Comitetul Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a încheiat pe 27 iulie înscrierea de noi situri pe Lista Patrimoniului Mondial, după ce în ultimele zile au fost adăugate 26 de situri, printre care, din România, „Frontierele Imperiului Roman – Dacia” și o serie de sculpturi în aer liber ale maestrului modernist român Constantin Brâncuși, marcând locul acestora drept unele dintre cele mai notabile exemple de artă publică ale secolului al XX-lea.

Creată de Brâncuși în Târgu Jiu în perioada 1937-1938, colecția în aer liber, ansamblul monumental “Calea Eroilor”, care include „Coloana fără Sfârșit”, „Poarta Sărutului”, “Masa Tăcerii” și “Aleea Scaunelor”, reprezintă un omagiu adus soldaților căzuți în Primul Război Mondial. Aliniate pe o axă de 1,5 km lungime de-a lungul Bulevardului Eroilor din Târgu Jiu, lucrările care compun „Calea Eroilor” sunt unele dintre puținele lucrări ale lui Brâncuși aflate în România.

„Recunoașterea acordată ne obligă să protejăm ansamblul monumental, să-l păstrăm intact pentru generațiile viitoare și pentru memoria culturală a umanității”, a declarat ministrul Culturii, Raluca Turcan.

Brâncuși s-a născut în micul sat Hobița de lângă Munții Carpați, dar a trăit la Paris cea mai mare parte a vieții. A ajuns la Paris în 1904, după o călătorie de un an și jumătate și, în cele din urmă, a lucrat sub conducerea lui Auguste Rodin. A părăsit atelierul lui Rodin în 1907 spunând că „nimic nu crește sub copaci mari” și a devenit unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX. Și-a lăsat moștenire atelierul și o parte din arta sa statului francez după moartea sa, în 1957. Aceasta pentru că, deși a dorit să-și lase lucrările României, guvernul comunist de atunci a refuzat oferta.

În 2023, orașul Timișoara din vestul României a organizat prima expoziție retrospectivă a lucrărilor artistului care a avut loc în țara sa natală în mai bine de 50 de ani. O expoziție completă separată Brancuși s-a încheiat în luna iulie la Centrul Pompidou din Paris.

De asemenea, “Frontierele Imperiului Roman – Dacia” este cea mai complexă nominalizare făcută de România până acum, dosarul conținând 277 de componente distribuite de-a lungul a peste 1.000 de kilometri.

Noile înscrieri completează prezența României pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, ce include Delta Dunării (1991), Satele cu biserici fortificate din Transilvania (1993), Bisericile din Moldova (1993, 2010), Mânăstirea Hurezi (1993), Cetățile dacice din Munții Orăștiei (1999), Centrul Istoric Sighișoara (1999), Bisericile de lemn din Maramureș (1999), Pădurile seculare și virgine de fag din Carpați și alte regiuni ale Europei (2017) și Peisajul cultural minier Roșia Montană (2021).

Între cele 26 de noi situri adăugate se mai numără Axa Centrală a Beijingului, deși cu o atenționare din cauza „presiunilor de dezvoltare” cu care se confruntă unele secțiuni ale acesteia, sistemul de peșteri din Parcul Național Niah, din Malaezia, complexul rezidențial Schwering, din Germania și situl arheologic Al-Faw din Arabia Saudită.

Japonia, Thailanda, Rusia, Kenya și Iran au primit, de asemenea, confirmarea includerii unor noi situri recunoscute pe Lista UNESCO.

Mănăstirea Sfântul Ilarion din Fâșia Gaza, în pericol din cauza războiului dintre Israel și organizația teroristă Hamas, sau Parcul Național Lencois Maranhenses Brazilia sunt alte situri care au primit aprobarea UNESCO.

China a fost țara cu cele mai multe situri înscrise în acest an, după ce comitetul a aprobat includerea rezervațiilor de păsări migratoare din Marea Galbenă și coasta Golfului Bohai, precum și a deșertului Badain Jaran, al treilea ca mărime din țară. Astfel, China a devenit țara cu al doilea cel mai mare număr de situri înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial, cu 59, cu unul mai puțin comparativ cu Italia.

UNESCO a decis, de asemenea, retragerea celui mai mare parc natural din Senegal, Niokolo-Koba, de pe Lista Patrimoniului Mondial în Pericol, în urma „eforturilor încurajatoare” ale autorităților de a conserva această rezervație mondială a biosferei, care se confrunta cu o serie de amenințări.

Până în prezent, Comitetul Patrimoniului Mondial a înscris 1.222 de situri din 168 de țări pe Lista Patrimoniului Mondial, printre care Taj Mahal din India, monumentele din Piazza del Duomo din Pisa, Italia, sau grupul de proprietăți eclectice construite de arhitectul Antoni Gaudi în Barcelona, Spania.

Sursă foto: www.centrulbrancusi.ro

Nimic în lume nu se realizează fără pasiune, iar dorința ascuțită și pulsatorie este punctul oricărei realizări. Întărește această idee prin exemplul propriu invitata interviului de azi, ilustratoarea și autoarea de cărți pentru copii Diana Tivu. La bază, ea este arhitect. Și-a aprofundat cunoștințele pe acest segment, dar în paralel joaca favorită de când era mică, „de-a ilustratorul”, a devenit una serioasă. E una de care nu se desprinde niciodată, deși își alege atent proiectele și creează un echilibru între ele.

Să o cunoaștem!

Diana, te joci cu culorile de mică. De când o faci la modul profesionist?

Creioanele colorate au fost joaca mea favorită în copilărie și m-am jucat „de-a ilustratorul” în tot soiul de proiecte încă din școala gimnazială. Din 2015 lucrez liber profesionist ca ilustrator și autor de carte pentru copii, dar îmi dezvolt portofoliul grafic în toate direcțiile în care îmi găsesc inspirație.

Care este frumoasa poveste a escapadei academice?

Educația mea academică este de arhitect. Am obținut în 2014 o diplomă de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, unde am avut parte de aprofundarea istoriei arhitecturii și stăpânirea noțiunilor de proiectare specializată, în paralele cu joaca de-a ilustratorul de povești. Unele abilități dobândite atunci se resimt și în munca mea de acum: atenția de la imaginea de ansamblu până la cele mai mici detalii ale unui proiect, disciplina execuției și managementului unui proiect complex, plus referințe stufoase de elemente arhitecturale.

Dar profesională? Cu cine ai colaborat prima oară?

Editura Didactica Publishing House a răspuns pozitiv la portofoliul meu de începător și mi-au propus din prima atât publicarea primului meu proiect „Prostia omenească” adaptare după Ion Creangă, dar și o colaborare cu Simona Epure la volumul în versuri „Povestea celor trei vrăjitoare toante”, ambele apărute la începutul anului 2016.

Cea mai frumoasă întâlnire a ta este, oare, cu pasiunea pe care o porți și pe care o valorifici prin creații?

Nu mă pot întâlni cu pasiunea mea pentru că este parte din mine, din cine sunt, nu ne despărțim niciodată. Cea mai frumoasă întâlnire este însă mereu cu produsul final al acestei pasiuni – o nouă carte proaspăt ieșită de la tipar. Este atât de multă muncă în spate, abstractă și răsfirată în zeci de hârtii, fișiere și emailuri, încât nu pot să nu mă emoționez ca un copil în fața lui Moș Crăciun când urmează să am prima întâlnire cu o carte lucrată de mine.

Ilustrația a devenit o meserie născută din pasiune sau rămâne complet o râvnă de a ta?

Ilustrația s-a născut din pasiune și rămâne zi de zi o căutare care mă pune în mișcare, mă face să zâmbesc și să mă încrunt, mă epuizează și mă încarcă de sens.

Cum ai defini stilul unui ilustrator?

De departe, stilul este acel ceva al ilustratorului care devine recognoscibil, dar, de aproape, este totul, de la modulația liniei la paleta cromatică, de la înclinația către a reprezenta anumite lumi la atenția pentru anumite detalii, de la stilizarea personajelor la expresivitatea cu care își pune în scenă povestea.

Cum ți-ai construit stilul? El crește odată cu fiecare în parte?

Nu mi-am căutat niciodată stilul, ba chiar m-am încăpățânat să mă descopăr și să cresc cât mai mult ca artist provocându-mă mereu să îmi modelez grafica după nevoile proiectului, de aici și diversitatea de tehnici pe care le stăpânesc: tehnici tradiționale de pictură în acuarelă și linie de peniță pe hârtie, pictură complet digitală și orice între. Proiect după proiect, a început însă să se lege un stil mai ales în proiectele care vin de la mine, în care nevoia narativă se suprapune cu propria-mi viziune și preferințe de tehnică, cum sunt poveștile vizuale din „lumea țărăneilor”, subiect de printuri de artă, printuri pe suveniruri și carte ilustrată „Căruța-căsuța”, editura ACS, 2023.

Care este cea mai mare provocare întâlnită? Oare să fie partea de management, acolo unde, poate, simți că e necesar să te rupi de partea de creație?

Provocările sunt în toate aspectele muncii mele, de la cât mă străduiesc să îmi dezvolt grafica, până la gestionarea cifrelor de tot felul. În general sunt foarte organizată cu managementul unui proiect și am o disciplină a muncii de care sunt mândră. Cea mai mare provocare și frustrare pentru mine este imposibilitatea adesea de a împăca limitările financiare ale proiectelor editoriale din industria autohtonă de carte ilustrată cu viziunea și aspirațiile mele de a aduce pe lume cărțile pe care vreau să le creez.

Ce proiecte ai în momentul prezent? Le-ai căutat sau au venit ele la tine?

Momentan lucrez la un al doilea volum din seria „Români de succes” recent lansată cu volumul „Traian Vuia și pasărea de metal” la editura Corint Junior, în paralel cu o primă colaborare cu editura Paralela 45 pe un text clasic (nu vă stric surpriza) și alte proiecte diverse din zona de editorial și grafică. Niciodată nu am doar un proiect în lucru, ci am mai multe în diferite stadii de lucru. Ocazional caut eu să demarez proiecte, dar de cele mai multe ori vin proiectele la mine, eu doar mă îngrijesc să fiu omul potrivit pentru ele.

Ești artistă și presupun că vezi frumosul în orice. Din ce îți iei inspirația?

Cred că cea mai de preț trăsătură a unui artist vizual este să învețe să se uite în jur, să fie prezent în senzațiile, experiențele și emoțiile pe care ni le oferă oamenii, lumea, viața oriunde suntem. Lăsând să treacă prin noi totul, ne adunăm mărgeluțele colorate de inspirație cu care să ne activăm munca, iar eu asta încerc să fac zi de zi. Apoi mai am grijă să țin larg deschise porțile către amintirile mele din copilărie, să nu mă deconectez de la ele și să îmi păstrez cu orice preț aprinsă gândirea magică de copil, indiferent cu câtă maturitate trebuie să navighez lumea în care sunt dincolo de foile de hârtie.

Ești mereu creativă, Diana, sau îți oferi și pauze?

Pentru că îmi plătesc toate necesitățile vieții din munca mea creativă, nu am încă privilegiu să iau pauze când am nevoie de ele neapărat, dar am învățat să îmi aleg proiectele și să le distribui în calendarul de lucru ca să nu mă prăjesc, să echilibrez munca după un proiect care mă stoarce creativ și emoțional cu ceva poate într-o altă stilistică, cu o altă încărcătură sufletească. Însă știu că lucrurile cu adevărat valoroase pe care le fac vin din momentele de pauză, când îmi dau spațiu să creez fără agendă, să alerg după fluturașii cu idei ce îmi zboară prin minte. Văd fără dubiu valoare unor pauze nu atât de la partea creativă, ci de la munca efectivă cu responsabilitatea unor termene de finalizare.

Expoziția inspirată de Brâncuși, dedicată frumuseții persoanelor cu dizabilități

1 – 14 august 2024, Sala Acvariu

Muzeul Național al Țăranului Român

Vanner Collective anunță proiectul artistic multidisciplinar Să cunoști lumea, reunind sub umbrela empatiei și inclusivității o serie de activități menite să apropie persoanele cu dizabilități de propria lor expresivitate, de la ateliere creative și de dezvoltare personală, la terapie prin artă, educație vizuală și psiho-relațională, culminând cu sesiuni de fotografie menite să surprindă frumusețea și capacitatea de a inspira a participanților. Fotografiile rezultate vor fi expuse apoi în cadrul unei mari instalații artistice participative și sculpturale, inspirată de Masa Tăcerii. Echipa își propune de asemenea realizarea unui film making of, cât și a unei serii de discuții deschise cu actori importanți din sfera artelor vizuale și a eforturilor de integrare socială și culturală a persoanelor cu dizabilități.

Un aspect mai puțin cunoscut al activității lui Constantin Brâncuși este consecvența extraordinară de care sculptorul a dat dovadă în documentarea fotografică a proceselor sale creative. Brâncuși era foarte atent la încadrare, la efectele și jocurile de lumină, la texturile și proporțiile fotografiilor sale, care devin, la o privire mai atentă, un adevărat ecou al sculpturilor și al atmosferei din atelierul său. Proiectul Să cunoști lumea a fost inspirat în parte de această latură a activității marelui sculptor, însă dezideratul principal este explorarea potențialului creativ al persoanelor cu dizabilități și integrarea lor într-o narațiune mai largă a artei contemporane, asigurându-le astfel o platformă de expresie și de auto-descoperire, atât prin arta fotografică, cât și prin intersecții cu alte limbaje artistice, de la sculptură la teatru.

Atelierele propuse în cadrul proiectului sunt adresate unui număr de aproximativ 80 de persoane cu dizabilități, iar temele sunt pe cât de variate pe atât de interconectate: creșterea creativității prin tehnici teatrale cu Ana Covalciuc (actriță și facilitator acreditat de ateliere creative), terapie prin artă cu Sabina Brândușe (specialist în psihoterapie-psihodramă clasică și NLP), educație vizuală cu Eduard Enache (specialist în istoria artei) și psiho-educație relațională cu Silvia Ciubotaru (specialist în psihoterapie experiențială). Fiecare dintre ele creează spații sigure pentru participanți și sunt concentrate pe dezvoltarea încrederii în sine și în potențialul individual, cât și pe dezvoltarea unui instrumentar relațional eliberat de stigmă și orientat înspre o mai bună integrare în societate.

Artista Alina Rotaru a lucrat cu zece participanți la ateliere, selecționați în funcție de nevoile artistice ale proiectului și de disponibilitatea personală a fiecărui participant, realizând o serie de 12 fotografii inspirate de lucrări ale lui Brâncuși, imprimate pe hârtie din bumbac, ce au devenit parte a instalației Ecou și tăcere, realizată de scenografa și artista vizuală Cristina Milea. Instalația este o lucrare sculpturală, semitransparentă, inspirată de inelele de creștere ale copacilor și de undele sonore, simbolizând viața, curățenia și reînnoirea, într-un dialog de idei cu Masa Tăcerii.

„Să cunoști lumea propune ca arta vizuală să întărească legătura dintre tradiție și accesul la cultură. Intenționăm să inițiem un proces de destigmatizare, de schimbare a prejudecății dintre oamenii „normali” și oamenii „cu probleme”. Suntem făcuți din același material și avem dreptul să ne bucurăm de cultură în egală măsură, ba mai mult, dorim ca oamenii cu dizabilități să devină parte integrantă și să dobândească o voce prin intermediul acestui proiect”, spune Alina Rotaru.

„Prin Ecou și Tăcere ne propunem să lăsăm o amprentă durabilă asupra vizitatorilor, provocându-i să gândească și să acționeze în moduri care promovează înțelegerea și acceptarea în societate. Proiectul invită la reflecție asupra rolului artei în abordarea temelor sociale și culturale urgențe, cum ar fi acceptarea diversității și combaterea stigmatizării, devenind un manifest pentru o societate mai incluzivă și empatică”, mai adaugă și Cristina Milea.

Expoziția Să cunoști lumea va avea vernisajul pe data de 1 august 2024, ora 19.00, la Sala Acvariu din cadrul Muzeului Național al Țăranului Român, unde va rămâne deschisă până în data de 14 august. Dar publicul va avea încă trei ocazii de a interacționa cu aceste lucrări în toamna lui 2024, în alte trei expoziții amplasate în spații din București.

În cadrul fiecărei iterații a expoziției vor avea loc și discuții publice cu persoane din echipa artistică sau cu actori importanți din sferele artelor vizuale și a eforturilor de integrare culturală și socială a persoanelor cu dizabilități. Astfel, sunt programate discuții cu Alina Rotaru, echipa artistică a proiectului și persoanele cu dizabilități participante, cu Sorin Trâncă, critic de fotografie și autorul cărții „Drumul lui Constantin – Evadarea lui Brâncuși din România, o reconstituire”, publicată la Humanitas în 2023, cu Ioana Gonțea, managerul operațional al Fundației Art Encounters în 2023 și co-organizator al expoziției „Brâncuși: Surse Românești și Perspective Universale” – expoziție eveniment în cadrul Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii și, nu în ultimul rând, cu Daniela Tontsch, reprezentată a Federației Consiliului Național al Dizabilității din România.

Proiectul Să cunoști lumea invită la reflecție asupra rolului artei în abordarea temelor sociale și culturale urgente, cum ar fi acceptarea diversității și combaterea stigmatizării, devenind un manifest pentru o societate mai incluzivă și empatică, recunoscând totodată modul în care rădăcinile culturale cele mai profunde pot constitui o bază minunată pentru un discurs adaptat obiectivelor și priorităților contemporane.

Să cunoști lumea este un proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).

Proiectul este inițiat de Vanner Collective.

Parteneri: Muzeul Național al Țăranului Român, Arcub, Galateca, The Institute.

Asociația Open Your Heart alături de Primăria Municipiului Iași, Kaufland România și NICHI – Cristina Nichita, vă invită joi, 25 iulie, de la ora 19, la “Atipic Beauty Tradițional Iași 2024 by Magda Coman” un eveniment emoționant aflat la a-44-a ediţie, care transmite un mesaj puternic: Frumuseţea e în noi, nu în aparențe!

Avem deosebita plăcere de a vă invita la ediția specială a evenimentului Atipic Beauty, care va avea loc în Grădina Palas Mall și va celebra frumusețea autentică și valorile tradiționale românești. Tema acestei ediții este una cu totul specială, axată pe tradițiile și creațiile populare românești. Modelele noastre vor defila în costume populare stilizate, punând în valoare portul tradițional și meșteșugurile străvechi, dar și frumusețea diversității umane. Vom avea alături designeri care promovează și păstrează autenticitatea costumului popular românesc.

Pe scena Atipic Beauty vor urca 13 modele în fotoliul rulant alături de 13 persoane publice, cu speranța de a schimba ideile preconcepute și credințele negative despre persoanele cu dizabilități și a arăta societății că verticalitatea, calitatea si determinarea unui om nu constau în modul de deplasare. Atipic Beauty este o pledoarie despre oameni cu motivații puternice, curaj, ambiție, solidaritate și conștientizare. Este un eveniment prin care vrem să vă îndemnăm să priviți omul, nu dizabilitatea sau defectele sale, pentru că în spatele unor aparențe se pot ascunde calități minunate. Totodată, evenimentul este despre neșansa unor oameni ce au ajuns, din diverse motive și provocări ale vieții, să depindă de un fotoliu rulant.

Cu toate astea, acești oameni au reușit să doboare munți de provocări și obstacole, iar astăzi au multiple realizări și sunt o inspirație pentru cei din jur. Cosmina Păsărin va fi gazda acestui eveniment de neuitat, iar atmosfera va fi completată cu momente muzicale susținute de Emanuel Cîrstea și Vision Art Academy. În deschidere va lua cuvântul Magda Coman, președintele Asociaţiei Open Your Heart. Ținutele modelelor care vor urca pe scenă poartă semnătura designerilor: Nichi by Cristina Nichita, CATERINE, Ie Breaza de Anda Mănescu, D@D Concept, Valentina CC, Şezătoare Iași. Asociaţia Open Your Heart dorește să mulȚumească tuturor celor care ni s-au alăturat şi fac posibil acest proiect: Arcadia, Regina Maria Dental Clinics,Tbi Bank, Q Estetic, Figo.Pay, Dentesse, Vision Art Academy, CA Terrsparts piese si accesorii utilaje industriale, Avon, Magda Moga – consilier dezvoltare personală, Unirea Hotel, Royal Print, BRAS, Gramma, Asociația “dream is – Ajută şi vei fi ajutat”, GSM, Volkswagen Iași Sandra Grup, Toyota Iași Sandra Grup, Brândușa Bordeianu Academy, Cafeneaua Unirea, Alex Rădulescu Make-up Artist, DONNA Carina Salon&academy, STAR Make up Academy, Gabriela Plăcintă Makeup Studio, Portretica. Partenerii media: Tvr Iași, Life.ro, Biz, Matricea Românescă, Telem Alătură-te nouă într-o călătorie plină de emoții și inspirație, în care vom sărbători frumusețea dincolo de orice bariere și prejudecăți, promovând și valorile tradiționale românești. Vom avea ocazia să ne conectăm cu oameni minunați și să ne bucurăm de momente de încântare și recunoștință pentru darul suprem – viața, dar și să facem bine împreună. Astfel, te așteptăm să ne fii alături joi, 25 iulie, ora 19:00, în Grădina Palas Mall. Accesul este liber.

Ce faci atunci când grupul tău pune presiune pe tine? Ce înseamnă să îți păstrezi coloana vertebrală? Și ce este cu presiunea grupului?

Presiunea grupului reprezintă influența exercitată de un grup asupra comportamentului, atitudinilor sau convingerilor unui individ, determinându-l să se conformeze normelor grupului pentru a fi acceptat și apreciat. Aceasta poate fi pozitivă, încurajând comportamente benefice, sau negativă, promovând acțiuni dăunătoare. Factori precum dorința de apartenență, teama de respingere și nevoia de aprobare socială joacă un rol important în intensitatea presiunii resimțite.

Rezistența la presiunea grupului depinde de încrederea în sine, valorile personale și capacitatea de a lua decizii independente.

Este foarte important momentul în care fiul tău, fiica ta se va lovi de aceste presiuni. Și este foarte important momentul în care va alege CORECT pentru sine!

*desenul este inspirat dintr-o întâmplare adevărată ce s-a petrecut în interacțiunile lui David Bulboacă. El a avut puterea de a spune: ,,…nu, mulțumesc!”

Produs alimentar tradițional, sardeluța marinată din România a câștigat recunoaștere și protecția Uniunii Europene datorită valorii sale culturale și tradiționale, fiind inclus miercuri, 17 iulie, în Registrul specialităților tradiționale garantate al Uniunii Europene.

Ce este sardeluța marinată?

Șprotul este un pește mic, argintiu, care se găsește din abundență în Marea Neagră. Are o textură delicată și un gust specific, care devine și mai pronunțat după marinare. Tradiția marinării acestui pește datează de secole, fiind o metodă de conservare utilizată de pescari de-a lungul coastei românești. Procesul de marinare a fost dezvoltat ca răspuns la necesitatea de a păstra peștele proaspăt pe perioade lungi de timp, când refrigerarea modernă nu era disponibilă.

Sardeluța marinată este un preparat iubit în bucătăria Românească, în special în Dobrogea. În această zonă, în cadrul târgurilor locale și festivalurilor pescărești, sardeluța marinată joacă un rol important, fiind unul dintre cele mai apreciate preparate atât de localnici, cât și de turiști.

Rețeta tradițională românească

Pentru a prepara sardeluța marinată conform metodei tradiționale românești, sunt necesare câteva ingrediente: șprot proaspăt, sare grunjoasă, oțet de vin, apă, ulei de floarea soarelui sau de măsline, condimente – boabe de piper, foi de dafin, boabe de ienupăr și, eventual, zahăr și alte condimente, precum coriandu sau semințe de muștar, după gust.

Se începe cu pregătirea sardeluțelor – acestea sunt mai întâi curățate de solzi și eviscerate. După curățare, sunt spălate bine în apă rece. Peste peștele curat se presară sare grunjoasă, urmând ca acesta să fie lăsat să stea timp de 24-48 ore. Acest pas ajută la deshidratarea parțială a peștelui și la conservarea lui. Sardeluțele sunt așezate în straturi, fiecare strat fiind acoperit de sare.

După sărare, sardeluțele sunt clătite pentru a îndepărta excesul de sare. Apoi, sunt așezate în borcane sau vase de ceramică, intercalând straturile de pește cu condimente (boabe de piper, foi de dafin, boabe de ienupăr). Amestecul de marinadă, format din oțet din vin și apă (în proporții egale), este turnat peste sardeluțe până ce acestea sunt complet acoperite. Uneori, pentru a echilibra aciditatea, se adaugă și zahăr. Borcanele sunt sigilate și lăsate la maturat timp de 1-2 săptămâni într-un loc răcoros. În acest timp, peștele absoarbe aromele condimentelor și se marinează complet.

După maturare, sardeluțele marinate pot fi păstrate la rece timp de mai multe luni. Uneori, se adaugă un strat de ulei deasupra, pentru a sigila marinada și a preveni oxidarea.

Produse românești protejate în Uniunea Europeană

Prin obținerea statutului Specialitate Tradițională Garantată (STG) din partea Uniunii Europene, este asigurat faptul că numai sardeluțele marinate conform metodelor tradiționale și provenind din regiunea specifică pot purta această denumire. Acest lucru ajută la păstrarea calității și autenticității produsului.

România are îl total 14 produse recunoscute și protejate la nivel european, printre care:

• Produse cu Indicații Geografice Protejate (IGP): Magiun de Topoloveni, Salam de Sibiu, Novac afumat din Țara Bârsei, Scumbie afumată de Dunăre, Salată de icre de știucă din Tulcea, Pită de Pecica, Telemea de Sibiu, Cârnați de Pleșcoi, Cașcaval de Săveni și Salinate de Turda.
• Produs cu Denumire de Origine Protejată (DOP): Telemea de Ibănești
• Produse cu Specialitate Tradițională Garantată (STG): Salata tradițională de icre de crap și Sardeluță marinată fabricată conform rețetei Românești.

Sursă foto: Facebook Deltaica

Ce să mai facem în zilele de vacanță, sub nuc sau sub umbrela colorată sau pe banca din parcul plin de copaci umbroși?

Eu spun că e foarte potrivit acum să dăruim copiilor noștri proverbe, zicale, snoave, expresii împământenite!

Toate acestea sunt bijuterii ale înțelepciunii populare, transmise din generație în generație, și joacă un rol esențial în dezvoltarea copiilor. Cunoașterea înțelesurilor lor oferă numeroase beneficii, atât din punct de vedere educațional, cât și social.

În primul rând, toate aceste îmbogățesc vocabularul copiilor. Ele sunt pline de cuvinte și expresii interesante care nu se găsesc întotdeauna în vorbirea de zi cu zi. Prin învățarea zicalelor, copiii își extind vocabularul și devin mai expresivi în comunicare. În al doilea rând, zicalele ajută la înțelegerea culturii și tradițiilor. Acestea reflectă înțelepciunea și valorile unei culturi, iar prin învățarea lor, copiii ajung să înțeleagă mai bine tradițiile și obiceiurile comunității lor, precum și importanța respectării acestora.

Cristian așteaptă cu nerăbdare să ajungă la mătușa lui. Trenul se mișcă ritmat și peisajul e încântător. Pe scaunul din față, două doamne deapănă amintiri. La un moment dat, o doamnă râde și spune tare:

-Ce să îți fac? Te-ai băgat ca musca în lapte! Recunoști?

-Recunosc, îi spune partenera de drum. Râd amândouă…

,,Cum să te bagi ca musca în lapte? Și ce poate să însemne asta? A-ha, tuși sigur va ști să explice totul!”

Și tușica chiar știe! Începe chiar în seara în care băiatul ajunge la ea să depene povești:

Într-un sat pitoresc, unde dealurile erau împodobite cu flori colorate și cerul era întotdeauna albastru, trăiau mulți oameni veseli și prietenoși. În acest sat, era o fermă mică dar bine îngrijită, unde trăia o văcuță pe nume Lăptița. Ea era renumită pentru laptele ei delicios și cremos pe care îl dăruia zilnic sătenilor.

Într-o zi frumoasă de vară, când soarele strălucea pe cer, Lăptița și prietenii ei de la fermă se pregăteau pentru Festivalul Laptelui. Acest festival era cel mai așteptat eveniment din sat, deoarece oamenii se adunau să sărbătorească și să guste toate bunătățile pregătite cu lapte: brânzeturi, smântână, unt proaspăt și multe altele.

Totul era aproape pregătit. Maria, fermiera care avea grijă de Lăptița, tocmai terminase de muls laptele proaspăt și îl așezase în boluri mari, strălucitoare, așezate pe mese lungi, acoperite cu fețe de masă brodate. În aer plutea un miros dulceag de lapte proaspăt și toată lumea aștepta nerăbdătoare să înceapă să guste.

Dar în acel moment, o muscă mică și ageră, pe nume Zbârnâilă, s-a trezit din somnul ei de dimineață. Era flămândă și căuta ceva delicios de mâncat. Zbârnâilă a zburat peste tot prin sat, iar mirosul dulce de lapte a atras-o ca un magnet. Așa că, fără să se gândească prea mult, a zburat direct spre Festival.

Odată ajunsă acolo, Zbârnâilă a văzut toate bolurile cu lapte și s-a gândit că ar fi o idee minunată să se așeze pe unul din ele și să guste puțin. Așa că s-a așezat, chiar în mijlocul bolului cel mai mare și mai plin cu lapte.

Când sătenii au văzut musca în laptele lor proaspăt, au început să murmure nemulțumiți:

„Uite-o pe muscă! A stricat tot laptele nostru curat!”

„Ce inoportun gest! Acum trebuie să aruncăm acest bol!”

Maria, fermiera, a venit repede și a văzut ce se întâmplase. A înțeles imediat că musca nu era de vină, dar prezența ei acolo era cu adevărat inoportună. A scos musca cu grijă și a dus bolul la spălat, pentru a se asigura că totul era din nou curat.

Zbârnâilă și-a dat seama că a greșit și s-a simțit foarte rușinată. A învățat că uneori, chiar și cele mai mici acțiuni pot avea consecințe mari și că trebuie să fie mai atentă data viitoare.

În cele din urmă, Festivalul a continuat și toată lumea s-a bucurat de bunătățile pregătite. Iar de atunci, când cineva din sat voia să explice cât de inoportun poate fi un lucru, spunea: „Este ca musca în lapte!”

Și astfel, Zbârnâilă a învățat o lecție valoroasă despre cum să fie mai atentă și mai respectuoasă față de ceilalți, iar sătenii au avut o poveste amuzantă de spus generațiilor viitoare.

-Ohhhhh…, tuși, să știi că și eu sunt Zbârnăilă uneori…voi fi mai atent!

-Mă bucur că ai înțeles totul și mă bucură hotărârea ta!

Mătușa și nepotul pun deja la cale zilele de vacanță! Cu bucurie!

„Un înger în trup și piatra de temelie a profeților, / al doilea înaintemergător al venirii lui Hristos…” Cu aceste cuvinte Biserica Sfântă îl cinstește pe marele drept al Vechiului Testament care a trăit cu 900 de ani înainte de Hristos – Slăvitul Sfânt Prooroc al lui Dumnezeu, Ilie. Prin viața sa ascetică neobișnuit de strictă, el părea mai degrabă înger decât om.

Dar de ce Biserica Sfântă îl numește „al doilea înaintemergător al celei de-a doua veniri a lui Hristos”?

Acest lucru se datorează faptului că, la fel cum înainte de prima venire a lui Hristos în lume, Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat „în duhul și puterea lui Ilie” (Luca 1:17), tot așa înainte de a doua venire a lui Hristos pe pământ, prorocul Ilie însuși se va arăta (vezi Maleahi 4:5). După cum știm, el nu a murit, ci a fost ridicat la cer viu, cu trupul, într-un car de foc (vezi 4 Regi 2, 11).

Ucenicul iubit al lui Hristos, Sfântul Ioan Evanghelistul, vorbește despre acest lucru în minunata sa Apocalipsă. Sfântul Proroc Ilie, împreună cu alt drept al Vechiului Testament – Enoh, care a fost, de asemenea, ridicat la cer viu fiind pentru că „umbla cu Dumnezeu” (Geneza 5:24), vor apărea din nou în zilele Antihristului. Ei vor proroci și vor întoarce oamenii de la a-l adora pe Antihrist. Cel ce a văzut aceste taine îi numește pe amândoi „martorii lui Dumnezeu”, „doi măslini și două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului” (Apocalipsa 11:3-11). Amândoi – Enoh și Ilie – vor prooroci timp de o mie două sute șaizeci de zile (sau 42 de luni, sau trei ani și jumătate), adică pe toată durata domniei Antihristului, și vor face semne mari și minuni pentru a convinge oamenii să nu recunoască, sau să accepte semnul Antihristului pe mâna dreaptă și pe frunte (Apocalipsa 13:16).

Dar, cu permisiunea lui Dumnezeu, „fiara care se ridică din adânc”, adică Antihristul însuși, „va face război împotriva lor, îi va birui și îi va ucide” (Apocalipsa 11:7).

Este demn de remarcat faptul că „cei ce locuiesc pe pământ se se vor bucura de moartea lor şi vor fi în veselie şi îşi vor trimite daruri unul altuia, pentru că aceşti doi prooroci au chinuit pe locuitorii de pe pământ” (Apocalipsa 11:10).

De ce „chinuit”?

Oamenii sunt „chinuiți” pentru că prorocii vor apela la conștiința lor. Pentru că vor încerca să trezească conștiința adormită – îndepărtându-i de la a-l adora pe Antihrist și întorcându-i la adevăratul Dumnezeu, la Hristos.

Așa a fost întotdeauna cu proorocii lui Dumnezeu. Niciunul dintre ei nu și-a sfârșit viața printr-o moarte naturală – toți au fost chinuiți și uciși de oamenii pe care i-au mustrat pentru viețile lor păcătoase.

Aceeași soartă îi va lovi pe cei care nu doresc să „țină pasul cu vremurile”, nu vor să participe la corupția generală a moralelor și care încearcă să trezească conștiința altora, indicându-le greșeala sau eroarea căii alese în viață, a abordării și comportamentului lor necorespunzător.

Astfel de oameni, care doresc să-și păstreze conștiința curată, vor fi urâți de alții și căutați să fie distruși în toate modurile – dacă nu fizic, atunci cel puțin mental.

Nu avem informații pentru a afirma că Antihristul a venit deja, dar… doar oamenii spiritual complet orbi nu pot vedea că ceea ce se întâmplă acum în lume pregătește sosirea și domnia sa rapidă. Mai mult, slujitorii săi fideli lucrează cu o energie extraordinară (demnă de o cauză mai bună). Ei și-au vândut deja sufletele pentru bani și tot felul de bunuri pământești: pentru onoare, putere și dominație în societatea umană, pentru tot felul de plăceri și desfătări trupești, pentru a se bucura de ele fără piedici, sau pedepse.

Din numeroasele vederi înainte ale Sfinților Părinți ai Bisericii, știm că majoritatea oamenilor, din toate religiile, inclusiv credința noastră ortodoxă, și fără a exclude preoții, îl vor accepta cu entuziasm pe Antihrist ca pe stăpânul și regele lor. Îl vor adora și vor începe să persecute și să distrugă pe oricine i se opune Antihristului.

Și, deși nu vedem încă Antihristul ca pe o persoană specifică, chiar acum are loc o mare „cernere” a oamenilor. Unii „țin pasul” cu slujitorii Antihristului care vine, fiind cumpărați pentru bani sau alte bunuri pământești și recrutați în tabăra lui. Alții – evită hotărât, se disociază și se îndepărtează rapid de ei, provocând astfel mânia și ura celorlalți.

Fraților! Niciodată nu a fost un timp atât de viclean, în care oamenii să exceleze atât de mult în înșelăciune, falsitate, viclenie și minciună. Este necesar să fim extrem de vigilenți, deosebit de atenți și precauți în abordarea lor, pentru a nu fi tentați de cuvinte ispititoare și a nu ne încurca în mrejele Antihristului. Nu aveți încredere în nimeni care vine la voi cu orice propuneri măgulitoare sau promisiuni lucrative, chiar dacă este o persoană îmbrăcată în veșminte de slujitor, dacă știți că sunt aproape de unele organizații dubioase, sau evident anti-creștine, dacă întrețin prietenii cu dușmanii lui Hristos, și mai ales – dacă primesc bani de la ei, indiferent de scuzele plauzibile.

A venit vremea acum, mai mult ca niciodată, să distingem cu atenție cine dintre purtătorii chemării înalte de Păstori ai Bisericii lui Hristos slujește cu adevărat lui Hristos și cine s-a vândut deja slujitorilor Antihristului. Prin aceasta, în loc să slujească lui Hristos, slujesc Antihristului. Trebuie să distingem, pentru a nu fi găsiți de lupul cel ce umblă în lume – chiar și îmbrăcat în haine de oaie – în locul unui adevărat Păstor.

Lucrătorii deosebit de periculoși dintre astfel de păstori falși sunt cei care predică o nevoie de pace cu toată lumea, sub pretextul „necondamnării” și „iubirii și iertării creștine”. Să ne amintim că pacea cu Antihristul (ca și cu slujitorii săi) este deja o trădare a lui Hristos – și, prin urmare, dușmănie împotriva lui Hristos!

Pentru că „ce însoțire poate avea dreptatea cu nedreptatea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?” (2 Corinteni 6:14-15).

Chiar și cea mai mică cochetare cu slujitorii Antihristului și mulțumirea lor indiferent de cât de plauzibil ar fi scopul – este o crimă și nu va trece fără consecințe. Nu este întâmplător că un vechi proverb spune: „Spune-mi cine sunt prietenii tăi și îți voi spune cine ești!”

În vremurile noastre rele, ceea ce este cel mai necesar pentru noi toți, care dorim să rămânem credincioși lui Hristos Mântuitorul, este râvna arzătoare. Aceasta este ceea ce prorocul sfânt și slăvit al lui Dumnezeu, Ilie, a fost atât de renumit. În loc de orice compromis cu slujitorii Antihristului, ar trebui să avem o ireconciliabilitate completă față de ei, chiar dacă suntem amenințați cu moartea cea trecătoare. Să ne amintim că Enoh și Ilie, după ce vor fi uciși de Fiara-Antihrist, vor fi înviați din nou, căci scris este că „după cele trei zile şi jumătate, duh de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat pe picioarele lor şi frică mare a căzut peste cei ce se uitau la ei” (Apocalipsa 11:11).

După aceasta, Însuși Domnul nostru Hristos se va arăta, care va mistui pe Antihrist cu „duhul gurii Sale și îl va distruge cu strălucirea venirii Sale” (2 Tesaloniceni 2:8). După aceasta, timpul va fi scurtat, și sfârșitul acestei lumi va veni, și Judecata de Apoi va fi deschisă.

Fraților! Dacă auziți pe cineva care relatează despre predicarea apropiatei veniri a Antihristului, a celei de-a doua veniri a lui Hristos, a sfârșitului lumii și a Judecății de Apoi cu batjocură, cu un zâmbet ironic pe față, sau cu mânie și iritare, atunci știți că aveți de-a face cu o persoană care, într-un fel sau altul, a fost atrasă de slujitorii Antihristului la implicare în pregătirea pentru sosirea și domnia sa rapidă pe pământ. Feriți-vă de astfel de oameni, ca de distrugătorii credinței noastre sfinte și ai Bisericii!

În Ziua Judecății, „tainele” lor vor fi dezvăluite, și toți aceștia, împreună cu Antihristul și slujitorii săi, vor primi o răsplată justă în „iezerul de foc unde arde pucioasă” (Apocalipsa 19:20). Dar pentru cei drepți, precum sfântul proroc Ilie, și pentru toți cei care nu s-au plecat și nu s-au alăturat slujirii Antihristului, ci mai degrabă i s-au opus cinstit și sincer, va începe acea viață binecuvântată eternă în „Noul Ierusalim”, pe care cel ce a fost găsit vrednic l-a văzut coborând de la Dumnezeu din ceruri (Apocalipsa 21:2).

„Cel ce are urechi de auzit, să audă!” Amin.

De Înaltpreasfințitul Averchie,Arhiepiscopul Australiei și Noii-Zeelande

sursa articol- https://orthochristian.com/95847.html

Parcul eco de distracții, ASAP Recycling Park, revine la Electric Castle, pentru al treilea an consecutiv. După ce peste 30.000 de persoane au participat în 2022 și 2023 la activitățile pe teme de reciclare propuse de ASAP România în parteneriat cu Lidl România în cadrul festivalului, alte zeci de mii sunt așteptate și în acest an, în perioada 17-21 iulie, la Bonțida, să se bucure de jocuri care încurajează acțiunile sustenabile și să câștige premii.

Astfel, de miercuri până duminică, între orele 12:00-20:00, cei prezenți la ediția cu numărul 10 a festivalului Electric Castle au timp să descopere toate jocurile și activitățile pregătite de ASAP România. Cu mare succes la public în anii anteriori, Roata Reciclării revine în 2024 la Electric Castle, precum și jocul Adevăr sau Reciclare. Dacă primul joc se bazează pe noroc, căci doar printr-o învârtire a roții, participanții pot câștiga merch-ul ASAP (tricou sau tote bag) sau ASAPUNCTE, al doilea ridică la fileu întrebări sau provocări pe teme de reciclare, unde informațiile pe zona de sustenabilitate ar putea fi de real ajutor în acumularea de puncte.

Și agilitatea le va fi antrenată participanților printr-un joc de memorie, unde trebuie să caute seturile de câte două ilustrații identice, imprimate cu obiecte ce pot fi reciclate. Nelipsită în general din acțiunile și workshopurile programului ASAP România, distracția va fi garantată în fiecare activitate din cadrul ASAP Recycling Park, dar mai ales în jocul Stand a bottle.

„Când valorile și obiectivele pe zona de sustenabilitate sunt împărtășite și au sens comun, parteneriatele se conturează frumos, ba mai mult, dăinuie peste ani. Suntem pentru al treilea an consecutiv prezenți la Electric Castle cu ASAP Recycling Park, acolo unde publicul are simț civic și ne place asta! Îmi doresc ca parcul eco de distracții pe care-l readucem în inima festivalului să fie pentru fiecare <<cârligul>> de care are nevoie, ori în a conștientiza impactul nostru, al tuturor, față de mediu, ori în a duce o viață mai sustenabilă sau măcar din curiozitatea de a descoperi ce facem, ce obiective avem prin programul nostru și, nu în ultimul rând, să se distreze jucând împreună cu noi activitățile propuse”, a menționat Mihaela Tutunaru, coordonator program ASAP.

La ediția din acest an a Electric Castle, ASAP va refolosi cele mai multe dintre materialele produse anterior pentru ASAP Recycling Park, așa cum s-a întâmplat și în 2023, cu scopul de a-i motiva și pe alții să adopte un comportament sustenabil și să folosească cât mai puține resurse.

Ca și la cele mai recente două ediții ale Electric Castle, din 2022 și 2023, parcul eco de distracții ASAP Recycling Park va fi amplasat în proximitatea Royal Market, magazinul Lidl din festival.

Programul de distracții al ASAP Recycling Park și alte informații despre jocurile și activitățile din acest an, se vor regăsi în perioada următoare, dar și în timpul festivalului, pe conturile de social media Facebook, Instagram și TikTok ale ASAP România.

Despre ASAP România

ASAP (Armata Selectării Atente a Plasticului) este un program de responsabilitate socială inițiat de Fundația The Institute, care urmărește să genereze schimbare în comportamentul adolescenților față de plastic, de la utilizare la colectare separată și reciclare. Obiectivul ASAP este acela de a contribui activ la promovarea educației pentru mediu în rândul publicului țintă și de a crea cea mai mare infrastructură unitară pentru colectarea separată a deșeurilor în vederea reciclării în toate școlile din România. În prezent, programul e activ în peste 1.600 de școli din 36 de localități și municipii reședință de județ din România, informațiile despre colectare separată și reciclare ajungând la peste jumătate de milion de elevi din ciclurile preuniversitare.

ASAP este un program susținut de Lidl România, care contribuie la obiectivele strategiei REset Plastic a Grupului Schwarz, din care retailerul face parte. Strategia REset Plastic cuprinde cinci zone de acțiune – de la evitarea folosirii plasticului în ambalaje și regândirea designului acestora, la reciclare și acțiuni de ecologizare, până la inovare și educare în domeniu.

Cu o istorie îndelungată, braga, o băutură originară din regiunile balcanice, a căpătat de-a lungul timpului o popularitate deosebită în România, devenind parte integrantă a culturii culinare românești. Răcoritoare și cu un conținut scăzut de alcool, braga a fost adaptată de-a lungul timpului, fiind foarte apreciată chiar și în prezent.

Braga își are originile în Antichitate, fiind cunoscută și consumată în diverse forme în regiunile balcanice și Orientul Mijlociu. Inițial, era preparată din cereale fermentate precum orz, mei sau porumb și avea un conținut scăzut de alcool, similar cu cel al berii de casă. În timpul Imperiului Otoman, braga s-a răspândit și a căpătat popularitate în toate teritoriile aflate sub influența acestuia, inclusiv în principatele românești.

În România, braga a fost introdusă în principal de către turcii otomani, care au adus această băutură în timpul stăpânirii lor asupra regiunilor românești. Se spune că braga a fost adusă pentru prima dată în Dobrogea, zonă aflată sub stăpânire otomană pentru o perioadă lungă de timp. De aici, băutura s-a răspândit treptat în toate provinciile românești.

În secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, braga era o băutură foarte populară în orașele românești. Era vândută de bragagii, comercianți ambulanți care ofereau băutura pe străzile orașelor și în piețele publice. Bragagii erau adesea de origine turcă sau tătară și preparau băutura după rețete tradiționale transmise din generație în generație.

Metode tradiționale de preparare

Prepararea brăgii implică fermentarea cerealelor, în special a orzului, meiului și porumbului. Procesul începe cu măcinarea cerealelor, care sunt ulterior amestecate cu apă și lăsate să fermenteze. În timpul fermentării, zaharurile din cereale se transformă în alcool și dioxid de carbon, rezultând o băutură ușor efervescentă și răcoritoare. În funcție de durata fermentării, braga poate avea un conținut variabil de alcool, de la zero până la câteva procente.

În România, fiecare regiune avea propriile sale variante de bragă, adaptate după ingredientele locale și preferințele locuitorilor.

Gustul răcoritor care te invită să socializezi

Braga a jucat un rol important în viața socială și culturală a comunităților românești. Aceasta era consumată în special pe timpul verii, datorită proprietăților sale răcoritoare, și era adesea asociată cu diverse sărbători și festivități. De asemenea, braga era considerată o băutură sănătoasă, fiind bogată în vitamine și minerale, fiind recomandată pentru întărirea sistemului imunitar și îmbunătățirea digestiei.

În trecut, braga era servită în special în cafenele și taverne, unde oamenii se întâlneau pentru a socializa. În plus, bragagii ambulanți promovau băutura pe străzi, strigând pentru a-și atrage clienții. În unele orașe, braga era atât de populară încât existau adevărate competiții între bragagii, fiecare încercând să convingă clienții că are cea mai gustoasă și răcoritoare băutură.

Din Antichitate la târgurile tradiționale moderne

În perioada comunistă, popularitatea brăgii a început să scadă, pe măsură ce băuturile răcoritoare și sucurile carbogazoase au devenit mai accesibile. De asemenea, schimbările în stilul de viață au contribuit la declinul tradițiilor asociate cu consumul de bragă. Cu toate acestea, în ultimele decenii, braga a cunoscut o renaștere, pe fondul unui interes crescut pentru produsele tradiționale și naturale.

Astăzi, braga este din nou apreciată pentru gustul său unic și pentru beneficiile sale pentru sănătate. În multe orașe din România există mici producători care prepară braga după rețete tradiționale și o vând în piețe locale și prin intermediul magazinelor specializate. În plus, braga a devenit un populară în cadrul festivalurilor și târgurilor de produse tradiționale, unde vizitatorii au ocazia să descopere și să aprecieze această băutură.

Sursă foto: Facebook Clubul Țăranului, Facebook Bogdania

Expoziție de pictură de Leonard Toteanu

18 – 28 iulie 2024, Sala Acvariu

Muzeul Național al Țăranului Român

Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă joi, 18 iulie 2024, ora 18.30, la Sala Acvariu, la vernisajul expoziției de pictură a artistului Leonard Toteanu, Biserici și Sfinți.

Expoziția este curatoriată de Maria Constantinescu.

Leonard Toteanu s-a născut la Câmpulung Muscel, unde a urmat școala primară și liceul, iar în 1989 a fost admis, la Universitatea din București, Facultatea de Matematică și Informatică.

Pasiunea pentru pictură a venit târziu și dintr-o întâmplare; Leonard Toteanu a început să deseneze din ce în ce mai mult, întâi digital, apoi pe hârtie și pânză.

Până în prezent, a avut o expoziție personală la Centrul Cultural Art4all și a participat la trei expoziții de grup: Streetart festival, la Combinatul Fondului Plastic; Ipostaze medievale la Bistrița, la Casa Argintarului; Festival Art4all, la Centrul Cultural Art4all.

L-am cunoscut pe Leo prin Liviu Mățăoanu, membru al Uniunii Scriitorilor și reporter radio și TV din Câmpulung, care mi-a spus că este un pictor special. Leo a început să picteze deoarece avea nevoie de un desen cu un elefant, a realizat unul pe computer, apoi l-a desenat pe hârtie, el fiind matematician. Ce coincidență! Așa a început și Antoine de Saint–Exupéry, în cartea sa Micul Prinț. Am rămas surprinsă cum poate să redea esențialul în tot ce pictează sau desenează, ceea ce este destul de greu, chiar și pentru colegii mei profesioniști. Tot ce realizează are umor și chintesență chiar și în micile filme animate. Maria Constantinescu

Expoziția va putea fi vizitată în Sala Acvariu, până în ziua de 28 iulie 2024, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00.

4 iulie 2024 O casă cu poveste și cu valoare arhitectonică semnificativă din satul Remuș, județul Giurgiu, care urma să fie demolată pentru a face loc unei parcări, a fost relocată în comuna Măgurele, județul Ilfov. Casa urmează să-și recapete strălucirea de altă dată cu ajutorul pro bono al oamenilor care vor răspunde apelului la voluntariat lansat de Asociația Monumente Renăscute, singurul proiect non-profit de salvare a caselor cu valoare culturală din sudul Munteniei. Casa a aparținut lui Ilie Micu, telefonist în satul Remuș (fost Vlașca) în perioada interbelică, el fiind printre primii telefoniști din România. 

În pofida tuturor eforturilor depuse de Asociație de a o salva in situ, în locația originară, casa Ilie Micu a primit ordin de demolare pentru a face posibilă extinderea unei parcări de magazin sătesc, astfel că s-a luat decizia strămutării. 

”Ilie Micu a fost un mare iubitor al proporțiilor, detaliilor și frumosului, transpuse în locuința sa pe care a ridicat-o în 1932. Pentru mulți, această casă a fost un fel de Voroneț al caselor interbelice din sudul Munteniei. Mă bucur enorm că am reușit să o aducem în comuna Măgurele, județul Ilfov, și să demarăm procedura de restaurare și replicare a ornamenticii care s-a distrus”, spune Florin Radu Ștefănescu, fondatorul Asociației Monumente Renăscute.

Acesta a lansat deja pe canalele social media o invitație către oricine și-ar dori să pună umărul în mod voluntar la refacerea acestei bijuterii cu valoare arhitecturală și istorică. 

”HAIDEȚI LA CLACĂ! Pe 6 iulie, ora 7:00, începem finalizarea ei. Vom umple cu pământ și paie pereții. Toți cei ce vor să participe la renașterea și restaurarea unei perle a patrimoniului construit vernacular al Munteniei sunt așteptați cu mare drag!”, se arată în mesajul lansat de Monumente Renăscute.

Salvarea casei din Remuș survine după un alt proiect important al Asociației: strămutarea și restaurarea Casei Frusina în 2023, pe un teren pus la dispoziție de primăria din Corbeanca. 

Asociația Monumente Renăscute a fost înființată în urmă cu trei ani, cu scopul de a salva casele valoroase abandonate din sudul Munteniei. Este vorba de casele tradiționale care ”încă vorbesc”, a anexelor gospodărești din satul românesc și a altor clădiri de patrimoniu aflate în prag de colaps. 

Asociația, care se bazează în mare parte pe sprijinul sponsorilor și voluntarilor, dorește să pună în valoare nestematele arhitecturii vernaculare Românești, să le restaureze și să le dea o nouă viață și funcționalitate rezidențială sau turistică, fie pentru actualii proprietari, fie pentru alții, sau să le ofere unor entități publice educativ-sociale. 

Asociația are un interes deosebit pentru casele în pericol din sudul Munteniei (Giurgiu, Ilfov, Dâmbovița, Argeș, Teleorman), unde, spre deosebire de Transilvania sau Bucovina, acest subiect este aproape inexistent, în ciuda unui patrimoniu arhitectural foarte valoros și neștiut. Foarte multe dintre aceste case au fost deja puse la pământ sau riscă să dispară deoarece proprietarii nu le cunosc valoarea sau nu dispun de fonduri și know how ca să le renoveze corect. Asociația dorește păstrarea identității culturale a zonelor unde casele sunt identificate, scopul fundamental fiind ca aceste imobile să fie salvate in situ. Unde nu este posibil, ca să nu se piardă definitiv, asociația încearcă strămutarea lor, dar nu departe de locația inițială.

Renovările și relocările se fac cu sprijinul autorităților locale, unde există deschidere, și cu ajutorul fondurilor de la acestea, deocamdată puține, dar esențiale, dar și de la companii locale. Nu în ultimul rând, lucrările se realizează prin eforturile voluntarilor, studenți și elevi interesați de practică și chiar de copii preșcolari curioși să afle metodele constructive de odinioară.

Și ce mai faceți voi în vacanța asta? Cum ar fi dacă am dărui copiilor noștri proverbe, zicale, snoave, expresii pline de tâlc?

De ce?

Ele sunt bijuterii ale înțelepciunii populare, transmise din generație în generație, și joacă un rol esențial în dezvoltarea copiilor. Cunoașterea înțelesurilor lor oferă numeroase beneficii, atât din punct de vedere educațional, cât și social.

În primul rând, toate aceste îmbogățesc vocabularul copiilor. Ele sunt pline de cuvinte și expresii interesante care nu se găsesc întotdeauna în vorbirea de zi cu zi. Prin învățarea zicalelor, copiii își extind vocabularul și devin mai expresivi în comunicare. În al doilea rând, zicalele ajută la înțelegerea culturii și tradițiilor. Acestea reflectă înțelepciunea și valorile unei culturi, iar prin învățarea lor, copiii ajung să înțeleagă mai bine tradițiile și obiceiurile comunității lor, precum și importanța respectării acestora.

Important este și faptul că toate ,,zicerile” contribuie la dezvoltarea gândirii critice. Adesea, ele conțin învățături morale sau observații despre comportamentul uman. Încercând să le înțeleagă, copiii își dezvoltă capacitatea de a analiza și de a reflecta asupra situațiilor și comportamentelor din viața de zi cu zi. Se îmbunătățesc și abilitățile de comunicare ale copiilor, nu-i așa? Ele sunt instrumente excelente pentru a învăța cum să transmită mesaje complexe într-un mod simplu și ușor de ținut minte. Acest lucru îi ajută să devină comunicatori mai eficienți și mai încrezători. Nu în ultimul rând, se creează o legătură temeinică cu  trecutul, punți între generații.

ÎNTÂMPLARE

– Ce să mai zic, măi vecină?! S-a împopoțonat cu pene de păun și toată lumea și-a dat seama!

-Așa zic și eu!

Cum adică? Cum adică vecinul de la 3 s-a împopoțonat cu pene de păun? Anisia se tot mira în sinea ei. ,,Asta chiar nu o înțeleg! Păi s-o întreb pe bunica!”

-Aaaaaaa… Așa se zicea și pe vremea mea! (bunica râde cu ochii închiși la gânduri din tinerețe). Când cineva își asumă merite care nu sunt ale lui, când se laudă cu lucruri pe care nu le-a făcut, când spune că munca altuia e de fapt făcută de el, atunci lumea rostește clar: ,,se împăunează”, ,,se împopoțonează cu pene de păun!” Hai să îți spun o poveste…

POVESTE

Într-o pădure fermecată, plină de copaci înalți și flori colorate, trăiau multe animale care își petreceau zilele în armonie. Printre ele se afla și o vulpe pe nume ,,Pară de foc”, cunoscută pentru istețimea și frumusețea ei lăsată de la bunul Dumnezeu, pentru blana ei de culoarea focului.

Într-o zi, Pară de foc a aflat că în pădure urma să se organizeze un mare bal al animalelor. Toți locuitorii pădurii erau invitați, iar fiecare se pregătea să își pună cele mai frumoase haine și podoabe pentru sărbătoare. Vulpea voia să fie cea mai frumoasă și să atragă toate privirile, așa că a început să caute ceva cu adevărat special.

În timp ce se plimba pe lângă un pârâu, ea a zărit câteva pene colorate pe jos. Penele erau mari și strălucitoare, în nuanțe de albastru și verde, și aparțineau unui păun care și le pierduse în timpul unei întreceri cu alți păuni. Vulpea a fost fermecată de frumusețea lor și a decis să le adune.

,,Cât de frumoasă voi fi la bal cu aceste pene!” a exclamat. A petrecut ore în șir împodobindu-se cu penele de păun, sperând să fie cea mai admirată.

Când a sosit seara balului, Pară de foc s-a prezentat mândră în fața celorlalte animale, fluturându-și coada împodobită cu penele strălucitoare. Toți s-au uitat la ea cu uimire, dar nu cu admirație! Mai degrabă priveau cu surprindere și confuzie…..

Printre invitați se afla și păunul de la care proveneau penele. Când a văzut penele sale pe coada vulpii, s-a apropiat de ea și i-a spus: „Uuuu…., de ce porți penele mele? Fiecare dintre noi are propriul farmec și nu este nevoie luam ce au alții de preț pentru a străluci…..”

Vulpea, simțindu-se rușinată, a înțeles că încercarea ei de a se împopoțona cu penele de păun nu a fost o idee bună. A lăsat capul în jos… A înțeles că frumusețea adevărată vine din interior și că nu este nevoie să își însușească lucrurile altora pentru a fi apreciată.

A doua zi, ea a renunțat la penele de păun și a mers la bal doar cu blana ei naturală și strălucirea ei de foc. De data aceasta, animalele au fost încântate de simplitatea și autenticitatea ei. Vulpea a învățat o lecție importantă: să fie mereu ea însăși și să își aprecieze propriile calități; să se mândrească doar cu lucrurile ce îi stau ei în puteri!

De atunci, roșcovana a fost cunoscută nu doar pentru istețimea și frumusețea ei naturală, dar și pentru autenticitatea și încrederea în sine. Iar în pădure, zicala ,,s-a împopoțonat cu penele de păun” a rămas ca o amintire pentru toți: adevărata valoare vine din interior, din propriile puteri și nimeni nu trebuie să se ascundă sub măști împrumutate pentru a fi apreciat!

Anisia chicotește fericită în brațele bunicii: a învățat lucruri importante și vorbe tare înțelepte!

Ruta Triunghiului Bisericilor Rupestre din România este o călătorie fascinantă prin istoria și spiritualitatea a trei dintre cele mai remarcabile biserici săpate în stâncă din România. Aceste edificii unice oferă o privire reală asupra unei tradiții monahale vechi și a unei arhitecturi deosebite, fiind totodată o destinație populară pentru turiștii interesați de patrimoniul cultural și religios al României.

Mănăstirea Nămăiești, situată în satul Nămăiești, județul Argeș 

Mănăstirea Nămăiești este un lăcaș de cult ortodox situat în inima județului Argeș, într-o zonă foarte pitorească. Construită într-o stâncă de calcar, se crede despre mănăstire că datează din perioada dacică, fiind ulterior transformată într-un loc de rugăciune creștin. Legenda spune că Mănăstirea Nămăiești a fost descoperită de trei păstori care au avut o viziune divină, găsind o icoană a Maicii Domnului într-o grotă, locul devenind astfel sfânt.

Simplitatea interiorului este cuceritoare, cu o icoană făcătoare de minuni care atrage mii de pelerini anual. Frescele și icoanele de pe pereți reflectă o istorie bogată și o un grad ridicat de spiritualitate, oferind vizitatorilor liniște și împăcare.

Schitul Cetățuia Negru Vodă (Meteora României) din satul Cetățeni, județul Argeș 

Schitul Cetățuia Negru Vodă, cunoscut și sub numele de Meteora României, este situat pe un vârf stâncos din județul Argeș, oferind priveliști spectaculoase asupra împrejurimilor. A fost înființat în secolul al XIV-lea de către voievodul Negru Vodă și este săpat într-o stâncă înaltă, similar mănăstirilor Meteora din Grecia. Accesul la schit se face pe un traseu abrupt și stâncos, ceea ce adaugă o notă de aventura și spiritualitate călătoriei. Odată ajunși la schit, vizitatorii sunt întâmpinați de o atmosferă de liniște profundă, accentuală de sunetele naturii și de frumusețea peisajului montan. Interiorul schitului este simplu și emană o puternică energie spirituală, fiind un loc de refugiu și meditație pentru locuitorii din apropiere.

Mănăstirea Corbii de Piatră din satul Corbi, județul Argeș

Una dintre cele mai mari biserici săpate în stâncă din România, Biserica Rupestră de la Corbii de Piatră datează din secolul al XIV-lea. A fost sculptată într-un perete abrupt din piatră, oferind astfel o priveliște spectaculoasă și o experiență spirituală profundă. Arhitectura sa complexă și frescele bine conservate care acoperă pereții interiori o fac unică. Picturile murale sunt de o valoare inestimabilă, reprezentând scene biblice și sfinți, fiind un exemplu remarcabil de artă religioasă medievală. Biserica este încă activă, iar cei interesați pot participa la slujbe religioase sau diverse evenimente comunitate.

De ce să parcurgi Ruta Triunghiului Bisericilor Rupestre?

Pe lângă valoarea lor istorică și arhitecturală, bisericile rupestre sunt și locuri care oferă o liniște profundă, ideală pentru rugăciune și meditație. Atmosfera de calm care învăluie aceste lăcașuri de cult le transformă în refugii spirituale, unde vizitatorii pot scăpa de tumultul vieții cotidiene. Fiecare biserică oferă o ocazie unică de introspecție, invitând astfel doritorii să participe la un pelerinaj al sufetului.

În plus, Ruta Triunghiului Bisericilor Rupestre este mai mult decât o călătorie prin locuri sacre – este și o incursiune în istoria și cultura României. Cele trei biserici reprezintă mărturii ale credinței și perseverenței oamenilor care le-au construit și folosit de-a lungul secolelor. În același timp, cele trei sunt și exemple remarcabile de adaptare arhitecturală și inginerie, reprezentând o dovadă a capacității comunităților vechi de a construi spații de rugăciune și refugiu în mijlocul naturii. Eforturile comunităților locale și ale organizațiilor culturale au dus la restaurarea și întreținerea acestor monumente, asigurându-se că ele vor putea și admirate și de generațiile viitoare. Vizitarea acestor biserici nu doar că sprijină turismul local, dar și încurajează respectul pentru aceste capodopere de piatră.

Vizitarea celor trei biserici este o experiență de neuitat pentru oricine își dorește să exploreze patrimoniul spiritual și cultural al României. Cu peisaje impresionante, istorie bogată și o atmosferă sacră, cele trei biserici rupestre reprezintă destinații ideale pentru cei care își doresc o călătorie introspectivă, plină de semnificație, ce le poate oferi ocazia să se conecteze cu trecutul spiritual.

Sursă foto: www.cjarges.ro

• 100.000 de conversații cu suflet și tot atâtea soluții oferite seniorilor în aproape 9 ani de funcționare
• peste 18.600 de apelanți au sunat la Telefonul Vârstnicului pentru îndrumare și consiliere
• 50% dintre apelanți locuiesc singuri, 30% au între 70 și 80 de ani
• Informații practice și servicii de îngrijire sunt în topul motivelor de apelare la Telefonul Vârstnicului

4 iulie 2024: Telefonul Vârstnicului, linia telefonică națională gratuită dedicată seniorilor cu vârsta de peste 65 de ani, lansată de Fundația Regală Margareta a României în octombrie 2015, a atins 100.000 de convorbiri telefonice cu vârstnici și aparținători din toată țara. La numărul de telefon gratuit  0800 460 001, oamenii au beneficiat de consiliere socială, informare, sprijin emoțional și îndrumare, oferite cu dedicare de operatorii specializați în asistență socială ai Fundației, precum și de voluntarii special instruiți.

Telefonul Vârstnicului a fost prima linie telefonică gratuită de informare și asistență dedicată persoanelor de peste 65 de ani din România, fiind licențiată ca serviciu social. În aproape 9 ani de existență, au sunat la Telefonul Vârstnicului 18.608 apelanți unici. Dintre aceștia, 50% au declarat că locuiesc singuri, 41% au solicitat informații practice și utile pentru rezolvarea problemelor individuale sau legate de traiul de zi cu zi, 32% aveau nevoie de  îngrijire și suport, având diverse grade de dependență, iar 30% erau între 70 și 80 de ani.

Seniorii care au apelat Telefonul Vârstnicului au găsit întotdeauna un consilier, un interlocutor de încredere, un companion, un prieten, fiind ascultați și îndrumați în situații individuale de viață, beneficiind de sprijin emoțional prin reapelare săptămânală, conversații de grup și consiliere psihologică. Acest serviciu social a creat o hartă a serviciilor sociale și a devenit un  centru de resurse valoroase pentru seniori, indiferent de comunitatea din care aceștia fac parte, apelând la o bază de date de peste 450 de instituții publice, organizații neguvernamentale sau servicii private și bazându-se pe o echipă de profesioniști în domeniul senectuții.

Alinarea singurătății și încurajarea unui stil de viață activ post-pensionare au fost două dintre direcțiile susținute de Telefonul Vârstnicului. Astfel, linia telefonică a devenit un reper al seniorilor din societatea noastră, fiind singura linie națională, gratuită și confidențială care a funcționat constant, trecând proba timpului, fiind sprijinită prin donații individuale, sponsorizări din partea companiilor și campanii mass-media.

„De la lansare, Telefonul Vârstnicului a reprezentat un pas important spre conectarea cât mai multor vârstnici afectați de izolare, singurătate, de lipsa informațiilor de încredere, dar și de lipsa unui sprijin. Ceea ce ne-am propus în 2015 continuăm și  în prezent: să ascultăm problemele vârstnicilor din România, să le oferim consiliere și oportunități de participare la viața societății și de valorificare a experienței lor. De asemenea, ne dorim în continuare să mobilizăm comunitățile locale să rămână unite în sprijinul acestor persoane pentru a fi tratate cu respectul pe care îl merită”, declară Mugurel Mărgărit, director executiv al Fundației Regale.

Prelucrarea datelor colectate la linia telefonică în perioada octombrie 2015 – iulie 2024 relevă care sunt cele mai importante 5 nevoi cu care se confruntă seniorii din toate zonele țării și soluțiile pe care Fundația și partenerii ei le-au oferit:

1. Telefonul Vârstnicului a fost cel mai des apelat pentru a obține informații utile, practice și actualizate referitoare la diverse nevoi ale seniorilor (7.635 persoane). Vârstnicii au obținut, facil și gratuit, contacte relevante și informații actualizate pentru situații particulare din partea echipei specializate de asistenți sociali ai liniei telefonice. Aceștia operează cu o bază de date ce conține peste 450 de instituții de stat, servicii sociale sau private cu servicii specifice pentru seniori. Cele mai multe persoane care au solicitat informații au fost din București (6.534 persoane), iar cele mai puține din Dobrogea (816 persoane) și Banat (668 persoane).
2. Nevoia de îngrijire și suport în funcție de gradul de dependență a ocupat locul doi în topul apelurilor. 5.865 de persoane au primit informații despre cămine pentru vârstnici și proceduri de instituționalizare, servicii practice disponibile în comunitate, precum și recomandări privind instituții care oferă îngrijiri medicale la domiciliu sau masa pe roți.
3. Pe locul trei în topul apelurilor vârstnicilor au fost solicitările de sprijin financiar și material, din partea a 3.256 de seniori. Echipa Telefonului Vârstnicului a ghidat acești vârstnici către resursele comunitare adecvate, operate de DGAS-uri sau ONG-uri, care pot oferi produse alimentare, igienico-sanitare sau tichete sociale.
4. Pentru 1.787 de seniori, Telefonul Vârstnicului a devenit un prieten de încredere și a răspuns nevoii de sprijin emoțional acelor vârstnici care se luptă cu singurătatea, provocări sociale actuale sau personale, prin servicii proprii de reapelarea săptămânală și consiliere psihologică, oferită gratuit de psihologii voluntari, sau prin redirecționare către organizații partenere cu servicii specializate din comunitatea lor.
5. Un număr de 1.400 dintre vârstnicii care au sunat la Telefonul Vârstnicului în perioada menționată și-au exprimat dorința de a fi activi și de a se implica în viața socială și după pensionare. Li s-au oferit informații despre oportunitățile de voluntariat în comunitate, precum Centrele Generații, despre posibilitățile de participare la atelierele de educație digitală pentru seniori organizate la București și în alte 10 localități din țară, la activitățile organizate în cluburile pentru seniori din comunitate sau la TeleClubul Seniorilor, un spațiu de întâlnire virtuală care permite seniorilor să se conecteze și să împărtășească experiențe comune.

Populația României continuă să îmbătrânească

Fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat anul trecut, în condițiile în care populația vârstnică de 65 ani și peste a depășit cu peste 27,5% populația tânără de 0-14 ani, potrivit datelor Institutului Național de Statistică. De asemenea, indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 122, la 1 ianuarie 2023, la 127,5 persoane vârstnice la 100 persoane tinere, la 1 ianuarie 2024.

Apelurile la Telefonul Vârstnicului se pot face la numărul gratuit 0800 460 001, de luni până vineri, între orele 08.00 – 20.00 și sâmbăta între 08:00 – 16:00. Linia poate fi accesată și de cei care doresc să semnaleze un abuz sau o situație dificilă a unui vârstnic.

Proiectul social a fost lansat în octombrie 2015 ca răspuns la problema îmbătrânirii populației și a beneficiat de finanțare din partea Fundației Vodafone România. În 2024, programul este în continuare susținut de Fundația Vodafone România alături de Compania Națională Loteria Română și Johnson Wax.

****

Despre Fundația Regală Margareta a României

Înființată în 1990 de către Majestatea Sa Margareta Custodele Coroanei române, împreună cu tatăl său, Regele Mihai, Fundația Regală Margareta a României este astăzi o organizație neguvernamentală de elită care sprijină copii, tineri și vârstnici prin intervenții durabile, bazate pe schimbul de experiență și valori între generații. De-a lungul celor 34 de ani de activitate, Fundația a dezvoltat numeroase proiecte durabile în domeniul educației, dezvoltării comunității, societății civile, sănătății și culturii, proiecte ce și-au adus contribuția la reînnoirea spirituală și socială a României. Fundația Regală vine în sprijinul persoanelor vârstnice prin programe menite să crească calitatea vieții acestora, cu implicarea voluntarilor și mobilizarea partenerilor instituționali și a întregii comunități, cele mai recente fiind Fondul pentru Vârstnici, Telefonul Vârstnicului și Centrele Comunitare Generații. Mai multe detalii pe www.frmr.ro.

„Ce s-ar putea întâmpla dacă omul ar folosi AI-ul in scopuri negative?” – David Ioan Bulboacă

 

Un vis urât: utilizarea inteligenței artificiale (AI) în scopuri negative! Acest lucru ar putea avea -bineînțeles- consecințe grave și de amploare globală.