”Vasul cu îndrăgostiți” este un obiect de artă ce datează din Eneolitic – Cultura Gumelnița, unic în lume. Poate fi văzut la Muzeul Județean Giurgiu, o vizită aici fiind un bun prilej pentru a descoperi preocupările spirituale ale oamenilor preistorici printr-o călătorie în timp, în urmă cu peste șase mii de ani.

“Pe cât de mici sunt orașul și Muzeul Județean Giurgiu pe harta culturală a lumii, pe atât de mare este anvergura Vasului cu îndrăgostiți – o adevărată comoară care ne poartă în istorie, în cele mai vechi timpuri”, spun cei de la muzeu.

Vasul este din lut, de dimensiunile unei străchini medii, de aproximativ 20 de centimetri în diametru. Prezentarea postată pe site-ul muzeului, descrie vasul ca fiind decorat cu motive geometrice, reprezentate prin șiruri de romburi și triunghiuri, pictate în culoare albă pe fond roșu-cărămiziu. În centrul vasului, la interior este aplicată o pereche de statuete antropomorfe, așezată pe un fel de băncuță. În timp ce brațul drept al bărbatului este așezat pe pântec, cel stâng, mai lung, este poziționat după gâtul statuetei feminine. Cu dimensiunea puțin mai mare decât statueta feminină, cea masculină este modelată simplu și acoperită în culoarea albă, având ca decor o bandă roșie în zona abdominală. La rândul ei, statueta feminină are caractere faciale simple: nasul reliefat, nările figurate prin două împunsături, iar gura este reprezentată printr-o incizie. Pe corp și brațe sunt trasate linii roșii și albe, iar pe picioare se observă o spirală pictată cu aceleași culori. Gestul protector al bărbatului de a-și petrece brațul stâng pe după gâtul statuetei feminine ar putea fi expresia stărilor sale sufletești și a valorilor universului său interior.

”Trebuie să amintim (…) că pe aceste terase ale Dunării locuirea e atestată încă din mileniul X Î.Hr., deci avem 12 mii de ani pe acest segment și avem dovezi extraordinare ale faptului că cei care locuiau, fie că era temporar sau permanent, în aceste zone aveau preocupări spirituale”, a declarat pentru Agerpres, directorul Muzeului Județean Giurgiu, Gabriel Dumitru.

Vasul cu îndrăgostiți a fost descoperit în anul 1975 pe șantierul arheologic Sultana Malu Roșu și e datat în anii 4.300 – 4.100 Î. Hr. „Acesta reprezintă, din punctul meu de vedere, ca și concept istoric, o creație similară ‘Gânditorului de la Hamangia’. Vorbim de un vas ritualic, tronconic, cu două statuete antropomorfe, practic sunt un bărbat și o femeie în mijlocul acestuia. Este foarte probabil ca vasul să fi fost folosit la ritualul de căsătorie. Bărbatul este în poziția șezut, exact cum spuneam, corespondența cu ‘Hamangia’ ”, explică Gabriel Dumitru. ”Privind acest vas ajungem să ne punem întrebarea: cât de preistorici erau oamenii preistorici, pentru că, dincolo de acel braț al bărbatului care îmbrățișează femeia oferind protecție, pentru spirala desenată în interiorul acestuia, am putea să facem o comparație cu modul în care se învârt astrele”, a arătat Gabriel Dumitru.

Potrivit site-ului Muzeului Județean, combinația plastică impresionează prin ineditul ei, în sensul că nu-și găsește analogii în nicio altă cultură din neolitic. Perechea antropomorfă plasată în mijlocul vasului alături de motivul spiralei și de colorit pot fi privite ca substitute ale Pomului vieții și ale axului lumii (axis mundi), sugerând ideea de viață și reînnoire periodică, se mai apreciază pe site-ul Muzeului giurgiuvean.

”Culoarea roșie s-a păstrat după atâția ani, e ceva foarte interesant, gândiți-vă că la momentul cu pricina nici nu se punea problema să existe roata olarului sau să știm că aveau pigmenți pentru colorare. Acea culoare roșie ne duce cu gândul la un amestec din oxid de fier. Motivele geometrice seamănă cumva cu o frunză de salcie sau de dafin, dar cel mai probabil de salcie pentru că, fiind descoperit pe malul Dunării, este cel mai propice mediu pentru acest tip de arbore, iar reprezentarea cu pricina, din punctul meu de vedere, o spun aici ca istoric, nu ca director al Muzeului, face exact referire la acea uniune pe care noi o trăim cumva, acum, în familia tradițională. Adică, eu, bărbatul, te protejez pe tine, de aceea brațul meu stâng cumva e mai mare, vine să înconjoare, să protejeze femeia tocmai pentru că spirala aceea va naște ceea ce ne va duce mai departe moștenirea, și anume copiii noștri. Nu s-a mai găsit așa ceva în zona bazinului Dunării, iar asemenea vase ritualice ar mai fi pe undeva prin America de Sud, însă acolo deja vorbim despre civilizații care transcend perioada preistorică și sunt situate cumva prin Evul Mediu”, a explicat directorul Muzeului Județean Giurgiu.

”Vasul cu îndrăgostiți”, descoperit aproape întreg – în reconstituire se vede că doar câteva bucăți au fost sparte, restul vasului fiind aproape în întregime original – a fost în expoziții în întreaga lume, inclusiv la Londra, la Tokio și în SUA.

Sursă foto: muzeulgiurgiu.ro // Muzeul Teohari Antonescu Giurgiu

În fiecare primăvară, pe 23 aprilie, de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, păstorii își pregătesc turmele de oi pentru drumul spre munte, unde caută iarbă abia crescută. Apoi, după circa 4 luni, grupurile de ciobani fac drumul înapoi cu animalele lor spre câmpie, pentru ca acestea să fie mai protejate de gerul iernii ce urmează. Vorbim despre transhumanță sau mutarea sezonieră a animalelor, un obicei cu rădăcini adânci, datând încă din perioada dacilor și a romanilor și care, în pofida schimbărilor sociale și tehnologice, a supraviețuit și s-a transmis din generație în generație.

Urcarea și coborârea la munte a animalelor sunt marcate cu festivaluri. La acestea, lumea petrece în costume populare și mănâncă tocan. Adică o mâncare tradițională, aflată pe lista produselor protejate, pregătită din carne de oaie lăsată să fiarbă la foc mic, timp de câteva ore, în propria grăsime și fără a i se adăuga alte condimente în afară de sare.

Ce aduce cu sine includerea transhumanței în patrimoniul imaterial UNESCO? Înseamnă că obiceiul de strămutare a turmelor – care are o importanță economică, dar și socială și culturală – ar urma să fie protejat și de către autorități. Impactul ar urma să se resimtă și în valorificarea produselor tradiționale obținute din lapte și brânză, precum și în dezvoltarea unor meserii pe cale de dispariție, precum cojocăritul și prelucrarea lânei.

Ministerul Culturii explică într-un comunicat că dosarul Transhumanța a fost unul multinațional, demersurile fiind susținute de România și de alte state din Europa – Albania, Andorra, Austria, Croația, Franța, Grecia, Italia, Luxemburgul și Spania. Cercetarea de teren, care a demonstrat existența în prezent a rutelor active de transhumanță în diferite zone din țara noastră, a fost realizată de cercetătorul Lucian David de la Institutul de Etnografie și Folcor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române și de profesorul Iulian Vlad de la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București. De asemenea, au oferit informații și au susținut acest demers asociații de crescători de ovine din țară, precum Federația Oierilor de Munte din România sau Asociația Crescătorilor de Ovine „Corbii de Piatră” din județul Argeș.

Potrivit https://ich.unesco.org/, transhumanța modelează relațiile dintre oameni, animale și ecosisteme. Aceasta implică ritualuri și practici sociale comune, îngrijirea și creșterea animalelor, gestionarea terenurilor, pădurilor și resurselor de apă, precum și a pericolelor naturale. Astfel, transhumanța contribuie la incluziunea socială, îmbunătățirea identității culturale și a legăturilor dintre familii, comunități și teritorii, contribuind, în același timp, și la atenuarea fenomenului depopulării satelor. În timpul transhumanței, ciobanii împărtășesc tradiții, povești și cântece, întărind legăturile comunitare și contribuind la transmiterea valorilor culturale. Transhumanța joacă, de asemenea, un rol crucial în conservarea mediului. Prin mutarea turmelor între diferite tipuri de pășuni se evită supraexploatarea unor zone specifice, contribuindu-se astfel la menținerea biodiversității și a echilibrului ecologic.

România este singura țară carpatică participantă în acest dosar și aduce astfel la cunoștința comunității internaționale valoarea de moștenire culturală și naturală a Carpaților românești, spațiu în care omul și natura au trăit mereu în armonie. Cu această nouă înscriere, România are zece elemente în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial a umanității, între acestea numărându-se ritualul călușului, doina sau mărțișorul.

Prin protejarea și promovarea Transhumanței, România se raliază, alături de partenerii din dosar, strategiilor curente ale Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare sustenabilă.

Sursă foto: Alexandru Antoniu – Album general al României: compus din 300 tablouri reprezentând monumentele istorice și contimporane, posițiuni pitoresci, Domeniul Coroanei și costume naționale cu descrierea istorică și pitorească, Dresden, C. G. Röder, 1901-1904, Domeniu public și Brașov Metropolitan

Combinând arta efectelor luminoase și a celor sonore cu frumusețea naturii, grădinile de lumini spun povești multimedia uimitoare, dând copiilor posibilitatea de a-și întâlni personajele de basm preferate, iar adulților darul de a se întoarce temporar în timp, în copilăria fascinantă de care îi leagă atâtea amintiri frumoase. De aceea, o vizită într-un astfel de loc se transformă într-o oportunitate minunată de a petrece timp de calitate alături de cei dragi, într-un bun prilej de relaxare și de aducere aminte. Un astfel de spațiu există în această perioadă și în capitală, la Grădina Botanică „Dimitrie Brandza” a Universității din București, care, începând din 3 noiembrie, timp de patru luni găzduiește expoziția „Alice în Țara Minunilor”.

„Am acceptat cu entuziasm propunerea celor de la Garden of Lights și suntem încântați că au ales Gradina Botanică a Universității din București pentru acest proiect. Este o oportunitate de a admira gradina botanică într-un alt context și de a vedea cum lumina poate transforma și sublinia frumusețea naturii”, a declarat prof. univ. Dr. Paulina Anastasiu, director al Grădinii Botanice „Dimitrie Brandza” a Universității din București.

Expoziția aduce în premieră în România cel mai lung tunel luminat din Europa. Cu o lungime de 200 de metri, acesta este luminat de 320.000 de leduri și face parte dintr-un traseu pe care se regăsesc zeci de atracții: scene tematice, instalații artistice și puncte foto, copaci luminați, precum și spectacole de lumini și multimedia unice. Alice, iepurele, pisica de Cheshire, omida, petrecerea cu ceai a pălărierului și, bineînțeles, castelul reginei de Cupă – toate elemente din lumea magică “Țara Minunilor” pot fi admirate de vizitatori, care au ales să vină în acest loc special în număr mare – 10.000 de persoane – încă din primele zile de funcționare.

Expoziția este deschisă începând cu ora 16, inclusiv în weekend și de sărbători, dar cel mai bun moment pentru a fi vizitată expoziția de lumini este desigur seara, când întunericul pune în evidență efectele luminii și creează o atmosferă plină de mister și romantism. În timpul plimbărilor printre spectaculoasele instalații luminoase și plante, vizitatorii au parte de o experiență multisenzorială, accentuată de sincronizarea muzicii cu efectele luminoase – o întâlnire de neuitat între poveste, tehnologie și creativitate.

Garden of Lights, cu sediul în Polonia, este prezentă pe piață din 2020 și a organizat prima expoziție de lumini în Cracovia, în parcul Stanisław Lem Garden of Experiments, atrăgând un număr record de vizitatori. În următorii doi ani, grădinile de lumini organizate de companie au atras în jur de 150.000 de vizitatori pe zi. Anul acesta, patru orașe din Europa centrală și de est – Riga, Budapesta, Belgrad și București – găzduiesc expozițiile Garden of Lights. Temele alese provin din cele mai populare basme: Pinocchio, Peter Pan, Lampa lui Alladin sau Albă ca Zăpada, iar anul acesta, datorită cooperării cu gradina zoologica din Wroclaw, colecției de tematici i s-a adăugat expoziția „Animale Africane”.

Revenind la Grădina Botanică din București, trebuie spus că dincolo de expoziția organizată de polonezi, ea în sine reprezintă un loc special, adăpostind peste 4000 de specii de plante din diverse zone geografice și climatice și numeroase plante rare. Desfășurată pe o o întindere de peste 18 hectare, aceasta include 10 sectoare exterioare, organizate tematic, o amplă și variată seră de expoziție, vechea seră și un fascinant muzeu botanic. Muzeul Botanic a fost amenajat de către celebrul botanist Dimitrie Brandza în 1882, la 22 de ani de la înființarea Grădinii Botanice. De asemenea, serele includ o selecție impresionantă de specii luxuriante și neobișnuite, provenite din zonele tropicale, subtropicale și ecuatoriale de pe glob.

Imagini: Gardens of Lights – Bucharest Facebook

Cu frunze subțiri și fine, perfecte pentru sarmale sau murat, “Licurișca” este unul dintre cele mai vechi soiuri de varză cultivate pe teritoriul României. Un soi datând de acum mai bine de 100 de ani, dar, în același timp, un soi dispărut, din păcate, din culturi, înlocuit fiind cu altele din import. Se remarcă prin rezistența sa, mărimea, dar și prin calitățile sale ideale în gastronomie, iar vestea bună este că, în urma unor amănunțite cercetări de arheologie genetică, cercetătorii Băncii de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) Buzău au reușit performanța de a restaura și de a stabili identitatea și tipicitatea soiului Licurișca, aflat la baza multor populații locale apărute după 1950.

”Am strâns resurse genetice din toată țara, în special din zonele în care soiul s-a dezvoltat pentru că a fost cultivat de la Buzău până în Bulgaria, în toți Balcanii”, a precizat pentru Agerpres directorul BRGV, Costel Vînătoru. La noi vorbim de varietăți de ”Licurișca” de Buzău, de Brăila, Ialomița sau Bărăgan sau de Prahova, varietăți dezvoltate în bazinele legumicole respective. Din ele au evoluat altele. Cercetările continuă în sensul în care vrem să restaurăm soiul de varză tomnatică de Buzău, o varietate din ”Licurișca”, apoi soiul de varză ”Inimă de bou”, a nu se confunda cu soiul de tomate, varza căpățânoasă de Buzău, care au avut ca trunchi comun varza ”Licurișca”. Am strâns aceste varietăți și am restaurat acest soi care poate intra în piață. Documente despre acest soi găsim de la 1872, la 1896 avem o referire și cea mai frumoasă descriere o găsim la 1926. Iată un soi vechi care a fost neglijat”, a precizat directorul BRGV.

20 de ani au lucrat cercetătorii de la Buzău pentru această reușită, medaliată recent în cadrul unei gale a cercetării organizată de Universitatea Dunărea de Jos: echipa BRGV – formată din Costel Vînătoru, Bianca Mușat, Camelia Bratu, Geanina Negoșanu, Matilda Popescu, Dorel Hoza – a fost medaliată cu aur în cadrul Salonului Inovării și cercetării UGAL INVENT 2023. Potrivit organizatorilor, distincția a fost oferită pentru Research regarding restoration of the main identity traits of old Romanian autumn cabbage variety, Licurișca (Cercetare privind restaurarea principalelor trăsături identitare ale vechii varietăți de varză românească de toamnă – Licurișca). Licurișca a fost una dintre cele 280 de cercetări prezentate în cadrul salonului de experți din România, Polonia, Germania, Arabia Saudită sau Thailanda.

„Rezultatele au fost apreciate pentru că am reușit să restaurăm caracteristicile. Vorbim de un soi valoros, de un soi distinct, diferit, care merită reintrodus în cultură. Este foarte bine aclimatizat la condițiile predoclimatice ale țării noastre”, a declarat directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale Buzău. “Am debutat cu acest program la Congresul Mondial al Horticultorilor de la Angers anul trecut, a mai spus Costel Vînătoru, unde am prezentat o parte din munca noastră depusă pentru restaurarea acestui soi. Acolo lucrarea a fost acceptată pentru a fi publicată în cel mai prestigios jurnal de horticultură a lumii, iar la Galați am primit medalia de aur”. Savanți de pretutindeni au rămas impresionați de reușita românilor pentru care au fost studiate peste 26 de proveniențe locale de varză, atât din România, cât și din Bulgaria și vecinătate.

Soiul de varză Licurișca va fi omologat anul viitor și va putea putea fi cultivat din nou. Iar semințele lui vor rămâne pentru totdeauna în tezaurul Băncii de Resurse Genetice de la Buzău.

Pe lângă varza “Licurișca”, cercetătorii de la Buzău au mai reușit să salveze în ultimii ani nenumărate soiuri de tomate dispărute din cultura locală și națională și să aclimatizeze alte soiuri exotice, care pot fi cultivate cu succes, în contextul climatic actual.

Sursă: Agerpres

Cel mai vechi muzeu din România și primul din Europa de sud-est, Muzeul Național Brukenthal din Sibiu a anunțat că-și va lansa vineri, pe 24 noiembrie 2023, la ora 16.00, în Palatul Brukenthal din Piața Mare, propriul parfum. Acesta va fi realizat în două variante – pentru femei și bărbați. Cel masculin va purta numele Brukenthal, după cel al fondatorului instituției, baronul transilvănean în memoria căruia a fost creat, iar cel feminin – pe al soției sale, Sophia.

Parfumurile sunt realizate în singurul atelier de parfumuri din ingrediente naturale din județul Sibiu, iar creatorii lor spun că parfumul Brukenthal este o călătorie olfactivă în lumea rafinată a lui Samuel von Brukenthal, captând esența personalității sale complexe și a gusturilor sale variate. În același timp, parfumul creat în memoria Sophiei Katharina von Brukenthal evocă eleganța și rafinamentul secolului XVIII – un parfum floral și pudrat, ce inspiră puritate, încorporează note de gardenie și flori de portocal.

Nu suntem doar primul muzeu din Sibiu, ci din țară, și chiar din Europa, din câte știu eu, pentru că nu mai sunt alte muzee de artă în Europa care au un parfum, a declarat Alexandru Constantin Chituță, managerul Muzeului Național Brukenthal:

 “Am această idee de peste 5 ani de zile. Eram șeful secției Marketing în aceea vreme la Brukenthal și am discutat cu mai multe cunoștințe pentru a realiza un asemenea produs. Am avut bucuria să avem aici la Sibiu o companie care face asemenea produse – singurul atelier de parfumuri din ingrediente naturale din județul Sibiu, iar lucrul acesta pentru Muzeul Național Brukenthal este și o garanție a calității dar și un sprijin pe care instituția noastră îl asigură companiilor mici și mijlocii. După mai multe discuții am creionat cum ar trebui să fie nuanțele, iar apoi sticluța și cutia, ambele importate din străinătate. Este un nou produs de brand. Muzeul Național Brukenthal este primul muzeu cu un asemenea brand. Dorim să continuăm această moștenire și să o dezvoltăm, lucrul pe care l-am și făcut în decursul timpului, pe lângă vinul Baronului și ciocolata Brukenthal, astăzi avem și Cafeaua Baronului, Vinul In Touch al Muzeului de Artă Contemporană, Ciocolata Baroc și acum și cele două parfumuri. Așadar, începând din 24 noiembrie parfumul va putea fi achiziționat în magazinul Palatului Brukenthal și în căsuța Brukenthal din Târgul de Crăciun din curtea Muzeului”.

Producătorul parfumului a descris cele două produse:

“Parfumul Brukenthal este un efluviu puternic și complex, robust, ce se deschide cu note verzi de smochin, note puternice reminiscente din prune coapte ce aduc un aspect fructat si un efect de catifea. Toate aceste note din deschidere sunt acompaniate de notele de cireșe, cu o nuanță caracteristică de migdale amare. Notele de fond de tonka, iris, vetiver, osmanthus, mahon aduc o nouă dimensiune parfumului, aduc o eleganță masculină. Brukenthal este un parfum de o complexitate unică, reflectând călătoriile, pasiunile și gusturile variate ale lui Samuel von Brukenthal. Este o aromă captivantă, care te poartă într-o călătorie olfactivă plină de profunzime și rafinament.”

“Parfumul Sophia este o celebrare a eleganței și a pasiunii pentru natură a Sofiei von Brukenthal. Notele dominante de gardenie emană o grandoare rafinată și o feminitate irezistibilă. Aroma sa florală intensă este însoțită de accente subtile de bergamotă, aducând o notă proaspătă și vibrantă, chiar în deschiderea parfumului. Gardenia împrumută parfumului său o aură de rafinament și romantism, fiind o expresie a feminității și frumuseții naturale. Parfumul Sophia este o experiență olfactivă captivantă, o evocare a grădinilor Brukenthal și a pasiunii sale pentru botanică și frumusețe. Este o aromă distinsă, care emană eleganță și un farmec clasic, fiind un elogiu adus femeilor rafinate și elegante de pretutindeni”.  

Samuel von Brukenthal

Născut la 26 iulie 1721, Samuel von Brukenthal a fost un jurist de origine săsească și mare colecționar de artă, Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei între anii 1777 și 1787. Mama sa, Susanna, era descendentă a familiei de aristocrați a lui Conrad von Heydendorff, iar tatăl său, juristul Michael Brekner, a fost înnobilat în 1724 pentru loialitate, primind numele nobiliar von Brukenthal. Samuel von Brukenthal începe să colecționeze opere de artă, cele mai multe la Viena, astfel că în anul 1743, devenise unul dintre cei mai importanți colecționari ai regiunii.

Primește un impuls important în carieră prin căsătorie, dată fiind zestrea de 30.000 de guldeni a soției și proprietăților ei imobiliare importante, și devine unul dintre personajele importante din Transilvania. În 1754 este numit secretar al națiunii săsești, iar în 1762, împărăteasa Maria Tereza a Austriei l-a ridicat la rangul de baron. Ascensiunea sa continuă în următorii ani, fiind numit, în anul 1765, șef al Cancelariei Curții, în anul 1772 a devenit șef al Cancelariei Provinciei, iar în anul 1777 devine singurul sas transilvănean care a ajuns la funcția înaltă de Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, pe care a îndeplinit-o până în anul 1787. Este perioada în care colecțiile inițiale ale baronului von Brukenthal se extind considerabil, între acestea regăsindu-se o pinacotecă, cabinetul de stampe, biblioteca și o colecție numismatică impresionantă.

După moartea împărătesei Maria Tereza, la 29 noiembrie 1780, Samuel von Brukenthal cade în dizgrația împăratului Iosif al II-lea. Un an mai târziu, decide să construiască, la Sibiu, după model vienez, un palat în stilul barocului târziu, de dimensiuni impresionante, acesta fiind inaugurat în anul 1779. 11 ani mai târziu, în 1790, colecțiile de artă europeană ale baronului Samuel Brukenthal au fost deschise publicului.

Moare la Sibiu, la 9 aprilie 1803, la vârsta de 82 de ani. Prin testament a dispus, printre altele, deschiderea palatului ca muzeu public. De asemenea, pentru ca impresionanta sa colecție de lucrări de artă să rămână întreagă, Samuel von Brukenthal a indicat în testament ca doar urmașii săi pe ramură masculină să poată moșteni colecția, iar în cazul întreruperii descendenței, colecțiile să fie gestionate de o fundație care să le aducă în proprietatea Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. La 25 februarie 1817, Muzeul Brukenthal este deschis pentru public, fiind una dintre primele instituții de acest gen din Europa, la acel moment. În anul 1872, descendența familiei Brukenthal pe linie masculină se încheie, după decesul baronului Hermann von Brukenthal, astfel că Gimnaziul Evanghelic din Sibiu preia gestionarea imensei averi a familiei Brukenthal.

Brukenthal este primul muzeu din România distins cu Premiul Uniunii Europene pentru Patrimoniu Cultural Europa Nostra în anul 2010 și primul muzeu din România admis în Clubul de Excelență The Best in Heritage de către European Heritage Association, în 2011.

Sursă foto: Facebook – Brukenthal National Museum/Muzeul Național Brukenthal

Comisia Europeană a aprobat înscrierea produsului „Salinate de Turda” în registrul celor care beneficiază de Indicație Geografică Protejată.

“Salinate de Turda – IGP’” este un preparat de carne, fiind un produs afumat și uscat, obținut prin procesul de sărare umedă cu saramura naturală, în amestec cu un mix de condimente, zaharuri și culturi lactice, timp de 5-7 zile, afumat cu lemn de esență tare (fag). Apoi urmează o etapă de maturare – uscare timp de 20-28 de zile. ‘Mărătoarea’ (sau ‘Murătoarea’) folosită există, în mod natural în județul Cluj, saramura fiind recoltată din fântânile cu apa sărată din zona Micești, Valea Florilor, Valea Sărată Turda, iar mixul de condimente include sare, muștar, ienupăr, piper, frunze de dafin, usturoi, ienibahar și scorțișoară.

„Salinate de Turda – IGP” se comercializează sub diferite denumiri precum: ceafă, cotlet, piept și pulpă de porc și este prezentat ambalat sau ca bucăți întregi ori feliate. Este al treisprezecelea produs românesc care beneficiază de indicație geografică protejată în toată Uniunea Europeană. Indicația geografică protejată (IGP) evidențiază legătura dintre regiunea geografică specifică și denumirea produsului, în cazul în care o anumită calitate, reputație sau altă caracteristică poate fi atribuită în mod esențial originii sale geografice.

Potrivit Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, „legătura produselor din carne “Salinate de Turda  – IGP” cu regiunea de producție rezultă din îndelungata tradiție a locuitorilor din zonă, folosind metoda de conservare prin saramurarea și afumarea cărnii, în perioadele de iarnă, după tăierea porcului, fapt cunoscut din vremuri străvechi”. Pentru a beneficia de această etichetă de calitate, cel puțin una dintre etapele de producție, prelucrare sau preparare trebuie să aibă loc în regiune. În cazul acesta, toate etapele specifice procesului de producție pentru obținerea produsului „Salinate de Turda – IGP” se desfășoară în aria geografică delimitată, respectiv Municipiul Turda și comunele: Mihai Viteazu, Tureni, Ploscoș, din județul Cluj.

„Salinate de Turda – IGP” se alătură celor 12 produse românești recunoscute și înregistrate la nivel european: Magiun de prune de Topoloveni (Indicație Geografică Protejată), Salam de Sibiu (Indicație Geografică Protejată), Novac afumat din Țara Bârsei (Indicație Geografică Protejată), Scrumbie afumată de Dunăre (Indicație Geografică Protejată), Telemea de Sibiu (Indicație Geografică Protejată), Cârnați de Pleșcoi (Indicație Geografică Protejată), Cașcaval de Săveni (Indicație Geografică Protejată), Salata cu icre de știucă de Tulcea (Indicație Geografică Protejată), Telemea de Ibănești (Denumire de Origine Protejată), Salată tradițională cu icre de crap (Specialitate Tradițională Garantată), Plăcintă dobrogeană (Indicație Geografică Protejată) și Pită de Pecica (Indicație Geografică Protejată). În prezent, România mai are două produse care se află în etapa de verificare la nivelul Comisiei Europene, respectiv pentru dobândirea protecției Indicației Geografice Protejate – Batog deltaic de sturion și Babic de Buzău, iar în faza de opoziție europeană, pentru dobândirea protecției Specialitate Tradițională Garantată – Sardeluță marinată. Alte produse identificate pentru o posibilă înregistrare la nivel european sunt: respectiv Telemea de Vaideeni (județ Vâlcea), Brânză de burduf de Bran, Gem de rubarbă, Brânza de Gulianca, Virșli de Hunedoara, Salam de Nădlac, Usturoi de Copălău, Ceapă de Pericei, Șuncă ardelenească, Varză de Toboliu, Bere nemțeană, Cobză cu păstrăv afumat de Valea Putnei, Covrigul muscelean, Prune afumate de Sâmburești, Cârnați oltenești, Mere de Voinești etc.

Sursă foto: Info Mures

De 95 de ani transmite modelul de limbă literară și face cultură generală pentru români, aduce cu obiectivitate știrile în casele noastre și analiști în studiouri pentru a dezbate probleme ale actualității de zi cu zi. Face educație, ne ține conectați cu cele mai recente descoperiri, ne facilitează accesul la informații economice și sociale, ne însoțește încă din primii ani de viață prin poveștile pentru copii, iar apoi prin teatrul radiofonic pentru maturi, cu toate piesele dramaturgiei românești și universale. Actul său de înființare a fost semnat de Regele Ferdinand, iar de atunci instituția a trecut prin etape tulburi de existență, precum războiul sau  perioada comunistă. Vorbim de postul național de radio, care împlinește la 1 noiembrie 95 de ani.

„Alo, aici Radio București!, România”– sunt primele cuvinte rostite pe postul național de radio, la 1 noiembrie 1928, ora 17:00, profesorul Dragomir Hurmuzescu, inițiatorul radiofoniei românești, fiind cel ce le-a rostit. Un recital de versuri, compuse de Horia Furtună, apoi muzică, informații din presă, buletine meteo și vești din lumea sportului au completat programul primei zile. În zilele următoare, emisiuni similare au fost transmise între orele 17.00 – 19.00 și 20.30 – 24.00, programul îmbogățindu-se cu noi rubrici. Câteva astfel de repere: pe 12 ianuarie 1929 se difuzează prima emisiune pentru cei mici, Ora copiilor, apoi pe 23 ianuarie se transmite prima piesă de teatru – poemul liric O toamnă, de Alfred Moșoiu. La 14 aprilie se difuzează în direct, de la Opera Română, „Aida” de Giuseppe Verdi, iar în februarie 1929 primele cursuri radiofonice de limba germană și franceză. În 1930 apare Universitatea Radio, emisiune ce transmite conferințe ținute de personalități ale intelectualității românești, din perioada interbelică. Tot în acest an se construiesc și primele studiouri adecvate în imobilul din strada General Berthelot, nr 60, iar pe 21 martie același an, are loc prima transmisie a unei opere din studio (Bărbierul din Sevilla de Gioacchino Rossini).

 „Radioul a reușit, în cei aproape 100 de ani trecuți, să unească spiritele și să le atragă, declară într-un interviu pentru Radio România, Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române. Omul e o ființă curioasă, dorește să știe. Radioul a răspândit nu doar știri, cum crede lumea, ci și cunoștințe. La nașterea radioului din România trebuie să spun că a contribuit și lumea savantă, lumea oamenilor de știință – și prin aceasta, firește, și Academia Română. De aceea sunt extrem de emoționat să constat că în anii trecuți de atunci, mereu, Academia Română a fost alături de radio și mereu din cadrul Academiei Române oameni importanți, serioși, au avut roluri în cadrul radioului.” Fonoteca de aur a Radioului deține comori inestimabile și aduce în eter vocile unor nume mari ale României, precum Nicolae Iorga, George Călinescu sau Nicolae Titulescu, Tudor Arghezi, Gala Galaction, Liviu Rebreanu, Tudor Vianu, Ion Finteșteanu, Constantin Nottara și Maria Tănase,  alte personalități din viața culturală și politică a vremii.

În prezent, Radio România emite pe trei posturi naționale: Radio România Actualități, Radio România Cultural și Antena Satelor. De asemenea, există Radio România Internațional 1 (în limba română) și Radio România Internațional 2 (în 10 limbi străine).

Regional, funcționează 10 canale: Radio București, Radio Brașov, Radio Cluj, Radio Constanța, Radio Craiova, Radio Iași, Radio Reșița, Radio Timișoara, Radio Târgu Mureș și un canal dedicat exclusiv muzicii clasice – Radio România Muzical. Mai există două posturi pe internet: Radio3Net și Radio România Junior (pentru copii și tineret).

Oferta Radio România este completată de Editura Casa Radio, care valorifică sistematic arhivele scrise și sonore ale Societății Române de Radiodifuziune. Producția Editurii Casa Radio cuprinde colecțiile: „Biblioteca Radio“, cu seriile „Magister“, „Tezaur“, „Repere XXI“ și „Manifest“, „Radio Prichindel“, „Lada de zestre“, „Biblioteca de poezie românească“, completate cu înregistrări din Fonoteca de Aur, colecții de CD-uri cu înregistrări de teatru radiofonic.

Radio România organizează anual Târgurile Gaudeamus (Târgul Internațional Gaudeamus – Carte de învățătură, Târgul Gaudeamus – Carte școlară și Caravana Gaudeamus, care cuprinde: Gaudeamus Craiova, Gaudeamus Cluj-Napoca, Gaudeamus Oradea, Gaudeamus Brașov, Gaudeamus Sibiu, Gaudeamus Iași, Gaudeamus Buzău, Gaudeamus Timișoara și Gaudeamus București).

Nu în ultimul rând, există formațiile muzicale radio – Orchestra Națională Radio, Corul Radio, Corul de Copii Radio, Orchestra de Cameră Radio, Big Band Radio, Orchestra de Muzică Populară Radio și Cvartetul „Voces” – precum și agenția de presă RADOR, care a luat ființă în anul 1990. Aceasta monitorizează informații apărute în limba română și în 15 limbi străine.

De la prima emisie radio numai pe unde lungi, canalele Radio România sunt transmise astăzi atât pe unde medii, scurte, ultrascurte, cât și prin satelit, internet și prin radio digital terestru (DAB-T în București și în DRM pentru Europa Occidentală).

Dincolo de toate acestea, în 2007 Societatea Română de Radiodifuziune a început demersurile pentru un proiect ambițios – digitalizarea arhivei SRR, iar pe 1 noiembrie 2009, ziua în care SRR a împlinit 81 de ani, a fost digitalizat primul document din Fonoteca de Aur a instituției – o conferință radiofonică din 1939 în lectura lui Nicolae Iorga. Procesul propriu-zis al digitalizării a fost însă programat să înceapă din 2010 și să se termine 15 ani mai târziu. La un moment dat, Radioul public intenționează să lanseze și un portal pe internet unde să pună la dispoziție, contra cost, toate documentele obținute astfel.

Arhiva scrisă a radioului public cuprinde 4 km liniari de documente, 25.000 de dosare și 12.000 de fotografii, iar Arhivele Sonore cuprind 12.276 de discuri de ebonită, 37.000 de discuri de vinil, 15.000 de discuri compacte, 2.150 de casete DAT, 293.336 de benzi magnetice muzicale și 102.737 de benzi magnetice vorbite.

Cu ocazia aniversării a 90 de ani de activitate pentru Radio România, Președintele României a conferit Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Societății Române de Radiodifuziune, „pentru contribuția importantă avută la promovarea și susținerea valorilor culturale, morale și civilizaționale românești”.

Surse bibliografice: https://www.art-emis.ro/istorie/postul-national-de-radio-1-noiembrie-1928-alo-aici-radio-bucuresti-romania

Sursă foto: Facebook Radio România

„Vă propunem o călătorie în intimitatea emoțiilor umane – spun organizatorii. Festivalului SoNoRo, desfășurat la București în perioada 27 octombrie – 5 noiembrie și ajuns la a XVIII- ediție. Este cunoscut faptul că terapia prin muzică poate fi unul dintre cele mai eficiente tratamente pentru vindecarea corpului și al sufletului, așa că vă invităm pe o canapea imaginară, să ascultați cum muzica se transformă în liniște. Inspirația pentru tema acestei ediții are rădăcini în Viena – orașul genialilor Mozart, Brahms, Beethoven, Schubert, Zemlinsky, Webern sau Schönberg. Tot acolo, disciplinele psihanalitice au înflorit. Acum știm că atât arta, cât și știința sunt instrumentele care ne ajută să ne înțelegem pe noi înșine și relațiile noastre cu lumea exterioară. Să pornim, așadar, în călătoria către noi înșine, cu muzica în calitate de terapeut. Vă promitem că va fi fascinant!”

Pentru startul evenimentului cultural a fost ales Ansamblul Janoska, format din patru muzicieni cu pregătire clasică, recunoscuți în toată lumea ca maeștri ai improvizației, iar ca locație Palatul Bragadiru din București. Tema din acest an este “On the Couch”, fiind inspirată de efervescența culturală din Viena sfârșitului de secol al XIX-lea și începutul secolului XX, dar și de înflorirea disciplinelor psihanalitice.

Prima idee pentru ediția SoNoRo – On the Couch s-a născut de la un interviu cu unul dintre titanii pianului, Sviatoslav Richter. Acesta a descris dragostea sa pentru muzica de cameră și a spus că cel mai valoros sentiment pe care i l-a oferit aceasta a fost posibilitatea de a dispărea complet în timp ce cânta alături de un partener potrivit. Acest lucru m-a făcut să mă gândesc la faimoasa teorie a fluxului a lui Mikaly Csikszentmihalyi, psihologul care și-a descoperit pentru prima dată interesul pentru psihicul uman și procesele creative după ce a asistat întâmplător la o conferință a lui Carl Gustav Jung. O stare de imersiune completă este ceea ce noi, muzicienii, încercăm să obținem pe scenă. Aceasta vine odată cu perfecționarea continuă a meseriei, dar și în momentele în care pătrunzi adânc pe tărâmul subconștientului, al imaterialului, atunci când explorezi emoțiile și stările care se află ascunse. (Diana Ketler, Director artistic)

În proporție de 70% vor fi lucrări noi în istoricul festivalului, multe dintre acestea fiind interpretate pentru prima dată în România. Două dintre concerte sunt programate la Sala Radio, două la Ateneul Român și două la Muzeul Național de Artă al României – în Sufrageria Regală și în Sala Auditorium. Vor fi, însă, reprezentații și în spații neconvenționale, precum Teatrul Recul sau Clubul Expirat. Și, pentru că Festivalul SoNoRo este cunoscut și pentru abordarea multidisciplinară a programului, în acest an sunt programate două concerte care includ, în plus față de concert, vizitarea muzeelor în care se desfășoară – Muzeul de Artă Recentă, cu vizitarea expoziției Efectul Picasso, și Muzeul Național de Artă Contemporană, cu un tur ghidat.

De la București, festivalul SoNoRo se va muta la Cluj, între 6 și 12 noiembrie 2023, perioadă în care sunt programate șapte concerte. Patru dintre acestea se vor desfășura în spații noi – Casino – Centrul de Cultură Urbană, Biserica Evanghelică-Luterană, Cinema ARTA și Meron Roastery. În celelalte trei spații, festivalul revine cu bucuria unei colaborări fundamentate pe afecțiunea pentru muzică și muzicieni, anunță organizatorii – Casa Boema, Colegiul Academic – Sala Auditorium Maximum, din cadrul Universității Babeș- Bolyai, și Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.

“Suntem pregătiți pentru o nouă ediție a Festivalului SoNoRo și invităm publicul să ne urmeze, ca de fiecare dată, cu încredere în ceea ce vom experimenta împreună. Anul acesta, prin tema On the Couch, ne vom sonda emoțiile și poate că vom trăi la cote și mai mari toată vulnerabilitatea, dar și forța pe care fiecare dintre noi le are în straturile profunde ale inconștientului. Avem un program în majoritate nou, spații spectaculoase și muzicieni care au acceptat să intre în jocul propus de Diana Ketler și de mine, dornici să interpreteze nu doar lucrările, ci să fie observatori ai propriilor trăiri. În plus, seria de întâlniri SoNoRo TALKS – ON THE COUCH va fi un câștig al acestei ediții, prin discuțiile pline de miez despre muzică și inspirație. Credem că avem suficiente argumente pentru ca publicul să își dorească să fim împreună la cât mai multe concerte”, a declarat Răzvan Popovici, directorul executiv al Festivalului SoNoRo.

Lista celor care vor performa, precum și multe alte detalii despre acest eveniment cultural pot fi găsite pe https://festival.sonoro.org/.

Unul dintre cei mai mari dirijori ai secolului XX, Sergiu Celibidache s-a remarcat prin inteligența ieșită din comun, interpretările sale pline de intensitate și trăirea interioară puternică exprimată prin acte artistice. Refuzând înregistrările pe discuri, există doar câteva înregistrări cu faimoasele interpretări live ale sale.

Începutul

S-a născut la 28 iunie 1912, în Roman, județul Neamț, iar primii ani din viață au fost provocatori pentru părinții săi, aceștia fiind îngrijorați din cauza faptului că cel mic nu scotea nici un cuvânt.

În jurul vârstei de patru ani rostește primele silabe. Un an mai târziu, însă, începe să cânte singur la pian, luându-și prin surprindere familia – moment despre, mulți ani mai târziu, a declarat:

„Când aveam 4 ani dădeam concerte, așa, fără public, într-un pod gol, fără lumină, cu mult praf, și foarte rece. Mulțumeam publicului, deși nu știam ce înseamnă asta. Fusesem o dată la un concert adevărat unde am văzut că se aplauda, că se mulțumea la sfârșit și, atunci, o făceam fără să știu să cânt la pian, nu cântam, mi se părea doar foarte interesant.”

 

A urmat cursuri liceale și muzicale la Seminarul Pedagogic din Iași până în 1930, timp în care s-a remarcat prin inteligența sa ieșită din comun. După ce împlinește 18 ani, părăsește casa părintească, din dorința de a-și urma visul, acela de a avea o carieră muzicală.

Își continuă studiile la București, sub îndrumarea lui Theodor Rogalski și a lui Theodor Cosma. Visul său de a avea o carieră muzicală a implicat câțiva ani de sărăcie teribilă, timp în care și-a câștigat existența fiind pianist corepetitor la o școală de dans.

După ce-și face stagiul militar, în 1935, pleacă la Paris pentru a-și continua studiile. Inspirat de un cvartet de coarde de Heinz Tiessen auzit la radio, decide să-și compună propriul cvartet, pe care îl trimite lui Tiessen, care era profesor la Facultatea de Muzică din Berlin. Acesta sesizează imediat potențialul muzical deosebit al lui Celibidache, pe care-l invită la Berlin.

Celibidache nu stă pe gânduri, se mută la Berlin și învață într-un timp foarte scurt limba germană. Imediat după se înscrie la Facultatea de Muzică a Universității Friedrich-Wilhelm, unde a studiat cu Tiessen, Hugo Distler, Kurt Thomas, Fritz Stein, George Scchunemann și Walter Gmeindl.

Anul 1939 marchează momentul în care Celibidache l-a întâlnit pe preotul budist Martin Steinke (Dao Jun), care l-a introdus în budismul zen. Va lega cu acesta o prietenie de lungă durată, influențându-i cariera muzicală în anii următori.

Primele concerte în calitate de dirijor

Celibidace rămâne dedicat pasiunii sale pentru muzică, astfel că în anii următori se concentrează pe compoziția propriilor lucrări. Dirijează, în paralel, corurile lucrătorilor feroviari și ale controlorilor de tramvai.

În 1941 este angajat ca dirijor permanent la ansamblul de amatori „Orchester Berliner Musikfreunde” („Orchestra prietenilor berlinezi ai muzicii”). În acea perioadă, Celibidache uimește cu memoria sa, ținând minte toate partiturile.

Fiind considerat un student cu capacități remarcante, în perioada celui de-al doilea Război Mondial, Celibidache a predat colegilor la mai multe materii. A fost o perioadă grea pentru acesta, neavând bani sau mâncare, slăbind foarte mult.

În 11 august 1945, la doar 33 de ani, apare la pupitrul Orchestrei de Cameră din Berlin, ulterior câștigând un concurs de dirijat, organizat de Orchestra Radio din Berlin. La scurt timp, în 29 august, este invitat să dirijeze Orchestra Filarmonicii din Berlin. Două luni mai târziu, Celibidache este numit noul director muzical al celebrului ansamblu, alături de care a susținut peste 400 de concerte la Berlin, precum și multe turnee de succes în alte țări.

În 1946 începe să predea la Institutul Internațional de Muzică de la Berlin. Trei ani mai târziu, în 1948, conduce pentru prima dată London Philharmonic Orchestra și are primul turneu cu Orchestra Filarmonică din Berlin în Anglia. În același ani, semnează primul și singurul contract de înregistrări cu producătorul Walter Legger. Nu îi plăcea cum se auzea sunetul, considerând că deformează realitatea, astfel că, după acest moment, Celibidache susține doar concerte live.

Orchestre de prestigiu din toată lumea îl invită să dirijeze începând cu anul 1940 – din Austria, Italia, Franța, America Centrală și de Sud, iar în același ani refuză postul de dirijor al New York Philharmonic Orchestra.

În 1953 primește Premiul Berlinez de Artă pentru Muzică și are loc ultimul lui concert cu Orchestra Scala din Milano. Este decorat cu Crucea de Merit a Republicii Federale Germane în 1954, fiindu-i recunoscute meritele pentru succesul Orchestrei Filarmonice din Berlin.

Își continuă activitatea, în special în Italia, unde dirijează orchestra Scala din Milano, Orchestra Academiei Santa Cecilia din Roma și Orchestra Radio a RAI.

Dirijează, în 1957, concertul organizat pentru a celebra aniversarea de 70 de ani a profesorului și mentorului său, Heinz Tiessen, cu Orchestra Radio din Berlin, iar un an mai târziu au loc primele concerte alături de Orchestra Radio din Stuttgart, alături de care va rămâne foarte apropiat.

Începe să colaboreze cu Capela Regală Copenhaga în 1960, iar în 1961 participă alături de aceasta la un apreciat turneu în Germania.

În 1962, publică în ziarul  „Frankfurter Allgemeine” un articol – „Înțelepții sunt greu de găsit”, în cadrul căruia își exprimă opinia despre budism, explicând cum, în timpul concertelor sale, s-a concentrat în a da naștere condițiilor optime pentru o “experiență transcendentală”, din perspectivă zen – budistă.

În 1963 este dirijor invitat și director artistic al Orchestrei Simfonice a Radioului din Stockholm, realizând turnee în Suedia, Danemarca, Germania, Elveția, Spania, Finlanda, Austria și Olanda.

Se căsătorește cu Ioana Procopie Dumitrescu în 1965, o pictoriță pe care o cunoștea din copilărie, din România, iar în 1968 devine se naște unicul său fiu, Serge Ioan.

Deși a revenit rareori în România în postura de dirijor, în puținele dăți în care a făcut-o, Radiodifuziunea română i-a fost alături. În 1978 revine pentru scurt timp în țară, unde dirijează Orchestra Filarmonică George Enescu din București, an în care este numit și profesor onorific al Universității Johannes-Gutenberg din Mainz, unde va derula o lungă activitate pedagogică.

În 13 februarie 1990, Radiodifuziunea română a transmis în direct concertul eveniment susținut pe scena Ateneului Român de Orchestra Filarmonică din Munchen, cu Sergiu Celibidache în calitate de dirijor, prilej cu care acesta a declarat:

„M-am născut român, am îmbătrânit român și o să mor român.”

 

În 1992 revine pentru o scurtă perioadă în țară, fiind numit membru de onoare al Academiei Române, iar în 1994 este numit cetățean de onoare și Doctor Honoris Causa al Academiei de Artă din Iași.

În 1996, Celibidache susține ultimul său concert la Munchen, iar la 14 august în același an trece la cele veșnice, la reședința sa din La Neuville-sur-Essone, de lângă Paris, fiind înmormântat în micul cimitir al localității.

La o zi după moartea sa, faimoasa publicație americană “The New York Times” în descria drept “una dintre cele mai mari enigme ale secolului XX”.

Bibliografie: Radio România Cultural

Surse foto:

De la Photographer: Israel Press and Photo Agency (I.P.P.A.) / Dan Hadani collection, Biblioteca Națională a Israelului / CC BY 4.0, CC BY 4.0 (Wikipedia)

De la Örebro Kuriren – https://digitaltmuseum.se/021016191165/cellibedache-13-juni-1966-en-dirigent-kladd-i-vit-skjorta-och-svart-kavaj, CC0 (Wikipedia)

BR Fernsehen

Aflată în centrul capitalei, în perimetrul delimitat de străzile Regina Elisabeta, Academiei, Edgar Quinet, Nicolae Bălcescu, clădirea Universității din București este înaltă de 6 etaje și este construită în stil neoclasic, pe fostul amplasament al Mănăstirii Sfântul Sava. Construirea sa a început în urmă cu 166 de ani, pe 10 octombrie 1857, după planurile arhitectului Alexandru Orăscu, iar inaugurarea Palatului Universității din București a avut loc după mai bine de 12 ani, în data de 14 decembrie 1869. Corpurile laterale ale palatului au fost ridicate ulterior, între anii 1912 – 1926, după planurile altui arhitect, Nicolae Ghica-Budești.

La început, clădirea – numită inițial Palatul Academiei Naționale – a fost sediu al facultăților Universității București, dar și al altor instituții de învățământ: Senatul Universității, Academia Română, Biblioteca Centrală, Școala de Arte frumoase, Pinacoteca, Muzeul de Antichități și de Istorie Naturală. Odată cu creșterea numărului de studenți, spațiul a devenit însă insuficient, astfel că palatul rămâne sediu doar al facultăților Universității. 8 facultăți și peste 80 de laboratoare își aveau sediul acolo în 1960. Acum, clădirea găzduiește câteva din facultățile Universității București: Facultatea de Geografie, Matematică, Litere, Limbi străine, Istorie, Facultate de Chimie, Facultatea de Administrație și Afaceri și laboratoarele specifice facultăților.

Documentele menționează că împodobirea exterioară a palatului a fost realizată de către Karl Storck împreună cu asistentul său, Waibel, și unul dintre elevii săi, Paul Focșeneanu. Relieful de pe frontonul central al palatului, realizat în stil clasic, din piatră de Rusciuc, o prezenta pe Minerva încununând artele și științele. De o parte și de alta a zeiței apăreau științele și artele, drapate sau nude. Relieful a fost distrus, însă, la 80 de ani de la construcția sa, în timpul bombordamentelor aeriene americane din 4 aprilie 1944, iar frontonul nu a mai fost refăcut. Cele câteva fragmente care au fost recuperate dintre ruine se păstrează la Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck din București. Fațada clădirii este împodobită începând din 1929 cu patru muze, realizate de sculptorul Emil Wilhelm Becker. Parterul palatului este construit în bosaj și are ferestre largi în arc de cerc. Se remarcă în mod special primele două etaje, decorate cu pilaștri dorici, cu ferestre în arc de cerc la primul etaj, și ultimele 2 etaje, la mansardă, care prezintă lucarne decorate. Subsolul înalt servește drept soclu al palatului, iar colțurile construcției sunt realizate din corpuri rotunde îmbrăcate în coloane dorice acoperite de cupole.

Documentele vremii mai precizează că “în urma unor săpături efectuate în 21 noiembrie 1968 a fost găsită „piatra fundamentală” în interiorul căreia se află caseta metalică, utilizată pentru păstrarea documentului și a sigiliului țării, în prezent expusă în Muzeul Universității din București”.

Născut în București pe 30 iulie 1817, Alexandru Orăscu era fiu al serdarului Hristea Orăscu, provenind din zona Târgoviștei. A fost elev eminent al Colegiului Sf. Sava, între 1831 – 1841, și a fost trimis de Eforia Școalelor ca bursier la Berlin, apoi la München și Paris. Devine arhitect în 1847, an în care este numit și profesor de geometrie descriptivă la Colegiul Sf. Sava. Alături de tatăl său, a participat activ la revoluția pașoptistă și este numit arhitect al Capitalei chiar de Comitetul revoluționar.

Pe lângă construirea palatului vechi al Universității, Alexandri Orăscu a contribuit la deschiderea primei artere principale moderne est-vest, actualul bulevard Bălcescu. Printre operele sale se mai numără construcția bisericii Domnița Bălașa, împreună cu arh. Carol Benesch, reconstrucția Mitropoliei din Iași, Hotelul din Constanța de lângă vechiul far genovez și Hotelul Bulevard din București.

Sub conducerea sa, în octombrie 1863 a fost înființată Școala Superioară de Științe, iar un an mai târziu, instituția a devenit Facultate de Științe în cadrul Universității, arhitectul fiind numit decan, funcție pe care a deținut-o până în 1870. De asemenea, a fost rector al Universității (1885-1892), astfel că în 1889, când s-au împlinit 25 de ani de la înființarea instituției, Alexandru Orăscu a ținut discursul oficial. În 1876, profesorul a fost pentru puțin timp ministru al învățământului și pe 29 aprilie 1877 a susținut în Senat moțiunea de independență prin care s-a declarat oficial starea de război cu Imperiul Otoman.

La prima întrunire a arhitecților români, în februarie 1891, s-a hotărât constituirea Societății arhitecților români, iar Comitetul ales câteva zile mai târziu l-a avut în fruntea sa pe Orăscu, care a păstrat această demnitate până la sfârșitul zilelor, în decembrie 1894. Printre primele obiective ale Societății arhitecților români a fost înființarea unei școli de arhitectură la București, iar instituția s-a deschis în condiții modeste pe 1 mai 1892. În 1904, Școala de stat de arhitectură, înființată ca o secție la Școala de Belle Arte, a obținut organizare proprie, devenind Școală Superioară de Arhitectură.

Surse bibliografice: muzeu.unibuc.ro, agendaconstructiilor.ro

Surse foto: Muzeul Universității din București

Evenimentul Noaptea Cercetătorilor Europeni are loc anual în peste 300 de orașe europene. Anul acesta, tema este dedicată aplicațiilor pentru sănătate și se înscrie în seria Acțiunilor Marie Sklodowska-Curie al programului cadru Horizon Europe al Uniunii Europene. Cu acest prilej, consorțiul ReCoNnect organizează în România activități în 20 de locații, prin care zona de cercetare de excelență este adusă în fața publicului larg, pentru a demonstra cum știința își poate aduce contribuția la dezvoltarea de soluții pentru sănătatea oamenilor și a mediului înconjurător.

Evenimentul își propune să arate publicului larg ce înseamnă să fii cercetător și cât de interesantă poate fi munca de cercetare. Promovat de Comisia Europeană,  proiectul se adresează minților curioase, de la entuziaști la sceptici, oferind o mare varietate de activități științifice și educative.

Astfel, vineri, pe 29 septembrie, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București își deschide porțile laboratoarelor de cercetare pentru toți cei pasionați de știință,  iar accesul este gratuit. Potrivit unui comunicat al Muzeului Antipa, ziua de vineri, va avea un program special de vizitare, muzeul fiind deschis între orele 10,00 și 14,00 (ultimul vizitator va intra la ora 13,00), iar activitățile dedicate Nopții Cercetătorilor se vor desfășura în intervalul 15,00 – 20,00 (ultimul vizitator va intra la ora 19,00).

Programul evenimentelor cuprinde următoarele activități, coordonate de cercetătorii de la Antipa: * Specii străine de melci și scoici în fauna României * Păsări de amurg și de noapte * Călătorie în lumea himenopterelor * Fascinanta lume a detaliilor: universul microscopiei optice și electronice * Exploratorii apelor * Uite cu ce ne hrănim! * Vietăți cu sânge rece * Cum trebuie să preparăm insectele pentru o colecție de entomologie? * Curiozități din lumea lepidopterelor și metode inedite de capturare a acestora * Restaurarea – dăruire, muncă și respect pentru frumos * Universul cristalelor.

În intervalul 17,00 – 18,00 este programat atelierul „Antipa și Racoviță – exploratori de poveste”. Înscrierile se fac pe: https://antipa.ro/rezervari/.

Ne mutăm acum la Cluj-Napoca și iată cum este promovat evenimentul din acest an:

“Aciditatea este unul dintre cei mai periculoși inamici ai sănătății noastre, deoarece un mediu acid favorizează formarea și dezvoltarea fungilor, bacteriilor și celulelor canceroase. Ideal ar fi ca 80% din hrana consumată să fie alcalină.

Dar care este de fapt valoarea pH-lui diferitelor alimente consumate în mod frecvent?

Prin determinări ale pH-ului pentru diferite legume și fructe vom conștientiza mai bine cum putem regla balanța de pH din organism prin consumul unor anumite alimente.

Te așteptăm să descoperi noțiunea de pH, acizi și baze și valoarea pH-ului într-un organism sănătos!”

La Suceava, locul de întâlnire, pe 29 septembrie, este platoul din fața Universității Ștefan cel Mare, unde sunteți invitați într-o călătorie în lumea fascinantă a științelor aflate în sprijinul sănătății populației și puteți participa la experimente inedite, prezentări captivante și concursuri cu premii.

La Târgu Neamț, tinerii pot lua parte la discuții, dezbateri și sesiuni de întrebări și răspunsuri cu cercetători din domeniul ingineriei medicale sau cu cadre didactice universitare cu preocupări în domeniul sănătății.

Unde? La Amfiteatrul de la Cetatea Neamț, în intervalul 09.00 – 12.00

Și Institutul de Fizică Atomică vă invită la Noaptea Cercetătorilor 2023, în 30 septembrie, în Măgurele, Piața Centrală.

“Împreună îl vom pune la treabă pe Arduino Doctor cu ajutorul căruia ne vom verifica “bătăile inimii”. Arduino Doctor este un experiment de monitorizare a ritmului cardiac care folosește un microcontroller Arduino Uno și un senzor de măsurare a ritmului cardiac. Împreună ne vom pune inima la treabă și vom vizualiza ritmul cardiac în timp real pe ecranul calculatorului, spun organizatorii. Experimentul are scopul de a arăta importanța tehnologiei în sănătate și este dedicat în special elevilor de gimnaziu care au cunoștințe minime de programare. Hai să facem inima să salte de bucurie!”

La Timișoara, gazdă a evenimentului este Observatorul Seismologic Timișoara, str. Glad, nr. 59. Iată comunicatul lor:

”Transmitem un mesaj important către toți copiii, adolescenții și adulții pasionați de științe și tehnologie:

• Echipajul Științescu Timișoara 2023, 𝑎𝑠𝑒𝑙𝑒𝑛𝑖𝑧𝑒𝑎𝑧𝑎̆ la Observatorul Seismologic Timișoara, sâmbătă, 30 septembrie, între orele 11:00 – 16.00. STOP.
• Echipajele Hamilton și Team CSH i se alătură, pentru a celebra împreună Noaptea Cercetătorilor ReCoNnect Timișoara. STOP.
• Experimente fascinante de fizică și chimie, tehnologia și știința din meșteșuguri, ateliere de inginerie și mecanică, de botanică și grădinărit, astronomie, meteorologie și observații solare, povești pe teme de știință, roboți, activități din sfera seismologiei, acusticii și artei. STOP.
• Voie bună. Distracție. Momente magice. STOP.”

Acțiunile organizate în cadrul Nopții Europene a Cercetătorilor sunt evenimente publice dedicate relaționarii directe dintre cercetatori si public. Ele prezintă diversitatea cercetării și subliniază impactul cercetării asupra vieții noastre de zi cu zi. Scopul este, de asemenea, să-i motiveze pe tineri să își dorească o carieră în cercetare. Evenimentele promovează modul în care cercetătorii contribuie la societatea noastră prin afișarea activității lor într-un forum interactiv și angajator, spun organizatorii.

“Alături de cercetători, exploratori și inventatori vei lua parte la experimente inedite, conferințe captivante și concursuri cu premii atrăgătoare. Celor mici, le sunt destinate zone  pline de jocuri care să le stimuleze creativitatea și gândirea critică, dar și să-i binedispună. Pentru cei mai mari, pregătim dezbateri și conferințe pe temele de interes la ora actuală în cercetare. Nu rata șansa de a sta față în față cu cei mai renumiți cercetători români și a lua parte la activitățile pregătite de aceștia.”

Timișoara, Capitală Culturală în acest an, găzduiește în perioada 30 septembrie 2023–28 ianuarie 2024, la Muzeul Național de Artă Timișoara, expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale” – cea mai amplă expoziție Brâncuși organizată în România în ultimii 50 de ani. Curatoriată de Doina Lemny, doctor în istoria artei și o reputată expertă în opera lui Brâncuși, expoziția prezintă publicului diverse etape ale parcursului artistic al marelui sculptor. Vizitatorii pot admira cele 22 de sculpturi expuse alături de o selecție de fotografii și de fragmente avându-l ca autor pe însuși Brâncuși.

Expoziția beneficiază de împrumuturi excepționale de la Centre Pompidou, Tate, Fundația Guggenheim, Muzeul Național de Artă al României și Muzeul de Artă Craiova, precum și din 3 colecții particulare, precizează organizatorii. Un catalog bilingv român-englez, coordonat de Doina Lemny, însoțește expoziția. Publicația cuprinde texte realizate despre Constantin Brâncuși și despre lucrările expuse de către istorici de artă români, francezi și englezi, alături de o biografie actualizată. În total, sunt 16 eseuri consacrate artistului, în care sunt puse sub lupă operele realizate în perioada 1907–1914, celebrul proces contra Statelor Unite (1926–1928), construcția ansamblului de la Târgu-Jiu (1937–1938) și rolul determinant pe care l-au avut fotografia și filmul în creația maestrului. Totodată, în catalog sunt reproduse 190 de imagini ale sculpturilor, desenelor și fotografiilor lui Brâncuși, precum și imagini documentare.

“Pentru vizitatorii români și străini la Timișoara, Capitală Europeană a Culturii în 2023, expoziția reprezintă o șansă unică de a descoperi și admira lucrările artistului care a reușit să exercite moștenirea culturală a țării sale de origine în cel mai subtil mod, pătrunzând-o cu valori universale”, spun organizatorii.

În această perioadă, începând de luni, 25 septembrie, Radio România Cultural îi dedică două săptămâni marelui sculptor și oferă Timișoarei ghidajul audio al expoziției dedicate operei brâncușiene. Publicul care va vizita expoziția poate scana QR Code-urile afișate în sălile Muzeului Național de Artă din Timișoara, pentru a intra în atmosfera fiecărui spațiu care găzduiește operele lui Constantin Brâncuși. Audio-ghidul produs de Radio România Cultural pentru publicul expoziției este bilingv, iar lectura textelor scrise de Daria Ghiu este făcută de Florin Piersic Jr., în limba română, și de Ana Ularu, în limba engleză.

Născut la 19 februarie 1876, la Hobița, Peștișani, în județul Gorj, Constantin Brâncuși a avut o contribuție covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Despre el se spune că “a eliberat sculptura de preponderența imitației mecanice a naturii, a refuzat reprezentarea figurativă a realității, a preconizat exprimarea esenței lucrurilor, a vitalității formei, a creat unitatea dintre sensibil și spiritual. În opera sa el a oglindit felul de a gândi lumea al țăranului român. Prin obârșia sa țărănească și-a aflat rădăcinile adânci ale operei sale în tradițiile, miturile și funcția magică a artei populare românești. Brâncuși a relevat lumii occidentale dimensiunea sacră a realității”.

Sculpturile sale se remarcă prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât și importanța acordată luminii și spațiului sunt trăsăturile caracteristice ale creației lui Brâncuși, care a influențat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură și desen. Brâncuși, care a trecut la cele veșnice pe 16 martie 1957, la Paris, unde este și înmormântat, este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea.

Expoziția este organizată de Muzeul Național de Artă din Timișoara, Fundația Art Encounters și Institutul Francez din România, finanțată de Consiliul Județean Timiș.

Vizitarea se face pe bază de programare:

miercuri – duminică între orele 10:00 și 20:00

luni și marți, precum și în zilele de 24-26 și 31 decembrie, respectiv 1 și 2 ianuarie: închis.

Mai multe informații sunt disponibile pe https://brancusi-2023.info/.

Cinefilii au ocazia să urmărească, în seara de 15 septembrie, peste 30 de filme și scurtmetraje românești. Acestea vor fi proiectate în peste 10 locații din București, iar printre actorii pe care spectatorii îi pot întâlni cu această ocazie se numără actorii Dorian Boguță, Paul Ipate, Andreea Grămoșteanu și Istvan Teglas. Vor fi prezenți și regizorii Tudor Giurgiu, Bogdan Mirică și Paul Negoescu. A fost pregătit și un moment special, dedicat Centenarului Gopo. Toate acestea – în cadrul unui eveniment ajuns la a 14-a ediție –  Noaptea Albă a Filmului Românesc, un proiect co-finanțat de Primăria Municipiului București prin ARCUB în cadrul Programului București acasă 2023.

La Sala Luceafărul (fostul Cinema PRO), publicul are ocazia să se întâlnească cu echipa unuia dintre cele mai așteptate filme românești ale anului – Libertate. Regizorul Tudor Giurgiu, actorii Ștefan Iancu, Cristi Popa, Cristina Casian, Andreea Grămoșteanu și Florentina Țilea vor urmări alături de spectatori, începând cu ora 20:00, producția inspirată de evenimentele petrecute la Sibiu în decembrie 1989.

Filmul Mammalia (r. Sebastian Mihăilescu) va putea fi urmărit la Cinema Elvire Popesco în avanpremieră în prezența actorului Istvan Teglas și a producătoarei Diana Păroiu. Tot aici, vor fi proiectate în avanpremieră filmul documentar De ce mă cheamă Nora când cerul meu e senin în prezența regizoarei Carla Teaha și a monteuzei Roxana Szel, precum și filmul Tigru, în regia lui Andrei Tănase. Vor fi prezenți actorul Paul Ipate și producătoarea Irena Isbasescu.

Dorian Boguță, actorul din rolul principal în comedia Încă două Lozuri, va lua parte la proiecția de la Hollywood Multiplex – București Mall, prilej cu care va răspunde întrebărilor spectatorilor. Va fi prezent și regizorul Paul Negoescu. De asemenea, filmul Dragoste pe muchie de cuțit (r. Germain Kanda) va fi proiectat în avanpremieră în prezența actorului Alin Panc.

Iubitorii de film sunt așteptați și la Cinema Muzeul Țăranului Român. Aici ei se vor întâlni, de la ora 22, cu Bogdan Mirică, regizorul filmului Boss. Într-o altă locație, mai exact la Cinemateca Union, de la ora 18:00 va avea loc proiecția în avanpremieră a filmului Cazul inginerului Ursu (r. Liviu Tofan, Șerban Georgescu) în prezența lui Liviu Tofan.

Ediția de anul acesta a Nopții Albe a Filmului Românesc include și câteva momente speciale pregătite de organizatori. Astfel, la Cinemateca Eforie va avea loc o proiecție specială a filmului Balanța, la împlinirea a 90 de ani de la nașterea regizorului Lucian Pintilie. În holul cinematecii spectatorii vor fi întâmpinați de o expoziție cu poze ale regizorului. Tot la Cinemateca Eforie, cu ocazia Centenarului Gopo, începând cu ora 20:30 vor fi proiectate o serie de scurtmetraje în regia marelui cineast Ion Popescu Gopo, reimaginate muzical live de Dan Alexandru și Alexandru Olteanu.

Organizatorii mai anunță că proiecțiile de la Sala Cinema – UNATC, Grădina cu Filme CREART, UNTeatru și Grădina Muzeului Național al Literaturii Române au intrarea liberă.

Biletele se pot achiziționa online pe https://eventbook.ro/festival/noaptea-alba-a-filmului-romanesc, dar și la casieriile cinematografelor.

Noaptea Albă a Filmului Românesc este un eveniment organizat de Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc, cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei.

În perioada 13 septembrie – 1 octombrie, povestea Bucureștiului la mijlocul secolului 19 poate fi descoperită prin intermediul fotografiilor de epocă, machetelor, planurilor și hărților de arhivă în cadrul expoziției documentare “București. O stratigrafie în hărți și planuri”, la ARCUB – Hanul Gabroveni.

Suportul principal al expoziției îl reprezintă ilustrarea detaliată a planurilor și hărților care au surprins Bucureștiul începând de la 1864 și până în prezent, baza cartografică fiind asigurată de planul Borroczyn finalizat la 1946.

Pentru a ilustra evoluția orașului, dar și pentru a aduce în atenție locuri care astăzi sunt aproape o legendă, vizitatorii vor avea ocazia, în premieră, să urmărească în paralel planșe litografiate la 1846, cât și cele redesenate la 1915-1916 de către o echipă coordonată de arhitectul șef al Capitalei, Cincinat Sfințescu.

Taboul este completat de ilustrații de epocă, realizate de primii fotografi ai Bucureștilor (Szathmary, Angerer), urmate de ilustrații utilizate în timpul celor două războaie mondiale de către aviația militară a combatanților și, nu în ultimul rând, de fotografii realizate de autori anonimi cu ocazia unor evenimente importante petrecute în București. Participanții vor putea admira, de asemenea, ilustrații de operă din categoria gravuri și litografii, portrete ale diverselor personaje care au influențat soarta urbei bucureștene, imortalizate în penelul artiștilor contemporani (tablouri cu ultimii domnitori ai Țării Românești – Gheorghe Bibescu, Barbu Știrbei, Al. I. Cuza, Carol I).

Prezentată în premieră, panorama orașului, realizată între 1857 și 1858 de Carol Pop de Szathmary, din șapte fotografii preluate cel mai probabil din Turnul Colței, va putea fi analizată în detaliu de vizitatori. Calitatea fotografiilor de mari dimensiuni permite vizualizarea cu ușurință a multor edificii care au dispărut în timp sau și-au schimbat înfățișarea, precum Palatul Șutu și clădirea Universității.

Expoziția este organizată de Primăria Capitalei prin ARCUB, alături de Muzeul de Istorie a României și Ministerul Culturii, în parteneriat cu Muzeul Municipiului București și Lavița Verde. Ștefan Huțanu, arhitect și designer 3D, va curatoria expoziția, împreună cu Mihai Florea, muzeograf al Muzeului Național de Istorie a României.  Evenimentul face parte din programul evenimentului “Zilele Bucureștiului”.

“Expoziția oferă vizitatorilor o adevărată incursiune pe străzile Bucureștiului de la mijlocul veacului al XIX-lea. Orașul prinde viață prin intermediul hărților și planurilor, dar și al fotografiilor de epocă. Prin realizarea cartografică, realizată de baronul Artur Rudolf von Borroczyn, veți putea retrăi într-o atmosferă autentică de la 1846: străzi sau clădiri importante care au rezistat până astăzi, locuri prin care au trecut mari personalități istorice, târguri aglomerate, trăsuri și calești trase de cai, evenimente și istorii captivante sunt dezvăluite prin prisma planurilor și hărților Bucureștiului de odinioară. Reconstruirea orașului de la 1846 prin intermediul unei machete la scară întregește experiența vizitatorilor pe întreaga durată a expoziției.”, a declarat Mihai Florea, muzeograf Muzeul Național de Istorie a României, curatorul expoziției.

Expoziția poate fi vizitată în perioada 13 septembrie – 1 octombrie, de marți până duminică între orele 12:00 – 20:00 la ARCUB – Hanul Gabroveni, Sălile Bolților și Atelier.

Biletele pot fi achiziționate online de pe arcub.ro, Entertix.ro, Myticket.ro, în magazinele partenere și la casa de bilete ARCUB din Str. Lipscani 84-90. Prețul unui bilet la categoria I este de 25 de lei, iar elevii, studenții și pensionarii pot achiziționa un bilet la categoria a II-a la prețul de 15 lei.

Artiști nominalizați la premiile Grammy, senzații noi ale jazzului britanic, orchestre, trupe și muzicieni din America, Germania, Finlanda, Austria, România și Franța se reunesc la București pentru o nouă ediție a Bucharest Jazz Festival. Organizat în perioada 7-10 septembrie, festivalul invită pasionații de jazz să se bucure de trei zile de concerte live și jam sessions la Combinatul Fondului Plastic, în perioada 8-10 septembrie. În plus, organizatorii și-au dorit să ofere un preview, astfel că, în prima zi de festival, în 7 septembrie, doritorii pot participa la concerte cu acces gratis, organizate la ARCUB – Hanul Gabroveni.

Capetele de afiș ale ediției 2023 & line-up

Colectivul muzical din Londra – Nubiyan Twist aduce la Bucharest Jazz Festival ritmuri de hip-hop, jazz, soul și afrobeat. Selectați de David Bryne să cânte la prestigioasa Queen Elizabeth Hall și aplaudați la Glastonbury, Shambala sau Edinburgh Jazz Festival, formația chitaristului și producătorului Tom Excell este cunoscută pentru prestațiile sale live spectaculoase, ce îmbină sunetul instrumentelor de suflat cu voci feminine puternice,MC-ing, live dubs și ritmuri raggae, soul, jazz, latin și dance.

Ben Wendel, saxofonist nominalizat la Grammy, este unul dintre artiștii care vin pentru prima dată la București. Unul dintre cei mai inovatori și prolifici muzicieni ai generației sale, acesta a cântat cu Prince, Snoop Dog, Ignacio Berroa și Tigran Hamasyan. Artistul va urca pe scenă alături de Shai Maestro, Ofri, Nehemya și Orlando LeFleming.

În cadrul uneia dintre cele mai interesante colaborări ale acestei ediții, Tobias Hoffman va prezenta publicului român cel mai recent album al său, “Conspiracy”, alături de Big Bandul Radio și chitaristul Vilkka Wahl în calitate de solist. Tobias Hoffman va urca pe scenă în calitate de dirijor.

O atracție inediată în programul ediției din acest an a Bucharest Jazz Festival este concertul Norzeatic și Qintă Spartă, ce îl aduce pe scenă pe unul dintre reprezentanții rap-ului românesc – Norzeatic, care va energiza atmosfera de la Combinatul Fondului Plastic cu rime postmoderne și ritmuri groovy alături de artiștii Mihai Iordache, Albert Tajti, Tavi Scurtu, Electric Brother, Florian Mikuta, Mike Alex, Lolo Noukpetor și DJ Tzuc.

Din line-up-ul festivalului fac parte Mircea Tiberian Quartet, Gin Tonic Orchestra, Anita Petruescu Group, Muntet, Lukacs Marton ft. Csikos Aron, Sorin Romanescu Trio, Sebastian Spanache și mulți alții.

Bucharest Jazz Festival are un nou curator

Un nume important în peisajul jazzului românesc, compozitor și lider de trupă, absolventă a secției conduse de pianistul și profesorul universitar Mircea Tiberian, din cadrul Universității Naționale de Muzică București, Ana-Cristina Leonte este noul curator al festivalului. Aceasta a cântat alături de numeroși artiști de jazz, însă, de-a lungul carierei, a colaborat și cu artiști din diferite sfere muzicale, precum Electric Brother, trupa Kumm și Akim Hash. Artista a fost premiată în cadrul a numeroase competiții de jazz, obținând titlul de Cel mai bun solist vocal, în cadrul Concursului Internațional Johnny Răducanu (2015), Best Vocal Performance Award la Sibiu Jazz Festival (2013) și premiul pentru Cea mai bună trupă de jazz, alături de pianistul Albert Tajti și basistul Michael Acker, la Târgu-Mureș, în 2012.

Programul ediției din acest an

Festivalul începe joi, 7 septembrie, cu două concerte cu acces gratuit la ARCUB – Hanul Gabroveni. Pianistul Sebastian Spanache deschide ediția cu un concert în pasajul Hanului Gabroveni, urmat de Mircea Tiberian Quartet, o colaborare internațională între marele pianist român și Claudio Puntin din Elveția, Chris Dahlgren din SUA și Nadia Trohin – România/Moldova. Concertul va include compoziții ale membrilor grupului și câteva piese din folclorul românesc vechi.

În perioada 8-10 septembrie, festivalul se mută la Combinatul Fondului Plastic. Vineri, 8 septembrie, festivalul începe cu un concert susținut de Sorin Romaescu Trio, urmat de concertul “Conspiracy” al Big Bandului Radio România, dirijat de Tobias Hoffmann, solist Vilkka Wahl. După ce a lansat, în 2023, cel mai recent album al său, “All One”, Ben Wendel cântă pe 8 septembrie la Bucharest Jazz Festival alături de cvartetul său.

Pianistul Lukács Márton deschide seria concertelor de sâmbătă, 9 septembrie, cu un live set de jazz modern și muzică electronică, în care sunetele experimentale se combină cu rimuri groove și armonii unice. Programul continuă cu un concert al artiștilor români de la Muntet. Inspirați de muzica lui Coltrane, Alex Munte, Alex Cos, Michael Acker și Sergiu Fănică combină jazzul contemporan cu referințe hip-hop, balade și muzică electronică.

Întregul program al festivalului poate fi consultat aici: http://www.bucharestjazzfestival.ro/program

Despre Bucharest Jazz Festival

Festivalul care i-a adus la București pe Jan Garbarek, Dave Douglas, Carmen Lundy, Lee Konitz și Roy Hargrove, Bucharest Jazz Festival este cel mai important eveniment de jazz din București. Acesta a debutat în 2011, sub numele de ARCUB – Live Open Air – Jazz, Blues & More, iar în 2014 devine Bucharest Jazz Festival, fiind un mix unic de concerte, expoziții și lansări de disc și carte. Festivalul, membru al European Jazz Network, pune România în avangarda fenomenului jazz din Europa de Est cu zece ediții de concerte live și conferințe, expoziții de fotografie de jazz, proiecții de filme și documentare muzicale, masterclass-uri, ateliere, lansări de disc și carte de jazz.

Cei dornici să participe pot achiziționa bilete online de pe arcub.ro, Entertix.ro, Myticket.ro, din magazinele partenere și de la casa de bilete ARCUB (Str. Lipscani 84-90).

Surse foto: Facebook Bucharest Jazz Festival

Iubitorii filmelor de animație sunt invitați să-și pregătească pantofii de dans și să participe, cu entuziasm și curiozitate, la cea de-a 18-a ediție Animest, unde vor avea ocazia să-i întâlnească pe creatorii care schimbă lumea prin intermediul filmelor de animație și să descopere cele mai noi și promițătoare producții de gen. Festivalul Internațional de Film de Animație revine, între 6 și 15 octombrie la București, cu un program cuprinzător, ce conține proiecții, petreceri și programe dedicate artiștilor interesați să-și dezvolte abilitățile.

Join the dance! – secțiunea de filme greu de urmărit când stai pe scaun

Dance me to the end of love, Dancing Queen, Dancing with myself, Die on the dancefloor sau Lose yourself to dance sunt titluri care amintesc de hituri muzicale fredonate de generații întregi. În cadrul Animest.18, acestea vor denumi programele tematice curatoriate de directorul și selecționerul festivalului, Mihai Mitrică, alături de jurnalistul și istoricul de film francez Alexis Hunot, invitat și anul acesta la București.

Curatorii secțiunii speciale și-au propus ca în acest an să faciliteze accesul spectatorilor la producții inovatoare, care abordează stiluri și tehnici diverse pentru a genera personaje și realități excepționale, pornind de la energia și expresivitatea dansului. În cele cinci programe tematice, spectatorii vor avea oportunitatea să se bucure de filme multi-premiate, de la polonezul Tango (r. Zbigniew Rybczynski), premiat cu Oscar în 1983, până la The Burden (r. Niki Lindroth von Bahr), musical-ul dark premiat cu Cristal la Annecy în 2017, dar și Pas de deux (r. Norman McLaren), nominalizat la Premiile Oscar și considerat cel mai bun scurtmetraj despre dans al tuturor timpurilor.

Diversitatea – elementul central în identitatea vizuală a acestei ediții

Definind întreaga activitate Animest de-a lungul timpului, diversitatea este un element central în identitatea vizuală a ediției de majorat a festivalului. Un eveniment ajuns la maturitate, care și-a pus puternic amprenta asupra peisajului cultural autohton, Animest este singurul festival din România care înscrie câștigătorii trofeului pe lista filmelor eligibile la Oscaruri. Selecția de filme, mai bogată de la an la an, se adresează publicului de toate vârstele și abordează teme diverse, oglindind preocupările societății de astăzi. Multe programe tematice au parcurs țara de-a lungul anilor, în parteneriat cu alte evenimente și instituții, iar anul acesta, prin proiectul Animest+, o caravană cinematografică a însoțit filmele în câteva orașe mici și în sate.

Irina Șelaru, artista invitată să ilustreze posterul acestei ediții, a declarat:

„M-am bazat în mod special pe ideea de diversitate pe care o aduce dansul. Deși fiecare personaj este diferit, compoziția pe care am creat-o aduce împreună grupurile unite prin dans. Pentru mine, dansul este expresia unui sentiment pozitiv care merită trăit și pe cont propriu, dar este intensificat atunci când este împărtășit. Prin compoziție și perspectivă am surprins dinamica acestui sentiment.”

Jean-Charles Mbotti Malolo, invitatul special din acest an

Join the dance! este invitația pe care organizatorii Animest o lansează publicului în cadrul ediției din acest an. Dansul va fi vedeta unei întregi secțiuni tematice și pretextul unei întâlniri de milioane cu cineastul, animatorul și dansatorul francez Jean-Charles Mbotti Malolo, invitat special la această ediție.

Dansator, animator și cineast multipremiat, Jean-Charles Mbotti Malolo semnează spectacole coregrafice de succes și producții nominalizate la Premiile César. A studiat animația la școala Emile Cohl din Lyon, iar după primul său succes – The Heart is a Metronome (2008) – și o colaborare cu programul Karambolage de la ARTE TV, a regizat The Sense of Touch, care i-a adus renumele internațional și Cristalul la Festivalul de la Annecy. Pentru a scrie și a regiza scurtmetrajul, a învățat limbajul semnelor, lucrând cu apreciata actriță franceză Emmanuelle Laborit, care s-a născut fără auz.

În 2017 a prezentat primul său spectacol coregrafic, numit Les Mots, „un solo pentru doi performeri” – o continuare a căutărilor sale creative în direcția limbajului nonverbal. Make It Soul, filmul său din 2018, un tribut adus artiștilor Solomon Burke și James Brown, a fost nominalizat la Premiile César, la categoria Cel mai bun scurtmetraj de animație. În 2020, a semnat spotul promo din campania de imagine a Festivalul Internațional de Film de la Annecy.

La Animest.18, publicul are ocazia să îl cunoască în cadrul unui masterclass susținut de artist pe 11 octombrie, la Centrul Național al Dansului București.

Mihai Mitrică, directorul și selecționerul Festivalului Internațional de Film de Animație București, a punctat:

„Cea de-a 18-a ediție Animest va fi dedicată dansului, această artă care uneori sfidează gravitația, ne pune sângele în mișcare și ne binedispune în totalitate. În contextul actual, când totul se întâmplă în viteză, suntem tentați să depășim cu rapiditate fiecare moment de împlinire, gonind către următorul obiectiv de atins. Uităm să ne bucurăm de reușitele noastre și nu ne mai dăm ocazii să le sărbătorim. Asta nu se va întâmpla anul acesta. În luna octombrie, timp de 10 zile, vom sărbători în pași de dans și ne vom bucura de o amplă retrospectivă care va etala pe ecranele cinematografelor capodoperele animației internaționale dedicate dansului. De la filmele lui Norman McLaren până la cele mai recente producții, de la invitații festivalului, printre care și Jean-Charles Mbotti Mbolo – dansator profesionist care și-a dedicat ultimii ani animației, prezent și el la București, haideți să dansăm împreună la sărbătoarea filmului de animație!”

Iubitorii de filme de animație pot achiziționa unul dintre abonamentele Animest.18, disponibile în ediție limitată pe platforma Eventbook.