În 14 decembrie 2024, la 74 de ani, actorul Mircea Diaconu s-a stins din viață. Acesta a fost un simbol al teatrului și filmului românesc, cu o carieră ce s-a întins pe mai bine de cinci decenii.

Mircea Diaconu s-a născut în 24 decembrie 1949, în Vlădești, județul Argeș. Încă din copilărie, acesta a fost atras de artă și literatură, ceea ce l-a determinat să urmeze cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografie din București. Talentul său a fost remarcat încă de la primele roluri interpretate, urmând să debuteze în cinematografie în 1971, odată cu filmul “Nunta de piatră”.

Ascensiunea artistică

Mircea Diaconu a fost un actor constant pe scena Teatrului Bulandra din București, unde a interpretat roluri variante, de la comedie la dramă. Printre piesele celebre în care a jucat se numără “Visul unei nopți de vară” și “Furtuna” de William Shakespeare, dar și opere clasice ale dramaturgiei românești și universale.

În cinematografie, Diaconu a jucat în peste 60 de filme, remarcându-se prin naturalețea cu care a reușit să transforme personaje obișnuite în simboluri ale umanității. Printre cele mai cunoscute filme în care acesta a jucat, se numără: “Felix și Otilia” (1972), “Actorul și sălbaticii” (1975), film în care a interpretat un rol magistral alături de Toma Caragiu, “Buletin de București” (1983), “Filantropica” (2002), o comedie regizată de Nae Caranfil, în care Mircea Diaconu a avut un rol secundar memorabil și “Tache” (2008), o comedie neagră regizată de Igor Cobileanski.

Mircea Diaconu este cunoscut pentru stilul său extrem de autentic, în care combină subtilitatea expresiilor cu o profunzime emoțională aparte. Publicul l-a apreciat pentru simplitatea și sinceritatea sa, trăsături care l-au transformat într-un actor cu o popularitate imensă. Personajele sale reflectă adesea complexitatea sufletului românesc, fiind oameni obișnuiți prinși în situații extraordinare. Abilitatea sa de a oscila între umor și melancolie i-a adus numeroase premii și recunoaștere națională.

Actorul a fost căsătorit cu actrița Diana Lupescu, alături de care a format un cuplu solid și respectat în lumea artistică. Cei doi au fost considerați o pereche model în teatru și cinematografie, Diaconu vorbind deseori despre rolul familiei în viața sa și despre echilibrul pe care acesta i-l oferă.

De-a lungul carierei sale, actorul a primit numeroase premii și distincții, printre care Premiul pentru cel mai bun actor în cadrul diverselor festiluri de teatru și film și Ordinul Național “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, pentru contribuția sa la cultura românească. În plus, Diaconu a fost distins cu recunoaștere internațională la festivaluri de film precum cele de la Karlovy Vary și Cannes, unde unele dintre filmele sale au fost proiectate.

În afara scenei, Mircea Diaconu a fost activ și în viața publică. Începând cu anii 2000, Mircea Diaconu și-a extins activitatea și în sfera politică. A fost ales în Parlamentul României, reprezentând valorile culturale și interesele comunității artistice. În 2014, a fost ales europarlamentar, promovând în Uniunea Europeană proiecte legate de cultură și patrimoniu. Deși cariera sa politică a fost uneori controversată, Diaconu a continuat să fie perceput ca un reprezentant al culturii și al valorilor artistice.

Din punct de vedere al particularităților aristice, Diaconu este cunoscut pentru naturalețea sa, evitând teatralitatea excesivă sau stilizarea artificială. El a fost deseori descris ca fiind un actor care joacă cu sufletul, creând personaje care ajung direct la inima publicului. Carisma și abilitatea de a reda complexitatea umană l-au făcut unul dintrei cei mai îndrăgiți  actori români.

Mircea Diaconu rămâne unul dintre cei mai mari artiști ai României. Carisma sa, versatilitatea și didecarea față de arta actoriei l-au transformat într-un model pentru generații întregi de actori și într-un nume de referință în cultura românească.

Sursă foto: newsmaker.md, stiripescurt.ro, spotmedia.ro, playtech.ro

Cunoscut și sub numele de Castelul Huniazilor, Castelul Corvinilor este unul dintre cele mai impresionante monumente istorice din România și un simbol al orașului Hunedoara. Construit în stil gotic, cu influențe renascentiste și baroce, castelul atrage anual mii de turiști datorită istoriei sale fascinante și arhitecturii deosebite.

Castelul a fost construit în secolul al XV-lea de către Ioan de Hunedoara, unul dintre cei mai importanți conducători ai regiunii și regent al Ungariei. În 1446, Ioan de Hunedoara a transformat o fortificație mai veche într-un castel grandios, care urma să devină o reședință nobiliară de prestigiu.

Construcția a fost gândită nu doar ca o locuință, ci și ca o fortăreață. Amplasarea sa strategică, pe o stâncă deasupra răului Zlaști, îi oferea un avantaj defensiv, iar elementele arhitecturale, precum turnurile de observație și zidurile groase, subliniază această funcție militară. După ce Ioan de Hunedoara s-a stins din viață, castelul a fost extins de către urmașii săi. De-a lungul timpului, acesta a trecut prin numeroase transformări, fiind afectat de incendii și cutremure, dar și restaurat cu grijă în epoca modernă.

Arhitectură deosebită

Castelul Corvinilor impresionează prin dimensiunea și complexitatea sa, impresionând prin o serie de elemente arhitecturale deosebite. Produl de acces este unul lung, din lemn, susținut de piloni masivi de piatră, ce duce către poarta principală. Produl trece peste un șanț adânc, care oferea protecție împotriva atacatorilor. În castel, regăsim sala Cavalerilor, o încăpere spațioasă, folosită pentru banchete și ceremonii, decorată cu coloane gotice și bolți arcuite. Capela este, de asemenea, o capodoperă a arhitecturii gotice, cu vitralii și detalii sculptate, care reflectă rafinamentul epocii. Turnul Ne Boisa (“Nu te teme”), Turnul Capistrano și alte structure fortificate completează aspectul defensiv al castelului. Curtea interioară este formată dintr-un spațiu larg, încadrat de galerii cu arcade, ce oferă o priveliște superbă asupra arhitecturii castelului.

Legende

Există numeroase legende despre castel. Una dintre cele mai cunoscute este cea a corbului cu un inel de aur în cioc, simbol prezent și pe stema familiei Corvin. Potrivit, legendei, Ioan de Hunedoara ar fi fost fiul nelegitim al unei nobile și al unui cavaler. Mama sa i-ar fi dăruit un inel pentru a-l ajuta să fie recunoscut la nobil, dar acesta ar fi fost furat de un corb. Ioar l-ar fi ucis pe corb cu un arc, recuperând astfel inelul.

O altă poveste celebră este cea a “Fântânii Prizonierilor”. Se spune că trei prizonieri turci au săpat timp de 15 ani o fântână adâncă în stâncă, cu promisiunea că vor fi eliberați dacă vor găsi apă. După ce și-au terminat lucrarea, se zice că stăpânii castelului nu s-au ținut de cuvânt, inscripția de pe marginea fântânii exprimându-le supărarea: “Apă aveți, dar suflet nu.”.

În prezent, Castelul Corvinilor este unul dintre cele mai bine conservate castele medievale din Europa. Acesta găzduiește expoziții de artă medievală, arme, armuri și documente istorice. De asemenea, în fiecare an, aici au loc evenimente culturale, spectacole și festivaluri medievale care atrag turiști din întreaga lume.

Castelul este situat în orașul Hunedoara, județul Hunedoara și este accesibil cu mașina sau cu transportul public. Acesta este localizat la 140 km de Sibiu și 120 km de Timișoara.

Taxa de vizitate este de 45 de lei pentru adulți, 11 lei pentru studenți și elevi și 23 de lei pentru pensionari și oferă acces pentru vizitarea Muzeului Castelului Corvinilor, Casei Breslelor și expoziției de arheologie.  Copiii cu handical și însoțitorul, adulții cu handicap grav și însoțitorul, copiii preșcolari și organizațiile care au ca unica activitate acordarea gratuită de servicii sociale beneficiază de acces gratuit.

Cu o atmosferă misterioasă și povești fascinante în jurul săuu, castelul Corvinilor rămâne un loc de neuitat pentru toți cei care îi trec pragul. Tu l-ai vizitat?

Sursă foto: By Paszczur01 – Own work, CC BY-SA 3.0 ro, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=35443261, De la Carcea Daniel – Operă proprie, CC BY-SA 3.0 ro, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=35055882

Cunoscută și sub numele de Salina Slănic Prahova, Salina Slănic este una dintre cele mai mari saline din Europa, o atracție turistică apreciată, ce se remarcă prin dimensiunile impresionante și beneficiile terapeutice. Situată în orașul Slănic din județul Prahova, salina are o istorie bogată și un statut special ca destinație turistică, spațiu terapeutic și locație pentru evenimente.

Exploarea sării în regiunea Slănia a început cu mult timp în urmă, în 1685, când Mihai Cantacuzino a cumpărat terenul și a inițiat primele lucrări. La început, sarea era extrasă manual, metoda de lucru modernizându-se treptat, culminând cu deschiderea minei Mihai în 1912. Câțiva ani mai târziu, în 1943, a fost deschisă și mina Unirea. Activitatea de exploatare a sării a încetat în mina Unirea în 1970, aceasta fiind transformată într-o destinație turistică și medicală.

Salina Slănic are o suprafață totală de 78.000 metri pătrați și este situată la aproximativ 208 metri sub nivelul solului. Temperatura este constantă pe tot parcursul anului, între 12-13°C, iar umiditatea este relativ scăzută, în jur de 50%, ceea ce contribuie la confortul vizitatorilor. Camerele salinei au o înălțime de 54 metri și o suprafață medie de 500 de metri pătrați fiecare.

Beneficii

Aerul din Salina Slănic este extrem de pur, datorită absenței polenului, prafului sau altor impurități. Acesta este saturat cu aerosoli salini, care au efecte benefice asupra sănătății, în special asupra sistemului respirator. Microclimatul Salinei Slănic are un efect antiinflamator și antiseptic asupra căilor respiratorii, oferă o stare de relaxare generală datorită ionizării negative a aerului și oferă beneficii pentru piele, fiind recomandat în tratarea unor afecțiuni dermatologice.

Salina Slănic este renumită pentru tratamentele de salinoterapie, utilizate în tratarea unor afecțiuni precum astm bronșic, sinuzite și rinite cronice, alergii respiratorii sau probleme de imunitate scăzută. Pacienții care vizitează salina petrec timp în interiorul acesteia, respirând aerul bogat în aerosoli salini. Astfel de sesiuni realizate regulat pot reduce semnificativ simptomele afecțiunilor respiratorii și pot îmbunătăți calitatea vieții.

Ce găsim la Salina Slănic?

Salina este împărțită în mai multe mine și spații dedicate diverselor activități. În primul rând, Mina Unirea, principalul punct de atracție turistică, unde vizitatorii găsesc sculpturi din sare, precum busturile lui Mihai Eminescu, Decebal și Traian, și alte opere artistice. Tot aici există și un spațiu dedicat terapiei prin salinoterapie.

În Salina există, de asemenea, și locuri pentru evenimente și activități, unde se organizează concerte, competiții sportive (meciuri de fotbal și curse de alergare), expoziții și conferințe. În zona dedicată copiilor vizitatorii pot regăsi locuri de joacă sigure și atractive, unde se organizează activități educative și recreative. În plus, Salina găzduiește una dintre cele mai mari săli de sport subterane, ideală pentru pasionații de sport.

La mică distanță de salină se află un alt fascinant obiectiv turistic: Muntele de sare, un monument al naturii, un masiv de sare dezgolit, în interiorul căruia se află o veche ocnă umplută cu apă, căreia localnicii îi spun Grota Miresei. Tot în zonă, turiștii pot vizita mănăstirile Ghighiu, Zamfira, Crasna, Cheia, Suzana, cariera de tuf vulcania Piatra Verde sau se pot relaxa la ștrandurile Baia Baciului, Baia Roșie, Baile Verzi sau în stațiunea apropiată Cheia.

Salina Slănic este deschisă pe tot parcursul anului, iar accesul se face prin lifturi speciale. Vizitatorii sunt sfătuiți să se îmbrace adecvat pentru temperaturile scăzute din interior. Salina este închisă lunea, însă este deschisă de marți până duminică în intervalul 09:00 – 16:00, ultimul acces fiind cu o oră înainte de închidere. Biletul de intrare pentru o persoană pentru o zi costă 45 lei pentru adulți, 35 lei pentru seniori de peste 65 de ani, 35 de lei pentru studenții în vârstă de cel mult 26 de ani, 30 de lei pentru copii și elevi cu vârsta între 3 și 18 ani, în timp ce copiii de până la 3 ani beneficiază de acces gratuit.

Salina Slănic este una dintre cele mai mari saline din lume, comparabilă cu Salina Wieliczka din Polonia – de exemplu, Mina Unirea este atât de mare încât ar putea găzdui și o clădire de dimensiunea unui zgârie-nori. Așadar, Salina Slănic este mai mult decât o simplă atracție turistică. Este o experiență multisenzorială care combină sănătatea, cultura și aventura într-un cadru unic. Fie că vă decideți să o vizitați pentru relaxare, tratament sau explorare, Salina Slănic este o destinație de neratat în România. Tu ai vizitat-o deja?

Sursă foto: salron.ro/salina-slanic-prahova

Situat în munții Harghitei, în masivul Ciomatu, Lacul Sfânta Ana este singurul lac vulcanic din România. Se află la o altitudine de 946 metri și impresionează turiștii prin frumusețea naturală și valoarea sa ecologică.

Lacul Sfânta Ana s-a format într-un crater vulcanic al unui vulcan stins, Ciomatu Mare, acum aproximativ 9.800-10.000 ani. Procesul geologic prin care acesta s-a format este unul spectaculos: în urma erupțiilor vulcanice, craterul s-a umplut, treptat, cu apă provenită exclusiv din precipitații. Astfel, lacul nu are izvoare subterane, ceea ce face ca apa din acesta să fie extrem de pură.

Cu o formă aproape circulară, lacul are o suprafață de aproximativ 19,3 hectare și o adâncime maximă de 7 metri. Datorită lipsei afluxurilor externe, apa lacului are un pH ușor acid, iar flora și fauna sunt specifice acestui mediu.

De jur împrejurul lacului regăsim o pădure densă de conifere și foioase, ce creează un spațiu de poveste. În apropiere se găsește Tinovul Mohoș, o rezervație naturală de turbă care adăpostește plante rare, precum roua cerului, o plantă carnivoră. Combinația între lacul vulcanic și mlaștina din apropiere oferă o experiență aparte vizitatorilor.

Desigur, există și legende în ceea ce privește Lacul Sfânta Ana, care, de-a lungul timpului, au contribuit la sporirea atractivității acestuia. Cea mai cunoscută poveste spune că o tânără pe nume Ana a fost forțată să se căsătorească împotriva voinței sale și, într-un act de disperare, a fugit și s-a aruncat în lac, care ulterior a fost numit în memoria sa.

Lacul Sfânta Ana este un loc cu o energie specială, fiind apreciat de cei care cred în puterea regeneratoare a naturii. De asemenea, acesta este o destinație populară pentru turiștii care caută liniște și peisaje spectaculoase. Cei interesați să viziteze, trebuie să țină cont că accesul în zona lacului este reglementat pentru a proteja mediul fragil. Înotul este permit doar în anumite condiții și perioade, pentru a nu afecta ecosistemul sensibil al lacului.

Fiind o arie naturală protejată, Lacul Sfânta Ana face parte din Parcul Natural Putna-Vrancea. Autoritățile și organizațiile de mediu lucrează constant pentru a menține echilibrul ecologic al zonei și pentru a preveni poluarea. Vizitatorii sunt rugați să respecte regulile de conservare, să evite lăsarea deșeurilor și să nu deranjeze flora și fauna.

În apropiere, turiștii pot vizita și Capela Sfânta Ana, un mic lăcaș de cult care completează experiența spirituală a locului.

Capela a fost construită în onoarea Sfinei Ana, considerată protectoarea familiei și a copiilor. Deși data exactă a construirii inițiale nu se știe, capela a devenit un simbol al regiunii. De-a lungul timpului, capela a beneficiat de mai multe reparații și renovări pentru a-și păstra farmecul și funcționalitatea.

Capela este o construcție simplă, de dimensiuni reduse, realizată din lemn și piatră. Decorul acesteia este modest, cu icoane dedicate Sfintei Ana și elemente tradiționale.

În tradiția creștină, Sfânta Ana este considerată mama Fecioarei Maria și protectoarea mamelor și a familiei. Capela atrage pelerini care vin să se roage pentru sănătatea copiilor, fericirea familiei sau pur și simplu pentru a căuta liniștea sufletească.

De-a lungul anului, capela este vizitată de numeroși pelerini, dar cea mai importantă sărbătoare are loc pe 26 iulie, de Sfânta Ana. În această zi, sunt organizate slujbe speciale și procesiuni religioase, atrângând oameni din toată țara.

Capela este ușor accesibilă pentru turiști, fiind situată într-o zonă cu trasee bine marcate. Turiștii care ajung aici se pot bucura nu doar de spiritualitatea locului, ci și de peisajul natural deosebit oferit de pădurile din jur și de Lacul Sfânta Ana.

Sursă foto: tusnad.ro, romania-turistica.ro, mohos.ro

Un grup de 16 meșteri și artiști populari au primit, în noiembrie 2024, titlul onorific de “Tezaur uman viu”, acordat de către Ministerul Culturii în semn de recunoaștere pentru contribuția lor esențială la păstrarea și promovarea patrimoniului cultural imaterial al României. Aceștia sunt:

Amorțitu Elena, din Botoșani

Domeniu: prelucrarea fibrelor și firelor textile – in, cânepă, bumbac, lână, păr

Corlățean Jucan Elena, din Suceava

Domeniu: port – realizare piese (confecționat, cusut mașini tradiționale)

Cosmi Floarea, din Bistrița Năsăud

Domeniu: prelucrarea pielor și blănurilor – opincărit

Erhan Aristotel, din Suceava

Domeniu: prelucrare lemn – construcții buciume de lemn

Pop Mihail, din Cluj

Domeniu: spiritualitate – dansator

Tantan Mărioara, din Gorj

Domeniu: țesere covoare oltenești

Țaran Liviu Răduțu, din Suceava

Domeniu: spiritualitate – interpret de muzică instrumentală

Lepădatu Iordan, din Vâlcea

Domeniu: prelucrare lemn – rudărit

Negură Margareta, din Suceava

Domeniu: cojocărit

Căldărar Traian, din Sibiu

Domeniu: prelucrarea metalelor

Manoli Constantin, din Vâlcea

Domeniu: prelucrarea lemnului – realizarea mobilierului gospodăresc

Filep Elisabeta, din Cluj

Domeniu: portul tradițional din Sic (Câmpia Transilvaniei)

Lițu Florin, din Suceava

Domeniu: spritualitate – semnale și cântat ritual din bucium

Marin Vasile, din jud. Argeș

Domeniu: prelucrarea materialelor – fierărit

Sava Nicolae, din Bistrița Năsăud

Domeniu: prelucrarea lemnului – confecționarea instrumentelor muzicale din lemn

Ilinca Alexandru, din Vâlcea

Domeniu: prelucrare piei și blănuri – opincărit

Titlul onorific “Tezaur Uman Viu” este o recunoaștere oferită de Ministerul Culturii din România persoanelor care excelează în păstrarea, transmiterea și promovarea patrimoniului cultural imaterial al țării. Acest program face parte dintr-o inițiativă globală a UNESCO care urmărește să conserve patrimoniul viu al umanității, punând în valoare oameni ce dețin cunoștințe, tehnici și practici unice.

Obiectivele districției “Tezaur Uman Viu” sunt:

• Păstrarea patrimoniului cultural, prin promovarea tradițiilor și meșteșugurilor vechi care riscă să fie uitate.
• Transmiterea cunoștințelor, prin sprijinirea artiștilor și meșteșugarilor care instruiesc noi generații, asigurând continuitatea tradițiilor.
• Recunoașterea publică, prin aprecierea contribuției la identiatea culturală a comunităților și a României.

Pentru a primi distrincția de “Tezaur Uman Viu”, persoanele trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

• Să cunoască în detaliu un meșteșug, un obicei sau o formă de expresie culturală specifică.
• Să exceleze în păstrarea autenticității tradiției.
• Să contribuie la transmiterea cunoștințelor către generațiile următoare.

Prin acordarea acestui titlu, România, prin Ministerul Culturii, contribuie la conservarea diversității culturale. Laureații devin ambsadori ai patrimoniului cultural românesc, participând la expoziții, târguri și evenimente internaționale. Pe lângă recunoașterea publică, deținătorii titlului primesc sprijin pentru promovarea activității lor, facilități pentru organizarea de ateliere și ocazia de a participa la evenimente culturale de anvergură.

Inițiativa a fost lansată în 2010, perioadă în care a avut impact semnificativ asupra păstrării tradițiilor românești. Anual, noi persoane primesc această distracție, consolidând identitatea culturală a României.

Sursă foto: cultura.ro, svnews.ro, basilica.ro

Via Transilvanica este un traseu de lungă distanță unic în România, care traversează diverse regiuni geografice și culturale ale țării, oferind călătorilor o experiență autentică de explorare a naturii, istoriei și tradițiilor. Lansată în 2018 de către ONG-ul Tășuleasa Social, această potecă de peste 1.400 km leagă Drobeta-Turnu Severin, pe malul Dunării, de Putna, în Bucovina, trecând prin 10 județe. Ideea s-a inspirat din trasee similare din Europa, precum Camino de Santiago din Spania sau Pacific Crest Trail din SUA.

Un traseu pentru toți

Via Transilvanica este gândită ca un traseu accesibil tuturor categoriilor de aventurieri, indiferent dacă sunt pasionați de drumeții, ciclism montan sau pur și simplu iubitori ai călătoriilor. Drumul este împărțit pe segmente marcate, fiecare cu o lungime de aproximativ 20-25 km, astfel încât să fie parcurse cu ușurință într-o zi. Pe parcurs, traseul este dotat cu borne sculptate și indicatoare care facilitează orientarea.

Traseul oferă oportunități diverse: de la explorarea Munților Carpați, cu peisaje sălbatice, până la plimbări prin sate pitorești unde tradițiile și meșteșugurile se păstrează încă vii. Fiecare etapă aduce o nouă poveste, fie ca este despre natura sălbatică, moștenirea culturală sau ospitalitatea localnicilor.

Via Transilvania parcurge numeroase regiuni:

• Banat – Pornind din Drobeta-Turnu Severin, traseul străbate locuri încărcate de istorie romană și peisaje cu dealuri.
• Oltenia de Nord – Aici, călătorii descoperă pădurile dense și dealurile, dar și tradițiile pastorale.
• Transilvania de Sud – Trece prin vechiile sate săsești și bisericile fortificate, oferind o incursiune în istoria medievală.
• Ținutul Secuiesc – Cunoscut pentru cultura și gastronomie unică, această regiune este o combinație fermecătoare de tradiți și natură.
• Bucovina – Finalul traseului, la Putna, unde călătorii pot vizita Mănăstirea Putna și alte lăcașuri istorice și spirituale.

Fiecare regiune traversată oferă atracții care îmbină natura, cultura și istoria. Astfel, în zona Banat, pot fi vizitate Podul lui Traian, Castrul Roman din Drobeta-Turnu Severin, Clisura Dunării și Cascada Bigăr (deși s-a prăbușit în 2021, rămâne un simbol al zonei). Îl Oltenia de Nord și Hunedoara, cei interesați sunt invitați să viziteze Peștera Polovragi și Sarmizegetusa Regia. Cetatea Albă Carolina, satele săsești din Sibiu și Biserici Fortificate, precum și Sighișoara vă așteaptă în zona Transilvania. Lacul Sfânta Ana și pădurile de mesteceni din zona Ținutului Secuiesc sunt printre atracțiile din zonă, iar în Bucovina, Pasul Tihuța, mănăstirile pictate din bucovina și Mănăstirea Putna reprezintă adevărate atracții.

Unul dintre principalele obiective ale proiectului este promovarea turismului sustenabil. Pe lângă faptul că încurajează explorarea lentă, Via Transilvanica oferă o șansă comunităților locale să beneficieze economic prin servicii turistice, precum cazare, mese tradiționale sau ghidaj.

Cele 1.400 de borne plasate de-a lungul drumului, sculptate de artiști români, sunt atât indicatoare, cât și opere de artă, ce reflectă identitatea regiunilor prin care trece traseul. Acestea devin puncte de atracție pentru călători și contribuie la estetica drumului.

Specialiștii oferă câteva sfaturi celor interesați de parcurgerea Viei Transilvanica. Aceștia recomandă ca fiecare să aleagă segmentele potrivite în funcție de nivelul său de experiență și de condiția fizică. Totodată, celor care doresc să exploreze le este recomandat să aibă un echipament de calitate, în special dacă doresc să facă drumeții în zonele montaje. Bocancii, un rucsac confortabil și o trusă de prim-ajutor nu ar trebui să lipsească nimănui. Traseul include locuri de campare, pensiuni și case tradiționale, multe dintre ele fiind gestionate de localnici, astfel, este recomandat să vă interesați înainte de a pleca de potențiale locuri în care puteți dormi.

Una dintre valorile fundamentale ale proiectului este conservarea mediului și implicarea comunităților locale. Astfel, se încurajează respectarea naturii, strângerea deșeurilor și interacțiunea responsabilă cu localnicii. În plus, cumpărarea produselor locale și cazarea la pensiuni de familie contribuie la dezvoltarea economică a regiunilor traversate.

Via Transilvanica este o invitație la descoperirea României autentice. Cu peisaje spectaculoase, o invitație la descoperirea istoriei și a tradițiilor bine păstrate, traseul unește regiunile Româniai sub forma unui drum accesibil tuturor. Fie că veți alege să parcurgeți întregul traseu sau doar o parte, Via Transilvanica promite să ofere o experiență memorabilă.

Sursă foto: viatransilvanica.com, libertatea.ro

Un eveniment unic în istoria muzicii din România va avea loc în noiembrie 2024: cele patru viori ale lui George Enescu, clasate în categoria “Tezaur” și păstrate la Muzeul Național “George Enescu” din București, vor fi reunite pe aceeași scenă într-un turneu național.

Turneul îi va avea protagoniști pe patru violoniști de excepție:

• Gabriel Croitoru – va interpreta pe vioara Guarneri del Gesù „Catedrala” (1731), un instrument de o valoare inestimabilă, cu care artistul a susținut deja 12 turnee naționale, urmând să-l finalizeze pe cel de-al 13-lea.
• Simina Croitoru – va cânta pe vioara Paul Kaul (1931), un instrument realizat special pentru Enescu.
• Paul Răducanu – va folosi vioara Paul Kaul (1930), un alt exemplar de o calitate excepțională.
• Mircea Dumitrescu – va interpreta pe vioara fraților Pierre și Hippolyte Silvestre (1835), o opera remarcabilă a lutierilor francezi.

Acestora li se va alătura pianistul Horia Mihail, partenerul de scenă al lui Gabriel Croitoru încă din 2012, în cadrul Turneului Național “Vioara lui Enescu”.

Turneul se va desfășura în mai multe orașe din România, printre care Iași, București, Galați, Deva, Bistrița și Brașov. Publicul va avea ocazia să trăiască o experiență muzicală de neuitat, ascultând sunetele extraordinare ale acestor instrumente care păstrează amintirea marelui maestru. De asemenea, în decembrie 2024, turneul va călători peste hotare, oferind românilor din diaspora șansa de a se bucura de acest eveniment istoric.

Cele patru viori folosite în acest turneu sunt adevărate comori:

• Guarneri del Gesù „Catedrala” (1731) – Alegerea preferată a lui Enescu pentru expresivitatea și „mlădierea extraordinară” a sunetului său.
• Două viori Paul Kaul (1930 și 1931) – Instrumente create de lutierul francez Paul Kaul, cu care Enescu a avut o relație de prietenie și colaborare.
• Vioara fraților Pierre și Hippolyte Silvestre (1835) – O lucrare remarcabilă din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Instrumentele au fost donate statului român de către Maria Cantacuzino Enescu, soția marelui artist, odată cu înființarea Muzeului Național “George Enescu” în 1965.

De-a lungul ultimului deceniu, “Vioara lui Enescu” a ajuns în locuri neașteptate: cămine culturale din sate izolate, săli de sport din licee, marile scene din România și de peste hotare, de la Sala Radio din București la Beijing, Londra, Spania sau Portugalia.

Evenimentul este realizat cu sprijinul Radio România Actualități, Radio România Cultural, Institutul Cultural Român, Universitatea Națională de Muzică din București și a altor parteneri culturali și locali.

Participanții vor avea șansa rară de a asculta instrumentele care au purtat amprenta lui George Enescu, un titan al muzicii secolului XX. O poveste despre pasiune, excelență și moștenire culturală, acest turneu promite să rămână în memoria publicului ca unul dintre cele mai speciale momente din istoria muzicală a României.

Surse foto: georgeenescu.ro, Virgil Oprea (wowiasi.ro)

Pe 15 noiembrie a început Postul Crăciunului, unul dintre cele patru posturi importante din calendarul creștin ortodox. Acest post are o semnificație profundă pentru credincioșii din România, fiind o perioadă de pregătire spirituală pentru sărbătoarea Nașterii Domnului. În cele 40 de zile de post, până pe 24 decembrie, credincioșii sunt chemați la rugăciune și smerenie.

Postul Crăciunului simbolizează timpul de așteptare și pregătire pentru venirea Mântuitorului Iisus Hristos pe pământ. Este o perioadă de curățare sufletească și trupească, menită să apropie credincioșii de Dumnezeu și să îi ajute să întâmpine nașterea Domnului cu bucurie și liniște interioară. Prin cele 40 de zile ale sale, Postul Crăciunului ne amintește de postul ținut de Moise pe Muntele Sinai, în așteptarea cuvintelor lui Dumnezeu gravate pe tablele de piatră ale Legii. Astfel, prin post și rugăciune, creștinii se pregătesc să primească în sufletele lor Cuvântul lui Dumnezeu, întrupat și născut din Fecioara Maria.

Un post mai blând

În comparație cu Postul Paștelui, Postul Crăciunului este blând – oferă credincioșilor mai multe zile de dezlegare la pește, vin și untdelemn. În perioada postului, credincioșii trebuie să se abțină de la consumul de produse de origine animală, precum carne, ouă și brânză. În anumite zile, peștele poate fi consumat. Anul acesta, în 2024, principalele zile de dezlegare la pește sunt: 21 noiembrie (Intrarea Maicii Domnului în Biserică), sâmbetele și duminicile din post (cu excepția perioadelor de post aspru), 30 noiembrie (Sf. Andrei) sau 6 decembrie (Sf. Nicolae).

În această perioadă, cei care țin post sunt încurajați să participe la Liturghie și să folosească timpul pentru introspecție, ajutorarea celor în nevoie și împăcarea cu aproapele.

Părintele Vasile Ioana, parohul Bisericii “Sfântul Nicolae Dintr-o Zi” din București, a descris, pentru Digi24, postul astfel: “Fiecare mare sărbătoare este precedată de o perioadă de așteptare. Postul Crăciunului este o perioadă de curățare sufletească și trupească, prin participarea la slujbe, spovedanie și împărtășanie.” În general, preoții spun despre postul Crăciunului că este o perioadă de așteptare și împăcare, similar cu așteptarea poporului din Vechime a venirii Mântuitorului.

Tradiții și obiceiuri

În perioada Postului Crăciunului, credincioșii români respectă o serie de tradiții și obiceiuri străvechi. Una dintre tradiții este colindatul, care, deși începe oficial pe 24 decembrie, pregătirea colindelor este o activitate importantă pe parcursul postului. În multe regiuni, în timpul postului, se face curățenie generală în casă, aceasta fiind asociată cu curățenie sufletului. În această perioadă se evită certurile, în timp ce se intră într-o atmosferă plină de liniște, specifică Crăciunului.

Pentru un post reușit, este recomandat pentru credincioși să-și planifice mesele, adoptând o alimentație echilibrată pe bază de legume, fructe, nuci și cereale. Citirea Bibliei și rugăciunea pot întări legătura spirituală. Cel mai important, însă, este ca postul să fie privit cu bucurie – în loc să fie considerat o obligație dificilă, postul poate fi privit drept o ocazie de creștere spirituală, ce aduce liniște.

“Omul nu este chemat doar în perioada postului să fie blând și bun, ci permanent. Îndemnul meu pentru toți credincioșii este să vină la biserică, să participe la slujbe, să se spovedească, să se împărtășească și să fie buni cu toți cei din jurul lor în fiecare zi”, a adăugat Părintele Vasile Ioana în cadrul interviului acordat celor de la Digi24.

Sursă foto: radiorenasterea.ro

Alexandru Arșinel a fost unul dintre cei mai iubiți actori de comedie din România, cunoscut pentru cariera sa lungă, de aproape șase decenii. Este cunoscut nu doar pentru munca sa de pe scenă și din televiziune, ci și pentru implicarea sa profundă în viața artistică românească, în calitate de actor, director de teatru și om de cultură.

Născut în satul Dolhasca, județul Suceava pe 4 iunie 1939, Alexandru Arșinel a studiat actoria la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L. Caragiale” din București. În 1962 a absolvit și s-a alăturat Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” din București, unde a continuat să joace până la finalul carierei sale. Aici și-a construit stilul unic de comedie și și-a perfecționat talentul de actor de revistă, gen care îmbină teatrul, muzica și umorul într-un spectacol complex.

Colaborarea cu Stela Popescu

Colaborarea sa cu iubita actriță Stela Popescu l-a ajutat să se remarce, alături de aceasta formând un cuplu comic timp de aproape patru decenii. Relația profesională dintre Stela și Arșinel a fost una dintre cele mai succes și durabile din teatrul românesc. Aceștia au început să joace împreună la finalul anilor ’70, chimia lor pe scenă devenind un element distinctiv pentru teatrul de revistă românesc. Publicul i-a îndrăgit pentru stilul lor plin de umor, bazat pe replici spontane și dialoguri acide, dar și pentru capacitatea lor de a transforma subiecte cotidiene în momente amuzante și ușor de înțeles de către toată lumea. După moartea Stelei Popescu, în 2017, Arșinel a mărturisit că a pierdut nu doar o colegă, ci și o prietenă dragă, cu care împărtășea o legătură profundă și specială.

Carieră

Stilul lui Arșinel era caracterizat de naturalețe, umor direct și o capacitate aparte de a improviza, elemente ce l-au ajutat să devina unul dintre cei mai îndrăgiți comedianți români. În scheciurile sale, Arșinel aborda diverse teme, de la viața cotidiană la probleme sociale, având un umor accesibil tuturor, precum și o notă de umanitate și bună dispoziție care atrăgea publicul.

Alexandru Arșinel a fost nu doar un actor al Teatrului de Revistă “Constantin Tănase”, ci și directorul acestuia timp de mulți ani. Din această poziție, a avut un rol semnificativ în promovarea teatrului de revistă și în revitalizarea spectacolelor de comedie și divertisment românești. Sub conducerea sa, teatrul a trecut prin multe perioade de modernizare, iar Arșinel a susținut adesea că menținerea teatrului de revistă era o misiune personală pentru el, dorindu-și să păstreze tradiția românească a umorului de calitate.

De-a lungul carierei, Arșinel a jucat în numeroase spectacole de revistă, piese de teatru, filme și emisiuni TV. Pe lângă cariera sa vastă în teatru, Arșinel a jucat și în filme – comedii și drame. Printre producțiile notabile se numără “Miss Litoral”, “A doua cădere a Constantinopolului”, dar și “Grăbește-te încet”, un film în care a jucat alături de alte nume mari ale șcenei românești, precum Marin Moraru și Tamara Buciuceanu. A contribuit, de asemenea, la realizarea unor programe de televiziune foarte populare în anii ‘90, cum ar fi emisiunea „Atenție, se râde!”.

Atât publicul, cât și criticii l-au apreciat, în decursul carierei sale primind numeroase distincții și premii. Printre cele mai importante se numără Ordinul Național “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, acordat în 2004, și Ordinul “Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer, acordat în 2017. Aceste recunoașteri reprezintă o confirmare a impactului său asupra culturii române și a contribuției sale remarcabile la arta spectacolului din România.

Timp de peste 50 de ani a fost căsătorit cu soția sa, Marilena, și a avut doi fii. În ciuda carierei sale solicitante, Arșinel a vorbit adesea despre echilibrul pe care l-a găsit în familie și despre sprijinul pe care l-a primit din partea celor dragi.

În 2013, Arșinel a făcut un transplant de rinichi – un episod destul de controversat, ce a generat numeroase dezbateri publice. Cu toate acestea, Arșinel a continuat să fie activ în cariera sa, chiar dacă starea sa de sănătate a fost marcată de complicații ulterioare. Dincolo de problemele medicale, Arșinel a rămas dedicat meseriei și a continuat să joace și să apară în spectacole până în ultimii ani de viață. El a declarat frecvent că scena este locul unde se simțea cel mai bine și unde putea să își exprime adevărata pasiune pentru artă.

La data de 29 septembrie 2022, Alexandru Arșinel s-a stins din viață, lăsând în urmă o moștenire importantă în lumea teatrului de revistă și în cultura românească. În pofida controverselor și a stării de sănătate sensibile, Arșinel a rămas unul dintre cei mai iubiți actori de comedie din România. Talentul său, abilitatea sa de a aduce bucurie și zâmbete pe fețele românilor și numeroasele sale contribuții în spectacolele de revistă și televiziune îl clasează drept un nume de referință în istoria umorului românesc.

Sursă foto: www.teatrultanase.ro

Cu o carieră care s-a întins pe mai bine de șase decenii, Stela Popescu a fost o figură emblematică a scenei românești, una dintre cele mai iubite actrițe de comedie și teatru din România. De-a lungul vieții a avut o activitate foarte intensă în teatru, televiziune și film, având colaborări cu mari artiști români. Stela Popescu, prin talentul său comic excepțional și prin personalitatea plină de farmec, a încântat generații întregi de spectatori, lăsând o moștenire culturală deosebită în istoria divertismentului din România.

Începuturi – chemarea către artă

S-a născut la data de 21 decembrie 1935, în comuna Slobozia-Hodorogea din Basarabia, o perioadă dificilă din punct de vedere politic. Familia sa a fost nevoită să fugă din Basarabia în 1940, în urma ocupației sovietice, stabilindu-se la Brașov, unde Stela și-a petrecut copilăria și a urmat primele studii. Încă de mică, Stela a fost pasionată de artă și de scenă, urmând ca această pasiune să-i modeleze întreaga viață.

După absolvirea Liceului de Fete din Brașov, Stela a decis să-și urmeze chemarea și s-a îndreptat spre o carieră artistică. A fost admisă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, unde a studiat actoria. În acea perioadă și-a dezvoltat abilitățile de interpretare și a început să atragă atenția profesorilor și colegilor pentru talentul tău.

După absolvirea facultății, Stela a debutat pe scena Teatrului Giulești (actualul Teatru Odeon), unde a început să-și construiască reputație de actriță. De-a lungul carierei a jucat în numeroase piese de teatru, remarcându-se prin roluri memorabile în comedii și adaptări ale unor texte clasice și moderne.

În aceeași perioadă a debutat și în televiziune, fiind una dintre primele actrițe care au contribuit la dezvoltarea divertismentului televizat din România. Nu a durat mult până când a devenit un nume cunoscut, datorită prezenței sale fermecătoare și a capacității de a interpreta cu naturalețe personaje comice, aducând astfel bucurie în casele românilor în anii dificili ai comunismului. Televiziunea a fost un element important din cariera sa, fiind cea care a făcut-o cunoscută unui public larg, astfel că figura sa a devenit îndrăgită în întreaga țară.

Un duo de senzație

Un moment esențial în carierea Stelei a fost colaborarea cu actorul Alexandru Arșinel, alături de care a format unul dintre cele mai iubite cupluri de comedie din România. Colaborarea lor a început în anii ’70 și au continuat să facă echipă timp de decenii.

Spectacolele lor erau adesea caracterizate de umor inteligent și de replici ironice la adresa realităților sociale și politice ale vremii. Printre cele mai cunoscute momente din colaborarea lor se numără “Hoinărind printre amintiri” și diversele programe de televiziune dedicate Revelionului, care au devenit evenimente tradiționale pentru multe familii românești. Stela și Arșinel au jucat împreună și pe scena Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” din București, unde au devenit adevărate embleme ale teatrului de comedie românesc.

În afara carierei de teatru și televiziune, Stela Popescu a avut o activitate semnificativă și în cinematografie. A jucat în numeroase filme și seriale românești, consolidându-și statutul de actriță versatilă și iubită. Unul dintre filmele de referință în care a apărut este “Nea Mărin Miliardar” (1979), unde a jucat alături de Amza Pellea.

Prezența sa în cinematografie a fost caracterizată de același stil charismatic și de energia debordantă care îi definea și aparițiile în teatru. În ultimele decenii ale carierei, a participat și în proiecte de televiziune, precum emisiuni sau seriale, în care a interpretat, de asemenea, personaje populare și iubite de public.

O viață dedicată comediei

De-a lungul vieții, Stela a primit numeroase premii și distincții pentru contribuția sa la cultura românească. A fost decorate cu Ordinul Național “Steaua României” în grad de Cavaler, iar în 2016 a primit Premiul pentru Întreaga Activitate la Gala Premiilor Gopo. Înainte, în 2002, fusese declarată Artistă a Poporului, iar în 2014 a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universității de Artă “George Enescu” din Iași.

Stela Popescu s-a stins din viață la data de 23 noiembrie 2017, la vârsta de 81 de ani, lăsând în urmă o carieră de neegalat. Moarte ei a fost regretată de întreaga țară, iar omagiile aduse de colegi, fani și instituții culturale au demonstrat cât de iubită a fost.

A lăsat în urmă amintiri prețioase pentru întregi generații, dar și o lecție despre dăruirea pentru artă și importanța umorului ca formă de rezistență și supraviețuire. Stilul său inconfundabil și profesionalismul de care a dat mereu dovadă au transformat-o într-o legendă a scenei românești, spectacolele sale fiind și în prezent vizionate și apreciate.

Sursă foto: teatrultanase.ro

Pe data de 31 octombrie, de la ora 19:00, Sala Radio va găzdui un eveniment de excepție, în cadrul căruia jazzul, swingul și celebrarea uneia dintre cele mai mari realizări ale omenirii se vor îmbina armonios. Concertul “Reaching for the Moon” organizat de Big Band-ul Radio, sub bagheta Simonei Strungaru, marchează 55 de ani de la momentul istoric al aselenizării, oferind publicului o experiență sonoră unică.

Programul serii va include piese consacrate inspirate de lună, precum “Moon River”, “Fly Me to the Moon”, “The Moon Tune”, dar și o interpretare specială a celebrei lucrări “Clair de Lune” de Claude Debussy, orchestrată pentru acest eveniment de Simona Strungaru. Atmosfera astrală va fi completată de proiecții video realizate de artista Ioana Halunga, creând astfel o sinergie perfectă între muzică și imagini.

Dumitru Prunariu va participa la eveniment

O prezență deosebită la acest eveniment va fi cosmonautul român Dumitru Prunariu, primul și singurul român care a zburat în spațiul cosmic. Implicarea sa adaugă o notă simoblică și emoționantă concertului.

Dumitru Prunariu este o personalitate emblematică a României. Născut pe 27 septembrie 1952, Prunariu a devenit cosmonaut în 1981, când a participat la misiunea spațială sovietică Soiuz 40, petrecând 7 zile, 20 de ore și 42 de minute la bordul stației spațiale Saliut 6. Această realizare l-a transformat într-un simbol național al explorării științifice și tehnolgice. De-a lungul carierei sale, Prunariu a fost activ în promovarea științei, educației și cooperării internaționale în domeniul spațial, fiind implicat în diverse organizații internaționale, precum Comitetul ONU pentru Explorarea Pașnică a Spațiului Extraatmosferic. Cu o carismă aparte și o pasiune profundă pentru cosmos, Prunariu continuă să inspire generații de tineri interesați de știință și explorare.

New Vegas Show 

Concertul va beneficia și de aportul musical al duo-ului New Vegas Show, format din Petru Călinescu și Maximilian Muntean. Cu o vastă experiență pe scena românească de jazz și swing, cei doi artiști readus la viață eleganța și rafinamentul spectacolelor clasice de jazz și swing din anii 1940 – 1960. Interpretările lor din “Great American Songbook” vor cuprinde piese ale unor compozitori legendari precum Cole Porter, Jerome Kern, Harold Arlen și Johnny Mercer. Vocea caldă și stilul plin de farmec al celor doi artiști vor transpune publicul într-o altă epocă, evocând nume iconice precum Ella Fitzgerald, Dean Martin și Frank Sinatra.

Petru Călinescu, pe lângă talentul său de cântăreț, este și actor și compositor. Absolvent al The Liverpool Institute for Performing Arts (LIPA), unde a studiat sub îndrumarea lui Sir Paul McCartney, el a avut un parcurs artistic impresionant, interpretând roluri principale în musicaluri și colaborând cu Opera Comică pentru Copii din București. Începând din decembrie 2024, Petru va interpreta rolul Arhidiaconului Claude Frollo în musicalul “Cocoșatul de la Notre Dame”.

Maximilian Muntean, format într-o familie muzicală, este un talentat pianist și cântăreț, având o carieră ce include participări la emisiuni de succes precum Vocea României și Eurovision. Împreună cu Petru Călinescu, Maximilian aduce un suflu proaspăt repertoriului clasic de jazz și swing, combinând pasiunea și profesionalismul într-un mod inedit.

Concertul va fi transmis lie pe frecvențele Radio România Cultural și Radio România Muzical, dar va putea fi ascultat și online, prin aplicația Radio România, disponibilă pe Android și iOS. Biletele sunt disponibile pe platforma bilete.ro și la casa de bilete a Sălii Radio.

Sursă foto: Wikipedia

România, cu o tradiție viticolă ce datează de peste două milenii, este una dintre cele mai mari și diversificate țări producătoare de vinuri din Europa. Regiunile românești viticole sunt răspândite pe între teritoriul țării, oferind o varietate de terroir-uri și soiuri autohtone și internaționale. Dincolo de vinurile de calitate, unele crame impresionează prin poveștile lor speciale, prin arhitectura deosebită sau prin conexiunile istorice și culturale, contribuind la creșterea turismului vitivinicol.

Câteva dintre cele mai impresionante crame din România:

Cramele Jidvei

Situate în inima Transilvaniei, Cramele Jidvei sunt faimoase nu doar pentru vinurile lor albe de excepție, ci și pentru conexiunea lor cu istoria și cultura regiunii. Una dintre cele mai fascinante povești este cea a Castelului Bethlen-Haller, un edificiu renascentist din secolul al XVI-lea, care face parte din domeniile Jidvei. Castelul este legat de familiile nobiliare ale vremii, iar astăzi găzduiește degustări exclusiviste și evenimente speciale.

Vinurile produse aici, precum Tămâioasă Românească și Fetească Regală, au câștigat numeroase premii internaționale. Turiștii care vizitează Jidvei se bucură de tururi ghidate ale castelului, vizite la crame și degustări de vinuri, dar și de experiențe unice de imersiune în cultura vitivinicolă transilvăneană.

Pe lângă tradiția vinurilor, Castelul Bethlen-Haller are o aură de mister, fiind considerat unul dintre cele mai bine conservate castele din Transilvania. Aici s-au ținut balului de epocă și evenimente regale.

Domeniile Coroanei Segarcea

Domeniile Coroanei Segarcea din Oltenia au o poveste aparte, fiind înființate în 1884 de Regele Carol I, care a dorit să creeze un domeniu viticol de prestigiu dedicat Casei Regale a României. Astăzi, crama produce unele dintre cele mai apreciate vinuri din România, iar turiștii pot descoperi o gamă largă de vinuri, inclusiv soiuri rare autohtone, precum Tămâioasa Românească și Negru de Drăgășani.

Turiștii care vizitează Segarcea pot explora cramele, podgoriile întinse și istoria regilor care au apreciat vinurile acestui domeniu. Experiențe de degustare includ vizite ghidate și povești despre Casa Regală, legăturile ei cu vinurile locale și cum aceste vinuri au fost servite la evenimente de stat.

Cramele Avincis

Situate în regiune Drăgășani, Cramele Avincis îmbină perfect tradiția viticolă cu o arhitectură contemporană impresionantă. Vila familiei Stoica, o bijuterie arhitecturală neoromânească, construită în 1905, a fost restaurată și transformată într-un centru modern de vinificație, perfect integrat în peisajul podgoriei. Crama este un exemplu de design modern care reflectă moștenirea tradițională.

Vinurile produse la Avincis sunt recunoscute pentru eleganța lor, inclusiv cele din soiuri autohtone precum Crâmpoșie și Negru de Drăgășani. Vizitatorii pot descoperi domeniul, participa la degustări și sunt invitați să se bucure de peisajul pitoresc din jurul cramei.

Lacerta Winery

Situată în Dealu Mare, Lacerta Winery este una dintre cele mai cunoscute regiuni viticole din România, ce se mândrește nu doar cu vinuri premiate, ci și cu un amplasament unic din punct de vedere geologic. Numele “Lacerta” vine de la lacerta viridis (șopârlă verde), o specie întâlnită în zonă, care subliniază legătura profundă cu natura.

Crama este construită într-un stil modern, iar turiștii pot face tururi ale podgoriilor și cramelor și se pot bucura de degustări de vinuri de calitate, precum Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon sau Chardonnay.

Solul calcaros și fosilele marine descoperite aici fac din Lacerta un loc cu o poveste geologică unică, influențând calitatea vinurilor produse. Se spune că solul bogat în fosile marine contribuie la o mineralitate distinctă a vinurilor Lacerta, oferindu-le o personalitate aparte.

Cramele Știrbey

Cramele Palatului Știrbey, situate în Drăgășani, au o istorie ce se întinde pe mai multe secole, fiind legate de familia nobiliară Știrbey. Familia a jucat un rol esențial în dezvoltarea vinificației din zonă, iar crama de azi continuă să producă vinuri de înaltă calitate, multe dintre ele din soiuri tradiționale românești.

Vizitatorii sunt întâmpinați cu povești despre istoria familiei Știrbey și influența sa asupra viticulturii locale. Printre vinurile vedetă se numără Negru de Drăgășani și Novac, două soiuri care reflectă unicitatea terroir-ului din zonă.

Cramele sunt administrate de descendenții familiei Știrbey, subliniind pasiunea profundă pentru vinurile românești de calitate.

Cramele Liliac

Cramele Liliac din zona Târnavele combină tradiția viticolă transilvăneană cu o abordare modernă a producției de vin. Denumirea cramei este inspirată de liliacul comun, un simbol al regiunii. Crama produce vinuri vibrante și elegante, multe dintre ele premiate la nivel internațional, cum ar fi Sauvignon Blanc, Fetească Regală și Muscat Ottonel.

Vizitatorii pot explora crama ultramodernă și participa la degustări, descoperind secretele din spatele procesului de vinificație. Tururile includ vizite în podgorii, pivnițe și săli de degustare.

Aceste crame impresionante joacă un rol important în promovarea turismului Românesc, contribuind la creșterea vizibilității internaționale a României ca destinație vitivinicolă. De la peisaje spectaculoase și arhitectură impresionantă la vinuri de excepție și ospitalitate autentică, cramele românești oferă experiențe memorabile, care atrag tot mai mulți turiști din țară și din străinătate.

Surse foto: www.jidvei.ro; www.domeniulcoroanei.com; www.avincis.ro; www.lacertawinery.ro; www.stirbey.com; www.turismviticol.ro;

Localizat în Alba Iulia, Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan este unul dintre cele mai importante monumente din România, fiind nu doar o operă de artă impresionantă, ci și un simbol al luptei pentru dreptate și libertate purtată de țăranii români în secolul al XVIII-lea. Dedicat liderilor răscoalei țărănești din 1784, monumentul comemorează sacrificiul făcut de Horea, Cloșca și Crișan, eroi care au condus revolta împotriva opresiunii nobiliare austro-ungare.

Cum a pornit Răscoala

Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan a izbucnit în toamna anului 1784, fiind determinată de nedreptățile sociale și economice suferite de țăranii iobagi din Transilvania. În acea perioadă, majoritatea românilor din Transilvania erau lipsiți de drepturi politice și economice, trăind sub dominația nobililor maghiari și austrieci. Reformele promise de împăratul Iosif al II-lea nu s-au materializat, ceea ce a crescut frustrarea țăranilor.

Horea, pe numele său real Vasile Ursu Nicola, a fost un țăran român din Munții Apuseni, cunoscut pentru rolul său de lider carismatic al răscoalei. Împreună cu Cloșca (Ion Oargă) și Crișan (Gheorghe Crișan), el a organizat o revoltă de proporții. Deși inițial răscoala a fost victorioasă în câteva bătălii, intervenția autorităților habsburgice a dus, în final, la înfrângerea mișcării.

Cei trei lideri au fost capturați și condamnați la moarte. Horea și Cloșca au fost executați public prin tragere pe roată în 28 februarie 1785, pe Dealul Furcilor, la marginea orașului Alba Iulia, o execuție care a avut un impact puternic asupra locuitorilor din Transilvania și nu numai.

Arhitectura monumentului

Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan a fost inaugurat în 1937, ca un gest de recunoaștere și omagiu adus sacrificiului celor trei eroi ai răscoalei. Inițiativa ridicării acestui monument a venit în perioada interbelică, când Alba Iulia a devenit un simbol al unității naționale, datorită Marii Uniri din 1918. Iosif Fekete a proiectat monumentul, iar Octavian Mihățan a fost sculptorul care a realizat basoreliefurile de pe obselisc. La inaugurarea acestuia au participat peste 70.000 de oameni, în prezența Regelui Carol al II-lea și al fiului acestuia, Mihai Mare Voievod de Alba Iulia.

Monumentul are o înălțime de 20 de metri, fiind realizat din piatră albă. În partea de jos a obeliscului se regăsește un basorelief care îi înfățișează pe cei trei lideri ai răscoalei într-o postură demnă și hotărâtă. Într-un mod simbolic, obeliscul îndreaptă privirea spre cer, ca o mărturie a luptei pentru dreptate și libertate care depășește limitele timpului și spațiului.

Pe una dintre fațetele monumentului se află o inscripție comemorativă simplă, dar ce transmite un mesaj puternic: “Slavă celor care prin jertfa lor au înfrânt nedreptatea și au deschis drumul libertății poporului român.”

La baza monumentului se află o statuie din bronz a unui leu, reprezentând curajul și forța celor care au luptate pentru drepturile românilor. Leul ține sub labă un jug rupt, simbolizând eliberarea de sub opresiunea feudală și eliberarea de iobăgie.

Mărturie vie a luptei pentru libertate

Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan a devenit, de-a lungul timpului, un loc-simbol al luptei pentru dreptate socială, fiind locul unde, anual, de 1 decembrie, sunt organizate ceremonii solemne dedicate eroilor neamului.

Monumentul reprezintă o mărturie vie a luptei poporului român pentru drepturile sale și este strâns legat de aspirațiile de libertate și de unitate națională care au culiminat cu Marea Unirea din 1918.

Cu doar câteva zile în urmă, monumentul s-a înclinat ușor, ceea ce a determinat administrația locală să înceapă demersurile pentru realizarea unei expertize tehnice și a unui studiu geotehnic.

Sursă foto: www.albaiuliaqr.ro

Cea de-a 4-a ediție a Festivalului Vinului Moldovei, un eveniment de referință dedicat pasionaților de vinuri, va avea loc în perioada 12-13 octombrie 2024, în Parcul Tineretului din București, intrarea Gheorghe Șincai. Organizat de Oficiul Național al Viei și Vinului din Republica Moldova cu sprijinul partenerului strategic Ukraine-Moldova American Enterprise Fun și al Primăriei Municipiului București prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București, evenimentul reunește 50 de producători de vinuri din Republica Moldova, pregătiți să ofere publicului spre degustare o selecție impresionantă de vinuri premiate și apreciate la nivel internațional. În plus, participanții sunt invitați să se bucure de un concert în aer liber susținut de artiști îndrăgiți – Theo Rose, Satoshi, Nicoleta Nucă și Damian Drăghici. Intrarea este gratuită, iar pentru degustări, biletele pot fi achiziționate accesând acest link.

Degustări de vinuri alese, ghidate de experți

Festivalul Vinului Moldovei va reuni cele mai alese vinuri din Moldova, recunoscute pentru calitatea și diversitatea lor. Organizat în Parcul Tineretului, intrarea Gheorghe Șincai, Festivalul Vinului Moldovenesc oferă participanților ocazia de a descoperi și degusta o selecție impresionantă de vinuri premiate, pe care le vor putea să le și achiziționeze.

Și la această ediție vor participa atât vinăriile cu tradiție din Republica Moldova, cât și crame mai mici, pregătite să prezinte noutățile lor în ediție limitată. Vinul Moldovei este exportat în peste 65 de țări ale lumii, reprezentând 85% din volumul total produs în Republica Moldova, fiind premiat cu peste 6500 de medalii în ultimii 6 ani, peste jumătate dintre acestea fiind de aur.

“Vinul Moldovei s-a transformat într-o veritabilă carte de vizită a Republicii Moldova. Oriunde ajungem în lume, țara noastră este recunoscută ca un producător de vinuri de excepție, un simbol al tradiției viticole și al efortului dedicat al producătorilor locali. Fiecare vin moldovenesc poartă în el o poveste despre mâinile care lucrează cu pasiune, despre pământul care ne hrănește și despre dragostea noastră pentru tradiție. Anul acesta, celebrăm cea de-a patra ediție a Festivalul Vinului Moldovenesc la București și îi invit pe toți să ni se alăture – vor fi două zile de experiențe unice. Veniți să descoperiți producătorii care își pun inima în fiecare picătură de vin, să vă bucurați de ospitalitatea și tradițiile noastre.”, a declarat Vladimir Bolea, Ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare din Republica Moldova.

Festivalul Vinului Moldovei va găzdui, de asemenea, și o serie de ateliere și conferințe destinate atât publicului larg, cât și specialiștilor din domeniu. Zone dedicate gastronomiei vor fi, totodată, organizate, în cadrul cărora participanții vor putea să savureze preparate tradiționale și internaționale, perfect asortate cu vinurile prezentate.

Zonă dedicată gastronomiei și concerte în aer liber

Pe lângă degustările care vor răsfăța simțurile, participanții se vor bucura de un program artistic captivant, plin de muzică, dansuri tradiționale, activități recreative și surprize pentru întreaga familie. Theo Rose, Satoshi, Nicoleta Nucă și Damian Drăghici sunt artiștii care vor urca pe scena din Parcul Tineretului, oferind un spectacol de neuitat.

Ștefan Iamandi, Directorul Oficiului Național al Viei și Vinului din Republica Moldova, a adăugat: “La ediția din acest an a Festivalului Vinului Moldovenesc vor fi prezenți un număr record de 50 de vinificatori. Numărul producătorilor din Republica Moldova a crescut de la an la an începând din 2019, atunci când, pentru prima dată, am celebrat prima ediție a evenimentului. Și în acest an ne propunem să transformăm Bucureștiul într-un orășel al vinului, unde zeci de mii de pasionați vor celebra Vinul Moldovei și tradițiile vinicole ale Moldovei. Pentru acestă ediție venim cu un nou slogan al brandului vinicol de țară – VINUL NOSTRU CUCEREȘTE LUMEA, care subliniază evoluția continuă, prin care ne propunem să cristalizăm tot ceea ce are Moldova mai bun și angajamentul de a produce vinuri de o calitate excepțională.”.

Evenimentul de desfășoară în perioada 12-13 octombrie în Parcul Tineretului din București, intrarea Gheorghe Șincai, începând cu ora 11:00. Intrarea este liberă, iar biletele pentru degustări pot fi achiziționate accesând acest link.

Anul 2024 marchează o jumătate de secol de la inaugurarea uneia dintre cele mai spectaculoase șosele nu doar din România, ci din întreaga lume: Transfăgărășan. Finalizat în 20 septembrie 1974, drumul traversează Carpații Meridionali, legând Muntenia de Transilvania.

Un drum strategic

Ideea de a construi o șosea care să străbată Munții Făgăraș i-a aparținut lui Nicolae Ceaușescu, având o motivație principală de natură strategică și militară. În contextul tensiunilor geopolitice de la începutul anilor ’70, în special după invazia Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia, Ceaușescu a dorit să creeze un drum strategic care să permită mobilizarea rapidă a trupelor dintr-o regiune a țării în alta, în caz de nevoie. Totodată, drumul a fost văzut și ca o dovadă a puterii regimului comunist și a capacității de a realiza proiecte mari, în ciuda dificultăților geografice și economice.

Construcția Transfăgărășanului a început în 1970 și a fost finalizat în doar 4 ani, un termen deosebit de scurt pentru un astfel de proiect complex. Transfăgărășanul măsoară aproximativ 151 de kilometri și urcă până la o altitudine de 2042 metri în zona tunelului Bâlea, ceea ce îl face să fie unul dintre cele mai înalte drumuri din Europa. Cu toate acestea, construcția nu a fost lipsită de provocări majore. Sute de soldați și muncitori au lucrat în condiții extrem de dure, adesea expuși unor pericole foarte mari, precum alunecările de teren. Estimările arată că între 40 și 400 de oameni și-au pierdut viața în timpul lucrărilor.

De la deschiderea sa în 1974, Transfăgărășanul a evoluat de la un drum strategic la una dintre cele mai importante atracții turistice din România. De-a lungul drumului pot fi admirate peisaje care îți taie respirația, oferind priveliști impresionante asupra Munților Făgăraș, lacurilor glaciare și căderilor de apă. Lacul Bâlea, situat la altitudinea de 2040 metri, este una dintre atracțiile principale, fiind înconjurat de vârfuri înalte și având o frumusețe sălbatică, atractivă pentru turiști din toată lumea.

Cel mai bun drum din lume

Renumele Transfăgărășanului a crescut semnificativ după ce celebrul show britanic “Top Gear” l-a desemnat în 2009 drept “cel mai bun drum din lume”, datorită curbelor strânse și a panoramelor uluitoare. Această recunoaștere a adus și mai mulți turiști internaționali care vor să se bucure de adrenalina unei călătorii pe acest drum unic.

Pe lângă frumusețea naturală, de-a lungul drumului se pot vizita și câteva repere istorice și culturale importante, precum Cetatea Poenari, reședința domnitorului Vlad Țepeș și barajul Vidraru.

De-a lungul celor 50 de ani de la inaugurare, Transfăgărășanul a influențat considerabil dezvoltarea comunităților locale. Satele și micile așezări din apropierea drumului au cunoscut o creștere a activităților turistice, fiind deschise pensiuni și restaurante. Totuși, drumul este deschis doar pe perioada verii, din iunie până în octombrie, din cauza condițiilor de vreme extremă și a riscurilor ridicate de avalanșe și căderi de stânci, ceea ce limitează fluxul turistic anual.

La 50 de ani de la inaugurarea sa, Transfăgărășanul rămâne o capodoperă inginerească, reușind să inspire și să atragă turiști din toată lumea.

Sursă foto: www.viator.com, www.brasovdaytrips.com

Cunoscută de cei mai mulți sub numele Crucea de pe Caraiman, Crucea Eroilor Neamului este unul dintre monumentele emblematice ale României. Simbol al sacrificiului și al patriotismului, monumentul a fost construit în memoria eroilor români căzuți în Primul Război Mondial. Situată la o altitudine de 2.291 m, pe vârful Caraiman, crucea este inclusă în Cartea Recordurilor.

În memoria soldaților români

La inițiativa regelui Ferdinand I și a Reginei Maria a României, Crucea a fost construită în perioada 1926 – 1928, sub coordonarea a doi arhitecți români. Cu o structură de oțel poziționată într-un loc greu de accesat, transportul materialelor a fost dificil, fiind nevoie de un efort logistic impresionant, la care au participat muncitori locali.

În 1928 Crucea Eroilor Neamului a fost inaugurată oficial, fiind un monument ridicat în memoria soldaților români care și-au pierdut viața pe front, în Primul Război Mondial, în special cei care au luptat în bătăliile din trecătorile muntoase din Munții Carpați.

Caracteristicile tehnice ale monumentului sunt impresionante – Crucea are o înălțime de 39,5 metri, iar brațele au câte 7 metri fiecare. Este realizată din oțel și se estimează că ar avea o greutate de aproximativ 300 de tone. În prezent, este luminată cu LED-uri, oferind o imagine spectaculoasă în timpul nopții, înainte fiind iluminată cu 120 de becuri alimentate de o centrală electrică locală. Locul în care Crucea este amplasată și dimensiunile sale speciale fac ca monumentul să fie unul dintre cele mai remarcabile de acest tip din lume.

Crucea se află pe Vârful Caraiman și este vizibilă din Valea Prahovei. Priveliștea pe care monumentul o oferă este una panoramică, cu Munții Bugeci și Valea Prahovei în fața privirilor vizitatorilor.

Recunoaștere – Cartea Recordurilor Guiness

În 2014, monumentul a fost oficial recunoscut de Cartea Recordurilor drept cea mai înaltă cruce metalică din lume amplasată pe un vârf montan. Recunoașterea confirmă valorile arhitecturale și simbolice, subliniind unicitatea monumentului atât din punct de vedere istoric, cât și tehnic. Recordul a fost stabilit pentru faptul că aceasta este cea mai înaltă structură de cruce amplasată la o altitudine atât de mare, care nu doar că impresionează prin dimensiuni, ci și prin rezistența ei la condițiile meteorologice extreme din zona montană.

Cum ajungem la Crucea Caraiman?

De-a lungul timpului, Crucea Eroilor Neamului a devenit un important loc de pelerinaj. Accesul la monument se face fie pe jos, prin trasee montane, fie cu telecabina, ceea ce atrage anual mii de turiști dornici să admire peisajele spectaculoase din Munții Bucegi și să admire spectaculosul monument. În ceea ce privește traseele montane care duc spre Crucea Caraiman, există trasee de dificultate variabilă. Unul dintre cele mai cunoscute pornește din stațiunea Bușteni și trece prin Cabana Babele.

După mai multe decenii în care crucea s-a degradat din cauza condițiilor meteo aspre, în 2016 a fost demarat un amplu proces de restaurare și modernizare a monumentului. În cadrul acestui proces, a fost recondiționată structura metalică, a fost consolidat soclul și a fost modernizat sistemul de iluminare. Lucrările au fost finalizate în 2021.

Sursă foto: www.ziarullumina.ro