Mitică Popescu – ultimul act pe scena vieții

Mitică Popescu, unul dintre cei mai mari actori români de film, teatru, radio și televiziune, s-a stins din viață în data de 3 ianuarie 2023, la vârsta de 86 de ani. Maestru al comediei românești, deși o personalitate, a dat mereu dovadă de modestie, asemenea întregii generații de actori de aur a României din care a făcut parte. A jucat în numeroase piese de teatru și filme de referință – dintre toate rolurile jucate, Cocoșilă din „Moromeții” a rămas memorabil, însă, de obicei, toate spectacolele din a căror distribuție făcea parte se încheiau cu aplauze spumoase menținute minute în șir. Teatrul Mic, acolo unde maestrul a activat în ultima parte a vieții, îl caracterizează:

 

„Actor de mare farmec personal, sarcasmul pigmentându-i cu strălucire creațiile complexe, deopotrivă dramatice, comice și muzicale”

 

O iubire pentru teatru ce a învins orice obstacol

Născut în 2 decembrie 1936, la București, Dumitru Popescu (numele său la naștere) a avut primul contact cu scena când era elev, fiind cooptat în echipa de dansuri populare românești a școlii. A prins astfel drag de scenă și a început să facă figurație la Teatrul Armatei, viitorul Teatru Nottara. Ajuns la vârsta maturității, în ciuda faptului că mama sa își dorea să devină preot, el a ales să urmeze cursurile Facultății de Teatru, devenind, în cele din urmă, actor.

 

 

Era în anul II la Teatru, în 1958, când, aflat la onomastica unui prieten, a asistat la o discuție în care o câțiva participanți și-au exprimat dorința de a pleca în America. La scurt timp, după doar câteva zile, a fost arestat de Securitate, pe motiv de „trădare și trecere de frontieră”, fiind condamnat la 3 ani de închisoare pentru „nedenunțare de acte preparatorii pentru trecerea frontierei”. A fost închis la Jilava, la Periprava și la Balta Brăilei, la Salcia, unde a făcut parte dintr-o colonie de muncă ce a lucrat la dig, la canalele de desecare, urmând ca în 1961 să fie eliberat. Condamnarea i-a adus și excluderea din Institutul de Teatru. După eliberare, Securitatea a continua să-l țină sub observație, impunându-i să nu ofere niciun amănunt despre perioada în care a fost închis.

Are ocazia să se reconecteze cu pasiunea sa, teatrul, în 1963, când i se permite să dea din nou examen la Teatru, datorită faptului că s-a remarcat în primii doi ani de facultate, înainte de a fi condamnat. Astfel, în 1967 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București.

 

 

„Actor de mare farmec personal”

Prima sa apariție pe scenă a fost la Teatrul Național Mihai Eminescu din Timișoara. Apoi, în următorii 7 ani, a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Debutează, în 1973, la București, pe scena Teatrului Mic, în piesa „Philadelphia ești a mea” de Brian Friel.

În 1974 a jucat în spectacolul „Matca” de Marin Sorescu, alături de Leopoldina Bălănuță, cea care avea să îi devină soție. S-au căsătorit în 2 iunie 1977, când el avea 40 de ani, iar ea 42.

Debutul său în film are loc odată cu interpretarea rolului Romniceanu, în „Dincolo de nisipuri” (1974). Dintre toate filmele din a cărui distribuție a făcut parte, memorabil rămâne rolul lui Cocoșilă din filmul „Moromeții” (1987), în care a jucat alături de Victor Rebengiuc și Luminița Gheorghiu. În plus, actorul s-a remarcat prin rolul din „Vănătoarea de vulpi” (1980), ecranizare a romanului „Niște țarani” de Dinu Săraru.

 

 

De-a lungul vieții sale, Mitică Popescu a fost un colaborator constant la Teatrului Național Radiofonic. Totodată, acesta a fost prezentatorul uneia dintre cele mai longevive producții ale Televiziunii Române, emisiunea „D’ale lui Mitică”, a cărei difuzare a început în 2000 pe postul TVR2.

Câteva dintre piesele de teatru în care Mitică Popescu a jucat:

  • „Cititorul de contor” de Paul Everac (1976)
  • „Să îmbrăcăm pe cei goi” de Pirandello (1978)
  • „Mestrul și Margareta” de Bulgakov (1980)
  • „Niște țărani” de Dinu Săraru (1981)
  • „O femeie drăguță cu o floare și fereste spre nord” de Eduard Redzinski (1986)
  • „Pescărușul” de Cehov (1993)
  • „Cum vă place” de William Shakespeare (1996)
  • „Sonata fantomelor” de August Strindberg (1999)
  • „Școala femeilor” de Moliere (1999)
  • „Sluga la doi stăpâni” de Carlo Goldoni (1999)
  • „Viitorul e maculatură” de Vlad Zografi (2000)
  • „Alex și Morris” de Michael Elkin (2004)
  • „Colonia îngerilor” de Ștefan Caraman (2007)

 

 

O selecție cu filme din a căror distribuție a făcut parte:

  • Stejar, extremă urgență (1974)
  • Mere roșii (1976)
  • De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
  • Înghițitorul de săbii (1981)
  • Glissando (1985)
  • Căsătorie cu repetiție (1985)
  • Secretul armei … secrete (1988)
  • Cel mai iubit dintre pământeni (1993)
  • Dulcea saună a morții (2003)
  • Păcală se întoarce (2006)
  • Ticăloșii (2007)
  • Umilință (2011)

 

Astăzi, 6 ianuarie, Maestrul a fost înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Bellu din București, alături de soția sa, Lopoldina Bălănuță.

 

Credit foto: Dan Vatamaniuc, Ioana Chiriță, Agerpres

 

 

CITEȘTE ȘI:

Confesiuni cu Victoria Baltag, regizoarea lungmetrajului despre fenomenul de la Pitești, ultimul film în care și-a făcut apariția maestrul Ion Caramitru
Interviu Maria Țoghină – „Experiența de viață îmi spune că orice situație are cel puțin o rezolvare – nu suntem de fiecare dată mulțumiți de soluție, dar de fiecare dată trebuie să avem forța de a merge mai departe!”
Cătălin Coșarcă, de la dorința de a deveni actor la îndeplinirea acesteia: „Am avut ocazia să fac ceea ce mi-am dorit. Nu mi se pare o meserie cronofagă”
Confesiunile lui Vlad Udrescu despre actorie, cu dragoste