De ce te-ai întors?
Eu nu am plecat niciodată!
,,De ce te-ai întors?” Este pe departe cea mai des întâlnită întrebare pe care am primit-o anul acesta. Este întrebarea tuturor atunci când le spun că am plecat la studii în Germania și Franța, am cunoscut oameni din peste 100 de țări, mi-am început calea de specializare academică și am văzut ce înseamnă modele de bune practici în educație, muncă, spații sociale, economie și gândire. Întrebarea mi-au adresat-o elevi de clasa a XII-a, doctoranzi, profesioniști din piața muncii, directori de companii, foști profesori și prieteni de familie. Se pare că în mintea lor plecasem de tot. În mintea tuturor eu scăpasem.
Am analizat lumea în ultima perioadă astfel încât să văd unde este nevoie de implicarea mea.
În iunie 2022 am revenit în București să pun în aplicare, în sfârșit, ce învățasem. Veneam într-o România trecută prin pandemie, prin muncă remote, prin remodelări economice ce se simțeau în firme. Echipele pe care le-am căutat au trebuit să aibă următoarele caracteristici: să aibă ca obiectiv impactul, să provoace și să ceară învățarea continuă, să abordeze probleme interesante din societate. Am fost invitat să contribui în echipa unui proiect ce viza educația și viitorul acesteia în România și am fost foarte bucuros să o fac. Am simțit că voi putea pune în joc pasiunea și abilitățile mele. Echipa ce m-a primit a avut din start încredere în mine și m-a susținut să lucrez, să învăț, să aplic și -cel mai important- să mă implic.
Astfel mi-am stabilit obiectivul profesional de a lucra în mediile în care voi putea avea real impact. Atât timp cât mă axez pe acest obiectiv, voi putea rămâne convins că toate celelalte aspecte din viața mea se aliniază sănătos și productiv.
Am analizat lumea în ultima perioadă astfel încât să văd unde este nevoie de implicarea mea. Pe zi ce trece, știu că grupurile de oameni din România devin din ce în ce mai complexe, iar prioritățile noastre, atât individuale, cât și colective, ne mișcă spre orizonturi promițătoare.
Voi căuta să înțeleg, să ajut, să chestionez și să susțin.
Când intrăm într-o competiție, indiferent de cât ne-am antrenat, contează enorm care sunt cuvintele pe care le primim înainte de start!
În primul rând, încerc să-mi ating chemarea de a ajuta și sprijini tinerii liceeni și studenți ce urmează să facă următorul lor pas către lume. Indiferent de mediul în care aceștia plănuiesc să meargă, îndrumarea specifică și axată pe termen scurt, este întotdeauna benefică.
Consider cu tărie că pe lângă sfaturi de la mentorii mult mai avansați ca experiență profesională, pot fi foarte utile și sfaturi de la cei ce sunt doar cu câțiva pași înainte. Astfel, tinerii pot avea mult mai multă încredere în planul și acțiunile lor, se pot autoanaliza mai eficient și pot să-și decidă mai repede direcția.
Când intrăm într-o competiție, indiferent de cât ne-am antrenat, contează enorm care sunt cuvintele pe care le primim înainte de start!
Putem cu toții să ajutăm oferindu-ne conexiunile, cunoștințele asupra unui subiect de actualitate și mai ales ascultând. Cred în primul rând că generația mea trebuie să lucreze pentru a căpăta direcție și momentum, iar asta se va întâmpla prin puterea dată de obiceiuri benefice și modele replicabile.
Unde privim
Totodată, ideile, modelele și spațiul nostru cultural definesc modul în care tinerii generației mele își plănuiesc viitorul și modul în care acționează. Mi-am dat seama că în ultimii 5 ani, și eu și colegii mei am avut ca țintă, în minte, să conturăm și definim identitatea intelectuală și pe cea culturală. Cea intelectuală ne ajută să lucrăm cu impact, să putem analiza, să oferim perspective valoroase și să fim siguri pe aspectele pe care le cunoaștem. Identitatea culturală este cea ce ne ajută să navigăm necunoscutul, ea este conexiunea cu oamenii cu care împărtășim aceleași situații și oportunități, este racordul cu istoria ce a determinat lumea așa cum este astăzi, este legătura cu drumul pe care cei aflați dinaintea noastră l-au pavat.
Sesizez riscul iscat de tendința de a privi preponderent spre sine, lăsând deoparte tradiții, obiceiuri, matrice ce și-au lăsat de secole amprenta asupra comunității noastre. Suntem incompleți dacă ne percepem ,,la singular”, crezând că vom izbuti fără trecut și fără rădăcini.
Personal, consider că asumarea comună a responsabilității și a bagajului nostru cultural, ne va ajuta să înțelegem mai bine capacitățile individuale și colective, să creăm țeluri de care beneficiază întregul și să depășim cu mai mare ușurință nesiguranța.
Am învățat enorm de mult, am văzut cum lumea reacționează la ce ofer și am început să înțeleg cum să o ascult pentru a dărui și a oferi ce are nevoie cu adevărat. Mă concentrez să pot crea un echilibru între învățare și practică, între consum și creație. De asemenea, deseori caut să fac un ”test al realității”, să analizez cât de utile și corecte sunt lucrurile pe care le fac. Împreună cu oamenii valoroși de care mă înconjor, sunt sigur că lucrez la fundațiile ce vor conta.
Este timpul de pus lucrurile cap la cap, este timpul conectării, ascultării, răbdării pentru munca aceea benefică și cu rod!
Ultimele postari ale lui Luca Onică (vezi toate)
- Unde e ascuns capătul puterilor? - 19-03-2024
- Maieutica: Ghidul către gândirea critică și creșterea personală - 28-02-2024
- Dacă știi atâtea, de ce … nu ești fericit? - 30-01-2024
