Iulia Sfetcu-Măndășescu s-a lăsat ghidată de suflet în momentul când a decis să studieze  psihologia și să se aplece asupra înțelegerii comportamentului uman, proceselor mintale și a experiențelor interioare. A închis ușa multinaționalelor și a deschis ușa cancelariei.

Predă la Școala de Surzi nr. 1 din București și lucrează cu copiii cu dizabilități. Pentru unii, copii cu resurse mai puține și care au, totuși, plăcerea să calce pragul unei școli de vară, dar și în amintirea celei mai bune prietene care a decedat, și-a depășit condiția. A mers pe jos 100 de km pe ViaTransilvanica pentru a strânge bani ca să organizeze o școală de vară. Și a reușit.  Tabăra adună anual peste 100 de copii, iar ea este acolo.

Primul an în învățământ a fost plin de lacrimi. Purta cu ea alte așteptări, dar convingerile pe parcurs i s-au schimbat. Iulia a înțeles că „în criză”, evoluezi. A înțeles că poate să bată la uși, iar un mai mulți de „da” primiți anulează un „nu” categoric. A înțeles că, uneori, o îmbrățișare oferită la timpul potrivit vindecă un copil.

Să o cunoaștem!

La o căutare simplă pe internet, am găsit un titlu care mi-a atras atenția în care se menționase faptul că ați mers 100 km pe jos pentru a strânge bani să se organizeze o școală de vară, undeva, într-o zonă vulnerabilă. Ce îmi puteți mărturisi despre această acțiune?

Această campanie de a strânge bani a fost o acțiune de fundraising pentru Școala de Vara Paulina de la Sâncel. Sunt deja 4 ediții ale acestei școli de vară, proiect în amintirea celei mai bune prietene, Ana. Din păcate, prietena mea s-a stins acum 4 ani, de o boala incurabilă, lăsând în urma sa oameni dragi și prieteni care să-i continue visul: o școală de vară, in satul bunicilor ei, pentru copiii care au atâta nevoie de educație.
Pentru mine, a merge pe jos 100 de km, pe ViaTransilvanica a fost un drum de vindecare a doliului pentru ea. Am simțit că făcând asta, îi păstrez amintirea vie, risipind totodată și durerea pierderii ei și pot contribui la înfăptuirea acestui vis. 

Ați reușit să strângeți o sumă cât să acopere școlii/taberei?

Da, o parte din costurile școlii de vară ale primei ediții, pentru că despre prima ediție a fost vorba, au fost acoperite de campania în care s-au strâns puțin peste 10.000 lei.

Cum ați adunat suma? Donații online? Puțină inspirație de la dumneavoastră nu strică.

Da. Au fost donații online prin pagina de fundraising Galantom. Galantom este o platformă prin care oamenii pot dona către diverse cauze și în diferite campanii. Cred că este genul de platformă unde binele se multiplică, oamenii chiar donează către cauzele în care cred.

Cum s-a organizat acea tabără și câți copii au fost beneficiarii școlii și activităților propuse din cadrul ei? 

Tabăra adună anual peste 100 de copii, din satul Sâncel și împrejurimile lui, in județul Alba. Activitățile au legătură cu domeniul alfabetizării, dezvoltării emoționale, a gândirii logico-matematice, alături de multe alte activități outdoor, jocuri, activități sportive și comunitare. Profesorii vin voluntar, din toată țara, fiind cazați la oamenii din sat. Este foarte frumos sentimentul acesta, de dăruit în ambele sensuri: odată avem ideea de a face voluntar activități cu copiii, iar pe de altă parte vorbim de generozitatea sâncelenilor de a face șederea tuturor cât mai plăcută. Noi învățăm la rândul nostru din tradițiile locului și din cultura satului.

Apropo de activități, cine le-a planificat? Tu sau a fost altcineva „în spate”? 

Suntem o echipă. Amintesc aici familia Medesan (tatăl și fratele Anei) prieteni apropiați, profesori și oameni din educație care au cunoscut-o pe Ana și echipa școlii din Sâncel, împreună cu doamna directoare Ioana Catăuță. Activitățile sunt alese în raport cu nevoile de învățare identificate la elevii din Sâncel și din zona.

Ce a stat la baza acestei decizii? Poate faptul că nu ați putut sta indiferentă în fața lipsurilor? 

Așa cum am specificat, ideea de a face aceasta școală de vară a fost a Anei Medesan, însă ea nu a mai apucat sa se bucure. Am rămas noi, să îi continuam visul, dincolo de eternitate. Lipsuri în sistemul de învățământ sunt multe. Copiii din zonele rurale ar avea nevoie de astfel de școli remediile, pe perioada vacanțelor. Școala de Vară Paulina poate fi considerată un model, într-adevăr, însă școli de vară se pot organiza în multe alte zone rurale din țară.

Ați considerat că schimbarea o poate face omul, nu neapărat să aștepte să se „întâmple” lucruri „de sus”, de la nivel macro? 

Genul acesta de inițiative este bine să se facă pornind de jos în sus, adică de la nevoile din teritoriu oarecum, oamenii din comunitățile mici, pot identifica nevoile reale și se poate căuta sprijin local. Din experiența mea, oamenii sunt deschiși sa sprijine, să ajute, dar este nevoie de cineva care să coaguleze acest sprijin. Din păcate, așteptăm mereu ca lucrurile să se întâmple de sus în jos, sigur, niște politici educaționale mai coerente pentru copiii din zone dezavantajate ar fi binevenite, totodată și acoperirea cu resursa umană…sunt multe școli la sat, unde nu avem profesori calificați.

Conduceți-mă la începuturile dumneavoastră! Când ați gustat prima dată din sistemul educațional ca și cadru didactic? 

Din 2010 predau la Școala Gimnaziala Specială pentru Surzi, Nr. 1. Era imediat după terminarea facultății, nu știam ce înseamnă să lucrezi într-o școală specială, nu știam nici măcar că există școli în care învață copiii cu dizabilități. Eram oarecum familiarizată cu sistemul de învățământ și cu profesia didactică, provenind dintr-o familie de profesori. Însă nu știam cât de greu este, aveam senzația că lucrezi 4 ore pe zi și ai vacanțe lungi. Ce naivă eram! Primii ani au fost grei, eram într-un permanent proces de cunoaștere și înțelegere, de pregătire, de îmbunătățire a mea ca om, ca profesor. Am investit mult în formare, am mers la cursuri, am stat mult printre colegele cu experiență, am citit. Dar cel mai mult în perfecționarea stilului meu didactic a fost conexiunea cu elevii. Eram mereu prezentă pentru nevoile lor și încercam să înțeleg cum funcționează mintea lor, observăm ce le place, la ce reacționează sau din contra, ce trebuie evitat in raport cu ei. Pot spune că acest proces m-a și epuizat, dar m-a ajutat mult să devin un profesor conștient. De fapt, cred că un profesor bun nu este cel care are x metoda, sau care știe să facă x lucru, un profesor bun este un profesor conectat la realitatea clasei, a copiilor și care are capacitatea de a se mula pe nevoile lor.

De ce cadru didactic de psihopedagogie specială? Cum sună frumoasa poveste academică? 

Eu asta pot preda conform studiilor mele, respectiv absolventă de Psihologie. Real vorbind, facultatea aceasta îți dă posibilitatea să predai în învățământul special, dar nu te și pregătește pentru asta. Realitatea de care te izbești la catedră este diferită de cea pe care, poate ți-o proiectezi tu. Meseria asta, de psihopedagog este frumoasă dacă o faci cu pasiune. Pasiunea este foarte importantă, dar sigur, nu este suficientă. Ai nevoie de pregătire. Noi avem nevoie să știm și puțină psihologie și puțină pedagogie și puțină logopedie și metodică și consiliere.

A fi profesor pentru copiii speciali înseamnă…..?

Înseamnă că ai o responsabilitate enormă pe umerii tăi. Copiii speciali au nevoie de o relație frumos construită, au nevoie să aibă încredere în tine, iar asta poate dura mult. Cred că meseria noastră nu este apreciată la adevărata ei valoare de către oamenii din societate, sigur, nu generalizez, însă a fi profesor pentru acești copii este o meserie nobilă pe care noi o facem cu multa muncă, efort, modestie și speranța că putem sa recuperăm o parte din deficiențele pe care ei le au. Și da, ai nevoie și de calități umane aparte, dincolo de o pregătire profesională consistenta.

Ce signifianță are titlul de profesor Merito 2018 pentru inima dumneavoastră? 

M-am bucurat nu pentru titlu în sine, ci pentru recunoașterea adusă profesiei mele. Mă bucur că oamenii văd și onorează munca enormă pe care o depunem noi zi de zi aici, în școala specială.

Guvernați în jurul bunătății. Oare de la care dintre părinți ați moștenit această valoare? 

De la mama, asta e clar. Însă nu pot spune că mă simt sau că sunt un om bun. Mie îmi lipsesc în continuare calități necesare acestei profesii, însă lucrez la asta. De exemplu răbdarea, nu este punctul meu forte, mă străduiesc să fiu mai răbdătoare. Lucrurile se întâmplă când trebuie să se întâmple, îmi repet asta des și știu că fără răbdare riști să strici ce ai construit anterior.
În jurul căror alte valori vă mai învârtiți? Respectul față de copii, față de oameni în general, responsabilitatea cu care îmi fac munca, credința că este nevoie de muncă și efort pentru a face lucruri durabile. Nu îmi place să fac lucrurile de suprafață, superficial. O altă valoare este educația. Cred foarte mult în puterea educației, la orice vârstă și sub orice formă.

Cu ce bune considerente doriți să plece elevii dumneavoastră în viață? 

Mi-ar plăcea să plece încrezători că sunt valoroși, că sunt membri ai unei societăți care nu-i respinge și care găsește resurse să-i integreze.  Încerc să le formez niște rutine, să devină autonomi, să poată avea singuri grija de ei. Încerc să fiu și sprijin pentru familie, să accepte mai ușor diagnosticul copiilor, să se bucure de fiecare reușită și pas mic de progres.

Este, oare, grea meseria pe care ați ales-o? Dacă nu grea, dureroasă? 

Este grea, este dureroasă, este uneori copleșitoare. Dar asta am ales să fac. Când voi simți că nu mai am resurse, că nu mai sunt o versiune potrivită pentru elevii mei, voi pleca. Din păcate, dacă nu ai grija de tine, poți ajunge să aduni multă amărăciune, să devii ursuz și nefericit în raport cu această profesie. Și când simți că nu mai ai energie și nu mai intri zâmbind în clasă, poate e timpul să îți cauți alt drum.

Plecați acasă des cu poveștile familiilor cu care lucrați? 

Poveștile copiilor mei sunt permanent cu mine, dar am învățat să nu mă mai las copleșită de ele. Fiecare avem propria noastră poveste, ușoară, grea, tristă, vesela. Am învățat că singurul lucru care se poate schimba in raport cu poveștile noastre este atitudinea pe care o avem. Atât!

România a obținut o nouă recunoaștere la nivel european în domeniul viticol, odată cu înregistrarea denumirii “Jidvei” ca Denumire de Origine Protejată (DOP) de către Comisia Europeană. Această certificare atestă unicitatea și calitatea vinurilor produse în regiunea Jidvei, confirmând faptul că acestea sunt obținute din struguri calificați și vinificați în această zonă specifică a județului Alba.

Denumirea de Origine Protejată (DOP) este un sistem de certificare europeană care garantează că un produs agricol sau alimentar este originar dintr-o anumită regiune și că toate etapele de producție au loc în acea zonă. Acest statut conferă produsului o protecție specială pe piața europeană, împiedicând folosirea neautorizată a denumirii de către producătorii din alte regiuni.

Prin obținerea statutului DOP, vinurile Jidvei sunt acum recunoscute oficiale ca produse cu caracteristici distincte, influențate de solul, clima și tehnicile tradiționale de vinificație din regiunea Târnave.

Vinurile care poartă denumirea Jidvei includ o varietate largă de sortimente: albe, rose, roșii, spumante, semi-spumate și licoroase. Strugurii din care sunt produse aceste vinuri provin dintr-o zonă cu condiții climatice unice, situată în partea central-vestică a României. Solurile calcaroase, altitudinea moderată și expunerea la soare favorizează acumularea de arome intense în struguri, ceea ce conferă vinurilor o prospețime și o complexitate aparte.

Regiunea Jidvei este renumită mai ales pentru vinurile albe de calitatea superioară, obținute din soiuri precum Fetească Regală, Fetească Albă, Sauvignon Blanc, Riesling de Rhin și Muscat Ottonel. De asemenea, producătorii din zonă au investit semnificativ în tehnologie și inovare, păstrând în același timp metodele tradiționale de vinificație care au consacrat acest brand.

Pe lângă vinurile Jidvei, România mai deține numeroase produse agricole și alimentare cu indicație geografică protejată la nivel european. Printre acestea, se numără:

Salamul de Sibiu (IGP – Indicație Geografică Protejată)

Unul dintre cele mai cunoscute produse românești, Salamul de Sibiu, a obținut certificarea IGP în 2016. Acesta este produs după o rețetă tradițională veche de peste 100 de ani și este realizat din carne de porc atent selecționată, uscată și maturată timp de câteva luni.

Magiunul de Topoloveni (IGP)

Acest magiun tradițional din prune, fără adaos de zahăr sau conservanți, a fost primul produs românesc care a obținut recunoaștere la nivel european, în 2011. Produsul este cunoscut pentru gustul său natural, obținut prin fierbere lentă, fără îndulcitori sau alte adaosuri artificiale.

Cârnații de Pleșcoi (IGP)

Acești cârnați tradiționali din județul Buzău sunt realizați din carne de oaie și condimente naturale, fiind recunoscuți pentru gustul lor autentic și procesul de afumare tradițional.

Telemeaua de Ibănești (DOP)

Un alt produs românesc care se bucură de protecție europeană este Telemeaua de Ibănești, un tip de brânză produs în județul Mureș, din lapte de vacă, și maturată după metode specifice regiunii.

Novacul afumat din Țara Bârsei (IGP)

Acest sortiment de pește provine din zona Țării Bârsei și este apreciat pentru aroma sa unică, rezultată din afumarea tradițională cu semn de esență tare.

Obținerea statutului de DOP pentru vinurile Jidvei reprezintă un pas important în promovarea vinurilor românești pe piața internațională. Această certificare nu doar că asigură protecția împotriva falsificărilor, dar și contribuie la consolidarea reputației României ca producător de vinuri de calitate. În plus, recunoașterea produselor tradiționale românești la nivel european sprijină producătorii locali, încurajează dezvoltarea economică a regiunilor și promovează patrimoniul gastronomic al țării. Acest proces face parte dintr-un efort mai amplu de a aduce produsele autentice românești pe mesele consumatorilor din întrega Europă.

În viitor, este de așteptat ca și alte produse românești să obțină astfel de certificări, consolidând astfel locul României pe harta gastronomică a Europei.

Sursă foto: www.primariajidvei.ro, www.jidvei.ro

• Fundația Regală Margareta a României lansează a 17-a generație de bursieri ai programului național Tinere Talente

Fundația Regală Margareta a României a anunțat cei 30 de tineri artiști care vor beneficia de burse în cadrul celei de a 17-a ediții a programului național Tinere Talente. Tinerii, cu pasiune pentru muzică și arte vizuale, dar cu posibilități financiare reduse, vor primi sprijin pentru a explora și a-și perfecționa abilitățile creative într-un mediu stimulativ și plin de oportunități.

Un pas decisiv pentru viitorul artei românești

58 de artiști vizuali și 68 de muzicieni tineri, elevi și studenți ai instituțiilor de învățământ vocațional din întreaga țară, au aplicat pentru bursa Tinere Talente și au ajuns în fața juriului de specialitate pentru a-și prezenta portofoliul artistic și a fi apreciați pe baza potențialului lor actual.

Procesul riguros de selecție a debutat cu analiza dosarelor din punct de vedere social, a continuat cu evaluarea, din punct de vedere artistic de către juriul format din specialiști și a fost finalizat cu anchete sociale.

Cei mai buni 30 de participanți au fost aleși. Acești tineri, cu vârste între 14 și 24 de ani, provin din familii cu venituri reduse, dar sunt dovada vie a faptului că talentul și pasiunea transcend orice bariere.

15 tineri care studiază la clarinet, violoncel, saxofon, corn, canto, oboi, flaut, pian, fagot și 15 tineri care studiază design vestimentar, pictură, grafică, foto-video sau arte și design textil vor beneficia, pe parcursul unui an calendaristic, de burse individuale de până la 2.000 Euro, sesiuni de mentorat, stagii de masterclass intergeneraționale, training pentru dezvoltarea abilităților necesare performanței, precum și oportunități de promovare în cadrul evenimentelor organizate de Fundație și de partenerii săi. Tinerii bursieri studiază la licee și universități de arte și muzică din București, Bacău, Botoșani, Iași, Piatra Neamț și Timișoara.

Personalități remarcabile susțin noile generații

Juriul a fost constituit din personalități remarcabile ale mediului artistic și academic, care vor însoți bursierii și ca mentori pe parcursul proiectului: Tiberiu Soare – dirijor, Verona Maier – pianist, Mihaela Ișpan – soprană, Rafael Butaru – violonist, Emil Vișenescu – clarinetist, la categoria Muzică clasică, și Ileana Dana Marinescu – artist vizual, Carmen Apetrei – grafician, Ion Anghel – pictor, Virgil Scripcariu – sculptor, Cristian Samfira – designer, la categoria Arte vizuale.

Fundația Regală mulțumește membrilor juriului pentru implicare și generozitate, precum și Operei Naționale București pentru găzduirea procesului de jurizare la categoria muzică clasică.

Lista completă a bursierilor programului Tinere Talente 2025 poate fi consultată aici.

România are nevoie de artă

Ajuns la al 17-lea an de existență, programul național Tinere Talente a susținut până acum 440 de burse acordate tinerilor talentați, sprijiniți, de asemenea, prin mentorat și promovare. Mulți dintre ei au reușit performanțe extraordinare pe plan național și internațional, fiind laureați la prestigioase concursuri internaționale, aplaudați și admirați astăzi în capitalele culturale ale lumii pentru muzica și arta lor. Recunoscut de patru ori ca cel mai bun program de Artă și Cultură din România, la Gala Societății Civile, proiectul creează șanse egale pentru artiștii aflați la început de drum, demonstrând că talentul poate fi cultivat și susținut, indiferent de circumstanțele sociale.

Partener program: Kaufland România  | Sponsori program: EY România, B&B Collection – Kultho, PEPCO Retail, PPG România – Oskar, Ferrero Rocher, Dedeman, Yardi România, UniCredit Bank, Enayati Medical City, Highlight Agency, Casa Siqua, Easy Print Services, Emotion Philms Production

Parteneri media ai programului în timp: Europa FM, TVR, TVR Cultural, Radio România, Radio România Muzical, Radio România Cultural, Radio România Actualități, Radio Trinitas, RFI România, Radio Clasic, Magic FM, AGERPRES, Forbes, Forbes Life, ziarul cotidian diplomatic Nine O’Clock, Zile și Nopți, Historia, Revista BIZ, Haute Culture, The Institute, The Diplomat, Revista CARIERE, Revista Insight TAROM, Revista Cultura, Cocor Media Channel, IQads, SMARK, Phoenix Media, mediaTRUST România, Zenith Media

Foto credit: Anca Arambașa

Programul Tinere Talente

Programul național Tinere Talente, derulat de Fundația Regală Margareta a României, a debutat în anul 2009 cu scopul de a sprijini și promova tinerii artiști talentați care provin din familii cu venituri reduse și care au nevoie de sprijin financiar pentru a-și atinge adevăratul potențial și a-și exprima talentul. Ceea ce diferențiază programul Tinere Talente de alte proiecte care oferă burse este abordarea holistică, centrată pe dezvoltarea și afirmarea acestor artiști în devenire. Pe lângă sprijinul financiar, tinerii primesc îndrumarea unor mentori valoroși, pregătire prin masterclass-uri și au oportunități de promovare foarte importante, toate acestea creând o platformă de lansare în cariera artistică. Până în prezent, 440 de burse au fost acordate tinerilor talentați, aflați la început de drum, care studiază muzica sau artele vizuale în licee și universități din România, fiind ajutați să-și depășească greutățile financiare și să continue să-și exprime valoarea artistică. De-a lungul timpului, peste 2.000.000 de euro au fost investiți în viitorul artistic al României. Mai multe detalii sunt disponibile pe www.tinteretalente.org. Programul național Tinere Talente este susținut de parteneri și sponsori, dar și prin donații realizate online – www.frmr.ro/donationline, susținând, astfel, bursele pentru tinerii talentați ai României.

Fundația Regală Margareta a României

Fundația Regală Margareta a României a fost înființată în 1990 de către Regele Mihai I al României și Majestatea Sa Margareta Custodele Coroanei române. Cu o activitate de 35 de ani, Fundația Regală Margareta a României sprijină copii, tineri și vârstnici prin intervenții durabile, bazate pe schimbul de experiență și valori între generații. De-a lungul timpului, Fundația s-a implicat în numeroase proiecte sociale, culturale şi de susținere a educației şi talentului artistic. Mai multe detalii sunt disponibile pe www.frmr.ro.

Începând cu 17 februarie, Învie Tradiția vă invită să celebrați venirea primăverii cu un dar cu totul special. Târgul de Mărțișor care va avea loc în showroom-ul nostru de pe strada Mihai Eminescu, nr 142, este locul unde veți descoperi mărțișoare tradiționale românești realizate cu drag, lucrate manual de artizani pasionați. Fiecare șnur alb-roșu împletește o poveste, fiecare pandantiv cusut aduce cu el norocul și speranța unui nou început.

Aici veți găsi mărțișoare pentru toate gusturile: din lemn, ceramică, pânză sau brodate, fiecare având un farmec aparte. Fie că doriți un model tradițional, inspirat din vechile motive populare, fie unul delicat și modern, meșteșugarii noștri au creat adevărate bijuterii, menite să fie purtate cu mândrie. Și pentru că un mărțișor merită să fie oferit împreună cu un dar de suflet, vă așteptăm și cu alte surprize: ii tradiționale cusute cu măiestrie, ceramică pictată manual, obiecte de decor inspirate din folclor și chiar delicii culinare artizanale – numai bune de dăruit sau de păstrat ca amintire.

Știm cu toții că primăvara are gust de prospețime, de flori și de momente împărtășite. Un mărțișor oferit din inimă, alături de o cană ceramică, însoțită de miere și dulceață, poate transforma orice zi într-o sărbătoare.

Dacă simți deja dorul de primăvară și vrei să dăruiești celor dragi un cadou tradițional românesc, te așteptăm la Învie Tradiția, pe Strada Mihai Eminescu, nr. 142, București, în fiecare zi între 10:00 și 17:00.

Intrarea este liberă, iar tradiția te așteaptă să o redescoperi!

Învie Tradiția este un proiect național dedicat susținerii meșteșugului românesc și conservării tradițiilor populare, prin documentarea și promovarea artei autentice, încă vie în marile zone etnografice ale României. Vino să descoperi moștenirea noastră culturală, să o trăiești și să o păstrezi pentru generațiile viitoare!

Fire ludică și muncitoare, Oana face cunoștință cu magia teatrului în timpul liceului. A fost dragoste la prima replică am putea spune, iar gândul de a face din actorie un mod de a fi devenea un lucru demn de luat în seamă. În traseul ei către scenă, tânăra târgovișteancă face un popas neașteptat, iar după terminarea liceului, se înscrie la Facultatea de Istorie din București. Printre cursurile de la facultate, dorul de teatru era alinat seară de seară cu vizionarea marilor spectacole din Capitală. Dar asta nu era îndeajuns. Într-o bună zi, un prieten a reaprins flacăra teatrului care încă mocnea, spunându-i că trebuie să încerce să dea examen la Facultate de Teatru. Și de aici să te ții!

A fost un veni, vidi, vici! Oana devenise studentă și făcea pași către cariera pe care o visa încă din liceu. Au urmat ani de studiu asiduu, perseverență, ambiție și jertfă. Acum este angajata Teatrului Excelsior, trece cu măiestrie de la Comedia dell’Arte la musical, fiind o actriță completă și un reprezentant de seamă al tinerei generații.

Iată doar câteva din subiectele pe care le puteți urmări în acest podcast:

• Facultatea de Istorie, un popas în drumul către scenă
• Munca actorului cu sine însuși, nu doar un titlu de carte
• Bucătăria unui actor. Cum se nasc destinele de pe scenă?
• Consumul fizic, mental și spiritual al actorului
• Tabieturile unui actor
• Actorul în fața nereușitelor

Prevenția este mai bună ca tratamentul….. Prevenția este mama înțelepciunii…

Așa spun vechile zicale!

Acum este o perioada cu multe viroze! ,,Se înmulțesc cazurile de viroze, gripe și pneumonii înregistrate săptămâna trecută în spitale și la medicii de familie. Numărul este triplu, față de începutul anului, și cu 38% mai mare față de săptămâna precedentă”, aflăm de pe site-ul stirileprotv.ro.

Haideți sa ne protejam atât pe noi înșine, cât și pe cei din jurul nostru!

Așa ne arătăm respectul și grija pentru noi și pentru ceilalți!

Bun sfat primim de la David!

David Bulboacă a realizat desenul prezentat în colaborare cu Angela Dorobanțu, colega sa.

Călin Țopa, unul dintre cei mai inovatori artiști ai teatrului românesc, alături de regizorul Bobi Pricop și de compozitorul Eduard Gabia, aduce pe scena Teatrului Excelsior o experiență audio unică, odată cu premiera spectacolului Șapte minute după miezul nopții (A Monster Calls), programată pentru sâmbăta care a trecut, 25 ianuarie 2025.

Acest spectacol reprezintă un pas semnificativ în integrarea tehnologiei în teatrul românesc, prin conceperea unei instalații audio inovatoare, menite să ofere o experiență imersivă pentru 200 de spectatori. Sunetul binaural, care dă publicului senzația de sunet stereo 3D, dar și obiectele sonore utilizate sunt transpuse într-un univers acustic complex, creat special pentru această producție.

„Am creat totul de la zero, de la sunete precum spălatul vaselor și ploaie, până la momentele dramatice de apariție a monstrului sau plecarea mamei. Foley design-ul, așa cum îl numim noi în industrie, a fost conceput astfel încât să amplifice trăirile și să transpună publicul în poveste”, precizează Călin Țopa.

Fiecare spectator beneficiază de sunet live, livrat direct prin căști wireless, ceea ce transformă percepția tradițională a sunetului în teatru într-o experiență personalizată, captivantă și unică. În acest mod, Călin Țopa a reușit, împreună cu Eduard Gabia, să creeze un univers sonor prin care sunetul să devină chiar unul dintre personajele principale ale poveștii.

„Un aspect inedit al acestui spectacol este faptul că actorii poartă microfoane pe scenă și întregul sunet, de la replici, până la detaliile sonore, este transmis live către spectatori prin intermediul căștilor. Această tehnologie nu doar că îmbunătățește experiența publicului, dar aduce și o provocare interesantă pentru actori, care trebuie să se adapteze unei modalități de lucru diferite, bazate pe o intimitate acustică sporită și pe un control precis al expresiei vocale și sonore. Astfel, spectacolul reușește să redefinească relația dintre actori, sunet și spectatori, deschizând noi perspective asupra modului în care teatrul poate fi perceput și trăit”, continuă Călin Țopa.

O parte din muzica spectacolului Șapte minute după miezul nopții va fi lansată pe Spotify, simultan cu premiera din 25 ianuarie, și poate fi accesată aici – https://spoti.fi/42lWM0w.

Spectacolul este sold out pentru reprezentațiile din acest weekend. Pentru cei care doresc să descopere universul sonor creat de Călin Țopa în Șapte minute după miezul nopții (A Monster Calls) o pot face la următoarele reprezentații din 13, 14 și 15 februarie. Toate informațiile, aici – https://teatrul-excelsior.ro/spectacol/a-monster-calls/.

În ultimii ani, Călin Țopa a redefinit rolul sunetului în teatru prin spectacole precum Exil și Pădurea Spânzuraților, devenite fenomene, dar și prin proiecte în industria filmului. Document56, scurtmetrajul regizat de Christopher Landry, pentru care a compus muzica, va fi prezentat în februarie, la Festivalul de Scurtmetraje din Tokyo, după ce anul trecut a câștigat premiul pentru cel mai bun film străin la Beverly Hills Film Festival.

Anul 2025 aduce, pentru Călin Țopa, numeroase proiecte importante: două premiere, la Teatrul Național din București, unde colaborează cu Alexandra Badea și cu Cosmin Florea, și o nouă producție la Teatrul Masca, în regia lui Bobi Pricop. Mai mult, artistul va participa în acest an la World Stage Design din Sharjah, Emiratele Arabe Unite și va avea, printre altele, expoziții la Muzeul Național de Artă Contemporană al României. Va lucra în acest an și la Paris, la un documentar care va fi propus ulterior sub forma unei instalații video. Acest film explorează impactul industrializării asupra aspectului uman al orașului, aducând în prim-plan perspective inedite și reflecții profunde asupra transformărilor urbane.

Mai multe lucrări ale artistului, pe www.calintopa.me.

Toma Caragiu, unul dintre cei mai iubiți actori români, ne-a lăsat moștenire nu doar roluri nemuritoare, ci și cuvinte pline de înțelepciune care continuă să ne inspire. Printre acestea, remarcăm reflecția sa asupra artei și culturii: „Se poate trăi fără cultură, artă? Da! Dar nu merită.” În aceste cuvinte simple, dar profunde, actorul sintetizează esența a ceea ce ne face cu adevărat umani, cu adevărat ființe ce vibrează!

Bineînțeles, viața noastră ar putea continua și fără artă sau cultură. Oamenii ar munci, s-ar hrăni, ar construi, dar sufletul lor ar rămâne gol. Fără să știe…

Cultura nu este un moft sau un lux; este hrana spirituală care ne înalță, ne conectează unii cu alții și ne dă sens. Arta ne permite să explorăm frumusețea lumii, complexitatea emoțiilor și profunzimea gândurilor noastre. Fie că ascultăm o melodie care ne mișcă sufletul, citim o poezie care ne dă fiori sau urmărim o piesă de teatru care ne deschide ochii către noi perspective, arta este ceea ce transformă existența în experiență.

Toma Caragiu știa mai bine ca oricine că arta și cultura nu oferă doar divertisment, ci și refugiu, speranță și motivație. În epoca sa, teatrul și filmul erau mai mult decât simple mijloace de distracție – erau o fereastră către o lume mai bună. Prin umorul său fin și interpretările pline de autenticitate, Caragiu a demonstrat că arta poate atinge inima fiecăruia, indiferent de vremuri.

Această lecție este la fel de valabilă astăzi, într-o lume tot mai grăbită, unde cultura și arta riscă să fie trecute cu vederea, la ,,altele”. Poate că tehnologia ne aduce mai aproape unii de alții când distanțele fizice sunt enorme, dar fără cultură, ne îndepărtăm de noi înșine. Vorbele lui Toma Caragiu sunt un memento că, deși putem trăi fără artă, alegând să facem acest lucru, pierdem ceea ce contează cel mai mult: bucuria de a fi vii, de a simți și de a visa, de a vibra, de a ne înfiora.

Să ne amintim să prețuim cultura și să o căutăm în fiecare zi. Nu pentru că trebuie, ci pentru că merită!

Matricea Românească recomandă expoziția ,,Talent 35″, organizată de Fundația Regală Margareta a României și Muzeul Național de Artă al României. Expoziția de artă vizuală ,,Talent 35″ este deschisă publicului în perioada 18 ianuarie – 23 februarie 2025, în Sălile Kretzulescu.

Curatorul expoziției este conferențiar universitar doctor Ion Anghel, pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și mentor în cadrul programului național Tinere Talente.

Prin expoziția aniversară ,,Talent 35″, în premieră, 52 de tineri artiști vizuali, care au beneficiat de susținerea Fundației Regale, vor expune lucrări în cadrul celui mai important muzeu din România – Muzeul Național de Artă al României, găzduit în Palatul Regal din Capitală. Demersurile de explorare artistică ale tinerilor de-a lungul timpului se materializează acum într-o colecție de 91 de lucrări realizate prin diferite tehnici, precum pictură, artă fotografică, sculptură, instalație, design vestimentar, ilustrație, scenografie.

ASAP România, programul de responsabilitate socială al Fundației The Institute, susținut de Lidl România, și-a concentrat eforturile în 2024 pe interacțiunea cu elevii din întreaga țară. Aceasta s-a tradus prin experiențe diverse și inedite dedicate lor, care au avut ca temă colectarea separată și reciclarea. Fie că au fost prezentate sub formă de workshop-uri, ateliere, jocuri sau concursuri, echipa ASAP România a mizat prin toate pe ideea de a face reciclarea mai cool și de a-i responsabiliza și mai mult pe elevi față de mediu.

De departe, activitatea vedetă a acestui an a fost expoziția BANDA ASAP, desfășurată în octombrie 2024, în București, acolo unde au fost prezentate, pentru prima dată în offline, cele mai bune lucrări ale elevilor participanți în edițiile concursului cu același nume, de până la acel moment. Peste 180 de benzi desenate ale elevilor din județele Brașov, Iași, llfov, Constanța, Sibiu, Neamț, dar și din București au fost expuse, timp de o săptămână, în expoziția de la Amzei Creative Corner. Concursul a continuat să-i provoace pe elevi să-și deseneze eroii reciclării cu o nouă ediție pe finalul de an, pentru județele Prahova și Timiș, ai cărei câștigători vor fi anunțați la finalul lunii ianuarie.

Tot din seria activităților extrem de îndrăgite de public în 2024 a făcut parte și ASAP Recycling Park, parcul eco de distracții construit pentru al treilea an consecutiv la Electric Castle, unde relaxarea s-a îmbinat cu reciclarea, așa cum au arătat cei peste 8.000 de participanți la jocurile marca ASAP România.

Un alt exemplu e seria de workshop-uri, ateliere, prezentări și instruiri despre importanța energiei verzi și a reciclării, desfășurate în cadrul proiectelor cu finanțare din partea AFM (Administrația Fondului pentru Mediu) în patru școli partenere din București: Colegiul Tehnologic „Grigore Cerchez”, Școala Gimnazială Nr. 56, Liceul teoretic bilingv „Miguel de Cervantes” și Colegiul Național „Grigore Moisil”. Acestea și-au propus ca, până la finalul anului școlar 2024-2025, să devină modele de sustenabilitate, cu îndrumarea ASAP România. În plus, în cadrul proiectelor, cele patru școli au fost echipate cu tehnologie modernă pentru monitorizarea calității aerului și au fost dotate parțial cu infrastructură pentru colectarea separată a deșeurilor, proces ce este verificat pe tot parcursul anului școlar curent pentru a eficientiza colectarea reciclabilelor.

În 2024, programul ASAP România a lansat și o cercetare calitativă prin care și-a dorit să afle perspectiva elevilor asupra protejării naturii, a mediului educațional și a viitorului. „Cum va fi lumea ta peste 10 ani?” este manifestul de sustenabilitate la care au participat elevi din 10 licee, din 5 orașe ale țării. Studiul include recomandări relevante pentru școli, profesori și elevi și poate fi descărcat de pe site-ul programului.

„În 2024 ne-am dorit să găsim răspuns la întrebările: Cum facem memorabile întâlnirile cu elevii din școlile înscrise și active din program? Cum îi aducem mai aproape de noi și de misiunea noastră? Așa că ne-am concentrat mai mult pe activități specifice cu ei. Ne-am dus către elevi cu o serie de experiențe noi – precum vizitele la clădiri sustenabile din cadrul celor 4 proiecte cu finanțare AFM, ateliere de reciclare creativă, lecții deschise cu reprezentanți ai autorităților de mediu – și ne-am extins în dialogul cu ei și către alte teme specifice ce fac parte din domeniul mare al protejării mediului. A fost un an cu mult sens pentru noi”, a declarat Mihaela Tutunaru, coordonator program ASAP România.

„În 2025, trecem într-o nouă etapă de educare cu programul ASAP”

Pentru anul 2025, echipa ASAP România își propune să colaboreze cu ONG-uri din zona educațională și de protecția mediului și să continue acțiunile în offline pentru elevii și profesorii parte din program – să le ofere contexte inedite, nu doar în școli, ci și în spații culturale și sociale relevante. Aceștia vor avea oportunitatea să pună în practică concepte de sustenabilitate, experimentând reutilizarea deșeurilor reciclabile și explorând diverse modalități creative de a utiliza materialele reciclate.

Tot în acest context, proiectul de educație alternativă al elevilor ambasadori ASAP va prinde o nouă formă în 2025 – o altfel de abordare prin care programul își dorește să-i pregătească și pentru cariera lor, dar și ca cetățeni responsabili și activi civic, prin noi activități și provocări.

„Credem că, în acești ani, am contribuit la educarea comunităților din școli cu privire la un comportament responsabil în ceea ce privește consumul de plastic sau deșeurile reciclabile și avem o comunitate pregătită să dea mai departe publicului larg, prin diverse modalități practice și creative, ce a învățat despre acest subiect. Pregătim noi experiențe pentru elevi în 2025, prin care urmărim să trecem într-o nouă etapă de educare cu programul ASAP și să îi provocăm la o implicare mai activă în acțiunile propuse de noi în școli”, a mai precizat Mihaela Tutunaru, coordonator program ASAP România.

Echipa programului ASAP România încurajează și invită orice școală din România să se alăture programului, pentru a avea astfel acces la resurse educaționale pentru profesori și elevi, dar și la informații esențiale și îndrumări personalizate pentru a-și îndeplini obligațiile de mediu. Detalii despre program și date de contact, pe site-ul oficial asap-romania.ro.

***

Despre ASAP România

ASAP (Armata Selectării Atente a Plasticului) este un program de responsabilitate socială inițiat de Fundația The Institute, care urmărește să genereze schimbare în comportamentul adolescenților față de plastic, de la utilizare la colectare separată și reciclare. Obiectivul ASAP este acela de a contribui activ la promovarea educației pentru mediu în rândul publicului țintă și de a crea cea mai mare infrastructură unitară pentru colectarea separată a deșeurilor în vederea reciclării în toate școlile din România. În prezent, programul e activ în peste 1.700 de școli din 36 de localități și municipii reședință de județ din România, informațiile despre colectare separată și reciclare ajungând la peste 600.000 de elevi din ciclurile preuniversitare.

Muzeul Satului Bănățean din Timișoara va înregistra marca “Țăranul Smart” la OSIM, într-un demers cultural menit să promoveze comportamentul sustenabil și inteligent al țăranului bănățean, anunță AGERPRES. Prin această acțiune, instituția culturală dorește să sublinieze valorile tradiționale ale satului românesc și să le transmită din generație în generație, într-un context în care concept precum economic circular și risipa alimentară devin tot mai relevante în societatea contemporană.

Țăranul smart, un exemplu de sustenabilitate

Mărca Țăranul Smart face referire la comportamentul țăranului bănățean tradițional, care a învățat să trăiască în armonie cu natura, să drămuiască resursele și să valorifice fiecare element din gospodăria sa. Camelia Burghele, etnolog și antropolog cultural la Muzeul Satului Bănățean, subliniază faptul că țăranul bănățean a fost întotdeauna un exemplu de eficiență și sustenabilitate, începând de la utilizarea materialelor uzate pentru a crea obiecte utile, până la conservarea alimentelor pentru întreaga familie pe parcursul anului.

Un exemplu emblematic în acest sens este șpaisul (cămara de alimente) din fiecare gospodărie, care reprezenta un loc valoros pentru întreaga comunitate. În perioada specifică sacrificării porcului de Ignat, întreaga familie se implica activ în procesul de conservare a cărnii, astfel proviziile să fie suficiente pentru întregul an. Acest comportament orientat spre economie și atent la resurse face ca țăranul bănățean să fie considerat astăzi țăranul smart – o persoană care își administrează resursele în mod eficient, fără a face risipă.

Cultura puținului

Într-o eră globalizată, în care risipa alimentară și consumul excesiv sunt teme tot mai discutate, țăranul smart devine un simbol al culturii puținului. Această cultură a puținului nu înseamnă doar economisire, ci și o modalitate de a trăi în mod echilibrat, valorificând fiecare resursă disponibilă. Camelia Burghele afirmă că, spre deosebire de stilul de viață modern, unde risipa este adesea o realitate, în satul tradițional bănățean nu există conceptul de aruncat. “Totul este reutilizat sau dat mai departe, iar acest comportament ar trebui să fie exemplu pentru noi, cei din societatea urbană”, a explicat Burghele pentru AGERPRES.

Acest comportament inteligent al țăranului bănățean, care respectă resursele naturale și valorifică fiecare element, este în perfectă concordanță cu principiile sustenabilității și economiei circulare promovate astăzi pe plan european și global. În acest context, Muzeul Satului Bănățean își propune să transforme țăranul smart într-un simbol cultural recunoscut la nivel european, care să evidențieze importanța comportamentului responsabil față de natură și resurse.

Borco Ilin, muzeograf la Muzeul Satului Bănățean, a explicat pentru AGERPRES faptul că țăranul smart reprezintă o marcă identitară pentru Banat, un concept care reflectă nu doar valorile tradiționale ale regiunii, ci și spiritul de adaptare și inovație al țăranului bănățean. Acesta consideră că rolul muzeului este să fie păstrătorul patrimoniului imaterial și să ajute la reconstituirea memoriei colective a satului tradițional.

“Este esențial să găsim un nume adecvat pentru acest loc, pentru această cultură a puținului, care a fost transformată într-un adevărat stil de viață de țăranul bănățean. Țăranul Smart este o denumire care reflectă perfect această inteligență a celui care a învățat să facă mai mult cu mai puțin, să conserve și să aprecieze ceea ce are”, a afirmat Borco Ilin.

Multiculturalitate

Un alt aspect semnificativ al Muzeului Satului Bănățean este promovarea multiculturalității regiunii Banat, un loc unde etniile au conviețuit pacific și au împărtășit din tradițiile lor. MSB reflectă această diversitate prin colecțiile sale, care includ gospodării specifice diverselor grupuri etnice, cum ar fi slovacii, nemții, sârbii și maghiarii, dar și prin Aleea etniilor, un loc emblematic care reunește tradițiile fiecărei comunități.

Astfel, Muzeul Satului Bănățean îmbină atât conservarea valorilor tradiționale, cât și promovarea unui comportament sustenabil, în conformitate cu tendințele actuale de protejare a mediului și reducere a risipei. Țăranul Smart devine astfel nu doar un concept local, ci un model de urmat pentru întreaga Europă.

Sursă foto: www.muzeulsatuluibanatean.ro

Aurelia Curelaru este mijlocitorul dintre o limbă oficială a UE și predarea interdisciplinară. Creează punte între elevi și limba franceză, între generațiile de azi și programele de formare continuă pe care le urmează pentru a fi în „trend”, între matematică, geografie și istorie și disciplina ce o predă zilnic.

Nu își are rădăcinile în Vaslui, dar natura vieții, ori un joc hazard al întâmplărilor a condus-o la Școala Gimnazială ,,Dimitrie Cantemir” din acest oraș, Școala nr. 2, cum o cunosc localnicii. Este din 2021 aici, deși nu-i ajung degetele de la ambele mâini să numere anii de experiență la catedră.

Am povestit despre cum e să modeleze caractere, despre ce își ia frumos pentru suflet din meseria aleasă, dar și despre orașul și școala care sunt bucată din viața sa. Să o cunoaștem pe Aurelia Curelaru, profesoara premiată Merito 2024!

Cum arată portretul unui dascăl excepțional prin ochii dumneavoastră?

Un dascăl excepțional este un profesor care iubește copiii și cu răbdare, perseverență, responsabilitate, multă cercetare și studiu îi motivează să învețe pentru a-și descoperi pasiunile, interesele, cultivându-le, totodată, o disciplină a muncii și gândirea creativă.

Ați ales să construiți caractere, să modelați cele mai pure suflete, să vă aplecați cu dragoste asupra preadolescenților și adolescenților. Ce vă luați frumos pentru suflet din meseria aceasta?

Adolescenții sunt minunați, îmi oferă energie pozitivă și provocări pe măsură. Ei sunt sinceri și îmi dau din bunătatea lor, îmi împărtășesc temerile, aspirațiile lor și trăiesc alături de ei emoții puternice, altfel spus… suflul tinereții.

V-ați cunoscut mereu traseul în viață sau ați jonglat cu mai multe roluri în societate?

În adolescență mi-am dorit să fiu traducător, mi se părea o ocupație extrem de interesantă, să trăiești alături de cel care scrie în limba lui și apoi să găsești cuvintele potrivite pentru a reda mesajul în limba maternă. Astfel, credeam eu, trăiești în două lumi în același timp.

Cum e Aurelia-omul de acasă? Cum e Aurelia-omul de la catedră?

Omul de acasă – modest, poate retras căruia îi place să citească literatură, să meargă la teatru și să se delecteze urmărind filme de aventură, de inspirație istorică și să mai scotocească printre cărți vechi, inscripții și hrisoave… poate înnoadă o poveste, o altă pasiune a copilăriei, istoria.

Omul de la catedră –  un profesor plin de energie, implicat în viața școlii, pasionat de teatru și de materia pe care o predă elevilor.

Sunteți de mai bine de un deceniu bucată din sistemul de învățământ. Vă pregătiți pentru fiecare întâlnire cu elevii?

Eu încerc să transform întâlnirile cu elevii mei în momente speciale, pentru a le menține viu interesul față de cultura francofonă și limba franceză. Astfel, îmi pregătesc secvențele didactice, ținând cont de cunoașterea elevilor, de interesele lor, vârstă și nivelul de studiu al limbii franceze. Lecțiile mele au o poveste, le place copiilor să se simtă parte din poveste și activitățile ludice sunt mult așteptate, atunci când transformăm sala de clasă într-un spațiu de joc sau scenă.

Timpul vă permite să vă dedicați și altor proiecte sau la mijloc e nevoia de a aduce în școală noi și noi activități pentru a crește calitatea și succesul școlar?

Timpul îl împart între activitățile dedicate copiilor și dorința de a ține pasul cu noile provocări din domeniul educației.

Cum arată școala în care predați?

Școala în care predau cele mai multe ore este o școală cu profesori responsabili, elevi sinceri, drăgălași, veseli și cu multe dorințe de a „ajunge cineva în viață”, cum spun ei. Școala ne oferă condiții bune pentru a ne desfășura activitățile, are acreditare Erasmus+ până în 2027 și elevii noștri, prin străduința și implicarea doamnei director, au șansa să participe la diverse schimburi culturale și lingvistice, iar profesorii să participe la cursuri de formare profesională în statele UE.

Despre comunitatea în care predați, ce îmi puteți spune?

Orașul nostru este liniștit, cu oameni foarte serioși care doresc să aibă un trai decent. Tinerii sunt foarte talentați, responsabili și foarte implicați în activitățile de voluntariat și activitățile civice prin care își doresc să ajute familiile vulnerabile.

Dar dacă ar fi să descrieți în câteva rânduri cum sunt copiii de azi, ce cuvinte ați alege?

Copiii de astăzi sunt creativi, inteligenți, dar și sensibili. Ei au nevoie să fie înțeleși pentru a le fi un sprijin real în viața lor.

I-ați câștigat pe elevi în limba franceză și cunoaștem că fiecare profesor are „farmecul” său, ca să nu zic „metodele” mai exact. Ce atuuri ați purtat mereu cu dumneavoastră?

Pregătirea cu responsabilitate a orelor, studiul individual, creativitatea, buna dispoziție, ludicul și feedbackul real din partea elevilor. I-am invitat pe elevi să fie criticii orelor, să pună în lumină punctele tari și punctele slabe ale activităților, iar eu am luat în considerare sugestiile lor în proiectarea didactică.

Aveți o abordare interdisciplinară. Considerați că înțeleg mai bine unele concepte atunci când se îmbină mai multe domenii experiențiale?

Elevii noștri au nevoie de a vedea cum se îmbină cunoștințele din diverse domenii, precum geografia, istoria, limba română, educația civică, muzica, cinematografia în viața de zi cu zi. Conceptele abstracte sunt greu de înțeles uneori, iar elevii au nevoie de experiențe de învățare în care să se folosească de cunoștințele dobândite la celelalte materii. Un simplu proiect de grup, cu o sarcină provocatoare de a crea un filmuleț de promovare a unei rețete dintr-o anumită zonă francofonă suscită interes, solicită cunoștințe de geografie, istorie, TIC, arte plastice, creativitate și cunoașterea rigorilor lingvistice ale limbii franceze. Și copiilor le plac asemenea proiecte, aceste sarcini cu caracter interdisciplinar.

Lucrați diferențiat. De unde toate resursele?

Clasele noastre de elevi nu sunt omogene, elevii au niveluri de înțelegere și ritmuri de învățare diferite. Pedagogia diferențiată ne oferă câteva direcții de urmat pentru a oferi elevilor șansa să atingă standardele cerute de CECRL (Cadrul Comun de Referință pentru Limbile străine) în dobândirea competențelor lingvistice de comunicare într-o limbă străină de circulație internațională. Unii elevi au nevoie de sprijin mai mare din partea profesorului, tocmai de aceea eu creez activitățile didactice în funcție de nevoile elevilor (nevoi descoperite în urma evaluărilor inițiale, de parcurs și sumative). Prin stagiile profesionale CREFECO am descoperit modalități de a construi activități relevante prin care elevii să atingă progresul în ritm propriu, așa se face că în aceeași clasă, elevii capabili de performanță și elevii care au nevoie de ajutor se simt minunat și colaborează, cooperează.

Care sunt indicatorii principali care vă arată că trebuie să lucrați/predați individualizat?

Rezultatele elevilor la evaluările naționale și la testele PISA, admiterea elevilor la licee și, ulterior, integrarea tinerilor pe piața muncii.

De unde ar trebui să plece schimbarea în educație?

Cred că schimbarea în educație stă în mâinile fiecărui profesor, care se pregătește să-și întâlnească elevii și, cu responsabilitate, îi călăuzește pe drumul cunoașterii.

Ce ar trebui să se întâmple la nivel macro pentru a atinge un ideal educațional?

Schimbările din societate influențează puternic educația, astfel încât este afectată uneori relația părinte-elev-profesor. Valorizarea școlii și a principiilor ei ar schimba și percepția asupra necesității școlii în societatea contemporană. Cât despre curriculum, în gimnaziu, acesta este centrat pe competențe, pornind de la Recomandările Comisiei Europene, însă ar fi necesară implementarea unor standarde, cu descriptori de performanță și pentru celelalte materii școlare, ca în cazul limbile străine. Astfel sistemul de evaluare-notare și implicit de progres în învățare al elevului ar beneficia de multiple ameliorări.

Mica Unire este un moment deosebit în istoria României, marcând un pas important pe drumul unificării naționale. Sărbătorită anual pe 24 ianuarie, sărbătoarea comemorează unirea Principatelor Moldovei și Valahiei sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza în 1859 – acum 166 de ani. Evenimentul a fost unul crucial în formarea statului național român și a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării ulterioare a țării.

În prima jumătate a secolului XIX, Principatele Române – Moldova și Țara Românească, se aflau sub influența Imperiului Otoman, dar și sub presiunea altor mari puteri europene, precum Imperiul Rus, Imperiul Austriac și Franța. În aceste condiții, ideea unirii celor două principate, care împărtășeau o limbă comună, tradiții similare și un destin istoric similar, a început să prindă contur. Unirea nu era doar un obiectiv politic, ci și un vis național al românilor din ambele principate.

După Revoluțiile din 1848 și tensiunile politice generate de dorința de modernizare a regimurilor de guvernare din Moldova și Țara Românească, s-a ajuns la un punct culminant în 1859, când ideea unirii a fost susținută de către forțele politice din ambele principate, precum și de către marile puteri europene.

Astfel, la 5 ianuarie 1859, Adunarea Electivă din Moldova l-a ales pe Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei. La 24 ianuarie 1859, Cuza a fost ales și domnitor al Țării Românești, printr-o alegere similară a Adunării Elective de la București. Acesta reprezintă un moment de importanță majoră, fiind considerați de mulți un act de unire, chiar dacă formal, fiecare principat continuând să aibă propriile instituții și guverne.

Dubla alegere a lui Cuza a fost un succes diplomatic remarcabil, fiind susținut tacit de marile puteri ale vremii, în ciuda opoziției inițiale din partea Imperiului Otoman. Alexandru Ioan Cuza, cu sprijinul popular și cu ajutorul unor reforme sociale și economice importante, a reușit să își consolideze puterea și să pună bazele unui stat modern și unitar. Mica Unire a fost un proces de integrare politică și economică între cele două principate, ce a culminat cu înfăptuirea unui stat român unificat în 1866, odată cu adoptarea unei noi constituții și cu înlocuirea domnitorului Cuza de către Carol I.

Mica Unire reprezintă începutul procesului de creare a unui stat național unitar român. Deși în mod formal unirea nu a fost completă, țara rămânând încă fragmentată în termeni administrativi și politici, Mica Unire a fost un pas crucial spre realizarea României moderne. Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor a marcat începutul unor reforme fundamentale care au transformat societatea românească: reforma agrară, reforma învățământului, reorganizarea armatei și altele. Acestea au avut un impact major asupra dezvoltării economice și sociale a celor două principate.

Un alt aspect semnificativ al Micii Uniri este reprezentarea dorinței de unitate și solidaritate națională a românilor în ambele principate. În ciuda diferențelor de ordin politic și social dintre Moldova și Țara Românească, alegerea unui singur domnitor a transmis un mesaj clar privind încrederea în viitorul unui stat român unit și suveran.

În prezent, 24 ianuarie este sărbătorită în România ca Ziua Unirii Principatelor Române. Sărbătoarea subliniază importanța valorilor de libertate, democrație și progres în societatea românească. De-a lungul anilor, 24 ianuarie a fost marcată prin ceremonii oficiale, parade, evenimente culturale și educaționale, dar și prin diverse activități civice, în care românii din întreaga țară își celebrează apartenența la o națiune unitară.

La 166 de ani de la Unirea Principatelor Române, în țară se vor organiza numeroase evenimente pentru marcarea acestui moment special. Câteva dintre acestea:

Cluj – În data de 24 ianuarie, primăria organizează diverse activități începând cu ora 11:00 – vor avea loc concerte în intervalul 13:00 – 20:30.

Bihor – În perioada 21-26 ianuarie, la ora 11:00, la Muzeul Orașului Oradea, se organizează un atelier de educație muzeală despre Alexandru Ioan Cuza și Mica Unire, pentru copii, în premieră

Galați – Vineri, 24 ianuarie, începând cu ora 18:30, Teatrul Național de Operă și Operetă Nae Leonar invită publicul să se bucure de prima operetă românească, Crai Nou, o capodoperă a compozitorului Ciprian Porumbescu

Prahova – În data de 24 ianuarie, în intervalul 09:00 – 14:00, Muzeul Județean de Istorie și Arhologie Prahova va putea fi vizitat gratuit.

Bârlad – Ca în fiecare an, Trenul Unirii va fi așteptat la Bârlad. Astfel, Muzeul Național Vasile Pârvan Bârlad invită publicul vineri, 24 ianuarie, începând cu ora 11:30, în Gara CFR Bârlad pentru a primi Trenul Unirii.

Surse foto: De la Carol Popp de Szathmáry – Mihai Oroveanu – „Modern Romania – Photographic Documents (1859-1949)”, ISBN 978-973-1805-89-4, Domeniu public, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=18005760

De la Post of Moldova – http://home.nestor.minsk.by/fsunews/moldova/ps2009/index.html, Domeniu public, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=9276571

De la Mișu Popp – Sursa, Domeniu public, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=45227033

În ultima vreme, discuțiile despre alimentație tind să se concentreze pe o diviziune simplificatoare: mâncarea este fie „sănătoasă”, fie „nesănătoasă”. Ne organizăm listele de alimente „permise” și „interzise”, păstrând o perspectivă rigidă asupra a ceea ce ar trebui să mâncăm. Pare că discutăm doar în acești termeni, în ultima vreme, despre hrană. O facem cu și spre copiii noștri, frecvent și insistent.

Dar mâncarea este mai mult decât un simplu combustibil pentru corp – este un element profund al existenței noastre!

Ar fi bine să privim mâncarea- măcar din vreme în vreme- dintr-un unghi diferit, mai ales atunci când ne educăm copiii despre relația lor cu aceasta. 

Creativitate

Mâncarea este creativitate: de la culorile vibrante ale fructelor și legumelor până la actul de a combina ingrediente în moduri surprinzătoare, prepararea hranei este o formă de artă. Este o cale de a experimenta și de a ne exprima.

Cultură

Mâncarea este cultură și conectare. Bucatele reflectă istoria și tradițiile popoarelor, devenind un pod către alte lumi. Gândiți-vă la plăcerea de a descoperi gusturi noi într-o călătorie sau de a prepara o rețetă veche alături de familie!

Grijă și iubire

De asemenea, mâncarea este grijă. Preparând un fel de mâncare pentru cineva,  transmitem dragoste și atenție. Ea creează amintiri prețioase: mirosul unei plăcinte proaspete, pocnetul castanelor sau semințelor de dovleac, pe sobă, gustul inconfundabil al tocănițelor mamei tale….Mmmmmm…Toate acestea inspiră dragostea și grija de care ai (sau ai avut) parte.

Sărbătoare

Nu putem ignora faptul că mâncarea este celebrare și confort. De la torturile aniversare la supele calde în zilele reci, ea ne oferă alinare și bucurie. Este, de asemenea, o cale de vindecare – un bol de supă caldă poate fi un medicament simplu, dar puternic. Supa de pui este și pentru suflet, nu-i așa?

În esență, mâncarea este o aventură, o întâlnire cu noi înșine și cu ceilalți. Ea deschide drumul spre grija de sine, spre ideea de prietenie și sentimentul de apartenență. Poate este timpul să ieșim din „căsuțele” pe care scrie ,,sănătos-nesănătos” și să redescoperim dimensiunea profundă a hranei.

Ce este mâncarea? Mâncare este cultura, conectare, grija, amintiri, sărbătoare și Sărbători, confort, plăcere, vindecare, aventură, conectare, grija de sine, prietenie, apartenență.

Să (re)învățăm să vorbim despre mâncare ca despre o sursă de conexiune și iubire. Creăm astfel rădăcini, aduceri aminte pline de emoții, predăm ștafete importante spre fiii și fiicele noastre și întregim ideea minunată de familie.

Istoria monedelor românești reflectă evoluția economică, politică și culturală a teritoriilor ce au constituit și constituie România, având rădăcini în antichitate și conținând să se dezvolte până în prezent. De-a lungul secolelor, monedele au fost martori tăcuți ai schimbărilor din societatea românească, evoluând atât în termeni de design, cât și în ceea ce privește metalul folosit, tipurile de monede și statutul lor economic.

Primele monede pe teritoriul românesc

Primul episod important în istoria monedelor românești începe în antichitate, în perioada dacică, înainte de unirea țărilor române sub un singur stat. În acest context, triburile dacice foloseau, alături de trocuri, și monede bătute în diverse materiale. Începând cu secolul al IV-lea î. Hr., în regiunile de pe teritoriul actual al României cu circulat monede grecești din diverse colonii grecești de la Marea Neagră, cum ar fi cele din Tomis și Histria. Aceste monede, din argint sau aur, aveau simboluri și imagini legate de zeii greci, fiind folosite în tranzacțiile comerciale ale vremii.

În urma cuceririi Daciei de către Imperiul Roman (106 d. Hr.), monedele romane devin tot mai prezente în circulație pe teritoriul românesc. Pe lângă moneda romană de tip imperial, în această perioadă sunt emise și monede locale, mai ales în regiunile cu o activitate economică mai intensă. După retragerea romană din Dacia (271 d. Hr.), monedele romane continuă să fie utilizate pentru o perioadă mai lungă de timp, până la dispariția lor treptată.

Monedele din Evul Mediu

După căderea Imperiului Roman, în Evul Mediu, teritoriile românești au fost influențate de o serie de dinastii și culturi externe, iar monedele emise în această perioadă reflectă aceste influențe. În secolul al XIV-lea, în timpul domniei lui Carol I al Ungariei, au apărut primele monede medievale bătute în Regatul Ungariei, care erau folosite și în Principatele Țării Românești și Moldovei.

În Țara Românească și Moldova, primele monede tipărite de autoritățile locale au fost emise în secolul al XV-lea de către domnitori precum Vladislav I sau Alexandru cel Bun. Aceste monede erau de obicei din argint și aveau pe una dintre fețe imaginea domnitorului, iar pe revers diverse simboluri heraldice sau religioase.

Apariția leului românesc

O etapă importantă în evoluția monedelor românești o reprezintă apariția monedei naționale, leul. În 1867, în timpul domniei lui Carol I, a fost introdus leul ca monedă națională, înlocuind talerul și alte monede străine folosite anterior în principatele române. Leul românesc era împărțit în 100 de bani, iar monedele de leu erau bătute din aur și argint, având pe avers imaginea domnitorului Carol I și pe revers diverse simboluri naționale.

În perioada interbelică, moneda națională a trecut prin mai multe modificări și reforme, în special în urma inflației și crizei economice din acea perioadă. După al Doilea Război Mondial, în perioada comunistă, sistemul monetar românesc a suferit și el transformări importante, cu emisiuni de monede noi și modificarea valorii leului în mai multe rânduri.

După 1989

După Revoluție, în contextul tranziției către o economie de piață și al integrării în UE, moneda națională a suferit noi modificări. În 2005, România a lansat o serie de monede comemorative. Țara investește constant în crearea unor monede cu un design atractiv, legate de evenimente și personalități importante din istoria țării.

Astăzi, leul românesc (RON) este moneda oficială a României, iar Banca Națională a României emite periodic monede de circulație, dar și monede comemorative pentru a marca diverse aniversări și evenimente de importanță națională.

De asemenea, România participă activ la piața europeană a monedelor de colecție, iar numismatica românească este apreciată de colecționari din întreaga lume. De exemplu, bancnota aniversară cu tema 185 ani de la nașterea regelui Carol I, lansată în circuitul numismatic de Banca Națională a României la data de 1 decembrie 2024, a câștigat recent concursul “Cea mai bună bancnotă comemorativă a anului 2024”, organizat de International Bank Note Society – Filiala Ucraina. Bancnotele participante au fost analizate din punct de vedere artistic și tehnic, dar și la nivelul de securitate și al contextului istoric al designului, iar în urma voturilor exprimate de numismați din 33 de țări, bancnota aniversară lansată de BNR pentru colecționare, cu o valoare nominală de 100 lei, s-a clasat pe primul loc, cu 652 puncte.

Sursă foto: economedia.ro, aniversulargesean.ro, basilica.ro

Abia are prima carte de identitate, este în clasa a VIII-a și are examenul național în față. Perspectivele asupra vieții sunt largi, deși mai are timp să se gândească și să se răzgândească încă de o sută de ori. Culmea, adolescentul Andrei Popovici cunoaște deja calea pe care vrea s-o apuce. Actor, regizor, scriitor, jurnalist sau cadru didactic, știe sigur că va oferi dragoste societății prin meseria pe care o va îmbrățișa.

Poartă cu el idei creative ce le-a așezat în două serii de cărți scrise sub titulatura sa. Anul 2024 s-a încheiat cu Agrafă și Creion, eroii ce se regăsesc și în titlu. Este un adolescent în formare, dar în inima sa nu stă decât o dorință de a evolua și de a inspira prin faptele sale. Familia este tot și în toate. A cunoscut sprijinul și iubirea în acre crește încă din prima zi lui de viață. Așa ar trebui să se întâmple în toate casele, dar viața bate filmul.  Și Andrei știe asta, de aceea a ajutat și ceilalți copii mai mici sau de vârstă apropiată lui din orașul său natal. Cum? Donând cărți.  În cele trei ediții ale Provocării lui Andrei – Donează o Carte!, desfășurate până acum, peste 2400 de volume au adus bucuria cunoașterii și au deschis noi orizonturi și perspective tinerilor din mediul rural.

Andrei, unde și cum te-a găsit decembrie?

În luna decembrie m-a găsit acasă, în Oradea, alături de cei dragi, familia mea. Este o lună plină pentru mine, nu doar de spiritul magic al sărbătorilor, ci și de entuziasm și bucurie.

În data de 19.12.2024  a avut  loc lansarea celui de-al doilea volum al seriei „Aventurile lui Agrafă și Creion”, intens și plin de suspans: Ordinul Umbrelor. Așa că pot spune că sunt atât ocupat, cât și bucuros.

De obicei, fiecare dintre noi la final de an își face bilanțul și își evaluează întreg parcursul anului în curs. Anul tău cum a fost?

Abia pot spune că am făcut bilanțul anului 2024, lansarea romanului Ordinul Umbrelor tocmai s-a întâmplat. Acesta este continuarea captivantă, intensă și dramatică a aventurilor celor doi superdetectivi, Agrafă și Creion care acum se avântă pe teritoriul periculos al Umbrelor.

Din perspectiva unui tânăr autor, a fost și continuă să fie un an cu adevărat magic. Pe 30 mai 2024 mi-am lansat romanul de debut, Aventurile lui Agrafă și Creion, iar acum, cu mare entuziasm, sunt fericit că am reușit să finalizez volumul al doilea al seriei. Sper ca acesta să ajungă la câți mai mulți cititori, care să se bucure în serile reci, dar calde sufletește vorbind, de acest roman polițist plin de pasiune și creativitate. Este cadoul meu pentru voi.

Din perspectiva de elev, pot spune că anul acesta școlar este unul provocator și intens. Fiind în clasa a VIII-a, mă pregătesc pentru examenul de capacitate, o etapă importantă în viața mea.

Ești elev, dar și un bun cetățean în orașul tău. Ai adunat multe volume de cărți în anii trecuți și le-ai donat unor biblioteci. Anul acesta ai continuat această activitate?

Consider că este foarte important ca fiecare dintre noi să se implice în comunitatea din care face parte și să-și aducă aportul, așa cum poate. Bucuria de a dărui și de a vedea scânteia din ochii celorlalți te umple de o energie aparte și de o stare de bine.

În anul 2024, „Provocarea lui Andrei – Donează o Carte!”  a reușit să umple rafturile bibliotecii din cadrul școlii „Ovidiu Drimba” din Lugașu de Jos cu dicționare, manuale și cărți de povești.

În cele trei ediții ale Provocării lui Andrei – Donează o Carte!, desfășurate până acum, peste 2400 de volume au adus bucuria cunoașterii și au deschis noi orizonturi și perspective tinerilor din mediul rural.

Pot spune, cu mândrie, că sunt cu adevărat fericit că am reușit să realizez acest lucru.

Am întrebat mai devreme acest aspect, pentru că mă gândesc că te-ai concentrat pe volumul al-II-lea pe care îl scrii. Ce îmi poți spune?

Doresc ca Aventurile lui Agrafă și Creion să fie o trilogie. Și, da! Într-adevăr am fost foarte ocupat să finalizez volumul doi al seriei.

Volumul trei  al seriei îl voi lansa din postura de licean. Sunt încântat că am ajuns până aici și  sincer, este o bucurie imensă pentru mine să văd cum, pornind de la o idee sau un concept inedit, am reușit să scriu sute de pagini. Este multă muncă – poate unii ar crede că e ușor, dar de multe ori revezi un fragment și de 50 de ori până când îți pare că sună așa cum ar trebui.

Știu că sunt doar la început, dar sper să cresc tot mai mult, desigur, cu ajutorul vostru, al cititorilor.

Despre primul volum ce poți enunța? Cum a prins la public?

Ca autor al seriei „Aventurile lui Agrafă și Creion”, pot spune cu bucurie că această poveste polițistă a fost primită cu entuziasm de către cititori. Cei cu care am vorbit, mi-au spus că au fost foarte încântați și așteaptă cu nerăbdare volumul doi.

Un lucru care m-a impresionat este faptul că romanul nu doar că a captivat copiii pentru care a fost destinat inițial, dar și pe părinții sau bunicii care l-au citit. Am primit multe feedbackuri care mi-au confirmat că „Aventurile lui Agrafă și Creion” este, de fapt, un roman pentru întreaga familie.

Lumea creată este inedită și originală, populată cu personaje unice și haioase, iar povestea este presărată cu multă aventură și mister la fiecare pas. Această combinație a făcut ca romanul să fie o experiență plăcută și memorabilă pentru toți cititorii, indiferent de vârstă.

Ai avut, cred cu tărie, nevoie de sprijin în privința lansării primului volum. Cine sunt oamenii cărora le întorci un mare mulțumesc?

Fără sprijin, nu cred că poți reuși să realizezi tot ceea ce îți propui. Este esențial să ai alături oameni care te susțin și care fac tot posibilul ca visele tale să prindă contur și să devină realitate.

Oamenii cărora le sunt profund recunoscător și cărora le mulțumesc din suflet sunt părinții mei. Fără ei, ar fi fost extrem de dificil să-mi îndeplinesc visul. M-au încurajat, m-au îndrumat și mi-au oferit mereu sprijinul lor necondiționat.

În România, nu este deloc ușor să fii publicat, mai ales dacă nu ești autor străin sau un scriitor român consacrat. Editurile sunt reticente să își asume riscuri, chiar dacă îți recunosc talentul și te încurajează să continui. Există piedici care pot să te descurajeze și să te tragă înapoi. De aceea, mă consider norocos că am niște părinți minunați, care au fost și sunt alături de mine la fiecare pas!

Ai pregătit o lansare de carte și la al doilea volum? Te-ai gândit să vii cu ceva nou?

Emoțiile și energia pe care le simți la lansarea unei cărți sunt cu adevărat unice. Te încarcă cu  încredere. Da, cu siguranță voi organiza o lansare specială pentru romanul „Ordinul Umbrelor”, al doilea volum din seria Aventurile lui Agrafă și Creion. Pe 19 decembrie, cei care au fost prezenți la evenimentul organizat la Librăria Compas din Oradea, s-au bucurat de un spectacol autentic.

Mi-am descoperit pasiunea pentru actorie, iar alături de trupa de teatru APRENTIS, din care fac parte, am pus în scenă o mini-piesă de teatru adaptată după două capitole din acest  al doilea volum. Sper ca această interpretare să încânte publicul. În plus, am compus versurile unei melodii speciale pentru această ocazie, iar evenimentul va include și alte momente frumoase, menite să creeze o atmosferă de neuitat.

Andrei, de unde atâta inspirație, creativitate și spor pentru toate proiectele în care te implici?

Inspirația vine, în primul rând, din lumea care mă înconjoară. Sunt înconjurat de rechizite atât la școală cât și acasă, deoarece părinții mei au o afacere în domeniu. Vine totul de la sine, observând ceea ce este în jurul meu. Așa am ajuns să creez un univers al rechizitelor, în care eroii sunt chiar o agrafă și un creion. Creativitatea este un mod de exprimare, un fel unic prin care fiecare dintre noi încearcă să se manifeste. Îmi place să creez ceva unic, să visez și să-mi imaginez lumi noi pe care eu le modelez exact așa cum îmi doresc.

Când negociezi cu timpul liber, ce face un adolescent de vârsta ta?

Îmi place să mă întâlnesc cu prietenii, să mergem la un film sau la bowling ori, pur și simplu, să petrecem timp împreună discutând și schimbând idei și impresii.

Ai în față un examen de dat. La anul dacă nu greșesc. Unde ai dori să continui studiile?

Așa este, anul viitor va fi un an foarte important pentru mine. La vară voi da examenul de capacitate. În ceea ce privește direcția pe care o voi urma, sunt aproape sigur că mă voi orienta spre un profil uman. Încă oscilez în privința liceului la care voi aplica, însă cert este că va fi unul din Oradea.

Te-ai gândit la ce meserie vei îmbrățișa când vei deveni mai mare?

În privința profesiei în care voi activa, pot spune că mă tentează mai multe domenii și meserii: scriitor, actor, regizor, jurnalist, cadru didactic și, cine știe, poate chiar primar.

Andrei, crezi că te poți susține financiar și din vânzarea de cărți? Te-ai dus cu gândul acolo?

Din păcate în România, cel puțin în acest moment, nu cred că te poți susține financiar doar din vânzarea cărților. Este necesar să faci și altceva pentru a avea un trai decent. Consider că este important ca meseria în care activezi să fie măcar parțial conectată cu creativitatea, cu cuvintele și desigur, să ai un program flexibil care să îți permită să jonglezi între activități. Pentru ca „pasiunea pentru cuvinte” să nu se stingă, trebuie ca tu, ca om, să fii motivat, să simți că ești apreciat și că vocea ta contează.

Catedrala Națională din București, cunoscută și sub denumirea de Catedrala Mântuirii Neamului, este un proiect ambițios ce își propune să fie un simbol al unității naționale și al tradiției ortodoxe românești. Situată în centrul capitalei, această catedrală monumentală este destinată să devină locul principal de cult al Bisericii Ortodoxe Române și un punct de referință religios și cultural pentru întreaga națiune.

Construirea Catedralei Naționale a început în 2010, sub conducerea Patriarhiei Române și cu sprijinul autorităților naționale. Ideea construirii unei astfel de catedrale nu este recentă, ea fiind exprimată încă din perioada interbelică, în contextul dorinței de a ridica un monument religios care să reflecte importanța Bisericii Ortodoxe Române în viața spirituală și cultura țării. Totuși, proiectul nu a fost realizat decât după multe decenii, având în vedere constrângerile economice și politice de-a lungul timpului.

Catedrala Națională a fost concepută pentru a fi cea mai mare biserică din România și una dintre cele mai mari catedrale ortodoxe din lume, având o capacitate de aproximativ 5000 de locuri în interior și un număr impresionant de locuri în jurul lăcașului de cult. Unul dintre obiectivele sale esențiale este să servească drept loc de rugăciune pentru toți românii, indiferent de apartenența religioasă sau etnică.

Arhitectura Catedralei Naționale este un amestec de stiluri tradiționale românești și influențe bizantine, fiind realizată cu scopul de a reflecta identitatea culturală și religioasă a poporului român. Clădirea este dominată de elemente ale stilului arhitectural bizantin, dar și de influențe ale arhitecturii moldovenești și muntenești din secolele XVI-XVII, ceea ce îi oferă un caracter distinctiv și autentic.

Unul dintre cele mai impresionante aspecte al catedralei este cupola sa uriașă, care se înalță la o înălțime de 120 de metri și care poate fi văzută din aproape orice colț al capitalei. În interior, catedrala este decorată cu mozaicuri și fresce ce ilustrează scene din viața Mântuitorului Iisus Hristos, dar și imagini ale sfinților români și ale marilor personalități din istoria țării.

De asemenea, Catedrala este dotată cu un altar impunător și cu o serie de elemente liturgice menite să creeze o atmosferă de rugăciune profundă și respect față de divinitate.

Catedrala va găzdui evenimente religioase de mare însemnătate, cum ar fi slujbe solemne, canonizări ale unor sfinți români și alte evenimente liturgice majore. Un alt aspect important este că aici vor fi adăpostite moaște ale unor sfinți români, ceea ce va atrage pelerini din întreaga lume ortodoxă. În plus, Catedrala va deveni și un loc de educație religioasă, fiind deschisă vizitatorilor care doresc să învețe mai multe despre istoria și tradițiile Bisericii Ortodoxe Române.

În 26 octombrie 2025, Catedrala Națională urmează să fie sfințită de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului și de Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române. Conform Agenției Basilica a Patriarhiei Române, evenimentul marchează 140 de ani de când Bisericii Ortodoxe Române i-a fost recunoscut statutul de Biserică Autocefală și 100 de ani de când a fost ridicată la rangul de Patriarhie.

Lucrările de construcție sunt aproape finalizate, anul acesta urmând să fie instală crucea pe turla mare, să fie terminate instalațiile interioare, montarea vitraliilor exterioare și structura de rezistență a porticurilor de la intrarea principală. 220 de pictori lucrează la mozaic în ritm alert, depunând un efort uriaș, sub coordonarea pictorului bisericesc Daniel Codrescu. Lucrările de pictură continuă și ele, sub supravegherea atentă a Părintelui Patriarh Daniel, urmând un plan iconografic care respectă tradiția bizantină și se desfășoară pe o suprafață totală de 25.000 de metri pătrați. Catapeteasma pictată în mozaic, de peste 400 de metri pătrați, este cea mai mare de acest fel din lumea ortodoxă.

Sursă foto: catedrala-nationala.ro