri, 24 ianuarie, începând cu ora 11:30, în Gara CFR Bârlad pentru a primi Trenul Unirii.

Surse foto: De la Carol Popp de Szathmáry – Mihai Oroveanu – „Modern Romania – Photographic Documents (1859-1949)”, ISBN 978-973-1805-89-4, Domeniu public, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=18005760

De la Post of Moldova – http://home.nestor.minsk.by/fsunews/moldova/ps2009/index.html, Domeniu public, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=9276571

De la Mișu Popp – Sursa, Domeniu public, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=45227033

Istoria monedelor românești reflectă evoluția economică, politică și culturală a teritoriilor ce au constituit și constituie România, având rădăcini în antichitate și conținând să se dezvolte până în prezent. De-a lungul secolelor, monedele au fost martori tăcuți ai schimbărilor din societatea românească, evoluând atât în termeni de design, cât și în ceea ce privește metalul folosit, tipurile de monede și statutul lor economic.

Primele monede pe teritoriul românesc

Primul episod important în istoria monedelor românești începe în antichitate, în perioada dacică, înainte de unirea țărilor române sub un singur stat. În acest context, triburile dacice foloseau, alături de trocuri, și monede bătute în diverse materiale. Începând cu secolul al IV-lea î. Hr., în regiunile de pe teritoriul actual al României cu circulat monede grecești din diverse colonii grecești de la Marea Neagră, cum ar fi cele din Tomis și Histria. Aceste monede, din argint sau aur, aveau simboluri și imagini legate de zeii greci, fiind folosite în tranzacțiile comerciale ale vremii.

În urma cuceririi Daciei de către Imperiul Roman (106 d. Hr.), monedele romane devin tot mai prezente în circulație pe teritoriul românesc. Pe lângă moneda romană de tip imperial, în această perioadă sunt emise și monede locale, mai ales în regiunile cu o activitate economică mai intensă. După retragerea romană din Dacia (271 d. Hr.), monedele romane continuă să fie utilizate pentru o perioadă mai lungă de timp, până la dispariția lor treptată.

Monedele din Evul Mediu

După căderea Imperiului Roman, în Evul Mediu, teritoriile românești au fost influențate de o serie de dinastii și culturi externe, iar monedele emise în această perioadă reflectă aceste influențe. În secolul al XIV-lea, în timpul domniei lui Carol I al Ungariei, au apărut primele monede medievale bătute în Regatul Ungariei, care erau folosite și în Principatele Țării Românești și Moldovei.

În Țara Românească și Moldova, primele monede tipărite de autoritățile locale au fost emise în secolul al XV-lea de către domnitori precum Vladislav I sau Alexandru cel Bun. Aceste monede erau de obicei din argint și aveau pe una dintre fețe imaginea domnitorului, iar pe revers diverse simboluri heraldice sau religioase.

Apariția leului românesc

O etapă importantă în evoluția monedelor românești o reprezintă apariția monedei naționale, leul. În 1867, în timpul domniei lui Carol I, a fost introdus leul ca monedă națională, înlocuind talerul și alte monede străine folosite anterior în principatele române. Leul românesc era împărțit în 100 de bani, iar monedele de leu erau bătute din aur și argint, având pe avers imaginea domnitorului Carol I și pe revers diverse simboluri naționale.

În perioada interbelică, moneda națională a trecut prin mai multe modificări și reforme, în special în urma inflației și crizei economice din acea perioadă. După al Doilea Război Mondial, în perioada comunistă, sistemul monetar românesc a suferit și el transformări importante, cu emisiuni de monede noi și modificarea valorii leului în mai multe rânduri.

După 1989

După Revoluție, în contextul tranziției către o economie de piață și al integrării în UE, moneda națională a suferit noi modificări. În 2005, România a lansat o serie de monede comemorative. Țara investește constant în crearea unor monede cu un design atractiv, legate de evenimente și personalități importante din istoria țării.

Astăzi, leul românesc (RON) este moneda oficială a României, iar Banca Națională a României emite periodic monede de circulație, dar și monede comemorative pentru a marca diverse aniversări și evenimente de importanță națională.

De asemenea, România participă activ la piața europeană a monedelor de colecție, iar numismatica românească este apreciată de colecționari din întreaga lume. De exemplu, bancnota aniversară cu tema 185 ani de la nașterea regelui Carol I, lansată în circuitul numismatic de Banca Națională a României la data de 1 decembrie 2024, a câștigat recent concursul “Cea mai bună bancnotă comemorativă a anului 2024”, organizat de International Bank Note Society – Filiala Ucraina. Bancnotele participante au fost analizate din punct de vedere artistic și tehnic, dar și la nivelul de securitate și al contextului istoric al designului, iar în urma voturilor exprimate de numismați din 33 de țări, bancnota aniversară lansată de BNR pentru colecționare, cu o valoare nominală de 100 lei, s-a clasat pe primul loc, cu 652 puncte.

Sursă foto: economedia.ro, aniversulargesean.ro, basilica.ro

Catedrala Națională din București, cunoscută și sub denumirea de Catedrala Mântuirii Neamului, este un proiect ambițios ce își propune să fie un simbol al unității naționale și al tradiției ortodoxe românești. Situată în centrul capitalei, această catedrală monumentală este destinată să devină locul principal de cult al Bisericii Ortodoxe Române și un punct de referință religios și cultural pentru întreaga națiune.

Construirea Catedralei Naționale a început în 2010, sub conducerea Patriarhiei Române și cu sprijinul autorităților naționale. Ideea construirii unei astfel de catedrale nu este recentă, ea fiind exprimată încă din perioada interbelică, în contextul dorinței de a ridica un monument religios care să reflecte importanța Bisericii Ortodoxe Române în viața spirituală și cultura țării. Totuși, proiectul nu a fost realizat decât după multe decenii, având în vedere constrângerile economice și politice de-a lungul timpului.

Catedrala Națională a fost concepută pentru a fi cea mai mare biserică din România și una dintre cele mai mari catedrale ortodoxe din lume, având o capacitate de aproximativ 5000 de locuri în interior și un număr impresionant de locuri în jurul lăcașului de cult. Unul dintre obiectivele sale esențiale este să servească drept loc de rugăciune pentru toți românii, indiferent de apartenența religioasă sau etnică.

Arhitectura Catedralei Naționale este un amestec de stiluri tradiționale românești și influențe bizantine, fiind realizată cu scopul de a reflecta identitatea culturală și religioasă a poporului român. Clădirea este dominată de elemente ale stilului arhitectural bizantin, dar și de influențe ale arhitecturii moldovenești și muntenești din secolele XVI-XVII, ceea ce îi oferă un caracter distinctiv și autentic.

Unul dintre cele mai impresionante aspecte al catedralei este cupola sa uriașă, care se înalță la o înălțime de 120 de metri și care poate fi văzută din aproape orice colț al capitalei. În interior, catedrala este decorată cu mozaicuri și fresce ce ilustrează scene din viața Mântuitorului Iisus Hristos, dar și imagini ale sfinților români și ale marilor personalități din istoria țării.

De asemenea, Catedrala este dotată cu un altar impunător și cu o serie de elemente liturgice menite să creeze o atmosferă de rugăciune profundă și respect față de divinitate.

Catedrala va găzdui evenimente religioase de mare însemnătate, cum ar fi slujbe solemne, canonizări ale unor sfinți români și alte evenimente liturgice majore. Un alt aspect important este că aici vor fi adăpostite moaște ale unor sfinți români, ceea ce va atrage pelerini din întreaga lume ortodoxă. În plus, Catedrala va deveni și un loc de educație religioasă, fiind deschisă vizitatorilor care doresc să învețe mai multe despre istoria și tradițiile Bisericii Ortodoxe Române.

În 26 octombrie 2025, Catedrala Națională urmează să fie sfințită de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului și de Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române. Conform Agenției Basilica a Patriarhiei Române, evenimentul marchează 140 de ani de când Bisericii Ortodoxe Române i-a fost recunoscut statutul de Biserică Autocefală și 100 de ani de când a fost ridicată la rangul de Patriarhie.

Lucrările de construcție sunt aproape finalizate, anul acesta urmând să fie instală crucea pe turla mare, să fie terminate instalațiile interioare, montarea vitraliilor exterioare și structura de rezistență a porticurilor de la intrarea principală. 220 de pictori lucrează la mozaic în ritm alert, depunând un efort uriaș, sub coordonarea pictorului bisericesc Daniel Codrescu. Lucrările de pictură continuă și ele, sub supravegherea atentă a Părintelui Patriarh Daniel, urmând un plan iconografic care respectă tradiția bizantină și se desfășoară pe o suprafață totală de 25.000 de metri pătrați. Catapeteasma pictată în mozaic, de peste 400 de metri pătrați, este cea mai mare de acest fel din lumea ortodoxă.

Sursă foto: catedrala-nationala.ro

Ziua Culturii Naționale din România este sărbătorită anual pe 15 ianuarie și reprezintă un omagiu adus patrimoniului cultural al țării. Această zi are o semnificație specială pentru români, fiind dedicată atât identității culturale, cât și valorilor tradiționale care au contribuit la formarea și consolidarea unității naționale.

Ziua Culturii Naționale a fost stabilită oficial în 2010 printr-o lege adoptată de Parlamentul României, însă legătura acestei zile cu cultura românească datează mult mai departe în istorie. La data de 15 ianuarie s-a născut Mihai Eminescu, un simbol al culturii române, ale cărui lucrări au avut un impact profund asupra limbii, literaturii și gândirii românești. Eminescu, printre operele sale literare, a contribuit la dezvoltarea conștiinței naționale și a consolidat identitatea culturală a poporului român.

În această zi, instituțiile culturale din România, precum teatrele, muzeele și centrele culturale, organizează evenimente speciale, expoziții, lansări de cărți și recitări de poezii, pentru a sublinia contribuțiile remarcabile ale celor care au scris istoria culturală a țării. Aceste manifestări sunt adresate atât publicului larg, cât și specialiștilor din domeniul cultural, fiind o ocazie de a aprofunda cunoașterea operelor și valorilor care definesc cultura românească.

În fiecare an, Ministerul Culturii organizează ceremonii oficiale și evenimente în care sunt recunoscute personalități de seamă din domeniul cultural, fiind un prilej pentru celebrarea realizărilor celor care contribuie activ la dezvoltarea culturii naționale.

Mihai Eminescu, simbol al culturii naționale

Figura centrală a Zilei Culturii Naționale este, fără îndoială, Mihai Eminescu. Poetul național este considerat un pilon al literaturii române, iar opera sa este studiată și admirată nu doar în România, ci și peste hotare. Lucrările sale – inclusiv poeziile “Luceafărul”, “Doina”, “Pe lângă plopii fără soț” – au marcat o revoluție în literatura română, aducând un limbaj poetic inovativ și o adâncire a tematicii naționale.

Eminescu a avut o influență semnificativă asupra gândirii politice și filosofice din România, fiind un promotor al unității naționale și al limbii române. În plus, prin poezia sa, el a reîntărit legătura dintre identitatea culturală și națională a românilor, subliniind valorile tradiționale și frumusețea naturală a țării.

Rolul culturii în România de astăzi

Deși Ziua Culturii Naționale este dedicată în mod special comemorării lui Mihai Eminescu, importanța acestei zile este mult mai largă. Cultura națională din Românie include o varietatea de domenii, de la literatură și artă, până la muzică, dans, arhitectură și gastronomie. De-a lungul timpului, România a oferit lumii personalități remarcabile în toate aceste domenii.

În contextul globalizării și al schimbărilor rapide din societatea modernă, cultura devine un element esențial în păstrarea și promovarea identității naționale. De aceea, Ziua Culturii Naționale este și o oportunitate de a reflecta asupra modului în care cultura română contribuie la dialogul intercultural și la dezvoltarea unei societăți civilizate, în care diversitatea și tradițiile sunt celebrate.

Câteva momente speciale organizate de Ziua Culturii Naționale în 2025:

• Satu Mare (15 ianuarie) – Biblioteca Județeană Satu Mare organizează, începând cu ora 15:00, lansarea volumului antologic de studii și articole “Despre cărți și destine”, semnat de autoarea Marta Cordea.
• Iași (15 ianuarie) – La Palatul Culturii va avea loc dezbaterea “România în Uniunea Europeană”
• Radio România Cultural (15 ianuarie) – Mircea Cărtărescu este invitatul unei ediții speciale a emisiunii Timpul Prezent, de la ora 18:00
• Călimănești (14 ianuarie) – La Casa de Cultură Florin Zamfirescu se organizează, la ora 17:00, un recital extraordinar de poezie și muzică la care vor participa actrița Lamia Beligan și chitaristul Tudor Niculescu Mizil
• Cluj-Napoca (15 ianuarie) – La Sala Radio din Cluj Napoca se va organiza evenimentul “Tradiții clujene, de Ziua Culturii Naționale”, începând cu ora 18:00
• Piatra Neamț (15 ianuarie) – La Sala Calistrat Hogaș din Piatra Neamț se organizează evenimentul Eternul Eminescu, în cadrul căruia va avea loc un recital de poezie și muzică, un vernisaj de pictură și lansarea cărții “Policromii”, începând cu ora 17:00
• Constanța (15 ianuarie) – La Sala Radio Constanța va avea loc un Concert în 2 – Ada Milea și Bobo Burlăcianu
• București (15 ianuarie) – Va fi organizat spectacolul Aplauze pentru poet … pe scenă, începând cu ora 19:00, la Sala Teatrelli

Sursă foto: Radio România Cultural