Redirecționează 3,5% din impozitul pe venit

Pentru profesoara Lidia Bucur am primit referințe că este un dascăl excepțional. M-am convins. Iubește să facă parte din Organizația Teach for Romania, iar eu o îndrăgesc pentru bucuria cu care împărtășește experiențele trăite. Este bucată din sistemul de învățământ și se simte dincolo de cuvinte că este un profesor schimbă-lume, care îmbracă zilnic haina performanței, a bunătății și a evoluției.

Guvernează în jurul modelelor. Învață de la cei mici, dar și de la cei mari. De la fiecare în parte, indiferent de „codul numeric personal”, își extrage elementele constructive. A iubit limba franceză datorită profesorilor pe care i-a avut pe vremea când era elevă.  Timp de 25 de ani, a dat-o mai departe cu dragoste. În drumul său profesional a îmbrățișat mai multe roluri, chiar și cel de coordonator de școală, iar în prezent s-a întors la prima dragoste, învățământul primar. Să o cunoaștem!

 

Ce faceți dumneavoastră azi? Cu ce vă ocupați timpul?

Am început ziua privind răsăritul, și parcă m-am regăsit în acest proces, deoarece consider că și în viață există, din când în când, un altfel de răsărit! Afirm acest lucru deoarece trăiesc în fiecare zi bucuria apartenenței în Organizația Teach for Romania! Vara aceasta am beneficiat de o experiență revelatoare prin prezența în Academia de Leadership și Formare în Educație organizată de Teach for Romania la Bacău. Tot ce am descoperit despre mine cu ajutorul TFR a fost că mă pot reinventa, că pot vedea un nou răsărit al carierei mele și că, trecând prin acest proces transformațional, am o viziune pe termen lung, mă simt deja un profesor schimbă-lume!

 

 

Când v-ați hotărât să deveniți profesor de limba franceză şi cum a evoluat această decizie în timp?

Dorința de a fi la catedră pentru a preda limba franceză în devenirea mea mi-a fost insuflată de către dascălii mei. Aveam să învăț mai târziu ce rol major are profesorul în alegerea carierei elevului. Am crezut cu tărie și am simțit la rândul meu că elevii mei învățau limba franceză și așteptau cu nerăbdare ora pentru că eram eu acolo! Am știut tot timpul să educ întâi inimile copiilor, apoi să întreb Que savez-vous de la classe passée? Îmi amintesc acum de doamna profesor de limba franceză de la Școala nr 127 din București, la care am fost repartizată pentru efectuarea practicii pedagogice, cu mulți ani în urmă… Cu câtă măiestrie și dragoste își desfășura orele! Eram fascinată de tot ce vedeam și îmi doream atât de mult să predau și eu, să fiu și eu omul care îi poartă pe copii în lumea limbii lui Molière…După absolvirea studiilor superioare, aveam două opțiuni: să fiu învățătoare sau să predau limba franceză la clasele I-VIII. Deși efectuasem stagii de practică pedagogică la ambele specializări, am ales să particip la concursul de titularizare pe specializarea limba franceză! Simțeam atunci că acest lucru are sens pentru mine.

 

De mic copil ați iubit limba franceză sau pasiunea pentru aceasta a venit pe parcurs?

Mă întorc în îndepărtata copilărie, mai precis la anii de școală gimnazială, când am făcut cunoștință cu doamna de franceză (așa cum îi spuneam noi, elevii)! Era o doamnă blândă, calmă, elegantă, pasionată de materia pe care o preda, și acest lucru m-a făcut să-mi placă! Atunci a încolțit în mine dorința de a fi și eu ca doamna de franceză, apoi a venit și dragostea pentru materie… Iată că , da! De mică am iubit-o!

 

După părerea dumneavoastră, ce melodie simbolizează cel mai bine limba franceză și Franța?

Melodia care reprezintă cel mai bine poporul și limba franceză? Îmi vine în minte instantaneu refrenul  Aux armes, citoyens/Formez vos bataillons! Marchez, marchez…![….]Însă, trecând în revistă faptul că limba franceză este cea mai melodioasă limbă străină, că este la langue des amoureux , este limbă romanică; și că poporul francez are rădăcini latine, celtice și germanice; și adăugând cultura, turismul, gastronomia, etc…, m-aș opri la Aux  Champs-Elysées!-interpretată de Joe Dassin!

 

Puteți face o paralelă între sistemul de educație francez și cel din țara noastră? Ce asemănări și ce deosebiri putem menționa?

Referitor la paralela dintre sistemul de educație francez și cel românesc, există multe asemănări! Voi descrie, pe scurt, sistemul de învățământ francez pentru ca cititorii să poată identifica asemănările și deosebirile! Învățământul francez este compus din patru nivele, și anume: grădinița (École Maternelle), unde se studiază și o limbă străină; școala primară (École Primaire/ École Élémentaire)  cuprinzând clasa pregătitoare, CE1 și CE2 clase elementare, CM1 și CM2, clase medii; școală generală (Collège) și liceu (Lycée). Copiii cu vârsta între doi și șase ani frecventează grădinițe și/sau creșe de stat sau private. La sfârșitul ciclului gimnazial elevii susțin Brevet-ul, o examinare națională esențială care le asigură trecerea în liceu sau pot renunța la școlarizare. După alegerea liceului și parcurgerea programelor de studii, fie unul tradițional (Lycée Classique), fie unul tehnic (Lycée Technique), elevii susțin examenul final de bacalaureat (Baccalauréat) care este destul de complex, și pot opta pentru admiterea în învățământul superior având de ales între trei profile:  «L» pentru limbă și literatură, «S» pentru științe și matematică, «ES» pentru economie și științe sociale. În ceea ce privește sistemul de notare din Franța, acesta este, cred eu, singurul care nu a fost schimbat de foarte mulți ani. Nota maximă este 20/20, iar 10 /20 este nota de trecere. Există nivelul passable ( 10-11,99), assez bien (12-13,99), bien (14-15,99) și très bien (16 +/ 20). Orele de studii sunt împărțite în trei ore de curs de dimineață și trei ore de curs după amiaza, elevii având două ore pauză de masă( pot opta pentru cantina școlii sau pot pleca acasă). Școlarizarea este gratuită și obligatorie pentru vârstele cuprinse între 6 și 16 ani. Structura anului școlar este asemănătoare cu cea actuală din România(structura pe module), anul școlar începând pe data de 2 septembrie de obicei.

 

Ați avut ocazia să gustați din sistemul francez printr-un schimb de experiență?

Aș fi avut câteva ocazii să beneficiez de un schimb de experiență în instituții de învățământ din Franța, însă, de fiecare dată am ales să rămân acasă! Am cunoscut însă, câțiva ambasadori ai educației din Franța, prin intermediul unui mare om care mi-a fost și mentor în parcursul meu profesional, Doamna Maria-Monalisa Pleșea, fost inspector școlar în domeniul limbi romanice, care a făcut ca francofonia și francofonii să se simtă la ei acasă în județul Buzău! Acest Om între oameni, pasionat de cultură și cu o dragoste imensă pentru copii, a organizat și a făcut posibilă desfășurarea multor activități în domeniul limbii franceze, începând de la formarea profesorilor cu formatori nativi, până la ateliere de teatru, concursuri de interpretare și tabere francophone la noi în județ!

 

Privind retrospectiv, ce a însemnat pentru dumneavoastră să fiți și director în mediul rural?

Dorința de a aduce mult bine în viața elevilor mei, pe lângă cea de schimbare a culturii și climatului școlar din instituția în care eram titulară au stat la baza deciziei de a accede la funcția de director. Și acest lucru a durat nouă ani… A fi directorul unei școli din mediul rural, cu un procent semnificativ pe scara vulnerabilității, cu absenteism ridicat, cu abandon școlar la tot pasul, cu structuri școlare fără apă curentă și/sau fără grupuri sanitare în interior – este o provocare, dar și o responsabilitate majoră. Pentru mine acest lucru a însemnat o continuă transformare, atât în plan profesional, cât și personal… Eram un om cu multe griji, cu multe nevoi, cu o dorință nestăvilită de a forma o echipă zdravănă cu colegii mei, cu părinții copiilor, cu reprezentanții comunității locale, cu oricine interesat de educație, pentru ca elevii să se simtă în siguranță la școală, să meargă cu drag acolo, să găsească oameni și spații pe placul lor, să creadă că și ei pot ca oricare alți copii…

 

Ce ați învățat despre dumneavoastră datorită rolului de director pe care l-ați avut?

Datorită rolului decizional pe care l-am avut, al celui de a reprezenta legal unitatea de învățământ în raport cu terții și al celui de susținător al tuturor oamenilor din organizație, am învățat să inspir, să valorizez, să organizez oameni și fapte, să iau decizii importante, să acționez aici și acum, am învățat să accept că sunt un lider!

 

Puteți să ne vorbiți despre o experiență pozitivă și un moment dificil din cariera dumneavoastră de profesor, dar și director?

Cele mai frumoase experiențe din cariera mea de profesor și/sau director au fost cele bazate pe reușita elevilor mei! Mă bucuram enorm când absolvenții de gimnaziu veneau să mă îmbrățișeze când își aflau locul într-un liceu sau școală profesională! Am participat și la multe concursuri școlare, am realizat multe proiecte,  de cele mai multe ori în colaborare cu colegii și părinții! Mă bucura bucuria lor, mai mult decât atât, mă făceau să mă simt cu sens în viața lor!

Am început cu lucruri bune, dar dacă este necesar să spun și un lucru mai puțin bun (ca să nu-l numesc rău) din cariera mea de profesor și director,  acela a fost în anul școlar 2019-2020, mai precis momentul martie 2020, când ni s-au închis școlile, îmbrățișările și multe alte lucruri frumoase, din cauza pandemiei… Am simțit atunci cum se topește ghețarul și am reușit pe parcurs, să mutăm munții din loc cu o echipă mică! De ce spun asta? Pentru că punând în balanță resursele de la acel moment(mai nimic) care să ne ajute în continuarea procesului de învățare , cu cerințele și condițiile date, am convingerea că ne-am mobilizat exemplar și am trecut cu bine peste toate! Pe lângă alte idei, am propus să folosim microbuzul școlar ca loc neutru de întâlnire cu elevii care nu aveau conexiune internet sau device-uri! A fost cea mai dificilă etapă din cariera mea didactică! Urmare a acestui fapt și a oboselii încrustate în viața personală, la sfârșitul anului școlar 2020-2021 îmi scriam, cu mâna tremurândă, demisia din funcție.

 

Dacă v-ați întrevedea în pragul altei alegeri, ce ați dori să deveniți? Poate învățător, în urma primei specializări obținute în urma primelor studii?

Aduc din nou în discuție răsăritul, de fiecare dată văzut altfel de noi! Aș putea parafraza că și apusul poate fi privit ca un răsărit, văzut din spate! Așa mă simt eu acum: încerc să mă privesc din spate, cu începutul în minte, adică din perspectiva primei specializări, aceea de institutor, și să observ cu câtă lumină mă pot revărsa peste viitoarele generații de elevi! Sunt motivată să mă văd așa și din experiența plăcută de la clasele primare la care am predat limba franceză! Acolo, alături de elevii de vârstă mică, am simțit mai multă inspirație, mai mult sens. Am început prin a-mi depune un dosar de detașare pe un post de învățător. Apoi, am căutat o cale de a mă restarta pentru ceea ce urmează să le ofer elevilor mei! Această cale se numește Teach for Romania! M-am înscris în primăvara acestui an, am fost admisă, am parcurs toate programele de formare și Academia de Leadership și Formare în Educație de la Bacău, m-am văzut în oglindă, m-am transformat dezvățându-mă de confortul a ceea ce știam deja și pot declara că mă simt foarte pregătită pentru a începe experiența de profesor în învățământul primar!

 

Ce v-ați luat frumos pentru suflet după un sfert de veac petrecut în mijlocul și în fața elevilor?

«Când dascălul reunește în inima sa dragostea de profesiune și dragostea de elevi, putem spune că este un dascăl desăvârșit» scria Lev Tolstoi. Acest proces este frumos pentru mine! Această îmbinare mă înviorează și, recunosc, m-a menținut în sistem. La orele mele elevii nu învățau doar cuvinte și expresii în limba franceză. Îmi plăcea să la educ și emoțiile. Le plăcea și lor foarte mult acest lucru! Uneori nu ne mai ajungea timpul, și continuam în pauze, pe holul școlii discuțiile! Îmi plăcea să-i încurajez să gândească, să-și exprime părerile, să argumenteze alegerile lor, să se pună în locul celuilalt. Cele mai multe discuții erau despre telefonul mobil și socializare – plusuri și minusuri. Îmi plăcea să-i întreb ce își doresc să devină, ce simt ei că le place cel mai mult să facă după școală. Îmi plăcea să comunic cu ei pentru a-i îndruma cum să creeze relații sănătoase cu cei din jur, cum să fie toleranți la schimbări, la frustrări, etc. Aceste lucruri reprezintă FRUMOSUL pentru profesorul Lidia Bucur, faptul că a contribuit cu ceva la dezvoltarea fiecărui copil cu care a interacționat și că, atunci când deschidea ușa clasei, se deschideau și inimile copiilor!

 

Despre școala unde predați, ce puteți spune? Cum o vedeți prin inima și ochii dumneavoastră?

Școala în care am predat de peste 25 de ani, este locul în care am crescut profesional, locul în care am evoluat și care mi-a oferit șansa să contribui cu ceva la dezvoltarea ei! Sunt recunoscătoare pentru tot ce am trăit acolo și știu că același lucru ar spune și colegii, elevii, părinții elevilor, oamenii cu care am interacționat în acest timp. De ce vorbesc la timpul trecut? Pentru că începând cu data de 2 septembrie, voi funcționa pe un post de învățător dintr-o școală din județul Brașov, care are multe asemănări cu cea în care sunt titulară! Abia aștept să încep acest frumos traseu al învățământului primar! Am atât de multe lucruri bune de oferit! Mulțumesc Teach for Romania și pe această cale!

 

 

Dar comunitatea din care faceți parte?

Comunitatea din care face parte școala în care sunt titulară este una formată dintr-un amestec de culturi. Sunt multe familii nevoiașe, cu puține posibilități și multe imposibilități… Însă, printr-un efort susținut al conducerii și al cadrelor didactice, vizând colaborarea cu autoritățile locale, cu părinții interesați de viața școlară, cu susținerea prin mentorat și proiecte a reprezentanților Inspectoratului Școlar Județean Buzău, educația elevilor ar putea fi asigurată, reducerea absenteismului și prevenirea abandonului școlar ar putea fi ținte realizabile în planul managerial al conducerii.

 

În opinia multor dascăli, elevi și părinți sunteți un model de profesor demn de urmat. Ne puteți dezvălui care sunt principiile după care v-ați ghidat în viață?

Ceea ce eu îmi doresc, înainte de a dezvălui câteva dintre principii,  este ca oamenii să înțeleagă că educația este foarte importantă pentru o viață sănătoasă! Aceasta se traduce prin respect și grijă pentru semenii mei. În toate discuțiile cu colegii, părinții, elevii, etc, am transmis acest deziderat. Că numai fiind informați, ne putem apăra sau găsi soluții la probleme. Că numai școala și apoi știința de a învăța continuu ne ajută să fim încrezători în propriile forțe, lucru cu care se hrănește curajul. În altă ordine de idei, fiecare om are puterea în mâinile lui, și doar o delegă celor care au responsabilitatea să le reprezinte interesele la un moment dat.  Tocmai pentru aceasta educația este indispensabilă! I-am încurajat mereu și pe elevii mei să trăiască liberi, demni, să spună ce simt, ce cred, să fie curajoși, să-și facă vocea auzită! Un principiu după care mă ghidez este că schimbarea te ajută să crești, am o toleranță foarte mare la schimbare! Și nu în ultimul rând, precizez disciplina. Aceasta mi-a fost insuflată de părinții mei, oameni modești, dar cu principii sănătoase… Am dedus mai târziu cât de bogată eram în copilărie, deși atunci mă simțeam complexată de multe aspecte. Am avut și am niște părinți care m-au îndemnat să fiu responsabilă, atentă la nevoile semenilor, pregătită pentru schimbări și tot timpul cu o sete nestăvilită de creștere( mă refer aici la evoluție și schimbarea paradigmei la un moment dat). Totuși,  darul neprețuit pe care mi l-au făcut părinții mei a fost că m-au învățat de mică să am încredere în mine! Și uneori, poate fără să vrea, m-au învățat să fiu un copil autonom!

 

Se mai îndreaptă tinerii spre meseria de dascăl? Ce sfat le-ați da?

Tinerii se mai îndreaptă spre meseria de dascăl, însă numai cei care sunt fideli pasiunilor lor! Spun acest lucru deoarece multe persoane simt că li se potrivește un domeniu, dar aleg altul doar pentru confortul financiar. Aș îndrăzni să le spun tinerilor care vor să îmbrățișeze profesia de dascăl,  că a fi profesor nu este doar despre a le preda ceva copiilor, ci despre a ști cum să cobori la nivelul lor! Este necesar să-ți placă pur și simplu să fii cu ei! Este imperios necesar să știi să educi și să corectezi fără a umili, fără a arăta că ești mai mare! Îl citez aici pe Pitagora:« Omul nu este niciodată atât de mare ca atunci când se lasă în genunchi să ajute un copil!»

 

 

13 – 15 septembrie 2024

Muzeul Național al Țăranului Român

 

Târgul Iconarilor și al Meșterilor Cruceri este, de mai bine de două decenii, o tradiție a Muzeului Național al Țăranului Român. An după an, prăznuim împreună Ziua Crucii cu un târg-expoziție, unde publicul vizitator poate descoperi obiecte-simbol (icoane pictate pe sticlă și lemn, cruci, pristolnice, obiecte de cult, incrustații în lemn, reprezentări iconografice contemporane. în diferite tehnici și materiale) care reafirmă identitatea și specificitatea instituției noastre.

 

Muzeul de la Șosea devine, timp de trei zile, de vineri, 13 septembrie, până duminică, 15 septembrie 2024, locul în care iconari și meșteri cruceri continuă să recupereze frumusețea meșteșugului și a obiectelor de cult, a unui patrimoniu dedicat artei tradiționale și îndeosebi icoanelor, urmărind calitatea tehnicii și a meșteșugului, respectarea scopului pentru care este realizat obiectul de cult, evitând expresiile kitsch și serializările industriale pentru scopuri comerciale. Alături de icoană, crucea este semn nealterat, viu și plin de semnificații profunde. Forța obiectelor transpare din fiecare expunere în parte, dând valoare estetică și, totodată, fiind accesibilă oricui își dorește o (re)întoarcere către înțelesul meșteșugului. Iconarii și meșterii cruceri sunt însoțiți și de meșteșugari din sfere conexe: manufacturarea scoarțelor, a ceramicii și a lemnului. Așa cum v-am obișnuit, și de această dată vă întâmpinăm cu dulciuri de casă, miere și produse apicole, plante de leac, fructe și flori de toamnă.

 

De asemenea, invităm copiii și adulții să descopere cum lucrau iconarii vechi izvoade și zugrăveau icoane, pictând pe sticlă sau pe lemn grunduit ori cum se însemnează și încrustează pristolnicele și icoanele de vatră, în cadrul unor ateliere ținute de artiști și meșteri iconari.

 

Ateliere / întâlniri

 

Vineri, 13 septembrie

orele 11.00 – 13.00 – Atelier de pictură. tehnica realizării icoanelor pe sticlă, cu Radu Dincă

 

Sâmbătă, 14 septembrie

orele 11.00 – 13.00 – Atelier de pictură. Tehnica realizării icoanelor pe lemn, cu Angela Ludoșanu

orele 13.00 – 15.00 – Atelier de încrustații în lemn. Tehnica realizării încrustării și cruceritului cu Vasile Moldoveanu

 

Detalii pe www.muzeultaranuluiroman.ro.

Înscrierile pentru ateliere se fac la: educatiemuzealamtr@gmail.com

Costul unui atelier: 25 lei / persoană

 

Intrarea la târg este liberă.

Dragostea… dragostea este motorul care ne unește, dăruiește sens și scop existenței noastre, fiind o manifestare a bunătății divine. Pacea este rezultatul armoniei interioare și rezultatul înțelegerii reciproce, un dar ce liniștește sufletul și aduce echilibru în relațiile noastre. Binecuvântarea este semnul bunătății divine, este ceea ce ne însoțește pe calea vieții, oferindu-ne protecție, împlinire și fericire.

Câteva cuvinte cu sens, pentru noi toți, în zilele de final de august…

București, 26 august 2024  –  Conferința națională „Bune practici pentru o bătrânețe frumoasă”, un eveniment de referință pentru specialiștii din domeniul senectuții, ajuns la a VIII-a ediție, va avea loc marți, 1 octombrie 2024, la Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București, începând cu ora 10:00. Înscrierile sunt acum deschise pe pagina web oficială a conferinței.

În România, conform ultimului recensământ, populația rezidentă*[1] de vârstnici peste 65 de ani depășește 3,7 milioane de persoane, iar aproape 1,9 milioane dintre acestea nu au un partener de viață, luptându-se cu singurătatea.

Organizată de Fundația Regală Margareta a României, conferința își propune să abordeze provocările actuale cu care se confruntă persoanele vârstnice din România, precum și să promoveze soluții inovatoare și eficiente pentru îmbunătățirea calității vieții acestora.

Evenimentul va reuni peste 120 de specialiști din întreaga țară, care activează în instituții publice și ONG-uri în domeniul serviciilor sociale, serviciilor medicale și de suport sau în companii cu obiective de responsabilitate socială, precum și seniori care inspiră prin atitudinea și mentalitatea lor.

De asemenea, experți în domeniul senectuții din țară și din străinătate vor împărtăși cele mai recente statistici, provocările și măsurile guvernamentale actuale în domeniul protecției persoanelor vârstnice. Se vor discuta nevoile seniorilor, evidențiate de linia telefonică gratuită Telefonul Vârstnicului, care a înregistrat recent 100.000 de convorbiri în aproape 9 ani de activitate. Vor fi prezentate soluții inovative și eficiente, atât la nivel național, cât și internațional, atât pentru seniorii cu diverse grade de dependență, cât și pentru seniorii care pot beneficia de oportunități de implicare activă în comunitate. Imaginea seniorilor în mass-media va fi analizată din perspectiva stereotipurilor și a realității, iar specialiști din domeniul asistenței sociale pentru seniori și al îmbătrânirii active vor trage concluziile din aceste interacțiuni și schimburi de idei.

În a doua parte a zilei, seria de acțiuni dedicate Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice va continua cu un Concert de muzică clasică dedicat seniorilor, susținut de bursierii programului Tinere Talente al Fundației în Sala Media a Teatrului Național București. Acest concert, destinat unui număr de 120 de vârstnici sprijiniți prin proiectele sociale ale Fundației și ale altor cinci organizații din București, are ca obiectiv combaterea singurătății și încurajarea participării la viața socială și culturală.

Totodată, în cadrul expoziției „InterGenerații” din foaier, va fi prezentată colecția de lucrări de arte vizuale Jurnal de Viață, realizată de tineri artiști din programul Tinere Talente, inspirată de poveștile de viață ale seniorilor. Vor fi expuse și instantanee fotografice surprinse în Centrele Generații din țară, unde seniorii acționează ca voluntari pentru copiii din familii defavorizate

Pentru informații suplimentare despre eveniment, înscrieri, speakeri și agendă, vă invităm să vizitați pagina evenimentului. Locurile sunt limitate.

 

 

Context demografic național și european

Conform datelor ultimului recensământ din 2021, populația rezidentă a României numără 19.053.815 de persoane. Dintre acestea, 3.726.380 sunt de 65 de ani și peste, respectiv 19.6% din populația rezidentă a țării. 1.377.634 sunt văduvi, 245.631 sunt necăsătoriți, iar 261.219 sunt divorțați.

Conform datelor Institutului Național de Statistică: La 1 ianuarie 2024 populația după domiciliu*[2] era de 21.833.200 de persoane, în scădere cu 0,5% față de 1 ianuarie 2023. 18.2% o reprezintă persoanele de 65 ani și peste, adică 3.966.000. Fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat, populația vârstnică de 65 ani și peste depășind cu peste 27,5% populația tânără de 0-14 ani (3966 mii față de 3110 mii persoane). Indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 122,0 la 1 ianuarie 2023 la 127,5 persoane vârstnice la 100 persoane tinere la 1 ianuarie 2024.

La nivelul Uniunii Europene, la 1 ianuarie 2023, persoanele în vârstă de 65 de ani și peste reprezentau 21.3% din populația UE, față de 21.1% în 2022, subliniind o tendință similară de îmbătrânire la nivel european.

 *********

Despre Fundaţia Regală Margareta a României

Înființată în 1990 de către Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române, împreună cu tatăl său, Regele Mihai, Fundația Regală Margareta a României este astăzi o organizație neguvernamentală de elită care sprijină copii, tineri și vârstnici prin intervenții durabile, bazate pe schimbul de experiență și valori între generații. Cu o experiență de 34 de ani, Fundația Regală Margareta a României vine în sprijinul persoanelor vârstnice prin programe menite să crească calitatea vieții acestora, cu implicarea voluntarilor și mobilizarea partenerilor instituționali și a întregii comunități, cele mai recente fiind Telefonul Vârstnicului, Fondul pentru Vârstnici și Centrele Comunitare Generații. Mai multe detalii pe www.frmr.ro.

 

*[1] a nu se confunda populația rezidentă – populația de facto a României recunoscută internațional cu populația după domiciliu! (vezi Precizările Metodologice)

*[2] a nu se confunda populația după domiciliu cu populația rezidentă – populația de facto a României recunoscută internațional! (vezi Precizările Metodologice)

Nicu Covaci, figură emblematică a muzicii rock din România, s-a stins din viață la vârsta de 77 de ani la începutul lunii august. Muzician, compozitor și pictor român, Nicu Covaci a fost fondator și lider al trupei Phoenix, una dintre cele mai mari trupe rock din România. S-a remarcat de-a lungul vieții prin combinarea muzicii tradiționale românești cu rockul occidental, luând astfel naștere un stil unic, recunoscut și iubit pe plan local și internațional.

 

 

Începuturi

S-a născut la data de 19 aprilie 1947 în Timișoara, fiind de mic copil pasionat de artă. A învățat să cânte la pian, acordeon, iar după ce a învățat singur să cânte la muzicuța, a luat lecții și de chitară. În paralel a studiat limbile străine, printre care franceza, germana și engleza.

La începutul anilor ’60, când încă era un adolescent, alături de Kamocsa Camo Bela, Nicu Covaci a fondat trupa „Sfinții”, fiind inspirați de ce se întâmpla peste hotare. Ulterior, trupa a devenit Phoenix, pentru ca, potrivit Rador Radio România, activiștii culturali comuniști să îi permită accesul la festivalurile organizate de Uniunea Tinerilor Comuniști, întrucât „Sfinții” era un nume care avea legătură cu religia, fapt respins de regimul comunist.

Nu a durat mult până când Phoenix a devenit una dintre cele mai inovatoare trupe din România, la începutul anilor ’70, ieșind în evidență prin modul în care îmbinau muzica rock cu folclorul românesc. Se bucurau de un succes imens, însă, trupa ajunsese să fie un fenomen underground, fiindu-i interzise, pe rând, accesul la concerte, televiziune și radio, din cauza cenzurii comuniste.

Albumele din acea perioadă, precum Cei ce ne-au dat nume (1972) și Mugur de fluier (1974) sunt și în prezent repere esențiale în muzica românească, piesele de pe acestea fiind considerate  de fani adevărate imnuri ale rockului românesc.

 

Evadarea din România

Cum libertatea artistică era sever restricționată în timpul regimului comunist din România, trupa Phoenix s-a confruntat cu cenzură. Astfel, în 1977, Nicu Covaci a reușit să fugă din țară, revenind ulterior să își ia și colegii de trupă, ascunzându-se în boxele echipamentelor muzicale dintr-un camion. Evadarea le-a permis să-și continue cariera în străinătate. S-au stabilit mai întâi în Olanda, apoi în Germania și, în cele din urmă, în Spania. Deși au continuat să creeze muzică în străinătate, trupa nu a avut niciodată succesul pe care l-a avut pe plan local. În ceea ce privește fanii români, trupa a păstrat legătura cu aceștia, revenind periodic în țară pentru concerte și turnee.

 

 

Revenirea în România

Odată cu căderea comunismului, în 1989 Nicu Covaci a revenit în țară, reluând astfel activitatea trupei Phoenix. Moștenirea lăsată este una deosebită, nu doar prin prisma contribuțiilor sale muzicale, dar și prin influența pe care artistul a avut-o asupra multor generații de artiști și fani.

Pe lângă pasiunea pentru muzică, Nicu Covaci a fost pasionat și de pictură, având expoziții atât în România, cât și în străinătate. Picturile sale reflectă o îmbinare a tradiției și modernității, a vechiului și a noului, exact ca și muzica sa.

 

Probleme de sănătate

La începutul acestui an, în luna martie, Nicu Covaci a început să simtă că îi amorțește fața, iar ulterior au urmat probleme cu vederea. Rezultatul unui RMN a indicat prezența unei tumori pe creier. În urma unei intervenții care a durat șase ore, tumora de pe creier a fost extirpată chirurgical. La finalul lunii iulie, colegii din trupa Phoenix au anunțat publicul că tratamentul postoperatoriu nu s-a putut finaliza, din cauza unor complicații apărute.

În seara de 2 august 2024, Nicu Covaci s-a stins din viață la vârsta de 77 de ani, lăsând în urmă o moștenire semnificativă pentru peisajul muzical rock românesc.

 

Surse foto: Adrian Coleașă, Facebook Phoenix Transsylvania

Mara este o adolescentă de 16 ani, plină de energie și entuziasm; ca orice tânăr de vârsta ei, începe să se confrunte cu valurile de emoții și provocări ale maturizării. Mama ei, Andreea, o femeie calmă și înțelegătoare, știe că este momentul să îi ofere fiicei sale câteva sfaturi esențiale despre gestionarea emoțiilor. Într-o seară liniștită, după cină, cele două stau de vorbă în bucătărie, discutând despre experiențele recente ale Marei.

 

 

Față în față:

Andreea: Mara, ai un pic de timp să vorbim? Aș vrea să te întreb ceva important.

Mara: Sigur, mamă. Ce s-a întâmplat?

Andreea: Te-ai simțit în ultima vreme copleșită de propriile emoții? De parcă te-au luat prin surprindere?

Mara: Da, chiar și ieri am simțit asta. Parcă totul s-a întâmplat așa, dintr-odată. De ce mă întrebi?

Andreea: Mă gândeam că poate ai observat și tu cum, uneori, emoțiile noastre par să fie ascunse adânc sub suprafață. Dar, câteodată, cineva, poate chiar fără să vrea, apasă pe niște butoane invizibile și reacționăm într-un mod neașteptat, chiar și pentru noi.

Mara: Da, am pățit asta. Parcă cineva face sau spune ceva și, brusc, mă simt furioasă sau tristă fără să-mi dau seama de ce.

Andreea: Știu ce spui. Fie că e vorba de rude, prieteni, colegi sau profesori, uneori ating acele puncte sensibile care sunt adânc îngropate în noi. Și atunci, emoțiile noastre pot erupe ca un vulcan.

Mara: Ce ar trebui să facem când se întâmplă asta? Mi se pare așa complicat…

Andreea: În primul rând, trebuie să înțelegem că emoțiile sunt mesageri. Ele ne spun ceva important despre noi. Dacă simți furie, de exemplu, poate înseamnă că cineva a încălcat ceva ce contează foarte mult pentru tine.

Mara: Deci, emoțiile nu sunt neapărat ceva rău?

Andreea: Exact. Emoțiile în sine nu sunt rele. Ele ne ajută să înțelegem ce se întâmplă în interiorul nostru. Dar e important să fim atenți la modul în care reacționăm. De exemplu, dacă simți frică, asta ar putea să îți spună să fii mai precaută. Iar vinovăția poate fi un semnal că trebuie să repari ceva.

Mara: Dar uneori e așa greu să le controlezi…

Andreea: Așa e, Mara. Nu putem controla întotdeauna emoțiile, dar putem învăța să le înțelegem și să le analizăm. Ele fac parte din viața noastră și au un rol important. Problema apare când încercăm să le ignorăm sau să le controlăm prea mult.

Mara: Deci, ar trebui să învăț să mă împrietenesc cu emoțiile mele? Să le văd altfel, să le accept așa cum sunt???

Andreea: Exact, Mara. Relația ta cu emoțiile este responsabilitatea ta. Cu cât le înțelegi mai bine și le accepți, cu atât îți va fi mai ușor să ai relații armonioase cu tine însăți și cu cei din jur.

Mara: Are sens. O să încerc să fiu mai atentă la emoțiile mele și să învăț din ele.

Andreea: Este un început foarte bun. În timp, vei vedea că relația ta cu tine și cu cei din jur va deveni mult mai echilibrată și mai plină de armonie.

…și seara curge liniștită în continuare, ca o binecuvântare!

 

Tânărul Adelin Stanciu este bucată din sistemul de învățământ românesc. Predă biologie de câțiva ani. A urmat în paralel și masteratul în criminalistică la Facultatea de Drept. Le povestește azi elevilor pe care îi are în față despre combaterea consumului de droguri și a altor substanțe psihoactive, despre testele ADN utilizate în criminalistică, la locul unei fapte penale, despre tehnici de comportament simulat, legând asta de lecțiile despre sistem nervos. Nu o face cu mâinile la spate. Din contră, la clase nu intră niciodată cu ele goale și nici nu poartă catalog la subraț, ci doar intră cu inima deschisă și zâmbetul larg.

Este tânăr și este foarte îndrăgit de elevi pentru că se îmbracă zilnic cu entuziasm.  Zace în el o dorință mare de a performa în sistemul educațional și reușește. Anul acesta a primit un nou titlu în societate. A fost premiat și aplaudat la scenă deschisă în cadrul Proiectul MERITO anul acesta.

”Când sunt nevoit să mă prezint, spun, de regulă, că sunt un om pasionat de biologie care a devenit între timp profesor. Asta mă definește: pasiunea cu care privesc această disciplină și modul în care încerc să o insuflu celor din fața mea.”

 

 

Aveți o licență în biochimie, un masterat în genetică moleculară și unul în criminalistică. Vă perfecționați continuu. De unde această motivație?

Îmi place să cred că sunt într-o ascensiune a carierei. Încă nu a intervenit acea ”plafonare” de care se plâng mulți după un număr x de ani de vechime în muncă. Mereu caut cursuri noi de formare, idei inovatoare pe care să le încerc la lecții, lucruri interesante de aplicat, domenii noi de studiu. Cunoscând atent cât mai multe domenii de activitate, cu atât aș putea și elevilor să le ofer ghidaj în alegerea unei viitoare cariere. În liceu nu m-am putut decide dacă să mă dedic total biologiei sau să o combin cu chimia și de aceea am ales specializarea biochimie, din cadrul Facultății de Biologie. Dintre toate ramurile biologiei am ales apoi să aprofundez genetica moleculară. Pentru mine, nu există ceva mai fascinant decât lumea abstractă, nevăzută ochiului liber și încerc să redau și elevilor din pasiunea mea, într-un mod interactiv și atractiv.

 

Și totuși, de ce criminalistică? Ce gând porți odată cu această specializare?

Dacă asociem imediat cuvântului ”criminalistică” imagini și știri alarmante de spețe cu persoane răpite sau ucise, da, poate ar părea ciudat ca un profesor să aibă asemenea domeniu de interes. Am urmat masteratul în criminalistică, de la  Facultatea de Drept nu pentru intenția de a lucra efectiv în acest domeniu – laboratoare de control vamal, de exemplu-, ci pentru a ieși puțin din comoditatea termenilor tehnici, specifici biologiei care a domnit peste mine 5 ani. Am vrut să testez dacă domeniul acesta are lucruri interesante de oferit. Astăzi informațiile acumulate îmi permit să prezint elevilor despre prevenția și combaterea consumului de droguri și a altor substanțe psihoactive, despre testele ADN utilizate în criminalistică, la locul unei fapte penale, despre tehnici de comportament simulat, legând asta de lecțiile despre sistem nervos etc.  Am observat interes atunci când povestesc asemenea lucruri și intenționez chiar să concep un opțional prin care să aprofundez cu cei interesați.

 

  1. Haideți să o luăm și cu începutul ca să leg informațiile și să înțeleg de unde vine iubirea pentru această disciplină! V-a insuflat cineva în familie această plăcere pentru biologie?

Am stat de mic printre plante, iar mama mi-a fost cel mai bun profesor. M-a făcut să devin curios, să colecționez insecte sau să presez plante, să caut prin pământ furnici sau mă urmăresc animale dubioase. Tot ce era ”viu” în jurul meu m-a apropiat de această disciplină fantastică: biologia. Îmi mai aduc aminte și cum mama urmărea emisiuni din domeniul medical, iar invitații explicau atât de simplu, încât eu îmi luam notițe pe un caiet, deși aveam maxim 12-13 ani.

 

  1. Când suntem mici, intrăm des prin exercițiul imaginației în diferite roluri și suntem pe rând ba medici, ba dascăli, ba polițiști. Vă visați la catedră de mic?

Nicidecum! Am cochetat mulți ani cu dorința de a deveni medic – citeam termeni medicali complicați din cărțile din casă, deși nu îi înțelegeam, urmăream emisiuni, îmi puneam ”semnătura de doctor” pe orice foaie și mă visam că operez. Nu țin minte să fi avut vreo dorință nebună de a fi profesor, deși acum conștientizez că îmi vine mănușă. Însă îmi plăcea să învăț, explicând cu voce tare ca și când în fața mea mai erau alți oameni.

 

 

  1. După o copilărie plină de vise, intrăm în câmpul școlii și urmăm anumite specializări. Cum sună frumoasa poveste a escapadei academice? 6. Dar profesionale? Unde ați mai predat?

Am fost ciudatul ăla căruia îi plăcea școala și abia aștepta să treacă vara, să ajung din nou la lecții. De-a lungul timpului mi-am pus în acțiune toate abilitățile și am încercat să absorb informații din cât mai multe domenii. Au fost multe sacrificii făcute, însă au urmat și reușite. Am fost șef de promoție în gimnaziu și apoi în liceu, dar m-am menținut în vârf și în facultate. Mereu mi-am evaluat șansele de la început: dacă știu cu un lucru este realizabil, atunci ofer 100 % pentru a-l îndeplini. Am încercat să fiu cap și nu coadă, model pe care îl insuflu acum și elevilor mei. Gândeam că voi avea un traseu măreț în cercetare, însă după terminarea facultății mi-a venit un gând: să încerc să susțin examenul de titularizare. Nu mă așteptam să iau o notă foarte mare și să încep chiar de atunci cariera de profesor. Totul a urmat ca un bulgăre de zăpadă. Am început să-mi fac materiale interesante, să predau lecțiile cu pasiune, să mă implic în proiectele școlii și văzând că  ceilalți că apreciază, am oferit din ce în ce mai mult. În prezent sunt profesor de biologie în cadrul Liceului Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, iar pentru impactul dovedit asupra elevilor de-a lungul timpului, pentru pasiunea depusă în predare și entuziasmul oferit în modelarea elevilor, anul acesta am fost unul dintre cei 11 profesori laureați Merito, la Gala Merito, ediția a IX-a.

 

Cum e să fiți un tânăr profesor?

M-am dezvolvat în cinci ani de activitate, cum nu reușesc alții în zeci de ani. Nu spun că totul a fost perfect de la început și am primit numai lauri. Am experimentat, am adus inovație, am fost pus în fața unor probleme greu de gestionat, am și dat-o în bară, am și avut reușite. De la ”firul ierbii”. Să fii profesor la 21 de ani, fără prea multe metode la purtător, este greu. Am vrut de multe ori să-mi dau demisia fiindcă îmi creasem niște așteptări prea mari. Aveam impresia că totul trebuie să decurgă perfect așa cum îmi plănuiam de acasă. Uitam componenta afectivă și faptul că în fața mea sunt…oameni. În timp, am învățat să fiu flexibil, să mă adaptez în diverse contexte și să ofer lucruri interesante chiar și pentru cel mai dezinteresat elev.

 

Prin ce ați reușit să învingeți una dintre prejudecățile pe care le are încă societatea cum că cei tineri, fără prea multă experiență, nu pot fi la fel de buni ca cei cu vechime?

A fi un profesor bun nu ține de anii de vechime. Desigur, intrând în contact cu fel de fel de situații, capeți și abilități de gestionare mai bună a problemelor. Un profesor tânăr merge mai mult pe intuiție, pe ce crede el că ar fi bine să facă, însă cu timpul conștientizează că e nevoie de un echilibru: pe de o parte, disciplina predată trebuie să fie dusă la un nivel înalt, pe de altă parte, atitudinea profesorului față de elevi trebuie să fie una de respect și de mentor. Unii profesori tineri compensează mult cu spiritul ”de gașcă”, ”de prieten”, lăsând transmiterea de cunoștințe în plan secund. Profesorii cu vechime tind să fie mai exigenți, fiind detașați de partea aceasta emoțională. E nevoie de un echilibru. Aceasta e cheia.

 

 

Despre școala și comunitatea în care predați ce îmi puteți spune? Cum sunt prin ochii dumneavoastră?

Este o școală normală, de stat, dar care pune preț foarte mult pe resursa umană, având cadre didactice dedicate, conectate la ceea ce se întâmplă în alte sisteme educaționale ale lumii, producătoare de excelență. Întrucât școala este sub umbrela Universității ”Alexandru Ioan Cuza”, dorim să transmitem principii și valori înalte, să insuflăm elevilor un spirit nobil, atent la nevoile celor din jur și să îi direcționăm spre a-și continua studiile tot la UAIC.

 

Dar un portret al elevilor pe care îi aveți la clase, cum sună în câteva rânduri?

Elevii mei sunt fantastici. Pe gustul meu – curioși, cu  inițiativă, implicați și creativi. Au tipologii și probleme diferite, ca în orice școală de altfel, sfere de interes diverse și planuri mărețe de viitor. Mulți dintre ei, într-adevăr, provin din familii de profesori universitari, unde școala are preț, motiv pentru care există un parteneriat strâns între școală și familie.

 

Cum erați dumneavoastră?

Am fost un elev normal, dar care a văzut școala ca pe o oportunitate. Nu existau atât de multe resurse, mai ales digitale, motiv pentru care biblioteca era frecventată mult. Nu prea aveam curajul de a întreba atunci când nu înțelegeam, lucru pe care încerc să îl remediez astăzi, menționând elevilor mei că pot oricând cere explicații noi. Mă determină pe mine să găsesc noi variante de prezentare și astfel, ne dezvoltăm împreună.

 

Cu ce vă deosebiți față de ceilalți dascăli? Întreb asta fără să subestimăm pe nimeni, evident, doar că fiecare are anumite atuuri cu care merge la braț prin viață.

Există loc sub soare pentru fiecare. Există profesori dedicați în fiecare școală, însă poate nu vor să se afirme atât de mult sau nu au descoperit încă la ce sunt foarte buni. Unii au dar oratoric, unii au spontaneitate, unii au competențe digitale foarte bune, unii au abilități de leader, unii sunt ”de gașcă”, unii sunt talentați la scris, iar alții vor performanțe înalte.

Când sunt nevoit să mă prezint, spun, de regulă, că sunt un om pasionat de biologie care a devenit între timp profesor. Asta mă definește: pasiunea cu care privesc această disciplină și modul în care încerc să o insuflu celor din fața mea.

 

 

Ce proiecte ticluiți?

Recent am conceput grafic și apoi am implementat tehnic, platforma profudebio.ro, unde orice profesor de biologie din țară poate avea acces la resurse interesante, utilizabile în predare. Sunt zeci de materiale gata de descărcat, prezentări sau fișe de lucru, idei aplicate deja la clasă și explicate pe blog.

Vara aceasta am lucrat și la mai multe jocuri educative, o manieră nouă de evaluare, pe care vreau să o testez anul școlar următor. Inspirat din jocurile clasice de societate, am conceput partea grafică, am realizat cutii personalizate pentru fiecare joc și am gândit regulamente, astfel încât învățarea celulei, a structurii acizilor nucleici, a țesuturilor sau a sistemelor de organe să decurgă într-un mod atractiv. Toate proiectele mele sunt postate pe rețelele de socializare (Facebook, Instagram, Tiktok, Youtube), unde pot fi găsit cu numele ”Profu’ de bio” sau pe site-ul profudebio.ro.

 

Cu ce gând intrați în septembrie din nou la catedră?

Entuziasm. În fiecare an aduc ceva nou. În primul rând pentru mine: să-mi mențin în priză energia și creativitatea, apoi pentru elevi: să-i apropii mai mult de biologie, determinându-i ca pe viitor să-și aleagă o carieră în domeniul acesta. Fiecare lecție va avea un element de noutate, iar dacă va funcționa, vreau să-l multiplic și să-l ofer tuturor.

 

Sistemul educațional este unul care, pe alocuri, este și deficitar. Unde credeți că ne mai trebuie îmbunătățiri?

Aș descrie sistemul nostru de educație ca pe o ”cârpeală”. Factorii decizionali din politică s-or fi uitat ei la alte sisteme educaționale din lume, însă au luat doar ceea ce se vede la suprafață. Și au trăit cu impresia că totul va merge și la noi. Într-adevăr, s-au făcut progrese mari în infrastructură, multe școli având dotări de ultimă generație, însă, după părerea mea umilă, cea mai importantă investiție este în resursa umană. Atâta timp cât un profesor foarte bun nu este privit cu respectul cuvenit, acesta nu poate oferi 100% din valoarea sa. Meseria de profesor trebuie recredibilizată, privită cu demnitate, pentru care cei mai buni să se lupte. Sigur, e nevoie de fonduri consistente pentru a ajunge aici, însă trebuie și o schimbare a mentalității colective: profesorul nu este un simplu angajat, ci elementul definitoriu în dezvoltarea societății.

 

Ce ați spune despre o sâmbătă plină de istorie? În data de 24 august, cele mai noi rezultate ale săpăturilor arheologice din cetatea dacică Sarmizegetusa Regia din Munții Orăștie, precum și celelalte obiective istorice de pe cuprinsul sitului UNESCO vor putea fi admirate în cadrul Zilei Porților Deschise. Intrarea este gratuită.

Evenimentul va avea loc între orele 10:00 – 18:00, timp în care publicul este invitat să participe la tururi ghidate ale cetății dacice, în cadrul cărora vor fi oferite explicații despre importanța istorică a sitului, dar și despre proiectele de conservare și punere în valoare a acesteia.

 

 

Conform unei declarații oferite Agerpres de către Radu Barb, directorul general al Direcției Generale de Administrare Monumente și Promovate Turistică (DGAMPT) Hunedoara: „Activitatea are ca scop promovarea sitului arheologic Grădiștea de Munte – Sarmizegetusa Regia, precum și prezentarea rezultatelor cercetării arheologice din acest an, prin intermediul unor tururi ghidate. Săpăturile arheologice au continuat pe terasa a IX-a, din componența sanctuarului capitalei dacice, unde au fost descoperite noi structuri care relevă o arhitectură monumentală, specifică sitului”.  

În 2024 se împlinesc 100 de ani de cercetare arheologică sistematică în situl arheologic Grădiștea de Munte – Sarmizegetusa Regia.

 

Cetatea dacică din Munții Orăștie

Sarmizegetusa Regia este una dintre cele mai importante și impunătoare cetăți dacice, având un rol important în istoria Daciei. Fortificația a servit drept capitala regatului dac în perioada de maximă înflorire, reflectând abilitățile arhitecturale și tehnice ale dacilor.

A fost nucleul militar, politic și religios al regatului dac sub conducerea regelui Decebal. Dezvoltată în secolele I î. Hr. – I d. Hr., cetatea era centrul unui sistem defensiv complex care includea mai multe cetăți amplasate strategic în Munții Orăștie, menite să protejeze teritoriul dac de invadatori.

În timpul războaielor daco-romane, Sarmizegetusa Regia a jucat un rol crucial. Fortificația a fost ultima redută a rezistenței dacice împotriva invaziilor romane. În anul 106 d. Hr., după o serie de lupte grele, cetatea a fost cucerită și distrusă de armata împăratului Traian, astfel fiind marcat sfârșitul independenței Daciei și începutul transformării acesteia în provincie romană.

 

Organizarea cetății

Arhitectura cetății este complexă și avansată. Fortificația era compusă din mai multe zone: cea sacră, cea rezidențială și cea militară. Zidurile se evidențiau, fiind construite din blocuri masive de piatră, tehnică cunoscută sub numele de murus dacicus, fiind caracteristică construcțiilor dacice.

Zona militară avea rolul de a asigura apărarea cetății și includea provizii, arme și cazărmi pentru soldați. Cetatea este protejată de mai multe turnuri de observație și forturi auxiliare, integrate într-un sistem defensiv extins care acoperea întregul masiv muntos.

În zona rezidențială se regăseau locuințele conducătorilor și ale preoților, fiind plasate în apropierea sanctuarelor. Zona era foarte bine protejată de zidurile cetății și de poziția sa naturală strategică, pe un platou înalt.

Zona sacră era un element central al cetății și cuprindea mai multe sanctuare, folosite drept locuri de cult și ceremonii religioase. Aliniamentele precise ale acestor sanctuare indică o cunoaștere avansată a astronomiei, sugerând că dacii foloseau aceste structuri și în scopuri calendaristice.

 

 

Descoperiri arheologice la Sarmizegetusa Regia

În urma săpăturilor arheologice realizate au fost descoperite artefacte impresionante, care atestă nivelul avansat de civilizație al dacilor. Au fost descoperite, printre altele, vase de ceramică, unelte de fier, monede și bijuterii din aur și argint.

În prezent, Sarmizegetusa Regia este inclusă pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, alături de alte cetăți dacice din Munții Orăștie. Acest statut subliniază importanța globală a sitului și nevoia de conservare a acestuia.

Anul trecut, 67.000 de vizitatori au plătit bilete pentru a vizita cetatea.

 

Sursă foto: Facebook Administratia Sarmizegetusa Regia

19 august 2024, București, Constanța

 

10.000 de spectatori entuziaști au participat la evenimentele Corului Madrigal desfășurate în perioada 15 – 17 august 2024, în cadrul SEAS – Stagiunea Estivală a Artelor Spectacolului 2024.

  • 3 zile la Constanța, o premieră, 3 evenimente aflate la a doua ediție și peste 10.000 de spectatori, acesta este bilanțul de turneu al echipei Madrigal – Cantus Mundi, formată din 100 de profesioniști, 400 de copii coriști și 30 de voluntari.
  • 000 de persoane au participat la cele trei spectacole susținute de Corul Madrigal, dirijat de Anna Ungureanu, atât la bordul corabiei Madrigal, ancorate pe Plaja ZooM, cât și la Delfinariul din Constanța.
  • Peste 4.000 de persoane au fost prezente la concertele copiilor din Cantus Mundi, alături de Alexandra Ușurelu, Taxi și VUNK.
  • 500 de persoane au urmărit transmisiunile online și relatările de la evenimente pe paginile de social media ale Corului Madrigal și Cantus Mundi.

 

 

„Madrigal nu putea lipsi din peisajul cultural al acestei veri în Constanța! Împreună cu echipa Corului am gândit un program astfel încât Madrigal să fie extrem de prezent și să îmbogățească din punct de vedere cultural tot ce se întâmplă aici. Ca organizatori, suntem foarte mândri că am putut să avem Corul Madrigal în Stagiunea Estivală, iar acest parteneriat este pentru noi o mare onoare și o mare bucurie.” – a declarat Erwin Șimșensohn, Directorul general al Teatrului de Stat Constanța și organizator SEAS

„Madrigalul la malul mării a devenit deja tradiție, iar acest lucru îl resimțim puternic și cu mare bucurie și responsabilitate. Faptul că la răsărit au venit peste 3.000 de oameni, iar câteva sute nu au putut ajunge la scenă din cauza ambuteiajelor și străzilor blocate încă din zori în anticiparea evenimentului, este semnul cel mai bun ca „ne facem bine!”. Potențialul este unul foarte mare și încă foarte puțin exploatat, iar entertainment-ul se poate transforma în educație culturală, chiar pe litoral! Cultura în vacanță, când mintea, sufletul și fizicul sunt relaxate, își produce efectul cel mai bine și creează vibrații în cel mai puternic mod posibil – atinge, înnobilează, armonizează și crește. Madrigalul si Cantus Mundi nu se vor opri din a susține visul SEAS și al lui Erwin Șimșensohn de a aduce titlul de Capitală Culturală Europeană la Constanța.” – a declarat Emil Pantelimon, managerul Corului Madrigal

 

 

Turneul Madrigal & Cantus Mundi la Constanța a debutat în zorii zilei de 15 august – Ziua Marinei Române și sărbătoarea Sfintei Maria, cu deja faimosul concert dirijat de Anna Ungureanu, MADRIGAL LA RĂSĂRIT. Miile de oameni, sosiți pe Plaja ZooM încă de la 5 dimineața au trăit deplin unul dintre cele mai spectaculoase și puternice evenimente ale verii pe litoral, salutat din largul mării de partenerii de la Garda de Coastă. Spectacolul și implicarea publicului au fost amplu preluate și împărtășite, atât de comunitate, cât și pe canalele media.

Pe 15 august, sărbătoarea a continuat pe Corabia Madrigal la asfințit, când peste 4.000 de spectatori au venit la CANTUS MUNDI FEST. Alexandra Ușurelu, Taxi și VUNK s-au alăturat celor peste 400 de copii din 18 coruri, sosite special din toate colțurile țării, în unul din evenimentele de tradiție ale Programului Cantus Mundi, organizat a doua oară la mare.

În seara zilei de 16 august, Corul Madrigal, dirijat de Anna Ungureanu, a prezentat în premieră la malul Mării Negre, spectacolul MADRIGAL: RITUALURI, cea mai nouă producție marca Madrigal. Construit muzical în jurul ritualurilor universale – spirituale, de lume, de suflet și pentru natură – spectacolul i-a captivat pe cei 1.600 de spectatori prin programul vast, cu lucrări din creația românească și universală, din Renaștere și până în contemporaneitate. Regia evenimentului a fost semnată de Emil Pantelimon, scenografia de Vladimir Turturica și light design-ul de Mircea Mitroi.

Pe 17 august, 1.400 de spectatori au umplut până la refuz Delfinariul din Constanța. La eveniment, muzica Corului Madrigal s-a întâlnit cu sensibilitatea și inteligența extraordinară a delfinilor. Dirijoarea Anna Ungureanu și specialiștii Delfinariului au reușit o colaborare uimitoare și extrem de emoționantă între artiștii și delfini, în cadrul Concertului Extraordinar MADRIGAL: ULTRAsunete. Conceptul evenimentului îi aparține lui Emil Pantelimon și se aliniază preocupărilor permanente ale ansamblului pentru cercetarea universului sonor și colaborări inedite.

 

 

Evenimentele au fost organizate de Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” și desfășurate în cadrul SEAS – Stagiunea Estivală a Artelor Spectacolului, ed. a III-a, iulie – septembrie 2024, Constanța.

 

  • 512 seniori au participat în proiectul Conectăm Generații în lumea digitală, o inițiativă a Fundației Vodafone, derulată de Fundația Regală Margareta a României în București și alte 10 localități din România.
  • 98 de ateliere: seniorii au învățat să utilizeze aplicațiile WhatsApp, Facebook, să distribuie informații, să acceseze și să partajeze conținut de divertisment și să efectueze plăți online.
  • Transfer de cunoștințe: 20 de formatori locali, dintre care 10 seniori, au facilitat ateliere, dezvoltând competențele digitale și crescând autonomia vârstnicilor din comunitățile locale.
  • Înscrieri pentru ultimele sesiuni din proiect, ce vor avea loc în septembrie și octombrie, la numărul gratuit 0800.460.001 – Telefonul Vârstnicului.

București, 19 august 2024 – În primele 9 luni ale proiectului pilot Conectăm Generații în lumea digitală, inițiat și susținut de Fundația Vodafone prin programul Hi Digital și derulat de Fundația Regală Margareta a României, 512 seniori au participat la o serie de ateliere de educație digitală special concepute pentru ei. Aceștia au dobândit competențe digitale de bază, și-au crescut autonomia și încrederea în sine în cele 98 de ateliere care s-au desfășurat în București și în alte 10 localități din țară (Arad, Baia Mare, Mărășești, Odorheiu Secuiesc, Pitești, Rovinari, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Tulcea și Turnu Măgurele).

„Proiectul Hi Digital este o inițiativă europeană a Fundației Vodafone, care se adresează persoanelor de peste 60 de ani, și contribuie la misiunea fundației de a nu lăsa pe nimeni în urmă în călătoria către o lume digitală. În prezent, programul se desfășoară în Anglia, Irlanda, Luxemburg, Olanda, Republica Cehă și România și urmărește îmbunătățirea calității vieții vârstnicilor prin integrarea tehnologiei în viețile acestora, facilitarea incluziunii sociale a seniorilor într-o lume digitalizată și minimizarea decalajului digital între generații”, a declarat Angela Galeța, directorul Fundației Vodafone în România.

 

 

Impactul proiectului la nivel național

În București, peste 40 de seniori au participat cumulat la 201 de sesiuni de grup ca să înțeleagă tehnologia și să învețe să o folosească pentru a-și ușura viața. Aceștia au deprins, în cele 16 ateliere desfășurate în perioada noiembrie 2023 – iulie 2024, noțiuni de bază despre cum să utilizeze propriul smartphone, să folosească WhatsApp, Facebook sau aplicații de monitorizare a sănătății și altele utile vieții de zi cu zi, să distribuie informații și fișiere, să acceseze și să partajeze conținutul online de divertisment, să își plătească online facturile, sau chiar să afle mai multe despre inteligența artificială.

În țară, prin programul de pregătire a persoanelor resursă din organizațiile care lucrează cu vârstnici în cele 10 localități, 20 de formatori locali, dintre care 10 seniori, au facilitat, în cele 82 de ateliere desfășurate în perioada martie – iulie, transferul de cunoștințe digitale de bază în regim peer-to-peer în rândul a aproape 472 de seniori din comunitățile lor. Au crescut astfel gradul de autonomie al vârstnicilor și au dezvoltat siguranța, încrederea în sine și noi oportunități de schimb de idei și experiențe pe parcursul celor 943 de participări.

”Să fii trainer pentru cei cărora le-ai fost coleg de generație, cei care ți-au fost model de conduită morală și profesională, este o onoare și o mare responsabilitate. Noi, cei de 60+, în era digitalizării, o era pe fugă, când toată lumea trebuie să fie conectată pentru a se informa, vrem să ținem pasul cu tehnologia. Cursanții noștri participă cu plăcere, fiind încântați de oportunitatea de a realiza o deschidere către lumea virtuală, de toată această gamă de proceduri, utilă celor care stau acasă, și nu mai. Au contact des cu mulțimea, societatea, se simt mai aproape de persoanele distanțate prin imagini, prin povestiri, prin filmulețe. La Turnu Măgurele, seniorii țin pasul cu tehnologia!”, a povestit Mariana Birjaru (61 de ani), voluntar senior la Asociația pentru Dezvoltare Comunitară „Florian Cristescu” din Turnu Măgurele, în calitatea de formator

Proiectul a demarat în noiembrie 2023 și se va încheia în octombrie 2024, iar seniorii sunt încurajați să se familiarizeze cu lumea digitală și să devină utilizatori activi ai acesteia.

Ultimele sesiuni din  proiectul pilot Conectăm Generații în lumea digitală vor avea loc în lunile septembrie și octombrie și, doar în această perioadă, seniorii interesați din București și din celelalte 10 comunități mai pot participa la aceste ateliere anul acesta. Pentru detalii și înscrieri, pot apela gratuit Telefonul Vârstnicului – 0800 460 001. Locurile sunt limitate.

 

 

Despre Fundația Regală Margareta a României

Înființată în 1990 de către Majestatea Sa Margareta Custodele Coroanei române, împreună cu tatăl său, Regele Mihai, Fundația Regală Margareta a României este astăzi o organizație neguvernamentală de elită care sprijină copii, tineri și vârstnici prin intervenții durabile, bazate pe schimbul de experiență și valori între generații. De-a lungul celor 34 de ani de activitate, Fundația a dezvoltat numeroase proiecte durabile în domeniul educației, dezvoltării comunității, societății civile, sănătății și culturii, proiecte ce și-au adus contribuția la reînnoirea spirituală și socială a României. Fundația Regală Margareta a României vine în sprijinul persoanelor vârstnice prin programe menite să crească calitatea vieții acestora, cu implicarea voluntarilor și mobilizarea partenerilor instituționali și a întregii comunități, cele mai recente fiind Fondul pentru Vârstnici, Telefonul Vârstnicului și Centrele Comunitare Generații. Mai multe detalii pe www.frmr.ro.

 

Despre Fundația Vodafone România

De 25 de ani punem la un loc resursele noastre și ale partenerilor noștri pentru ca împreună să construim proiecte incluzive și durabile. Apelăm la tehnologie și la inovație socială și investim anual în jur de 2 milioane de euro în dezvoltarea comunităților defavorizate din România. Modernizăm secții de terapie intensivă neonatală și susținem programe de educație digitală care pregătesc copii și tineri pentru meseriile viitorului. Alături de celelalte fundații Vodafone din întreaga lume, scopul nostru este să îmbunătățim viața a 400 de milioane de persoane până în 2025.

Suntem o organizație neguvernamentală românească înființată în 1998, cu statut caritabil, distinctă şi independentă de operațiunile comerciale ale companiei Vodafone România.

Mai multe detalii despre programele noastre se regăsesc pe www.fundatia-vodafone.ro, http://jurnaldebine.fundatia-vodafone.ro/ și www.facebook.com/fundatiavodafone.

 

 

 

Ați auzit și voi, nu-i așa? Mulți părinți cred că artele și muzica au o valoare educativă redusă, însă acest lucru este complet fals! Artele și muzica sunt esențiale pentru dezvoltarea copiilor, nu doar pentru că adaugă melodie și bucurie în viața lor, ci și pentru că îi ajută să crească pe multiple planuri fundamentale. Fie că învață aceste discipline la școală sau prin lecții private, copiii vor beneficia enorm, atât emoțional, cât și educațional.

 

 

Dar te-ai întrebat vreodată cât de mult pot influența aceste activități dezvoltarea copilului tău? Iată de ce este important să îi implicăm în artele vizuale și muzică de la o vârstă fragedă:

Cum se poate exprima un copil care nu găsește cuvintele potrivite? Arta îi ajută pe copii să se exprime atunci când cuvintele nu sunt suficiente. De multe ori, emoțiile lor rămân blocate, ducând la anxietate, stres sau depresie. Prin artă, ei pot elibera aceste trăiri, fie ele bune sau rele, găsind astfel un refugiu care le sprijină o viață fericită și sănătoasă. În plus, culorile și creativitatea sunt strâns legate, iar arta le oferă copiilor ocazia de a experimenta cu nuanțe și forme, stimulându-le imaginația și puterea de a conceptualiza. Nu ar fi minunat să îi vezi cum descoperă lumea din jurul lor prin creațiile lor?

Pe măsură ce creează, copiii învață să găsească soluții creative pentru provocările pe care le întâlnesc. Cum altfel ar putea învăța să rezolve problemele într-un mod inovator? Arta îi face, de asemenea, să se simtă încrezători și mândri de ceea ce realizează. Pe măsură ce își văd progresul și dobândesc măiestrie, încrederea în propriile abilități crește, iar acest lucru se reflectă și în relațiile cu cei din jur. Arta îi ajută să colaboreze, să comunice și să decidă împreună ce este bine și ce nu, dezvoltându-le astfel abilitățile sociale. Și oare nu este important să îi ajutăm să își construiască încrederea și abilitățile sociale de la o vârstă fragedă?

Mai mult, arta îi conectează pe copii cu trecutul și cultura noastră. Te-ai gândit vreodată cât de valoros este ca un copil să înțeleagă moștenirea culturală? Prin artă, ei pot învăța să aprecieze și să respecte cultura, dezvoltând o înțelegere mai profundă a lumii în care trăiesc.

 

 

Muzica, la rândul ei, are un impact profund asupra dezvoltării copiilor. Cum poate un simplu cântec să le influențeze emoțiile, fizicul și mintea? Indiferent de vârstă, muzica poate deveni un element esențial în viața lor, fie că o învață prin cântat sau prin studierea unui instrument. Pe măsură ce cresc, cursurile și lecțiile de muzică îi vor ajuta să se perfecționeze și să își dezvolte abilitățile cognitive.

Cum poate muzica să îmbunătățească memoria și procesul de gândire al unui copil? Prin cântece și ritmuri, copiii exersează limbajului, își îmbunătățesc abilitățile de citire și memorare. De aceea, mulți educatori folosesc muzica pentru a-i învăța pe copii despre culori, luni ale anului și multe alte concepte. În plus, muzica are puterea de a-i motiva și energiza. Te-ai gândit vreodată cât de mult poate influența un cântec starea de spirit a copilului tău? Cântecele le pot schimba starea de spirit, le pot concentra atenția și le pot pregăti mintea pentru sarcini importante, cum ar fi asimilarea și organizarea informațiilor.

Stresul și anxietatea sunt din ce în ce mai prezente în viețile copiilor noștri. Cum pot ei găsi un refugiu împotriva acestor provocări? Muzica le oferă o oportunitate de a se relaxa, de a se distra și de a crea ceva frumos, ceea ce îi ajută să se elibereze de tensiuni. Muzica îi îndrumă să își exprime emoțiile și să își găsească liniștea interioară.

 

 

Este dovedit că acei copii care sunt implicați în artă și muzică au performanțe mai bune la școală. Nu îți dorești și tu asta pentru copilul tău? Aceste discipline le dezvoltă abilitățile cognitive, le îmbunătățesc relațiile sociale, stimulează creativitatea, gândirea critică și abilitățile de rezolvare a problemelor, oferindu-le încrederea necesară pentru a excela în toate aspectele vieții. Prin urmare, implicarea copiilor în arte și muzică le oferă beneficii care depășesc cu mult limitele educației formale.

Nu ar fi minunat să le oferim această șansă?

 

Adrian-Cătălin Bulboacă, președintele Matricei Românești, transmite un mesaj plin de căldură și spiritualitate cu ocazia Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Un moment de reflecție și comuniune, acest mesaj aduce bucuria și liniștea specifică acestei mari sărbători creștine.

 

-Sau lumini ce nu se sting niciodată-

 

-Dianaaaa! Am primit un joc nou de la nașa mea! Yu-huuu!

Mira are 9 ani și este extrem de fericită. Țopăie de dimineață și așteaptă să o vadă pe Diana afară și să îi dea vestea bună: au un joc nou, ce bine!

-A! Îl am de mult…e plictisitor.

Uh! Mira a rămas împietrită. Toată bucuria ei s-a stins acum….

Mama Mirei a auzit discuția. I s-a strâns inima…Și ea a trăit câteva lucruri asemănătoare în copilărie… Ce e de făcut?

 

 

Vine o vreme. Ajungem la un prag

Vine o vreme în viața fiecărui copil când sclipirea interioară începe să strălucească mai puternic, iar spiritul se manifestă într-un mod atât de pur și autentic, încât este imposibil să nu observi această lumină.

În jurul vârstei de 8-9 ani, acești copii încearcă să înțeleagă lumea, să o exploreze cu entuziasm și curiozitate, iar noi, ca părinți și adulți, avem datoria de a le păstra flacăra interioară aprinsă. În palma fiecărui copil, să ne imaginăm că strălucește spiritul său. Este atât de important ca această flacără să fie îngrijită, protejată și încurajată să crească.

Adesea, în viață, întâlnim oameni care, poate fără să-și dea seama, pot stinge această flacără. O replică aruncată în grabă, o critică nemiloasă, un comentariu insensibil – toate acestea pot diminua vivacitatea și entuziasmul unui copil.

„Am scris o poezie!” – „Poate, dar nu are rimă…”

„Am făcut fursecuri!” – „Nu sunt bune, sunt sărate!”

„Am o fustă nouă!” – „Da, dar nu e de firmă!”

„Plec la mare, la Constanța!” – „Poate, dar eu am fost în Grecia!”

Aceste răspunsuri, deși aparent inofensive, pot avea un impact profund asupra sufletului unui copil.

Este crucial să ne învățăm copiii să recunoască aceste momente, să fie conștienți de cei care, în loc să-i susțină, încearcă să le stingă flacăra spiritului. Nu putem controla întotdeauna cum suntem tratați de ceilalți, dar putem alege cum răspundem la aceste provocări și cum ne înconjurăm de oameni care ne prețuiesc lumina interioară.

 

 

Să fim atenți!

Învățându-i pe copii să fie atenți la cei care le privesc flacăra cu admirație și respect, îi ajutăm să înțeleagă importanța de a se înconjura de oameni care le susțin spiritul. Vrem ca ei să fie alături de cei care spun: „Oau, ce lumină frumoasă! Vreau să o protejez, să o văd cum crește!” Prietenii adevărați sunt cei care îți oferă un spațiu sigur în care flacăra ta poate să strălucească, să crească și să inspire.

Totodată, este esențial să ne învățăm copiii nu doar să protejeze propria lor flacără, ci și să devină susținători ai spiritului altora. Să fie acei prieteni care, în loc să stingă lumina cuiva, o ajută să strălucească mai puternic. Prin acest gest, nu doar că își îmbogățesc propriul spirit, dar contribuie și la crearea unei lumi mai luminoase, în care fiecare flacără interioară este prețuită și protejată.

Adevărata putere a unui om, indiferent de vârstă, constă în capacitatea de a proteja și de a crește lumina, atât în sine, cât și în cei din jur. Aceasta este moștenirea pe care o putem lăsa copiilor noștri: o lume în care flăcările spiritului sunt respectate, protejate și lăsate să strălucească în toată splendoarea lor.

 

Profesorul de matematică Octav Chirilă dezminte niște piedici mentale cu care mai pleacă încă societatea „în viață”. Cum că dacă nu ai suficientă experiență, nu ești la fel de priceput ca cei care au ani de vechime în spate am auzit de multe ori cu toții. Din contră, entuziasmul și deschiderea cu care a plecat la braț tânărul profesor pentru a-și forma o carieră în învățământ lasă în urmă orice limitare.

A trecut un an de când s-a aventurat în sistemul educațional. A terminat studiile academice, a debutat în orașul natal, s-a înscris în organizația Teach for Romania, a creionat alături de alți colegi o platformă de meditații și nu se oprește în a progresa.

Să-l cunoaștem!

 

 

Când v-ați împrietenit cu gândul de a avea o carieră în învățământ?

Am pornit cu gândul acesta încă de când m-am înscris la facultate, dar am fost convins că asta este menirea mea undeva prin anul 2, când am început lucrul efectiv cu copiii.

 

De obicei, când suntem mici prin exercițiul imaginației, îmbrățișăm diverse meserii. Pe rând suntem ba medici, ba polițiști, ba pompieri. Dumneavoastră, în perioada copilăriei, ce doreați să vă faceți când aveați să creșteți mare?

Întotdeauna mi-am dorit să fiu medic. Asta a fost singura meserie pe care mi-o imaginam ca o voi face în copilărie. Nu mă gândeam când eram copil că voi călca pe urmele dascălilor mei. Esența a rămas- îmi doresc să ajut oamenii.

 

Cum sună frumoasa poveste a escapadei dumneavoastră academice? A fost una liniară sau sinuoasă?

Perioada studenției a fost una din cele mai frumoase experiențe pe care le-am trăit. Chiar dacă experiența studenției din primul an nu și-a atins potențialul maxim din cauza pandemiei, anii ce au urmat au fost o adevărată comoară si prin prisma experiențelor și conexiunilor pe care le-am creat, dar si prin prisma cunoștințelor acumulate. Tot în timpul studenției, între anul 2 și anul 3 am fost plecat în SUA cu Work&Travel, experiență extrem de valoroasă în dezvoltarea mea ca și om.

 

În ce școală vă găsim și de când?

Anul școlar ce tocmai a trecut, am predat în comuna Costuleni, din județul Iași. Pentru anul școlar 24/25 urmează sa aleg școala în august. La anul îmi doresc sa obțin o notă astfel încât să mă pot titulariza. Sunt încrezător, în ciuda locurilor foarte puține scoase spre titularizare.

 

Apropo de școală, cum e unitatea în care predați prin inima și ochii dumneavoastră?

Școala în care am predat anul trecut este una minunată. Este mediul perfect pentru un debutant pentru a se obișnui cu “mersul lucrurilor”. Atât conducerea, dar si personalul didactic au fost foarte deschise și săritoare pentru mine, un copil de-abia intrat în învățământ. Experiența din primul an de predare va rămâne cu siguranță pentru totdeauna în inima mea, datorită elevilor și colegilor pe care i-am avut.

 

Dar copiii? Dacă ar fi să le faceți un portret, cum ar suna acesta în câteva fraze?

Copiii au fost minunați, m-au primit cu foarte multă deschidere. În general, copiii din zona rurală ar trebui sprijiniți mai mult de profesori, pentru că au foarte multe de oferit, au nevoie doar de o persoană care să le trezească curiozitatea despre învățare.

 

Sunt diferiți copiii de azi față de copiii de pe vremea dumneavoastră?

Da, clar. Dar într-un sens bun. Sunt mult mai conectați cu tehnologia, de acord, dar una din misiunile noastre ca profesori este să-i ajutăm să conștientizeze cum o pot folosi în folosul lor. Noi eram învățați cu învățatul automat, poate și din cauza temerilor pe care le aveam față de profesori. Copiii din ziua de azi sunt uimitori, dacă reușești să conectezi lecția de mate, la viața lor de zi cu zi, sau să integrezi elementele din realitatea lor în ora de mate, vei fi surprins cât de atenți sunt și câte curiozități pot avea, fără a mai exista “teama” de profesor.

 

 

Sunteți un tânăr profesor care împărtășește din tainele matematicii cu elevii de gimnaziu și liceu, dacă nu greșesc. Dar au fost, oare, părinții sceptici din pricina vârstei? Cum i-ați simțit?

Ei bine sunt două categorii, părinții deschiși, care sunt conștienți de faptul că un copil se conectează mult mai bine cu un profesor tânăr cu care va lucra de drag, majoritatea părinților cu care am colaborat au fost din această categorie, lucru care îmi dă speranță. Și există și a doua categorie, sceptică din cauza vârstei. E de înțeles. Când au auzit că am 21 de ani (pe atunci) au dorit să vină personal, să vadă cum decurg lucrurile. Mi-aș dori să existe mai multă încredere pe latura aceasta, chiar dacă suntem tineri, am intrat cu un scop în învățământ.

 

Ce vă luați frumos pentru suflet de la meseria pe care o aveți?

Sunt convins că spiritul mereu tânăr este cel mai mare avantaj al acestei meserii, lucru ce hrănește sufletul, indiferent de dificultățile profesionale pe care le întâmpini.

 

Și totuși, cine v-a insuflat plăcerea pentru această materie? Poate un membru din familia dvs.?

Mama și mătușa mea (sora mamei) sunt învățătoare. Deci pot spune că am crescut într-o mică cancelarie de când m-am născut. Dar nu a existat niciodată o influență din partea lor spre a mă duce spre domeniul educației. Am fost mereu încurajat să fac ce îmi face plăcere. Dar, concret, persoana care m-a ajutat să îmi dau seama că asta e meseria potrivită pentru mine, a fost profesoara cu care făceam meditații la matematică în clasa a 12-a, care a observat ce ușor prind noțiuni abstracte de matematică, dar și lejeritatea cu care le explicam colegilor de grupă. Pe această cale mi-aș dori să îi mulțumesc încă o dată.

 

Ce valori ați primit acasă și doriți să le transmiteți copiilor de la clase?

Bunul simț și spiritul critic. Se îmbină minunat, atunci când reușești să le stăpânești.

 

Ce proiecte ticluiți în perioada următoare?

Am intrat în programul Teach for Romania în această vară, de abia ce m-am întors din academie, care a durat 5 săptămâni. A fost o experiență senzațională, am cunoscut oameni minunați și am dobândit cunoștințe valoroase, atât despre mine, dar si despre meseria pe care o practic.

De asemenea, ca și proiect personal, am pus bazele unui centru de meditații în Iași, EasyMath, unde, alături de profesori tineri și devotați ca și mine, oferim meditații la matematică, limba română și limba engleză. Ne dorim nu doar să transmitem informații către copii, dar vrem să îi facem sa fie încrezători în propriile forțe. Ne găsiți pe toate platformele-EasyMath-Centru de meditații.

 

 

17 volume de carte, dintre care cel mai vechi a fost tipărit în anul 1548, au fost recent adăugate colecției de patrimoniu a Bibliotecii Județene “Vasile Voiculescu” (BJVV) din Buzău, informează Agerpres. Aceste scrieri, atât românești, cât și străine, au un regim special și pot fi consultate de public în condiții stricte, inclusiv purtarea mănușilor pentru a preveni deteriorarea lor.

Ziua Mondială a Cărților Vechi, celebrată pe 27 iulie, subliniază importanța cărților vechi ca instrument esențial în studiul istoriei. Reprezentanții Bibliotecii din Buzău subliniază rolul deosebit de important al patrimoniului bibliotecar în conservarea identității spirituale a unei națiuni, constituind o punte între trecut, prezent și viitor.

Colecția de carte veche românească include 15 exemplare din perioada 1743-1825. Printre acestea se remarcă “Legiuirea Caragea” (1818), primul cod de legi al Țării Românești, clasată în categoria tezaur, și “Apostol” (1743), o carte de cult religios tipărită la Episcopia Buzău, clasată în categoria fond. Patrimoniul de carte veche străină include două post-incunabule tipărite la Veneția: “Elucidarius Poeticus” (1548) și “Facetie Motti & Burle” (1581), ambele clasate în categoria tezaur.

Directorul BJVV, Sorin Burlacu, a declarat pentru Agerpres: “Cărțile au fost autorizate de Ministerul Culturii și au fost încadrate în categoria cărților de patrimoniu. Ne bucurăm că le-am adăugat în colecția noastră, acestea având un regim special și fiind evaluate la valori diferite față de restul cărților. Am implementat măsuri speciale pentru conservarea lor, dat fiind că hârtia poate fi ușor deteriorată după o perioadă de cel puțin 100 de ani, astfel că se folosesc mănuși atunci când sunt consultate. Cea mai veche carte din colecție are aproximativ 500 de ani și provine din Italia, dar avem și cărți românești bisericești, inclusiv Biblia de la Buzău. De asemenea, ne bucurăm de cărți cu autograf de la scriitori precum Sadoveanu și Tudor Arghezi.”

 

 

Cea mai veche carte din colecția BJVV, “Elucidarius Poeticus”, a fost tipărită în 1548 și publicată la Veneția de editorul Giovanni Andrea Valvassori. Exemplarul este complet și bine conservat, fiind tipărit pe hârtie, în limba latină, și păstrând legătura originală. Pagina de titlu conține două alegorii și marca editorială, crucea de Lorena, înălțată peste o inimă împărțită în trei segmente. Pe copertă se află semnătura olografă a colecționarului Stelian Cucu, de la care Biblioteca Județeană Buzău a achiziționat cartea.

În colecția BJVV se află și “Apostol cu mila lui Dumnezeu Sfântul”, cea mai veche carte românească păstrată în Secția specială a Bibliotecii, tipărită de Tipografia Episcopiei din Buzău în anul 1743. Exemplarul este complet, cu legătura și starea de conservare relativ bune.

Sorin Burlacu a subliniat, de asemenea, tot pentru Agerpres, și importanța cărților: “Cartea adăpostește istoria lumii; dacă nu citim ce a fost înainte, nu avem cum să știm ce se va întâmpla după. Cartea este cea care ne formează, poezia, proza, romanele stau la baza culturii lumii și a umanității.”

Colecția celor 17 volume de patrimoniu cuprinde:

„Elucidarius Poeticus” (1548)

„Facetie Motti & Burle” (1581)

„Legiuirea lui Caragea” (1818)

„Apostol” (1743 – Biblia Noul Testament-Tipografia Episcopiei din Buzău)

„Apostol” (1743 – Biblia Noul Testament-Tipografia Mitropoliei Ungrovlahiei)

„Evanghelia” (1750 – Biblia Noul testament)

„Psaltire” (1767 – Biblie Vechiul Testament)

„Ceaslov” (1777)

„Apostol” (1784 – Biblie Noul Testament)

„Pravoslavnica Învățătură” (1794)

„Evhologhion” (1808)

„Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morți” (1809)

„Didhanii” (1809)

„Adunare în scurt din cărțile împărăteștilor pravile” (1814)

„Jucăria norocului” (1816)

„Rânduiala cum se cuvine a cânta cei doisprezece psalmi deosebi” (1820)

„Din cuvintele lui Ioan Filosiful” (1825)

 

Sursă foto: Florin Zafiu – AGERPRES

  • Festivalul a atras peste 10.000 de participanți în cele 5 zile de evenimente;
  • Pe scena din Sibiu au urcat artiști renumiți, precum Andrei Ioniță, Florin Estefan, Orchestra Medicilor „Dr. Ermil Nichifor”, Marin Cazacu și Violoncellissimo, Rafael Butaru și Athenaeum Chamber Orchestra;
  • Festivalul a fost organizat de Asociația Elite Art, cu sprijinul Primăriei Municipiului Sibiu și al Ministerului Culturii;

Sibiu, 6 august 2024 – Asociația Elite Art este încântată să anunțe că ediția a XIV-a a festivalului „Classics for Pleasure – Unity in Harmony” a fost un succes, adunând peste 10.000 de iubitori de muzică clasică în cele cinci zile de desfășurare, între 17 și 21 iulie 2024. Ediția din acest an, intitulată „Unity in Harmony”, a reunit artiști de renume internațional și a oferit publicului o experiență muzicală deosebită.

Festivalul a început cu un concert extraordinar susținut de Orchestra Medicilor „Dr. Ermil Nichifor” și Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu, sub bagheta maestrului Iosif Ion Prunner. Solistul serii a fost Andrei Ioniță, unul dintre cei mai apreciați violonceliști din lume. Concertul, desfășurat în Sala Thalia a Filarmonicii de Stat Sibiu, a inclus compoziții clasice dedicate medicilor din Sibiu și împrejurimi, în semn de recunoaștere a muncii și dedicării lor.

A doua zi a festivalului a fost dedicată copiilor și a avut loc la Muzeul Astra. Atelierul de percuție a oferit micilor participanți ocazia de a descoperi instrumentele de percuție și de a confecționa propriile instrumente din materiale reciclabile. Ziua s-a încheiat cu un spectacol dinamic și interactiv susținut de copii, alături de mentorul lor, percuționista Mia Popescu. Entuziasmul și creativitatea copiilor au transformat această zi într-o adevărată sărbătoare a muzicii și a ecologiei.

 

 

Pe 19 iulie, Classics for Pleausure s-a mutat în Piața Mare, și a continuat cu un concert captivant susținut de Marin Cazacu și ansamblul de cameră Violoncellissimo. Programul artistic a inclus piese din epoca clasică a muzicii, dar și interpretări moderne de rock, pop și heavy metal. Publicul a fost încântat de versatilitatea și energia artiștilor, care au demonstrat că muzica nu are limite de vârstă.

Ziua de 20 iulie a adus pe scenă Athenaeum Chamber Orchestra, condusă de Rafael Butaru, concertmaestrul Filarmonicii George Enescu din București. Deși vremea nu a fost prielnică și ploaia a încercat să descurajeze participanții, iubitorii de muzică au venit în număr mare, pentru a se bucura de repertoriul variat oferit de orchestră. Concertul a reflectat perfect conceptul de unitate prin muzică, demonstrând că arta poate uni oamenii indiferent de circumstanțe.

Festivalul s-a încheiat cu un spectacol memorabil intitulat „Proms of Delight – Unity in Harmony”. Baritonul Florin Estefan și tenorul Eusebiu Huțan, acompaniați de Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu, bandoneonistul Gabriele Corsaro și pianistul Ovidiu Lup, sub bagheta dirijorului Vladimir Lungu, au evocat atmosfera caldă și emoționantă a serilor italiene. Piese celebre precum „Vivo per lei”, „Caruso” și „Parla più piano” au fost interpretate cu o expresivitate deosebită, încheind festivalul într-o notă caldă.

Festivalul „Classics for Pleasure – Unity in Harmony” a fost organizat de Asociația Elite Art, fiind o acțiune cofinanțată de Primăria Municipiului Sibiu și Ministerul Culturii.

Sponsori: Terapia – o companie SUN PHARMA, MHS Truck & Bus Group, La Fântâna, Colegiul Medicilor, Viva Credit, Clic Market, Turbomecanica, Bittnet Systems, Innergy.

Parteneri instituționali: Filarmonica de Stat Sibiu, Muzeul ASTRA, Filarmonica „George Enescu”, Fundația „Medicină și Muzică”.

Parteneri: en-Life Art, Casa Weidner, Konak Turkish Restaurant, Pepiniera Sibiu, Florăria Gift Art, Domeniile Alexandrion Rhein 1892.

Parteneri media: Magic FM, Zile și Nopți, TVS Media Group, TVSat Go, Centrul Cultural Ion Besoiu, Eveniment Sibiu, TVR Cluj, Radio România Muzical, România Pozitivă, Modernism, The Woman, Societatea Muzicală, Sibiu Independent, Radio Clasic FM, Matricea Românească, EnLife Medical.

 

 

Despre Asociația Elite Art

Asociația Elite Art este un ONG cultural, care și-a început activitatea în anul 2003 și care desfășoară numeroase programe culturale, care au drept scop dezvoltarea societății civile prin artă. Promisiunea pe care o face lumii este de a promova și susține universalitatea și accesibilitatea artei în beneficiul tuturor oamenilor. Astfel, cu sprijinul partenerilor, sponsorilor şi voluntarilor, de-a lungul celor 20 de ani de activitate, Elite Art a implementat peste 150 de proiecte în domeniile muzicii și artei vizuale, cât şi proiecte educaţionale.

 

Despre Terapia – o companie SUN PHARMA

Terapia – o companie SUN PHARMA, este cel mai mare producător de medicamente din România. Din luna martie 2015, a devenit parte a Sun Pharma, o organizație bazată pe cercetare și dezvoltare care reunește 42 de situri de producție, în care se fabrică peste 2.000 de medicamente inovative, generice si OTC ce sunt distribuite în peste 100 de țări, prin implicarea a mai mult de 32.000 de angajați la nivel global.

 

Despre MHS Truck & Bus Group

MHS Truck & Bus Group este distribuitorul vehiculelor comerciale MAN în România, având o experiență de peste 15 ani și peste 350 de angajați. Aceasta dispune de o rețea de nouă ateliere proprii și cinci parteneri de service, care se întinde la nivel național. MHS Truck & Bus Group oferă o gamă largă de servicii, precum: vânzările de vehicule comerciale grele și ușoare MAN, servicii after-sales, vânzări de piese de schimb și accesorii originale, servicii de finanțare. Compania face parte din grupul MHS Holding, care operează în România, Austria și Germania și are afaceri în principal în industria automotive.

 

Despre La Fântâna

La Fântâna este un furnizor major de servicii de aprovizionare cu apă în sistem watercooler și purificator pentru companii și segmentul rezidențial din Sud-Estul Europei și al doilea cel mai mare furnizor din Europa Centrală și de Est. Grupul este lider de piață în România și Serbia în soluții pentru furnizarea apei în sistem de îmbuteliere (bottled watercooler) și purificator (POU).

Grupul, condus de către Cristian Amza, a format și transformat efectiv piața de soluții de aprovizionare cu apă din România și Serbia și operează în prezent o afacere integrată cu acoperire națională în cele două țări, care include întregul lanț de activități, de la sursa de apă la facilitățile de îmbuteliere, până la logistica și distribuția proprie de apă și cafea către portofoliul de clienți.

 

 

Târgul Iconarilor și al Meșterilor Cruceri „de Ziua Crucii”

 4 septembrie 2024 | Târg
13 – 15 septembrie 2024 Muzeul Național al Țăranului Român  Târgul Iconarilor și al Meșterilor Cruceri este, de mai bine de două decenii, o tradiție a Muzeului Național al Țăranului Român. An după an, prăznuim împreună Ziua Crucii cu un...

Desenele lui David #24

 30 august 2024 | Desenele lui David
Dragostea... dragostea este motorul care ne unește, dăruiește sens și scop existenței noastre, fiind o manifestare a bunătății divine. Pacea este rezultatul armoniei interioare și rezultatul înțelegerii reciproce, un dar ce liniștește sufletul și aduce...

Nicu Covaci, emblema muzicii rock din România

 28 august 2024 | Embleme
Nicu Covaci, figură emblematică a muzicii rock din România, s-a stins din viață la vârsta de 77 de ani la începutul lunii august. Muzician, compozitor și pictor român, Nicu Covaci a fost fondator și lider al trupei Phoenix, una dintre cele mai mari trupe rock...

Vorbind despre emoții...

 27 august 2024 | Cum ne creștem copiii
Mara este o adolescentă de 16 ani, plină de energie și entuziasm; ca orice tânăr de vârsta ei, începe să se confrunte cu valurile de emoții și provocări ale maturizării. Mama ei, Andreea, o femeie calmă și înțelegătoare, știe că este momentul să...

Madrigal la Constanța: evenimente memorabile, cu audiențe record

 22 august 2024 | Eveniment
19 august 2024, București, Constanța  10.000 de spectatori entuziaști au participat la evenimentele Corului Madrigal desfășurate în perioada 15 - 17 august 2024, în cadrul SEAS - Stagiunea Estivală a Artelor Spectacolului 2024.3 zile la Constanța,...

Două lucruri esențiale în viața copiilor noștri

 19 august 2024 | Desenele lui David
Ați auzit și voi, nu-i așa? Mulți părinți cred că artele și muzica au o valoare educativă redusă, însă acest lucru este complet fals! Artele și muzica sunt esențiale pentru dezvoltarea copiilor, nu doar pentru că adaugă melodie și bucurie în viața...

Prietenii care contează

 14 august 2024 | Cum ne creștem copiii
-Sau lumini ce nu se sting niciodată- -Dianaaaa! Am primit un joc nou de la nașa mea! Yu-huuu!Mira are 9 ani și este extrem de fericită. Țopăie de dimineață și așteaptă să o vadă pe Diana afară și să îi dea vestea bună: au un joc nou,...
1 … 20 21 22 23 24 … 144
 
×

Donează

Împreună putem construi un viitor în care cultura românească este prețuită și transmisă mai departe. Alege să susții Matricea Românească!

Donează