Redirecționează 3,5% din impozitul pe venit

Fetele în furtuna adolescenței și rolul părinților-stâlp

Adolescența nu este o etapă de tranziție ușoară.

Pentru multe fete, este o perioadă de zbucium interior, de transformare accelerată, de frământări intense și de întrebări care nu au mereu un răspuns clar. Corpul lor se schimbă și nimeni nu le-a cerut permisiunea pentru asta. Ele sunt copile. Confuzia e firească și grea.

Presiunea este uriașă. Să fie perfecte! Să fie frumoase, dar „natural”. Să nu pară că se străduiesc. Să nu arate că le pasă prea mult, dar să le pese suficient. Să fie populare, să fie acceptate, să fie iubite. Și dacă, într-o zi, nu mai sunt? Dacă într-o dimineață nu se simt perfecte, dacă îndrăznesc să nu zâmbească, dacă au nevoie de timp pentru ele? Se întreabă cu o frică aproape dureroasă: „Dacă nu mai sunt perfectă, voi mai fi iubită? Voi mai fi acceptată?”

Prieteniile la vârsta asta par legături „pe viață și pe moarte”. Azi sunt lângă cele mai bune prietene, mâine nu-și mai vorbesc. Emoțiile lor sunt intense, răscolitoare, uneori greu de dus chiar și pentru ele. Când izbucnesc în lacrimi „din nimic”, nu este niciodată nimic. E doar vârful aisbergului. Sub acea lacrimă se află zile de oboseală, nesiguranță, comparații constante, respingeri subtile și teama de a nu fi prea mult sau prea puțin.

 

 

Și aici apar părinții. (Sau… ar trebui să apară!)

Fetele nu așteaptă ca părinții să repare tot. Nu au nevoie să le fie rezolvate toate problemele. Dar au nevoie disperată să nu fie singure în mijlocul furtunii. Vor să știe că, atunci când totul pare că se prăbușește, părintele nu dispare. Că este acolo, prezent. Că nu fuge de durerea ei. Că o poate cuprinde: nu doar fizic, ci și emoțional.

A fi părinte-stâlp înseamnă a nu te lăsa tras în haosul emoțional al copilului tău, dar nici a-l ignora. Înseamnă să stai. Să nu te clatini. Să nu reacționezi cu panică, cu frică sau cu furie. Să fii ancora fiicei tale. Să poți spune, chiar și fără cuvinte: „Știu că e greu. Știu că doare. Dar eu sunt aici. Și vom trece prin tot împreună.”

Dacă va învăța că furtunile nu sperie pe toată lumea, că există oameni care stau alături de ea chiar și când ea nu se poate iubi pe sine, fata ta va deveni o femeie puternică. Va ști că poate înfrunta haosul fără să-l transforme în tipar de viață. Că poate simți totul fără să fie copleșită. Va deveni o femeie care nu creează furtuni și nu trăiește în ele.

Și asta începe cu tine, părintele. Rămâi acolo. Ferm. Cu blândețe, dar cu putere. Transmite-i că totul va fi bine; nu pentru că îi promiți o viață fără obstacole, ci pentru că îi arăți că nu e singură în fața lor.

Scarlett Onica

CITEȘTE ȘI:

Copiii urcați pe piedestal
Părinte-FAR
VIDEO Portretul muzical al pianistului Ștefan Lovin și căutarea sa continuă pentru perfecțiune
Dragobetele – legendele din jurul sărbătorii populare a iubirii
 
×

Donează

Împreună putem construi un viitor în care cultura românească este prețuită și transmisă mai departe. Alege să susții Matricea Românească!

Donează