Navigând printre refuzuri, amânări, excluderi
-Cum???? Nu mai mergem la teatru? De ce? De ce s-a amânat spectacolul??? Nu vreau!!! – țipă Cristina.
-De ce???? De ce vine Maria peste o oră la mine? De ce întârzie? Dar eu nu vreau, vreau acuuuum! – se prăbușește Angi.
-De ce nu îmi iei Lego-ul acum? Vreau acum! Nu, nu îl punem pe lista de priorități, nu vreau să aștept! – vociferează Ionuț.
-Nu vreau să aștept!
-Nu vreau peste o oră!
-Nu vreau să ne mai gândim!
Situațiile mai puțin grozave din viața copiilor
Este foarte important să îi învățăm pe copii să facă față situațiilor mai puțin grozave din viața lor: să facă față unui refuz, să facă față unei amânări, unei respingeri, să facă față unei situații care îi defavorizează, care îi frustrează.
Ne dorim să oferim copiilor aproape orice (orice noi nu am avut, nu-i așa?) și această ,,cultură a cornului abundenței” împiedică în copiii noștri creionarea recunoștinței, acceptarea lui ,,nu”, apariția schimbării fără o cădere emoțională.
Cornul abundenței
Fiii și fiicele noastre au mai mult din orice: mai multe jucării, mai multe (o abundență de) activități, o grămadă de opțiuni, prezența noastră, a părinților, a adulților responsabili, implicarea noastră vie.
Copiii nu se mai luptă pentru a obține lucruri și nu își mai pun mintea la contribuție pentru a primi ce își doresc.
Pare că au căpătat o fragilitate; sunt gata să se sperie, să abandoneze, să rămână mirați în fața refuzului.
Ce exersăm?
A fi rezistenți în fața lucrului nu tocmai plăcut și a ne adapta noului sunt două calități pe care este bine să le exersăm în copiii noștri.
Să nu eliminăm oportunitatea (da, ar fi bine să o vedem ca pe o oportunitate) pe care o oferim copiilor noștri când îi punem în situația de a-și exersa tăria, înțelegerea refuzului, acceptarea amânării, întârzierii.
Desigur: îi înțelegem că au parte de un eveniment nefericit, de o perioadă dificilă. Desigur: empatizăm cu ei, însă nu îi îndepărtăm de lucrurile care nu sunt roz.
Noi – noi, părinții -suntem cei ce îi antrenăm pentru astfel de situații.
,,E greu, sunt supărat, sunt nefericit, sunt devastat că nu se întâmplă…”
,,Oh, da, este greu, într-adevăr. Unele lucruri sunt greu de dus. Exact așa cum este așteptarea de acum, sau amânarea aceasta sau anularea ce s-a ivit. E greu când nu iese cum vrem. E greu și inconfortabil… însă știu că tu o poți scoate la capăt, știu că poți rezista. Poți să o faci, o să reușești.”
Copiii răspund mult mai bine atunci când nu punem presiune pe ei să treacă instant peste sentimentele pe care le au sau când nu îi oprim din a se simți rău. Este de datoria noastră să îi ajutăm să învețe să navigheze printre diferite emoții și să aibă încredere în ei.
Mereu este important să ne reamintim: este bine să îi ajutăm pe copii să înțeleagă cum să aibă grijă de ei, să își rezolve situațiile și problemele, să știe că sunt capabili. Să îi sprijinim cere mult mai multă răbdare decât actul de a-i salva pe moment. Însă acest lucru le clădește stima de sine în mod admirabil.
Scarlett Onica
,,Pentru mine, copilul, la orice vârsta, stă în centrul Universului. În sesiuni de consiliere susțin părinții să își descopere potențialul pedagogic, să învețe să folosească puterea cuvântului ce ridică, să reușească să își vadă copiii prin ceea ce sunt și nu prin ceea ce sunt mai puțin. Ascult plenar, cu empatie, mă bucur de desțeleniri și reușite și prețuiesc legăturile trainice, nevăzute, ce leagă generațiile."
Ultimele postari ale lui Scarlett Onica (vezi toate)
- Importanța învățării sociale în viața adolescenților - 21-11-2023
- Să aprindem luminițele conectării - 14-11-2023
- Să fim prieteni! - 07-11-2023